theatre

1. 1
COPII SOARELUI
ACTUL I
PROTASOV : Ce faci ? O sa darami tot
FIMA: (vine din sufragerie). Poftim... peste tot factii gunoi... acum ati venit
şi aici...
PROTASOV : Taci, obraznico...
FIMA: Ce, n-aveti destul Ioc în odăile celelalte...
PROTASOV : Te rog să nu intri acolo... am făcut fum...
FIMA : Şi acum, ati venit încoace să afumati şi aici... Am să deschid uşa...
PROTASOV: (grăbit). Nu. nu, să nu faci asta!
FIMA : (bodogănind) Intr’o bună zi o să ne asfixiati... lumea zice că umblă
holera. Şi dumneatvoastra, ditamai fiul de general va îndeletniciti —
dracu’ ştie cu ce... împraştiati fel de fel de duhori şi altceva nimic...
PROTASOV : Ai răbdare, obraznico... am să ajung şi eu general...
FIMA : Da, da... Până şi casa v-au mâncat-o chimia şi cu fizia..
PROTASOV: Fizica, nu fizia...
PROTASOV: Ispraveste. Elena este acasă ?
FIMA : încă n’a venit. A plecat după prânz şi nici până acum nu s’a întors...
LIZA: Fima, iI împiedici pe Pavel sa lucreze...
FIMA : Domnisoara, e vremea sa va beti laptele.
LIZA: Ştiu...
FIMA: Cât despre Elena Nicolaevna, eu atâta stiu : să fiu în locul ei, dinadins
m-aş încurca cu cineva
PROTASOV : încep să mă supăr... Pleaca obraznico! Parc’ai fi un scaiete!
FIMA : Bine-bine. Laptele e în sufragerie, domnisoara. Picăturile le-ati luat ?
LIZA: Da, da!
FIMA : Atunci e bine...
PROTASOV : (întorcând capul după ea) E nemaipomenită fata asta !
Nemuritoare ca prostia... Cum te simţi, Liza ?
LIZA : Bine.
PROTASOV : Asta-i minunat! (Cântând) Minunat... minunat...
LIZA: Ştii că are dreptate?
LIZA: Are dreptate când spune că nu prea eşti atent faţă de Elena...
PROTASOV: (mâhnit, dar cu blândeţe). Mult ma mai turburaţi! Parcă Lena e
mută ? Ar putea să-mi spună şi singură... Dar ea tace, ce mai vreţi
PROTASOV: Am sa-l pun pe Misa să-mi construiasca un mic rechaud... cu
capac., uite aşa, un capac în formă de con, cu o deschizătură rotundă la
capăt, care să se termine cu un coş....
PROTASOV : Am şi un desen... unde-o fi ?
*
CEPURNOI : Aha, eşti acasă ? Bună ziua !
LIZA : Bună ziua...
CEPURNOI : (adulmecând) E acasă şi colegul meu se simte după miros... ’
LIZA : De unde vii ?
CEPURNOI: De la pacienţi. Căţelului soţiei administratorului financiar i-a
strivit servitoarea coada cu uşa aşa ca am lecuit coada câinelui şi am primit
pentru asta trei ruble — iată-Ie ! Am vrut sa-ţi cumpăr bomboane, dar m’am
gândit că poate nu se face sa-ti ofer ceva cumpărat pe bani câştiigati de la
coada unui caine, asa ca am renununţat.
LIZA : Bine-ai făcut... ia loc
CEPURNOI : Mixtura asta împrăştie un miros pe care cu greu îl poţi numi
plăcut. Colega a început să fiarbă !
PROTASOV : Nu trebue să fiarbă! Nu trebue să fiarbă! De ce nu mi-ati spus?
CEPURNOI : Ba eu ti-am spus că fierbe...

2. 2
PROTASOV : Pricepeţi odată că nu e voie sa fiarba!
LIZA : Cine a ştiut asta, Pavel ?
PROTASOV: La dracu!... Acum trebuie sa o iau de la inceput...
LIZA : Dragutul de Pavel....totdeauna e caraghios !
*** RUMOARE STRADA
De catva timp oamenii pe strada sunt intunecati. Te privec cu ochii lui holbati
de parca ar fi veşnic jigniti...am mai vazut undeva ochii asta...atunci, în
multime...
CEPURNOI: Lasa, nu-ti mai aduce aminte
LIZA : Când aud vorbe violente, aspre, când vad ceva roşu, atunci imi apare
inaintea ochilor acea mulţime dezlănţuită, întunecată, feţele însangerate, iar
pe nisip băltoace de sânge cald şi rosu. Iar la picioarele mele - tânărul acela
cu capul spart... care mcearca sa se târască undeva; pe obraz şi pe gât îi
curge sânge, deodată îşi ridica fruntea spre cer... îi văd ochii tulburi, gura
deschisa şi dinţii înroşiţi de sânge... capul ii cade pe nisip fata în jos... da, cu
faţa în jos...
CFPURNOI • (se apropie de ea) Of, doamne . Ce să mă fac cu dumneata
CEPURNOI: Hai să mergem in gradina!
LIZA : Nu,..spune-mi, spune : înţelegi spaima mea?
CEPURNOI : înţeleg... simt !
LIZA: Nu nu-i adevărat! Dacă mai înţelege, mi-ar fi mai uşor... Vreau să
arunc de pe suflet o parte din povara care mă apasă, dar nu găsesc alt
suflet s-o primească...
CEPURNOI : Maiculiţa mea ! Hai, lasa asta . Sa mergem în grădină... nu-ţi dai
seama ce miros greu e aici! Parcă a prăjit cineva un galoş in ulei de
floarea soarelui...
LIZA: Ametesc..
FIMA: (din sufragerie) Pastilele domnisoara!
LIZA : Numaidecât...
CEPURNOI : Cum o mai duci, Fima ?
FIMA : Binişor... n-am de ce să mă plâng...
CEPURNOI : Păcat. Altfel te-aş îi îngrijit.
FIMA: Mai bine lecueşte căţeii... Eu nu-s căţel...
CEPURNOI : Aş vrea să îngrijesc un om de bun...
PROTASOV : Fima, dă-mi puţină apă fiartă !
FIMA : Nu este apă fiarta...
PROTASOV : Hai, Fima, te rog .
PROTASOV: Adu-mi apă fiartă, fandosito! Ca totdeauna răstorni ceva cu
poalele sau cu mânecile...
CEPURNOI: Mi se pare că Fimca voastră s-a cam încurcat cu lacatusul... ca
să ştii !
PROTASOV : Nu cumva o invid:
ezi ?
CEPURNOI: Ptiu, drace ! Din câte ştiu, tu îi eşti stăpân... trebue să-i spui că
aşa ceva nu se cade I
PROTASOV : Ia mai lasă-mă în pace ! Asta nu-i treaba mea !
CEPURNOI: Atunci de ce ai mai învăţat atâta carte ? Pentru ce ?
PROTASOV : Nu te duci dupa Liza?
CEPURNOI: Ma duc .... ma duc
*
PROTASOV : Melania Nicolaevna!
MELANIA : Bună ziua, Pavel Feodorovici !
MELANIA : Ce mulţumit pari azi !
PROTASOV : Mi-a reuşit astăzi o lucrare interesantă...
MELANIA: Da? Ma bucur! As vrea atat de mult să ajungi ca Pastior...
PROTASOV : Se pronunţă Pasteur... Mi-ai adus cartea ? Ai citit-o ? Nu-i aşa
că-i mai interesantă decât un roman?
MELANIA : O, da ! Numai că semnele astea...

3. 3
PROTASOV: Formulele?
MELANIA : Nu pricep nici un formul !
PROTASOV: Trebue să te strădueşti să le înveţi treptat... Acum am să-ţi dau
fiziologia plantelor... Dar înainte de orice, trebue să studiezi chimia, cu
cea mai mare atenţie, chimia ! Este o ştiinţă minunată ! Privirea ei
ascuţită şi îndrăzneaţă pătrunde şi în masa incandescentă a soarelui şi
prin scoarţa întunecată a pământului, în particulele invizibile ale inimii
dumitale (Melania oftează), cauta rostul vieţii... şi îl va găsi, îl va găsi
negreşit!
MELANIA : (entuziasmată) Doamne ! De ce nu fii conferinţe ? Vorbeşti atât
de frumos... când te ascult îmi vine să-ţi sărut mâna...
PROTASOV : (privindu-şi mâinile) Nu te sfătuesc... umblu cu fel de fel de
lucruri...
MELANIA : (sinceră) De-ai şti cât de mult aş vrea să fac ceva pentru
dumneata ! De-ai şti cum te admir... parcă nici n’ai trăi pe pământ. Ce-ti
trebuie? Cere-mi orice, ori şi ce!
PROTASOV : De fapt ... dumneata ai putea...
MELANIA : Ce ? Ce să pot ?
PROTASOV: Ai găini?
MELANIA: Găini ? Ce fel de găini ?
PROTASOV : Păsări de acelea de curte... Ştii doar! Din familia galinaceeior...
cocoşi, găini...
MELANIA : Ştiu... Am... Dar dece mă întrebi ?
PROTASOV : Ce bine ar fi - dacă mi-ai da în fiecare zi câteva ouă proaspete...
din cele mai proaspete, abia ouate, calde încă ! Vezi dumneata, mie îmi
trebue foarte multă albumină, dar fata in casa e zgârcită, ea nu înţelege
ce înseamnă albumina... îmi dă ouă stătute... şi totdeauna trebue să mă
rog de ea...
MELANIA: Ce crud eşti!
PROTASOV : Eu ? Dece ?
MELANIA: Bine... am să-ţi trimit în fiecare dimineaţă câte zece ouă...
PROTASOV: Iţi mulţumesc foarte, foarte mult! Eşti tare drăguţă...
MELANIA : Nu pricepi nimic !
PROTASOV: (mirat) Intr’adevăr nu prea înţeleg de ce sunt crud ?
MELANIA : Intr’o zi ai să înţelegi. Elena Nicolaevna nu-i acasă ?
PROTASOV: E la Vaghin, îi pozează...
MELANIA: îţi place?
PROTASOV : Vaghin? Da! Doar suntem prieteni de-o veşnicie...
MELANIA : Mi se pare că şi Elenei Nicolaevna ii place.
PROTASOV : Da, foarte mult. E un băiat straşnic.
MELANIA : Nu ţi-e frică? ^
PROTASOV: De ce să-mi fie frica?
MELANIA : Ah, eşti aici.
PROTASOV: Melania Nicolaevna, te las o clipă...
MELANIA : Du-te, du-te si întoarce-te cât mai repede...
CEPURNOI: (apare) Ce mai spui Melania? Cum iti mai merg treburile?
MELANIA :Tu nu ştii ce înseamnă hidatopiromorfism ?
CEPURNOI: Cum?
MELANIA: Hidato-piro-morfism .
CEPURNOI: Dracu ştie! S ar putea focuri de artificii pe apa...
MELANIA : Nu minti?
CEPURNOI. Ce face cu tine, te pune sa dezlegi ghicitori?
MELANIA : Nu te priveste! Vezi-ţi de treabă.
CEPURNOI : Cand ai sa-l sufli nevesti-si, atunci să deschizi o fabrică de
săpun: nu va trebui să plătesti leafa chimistului...
*
MELANIA. Ce duci acolo Fima?

4. 4
FIMA : Apă fiarta...
MELANIA: Asta e pentru experienţe...
FIMA : Da, totul e numai pentru asta...
MELANIA : Doamna se duce în fiecare zi Ia pictor ?
FIMA : Cand ploua sau e înnourat nu se duce. Atunci vine domnul Va ghin
încoace... .
MELANIA : Fimca, tu eşti o fată desteapta...
FIMA : Nu-s proastă, mă rog...
MELANIA : Bine, dacă obsprvi ceva între ei, să-mi spui numaidecât, ai
priceput?
FIMA : Am priceput...
MELANIA : Dar să nu sufli nimănui un cuvânt. N are să-ţi pară rău...
FIMA : Vă mulţumesc foarte frumos... El îi sărută mâinile...
MELANIA : Asta nu-i mare lucru..tu fii cu ochii in patru!
FIMA : Bine, mă rog... Inteleg eu...
MELAMA : Mă duc dupa Pavel Feodorovici
FIMA : N aveţi nicio grijă... J
MISA : Care soba scoate fum?
FIMA : Of, trazni-te-ar! Ce vrei?
MISA : N-auzi? Care soba scoate fum?
FIMA : Nu aici, la bucatarie!
MISA : Ei Fima, ce zici? Iti platesc chiria si-ti mai dau cincisprezece ruble pe
luna
FIMA : Pleacă de aici, ştrengarule! Parcă ai târgui un cal!
MIŞA : Lasa mofturile ! Eu sunt un om practic. Ia gândeşte-te, cine te ia pe
tine de nevasta? Numai vreun lucrator si are sa te snopeasca in bătaie..
FIMA: Du-te încolo... Eu sunt o fata cinstita! Ma celarul Hrapov imi ofera o
sută de ruble pe luna
MISA: In schimb e un moşneag, proasto. Gândeşte-te...
FIMA : De asta nici nu am cazut la invoiala cu el...
MISA : Ei vezi, prostuţa mea ! Eu am să-ţi...
FIMA : Dă-mi şaptezeci şi cinci...
MIŞA : Ce face ? şaptezeci şi cinci ?
FIMA: Iar pentru banii care mi se cuvin pe un an sa-mi fici o poliţă...
MISA : După cum văd, tu...
PROTASOV SI CEPURNOI: Ce faci omule ?
PROTASOV: Cum iti permiti ? Cere-ti iertare.
LIZA : Mi-e teama de omul asta, mi-e teama!
PROTASOV : Iesi afara!
MELANIA : Pavel Feodorovici, de ca lasi sa intre aici toti golanii?
LIZA : Nu-l mai primi in casa pe omul asta.
PROTASOV : Ce chestie enervanta si obositoare! Lucram tocmai la o
experienta complicata cu acid cianhidric si poftim..
MELANIA : Ce bine te inteleg, Pavel Feodorovici!
CEPURNOI: Melania, cum era cuvantu acela?
MELANIA : Care cuvant?
PROTASOV : Acela de care m-ai intrebat mai devreme
MELANIA : Nu te-am intrebat nimc!
CEPURNOI : Ai uitat?Ea de cate ori aude de la tine un cuvant mai complicat
vine la mine si ma intreaba ce insemana, stii colega?
MELANIA : Boris...esti ingrozitor! Ce sa fac daca nu tin minte cuvintele
straine... ce gasesti de ras?
PROTASOV : Ce l-ai intrebat?
MELANIA : Am uitat ce insemna hidatopiromorfism..
CEPURNOI : Si eu i-am spus ca este un foc de artificii pe apa..
PROTASOV : Cu-um ?

5. 5
MELANIA : Să-ţi fie ruşine, Boris !
CEPURNOI: Am sărit peste cal ?
LIZA : Bea un ceai!
CEPURNOI : Si cară-te acasa. Am înţeles.
MELANIA : Pavel Feodorovici! Iţi aminteşti ca voiai sa-mi arăţi nişte alge la
microscop?
PROTASOV : Mai bine zis o celula de alga..da, cum sa nu..pot sa-ti arat chiar
acum
MELANIA: O, da, te rog! Are să-mi facă plăcere
PROTASOV : Numai ca la mine miroase cam urat..
MELANIA : Nu-i nimic..
CEPURNOI : I s-a făcut vacii poftă de alge
LIZA : Boris Nicolaevici! Eşti un om atât de drept, sincer, puternic...dar cu
toate astea
*
CEPURNOI : Hai loveste!
LIZA : De ce ţii cu tot dinadinsul să pari un bădăran?
CEPURNOI : Eu ni tin sa par nicicum... La ce bun sa minti? Oamenii sunt
volgari si cruzi, asa e firea lor..
LIZA : Nu, nu-i adevarat!
CEPURNOI : De pe urma omului nu poti avea nici folos, nici placere
LIZA : Doamne! De ce vorbesti asa?
CEPURNOI : Trebuie sa spui adevarul asa cum il simti. Am incercat sa fiu
bun, am luat odata un coplil vagabind de pe strada, aveam de gand sa-l
cresc, dar el mi-a furat ceasul si a sters-o! Altadata, am luat o fatam stii, tot
de pe strada, dar intr-o buna zi s-a imbatat si m-a plesnit peste fata!
LIZA : încetează I Nu-ţi dai seama că aşa ceva nu se poate povesti?
CEPURNOI : De ce nu? Eu tocmai de asta aş avea să povestesc odată toată
viata mea... poate ca asa mi s-ar mai limpezi sufletul...
LIZA : Ar trebui sa te insori
CEPURNOI : Si eu cred că ar trebui...
LIZA : Gaseste-ti o fata!
CEPURNOI :Stii pre bine ca am gasit o fata si ca de mai bine de un an ma
invart in jurul ei ca ursul in jurul scorburii cu miere
LIZA : Boris, ti-am dat raspunsul meu definitiv si n-am să-l schimb niciodată..
de nimic..
CEPURNOI : Cine stie? Eu sunt ucrainian si noi suntem oameni indaratnici..
Daca te rasgandesti?
LIZA : De ce te porţi aşa de urât cu sora dumitale ?
CEPURNOI: (calm) E o proastă, pe deasupra mai e si ticaloasa...
LIZA : Dumnezeule!
CEPURNOI : Iarta-ma, nm-am sa mai fac! La douăzeci de ani s-a măritat cu
un batran bogat de ce a făcut-o? Pe urmă puţin a lipsit sa nu se omoare de
amărăciune şi de scarba fata de el. Odata au luat-o jos dela răsuflatoarea
sobei – se spânzurase... altădată a băut amoniac .. lata ca el a murit si acum
a luat-o razna de-a binelea... Dumneata nu-ti dai seama de ce tot vine ea pe
aici, dar eu stiu...
LIZA : Te rog sa nu-mi impartasesti din banuielile dumitale. Mai bine
gandeste-te cine ti-a dat dreptul sa-i fii judecator?
CEPURNOI : Toti oamenii se folosesc de acest drept fara sa ceara voie
nimanui..Omul nu poate trai fara sa judece, asa cum nu poate trai fara sa
manance...
*
MELANIA : Pavel Feodorovici...inteleg, oare se paoate sa fie adevărat ?
PROTASOV : Sigur ca da. Totul in univers traieste, viata e pretutindeni. Si
peste tot sunt taine. Omul poate fi intr-adevar liber numai pe taramul
gandirii, el este om numai atunci cand gandeste. Te rog sa ma ierti, trebuie
sa plec..
MELANIA : Sa fi auzit cum a vorbit dincolo... Mai ales cum a vorbit! Mie mi-a

6. 6
vorbit, numai mie, Melania Chirpiceva! Da! Pentru prima data a stat cineva
cu mine de vorba desprea asemenea minuni, cu mine! Traiesti, traiesti asa
de parca ai dormi... si pe neasteptate iti da cineva un branci, tu deschizi ochii
si afara e dimineaţă, soare — în prima clipă nu vezi nimic, te orbeşte lumina!
Şi deodată răsufli din adâncul inimii, oftezi de atâta bucurie curată... Parca
ai fi in zorii zilei, după slujba învierii...
CEPURNOI: Ce ţi s-a năzărit ?
LIZA : Bea un ceai... şezi ! Eşti atât de emoţionată..
MELANIA: Nu, mulţumesc... nu beau ceai... plec. Lui să-i spui că am plecat...
şi că-i multumesc..
*
CEPURNOI: Ce-i veni ? Nu pricep...
LIZA: Eu, însă, pricep. Pe vremuri Pavel îmi făcea aceeaş'i impresie... când
vorbea, mi se părea ca imi cade un văl de pe ochi... totul era atât de limpede,
atât de armonios.. Dar mai târziu im cunoscut viaţa aşa cum este.. atunci ai
ajuns Ia spital...
CEPURNOI : Si ce daca ai fost la spital ? Toate astea au fost cândva şi au
trecut... LIZA : Ba nu, au să se mai întoarcă.
*
ELENA : Boris Nicolaevici ! Pavel e în camera lui, Liza? Toarnă-mi te rog şi
mie un ceai...
CEPURNOI : Vaghin n-a venit?
ELENA : Nu.
CEPURNOI : Cum merge cu pictura?
ELENA : Bine. Imi permiti?
LIZA : Astazi l-au intrerupt mereu pe Pavel de la lucru.
ELENA : Cine?
LIZA Toti.
ELENA: Asta cred că l-a enervat pe Pavel.
LIZA : Fireşte...
CEPURNOI : La revedere... mă duc! Mă duc la gârlă să prind raci. Iar pe
urmă îi fierb şi-i mănânc, beau bere... şi fumez. Lasă, nu mă petrece,
Elizaveta Feo- dorovna, doar mai vin eu... chiar mâine. (Intră Elena) La
revedere, Elena Nicolaevna ! Ai să vezi că într’o bună zi are să te pună Intr-o
retortă, are să toarne un acid peste dumneata si are sa stea să observe cum
îţi prieşte experienţa...
LIZA : Iarta-ma ca ti-o spun, dar nici tu nu prea ai grijă de el
ELENA : El nu mi-a vorbit niciodată despre asta...
LIZA : Poate clin pricină că e neplăcut să stea omul de vorbă cu tine..
ELENA(cu blândeţe) Liza ! Iarăşi eşti... N’ai dreptate, Liza... Ascultă-mă..
*
FIMA : Doamna..
ELENA : Ce vrei ?
FIMA : In lipsa dumneavoastră a venit Melania Nicolaevna şi mi-a zis...
ELENA : Da... şi ce ţi-a zis ?
FIMA : Ceva, de mi s-a făcut mie ruşine...
ELENA : Dacă-i ceva ruşinos, nu mă interesează...
FIMA : Mi-a spus : „Urmăreşte-o, zice, pe cucoana — adică pe
dumneavoastră...
ELENA : Ce-i asta? Fima,btu întotdeauna scorneşti fel de fel de bazaconii...
hai du-te, te rog I
FIMA : Astea nu-s bazaconii, pe cinstea mea ! „Nu-i scăpa din ochi, zice,
pe-ea şi pe domnul Vaghin...“
ELENA : (fără să ridice glasul) Ieşi afară !
FIMA . Eu nu-s vinovată cu nimic ! Iacă, mi-a dat şi o rublă...
ELENA : Ieşi !
(Fima pleacă repede. Protasov vine grăbit de după draperie )
*

7. 7
PROTASOV: De ce strigi, Lena, ai ? Aha ! Te războieşti cu Fima ...E
nemaipomenită fata asta. Are nişte fuste tare curioase care se agaţă de
toate cele, răstoarnă şi sparge totul în cale... Am să stau cu tine câteva
minute... exact zece minute. Unde-i Vaghin, n’a venit ?
ELENA : Nu.
PROTASOV: Şi Liza e in camera ei?
ELENA : Da.
PROTASOV : Mi se pare că eşti cam prost dispusă?
ELENA: Sunt puţin obosită...
POTASOV : Cum progresează portretul tau ?
ELENA: In fiecare zi îmi pui aceeaşi întrebare... .
PROTASOV: (se ridică) Văd că esti in toane rele.!. Mă duc în bucătărie...
acolo am... FIMA:
ELENA: Te-am rugat să nu-l tulburi pe Pavel...
FIMA: Dati-mi voie să va întreb ceva, Elena Nicolaevna: mă rog, cine-i
stăpân in casa asta?
ELENA : Pavel nu trebue să aibă de-a face cu toate mărunţişurile...
FIMA : Atunci vedeti dumneavoastra de ele...
ELENA: Asta mai lipsea, să-mi dai. şi lecţii...
FIMA : Da’ totusi, cine ia hotarari in casa asta?
ELENA : O sa rezolv si cu bucatareasa, te rog, du-te !
ELENA: Ciudat: cu cât un om este mai mare, cu atât se adună in jurul lui mai
rnutlă vulgaritaea... aşa cum vantul aduna tot felul de gunoaie lângă o
clădire înaltă... Ce-i cu tine Pavel? Ce-ai păţit?
*
PROTASOV: A fermentat prea mult... pricepi? Da, s’a acrit ...Deşi experienţa
a fost pregătită cu cea mai mare grijă... de toate am ţinut cont...
ELENA : Pavel... Pavel dragă... eşti foarte amărît ? da ?
PROTASOV: Stai puţin... Dece oare s’o fi acrit ?
Actul II
MISA : Scuzati..n-am avut placerea sa aflu numele de botez si cel dupa tata..
CiEPURNOI: Nu-i nimic, nici eu nu-l stiu pe-al dumitale...
MISA : Mihail Nazarov Vâgruzov — la dispoziţia dumneavoastră pentru orice
serviciu!
CEPURNOI : Ce serviciu sa-mi faci? N-am nevoie de nimic de la tine...
MISA : Asta se spune din politete...
CEPURNOI : De ce bâţâi aşa din picioare... ?
MISA : De nerăbdare... mă grăbesc... sunt o fire vioaie...
CERURNOI: Bravo!
*
FIMA: Vezi că nici n’a vrut să stea de vorba cu tine?
MIŞA: Fimca, ştii ce aş putea să-ţi fac ?
FIMA: Nimic...
MIŞA : Ei aşi! Am să declar că mi-ai furat inelul pe care ţi l-am dăruit...
subcomisarul mi--e prieten...
FIMA: Află că nu mă sperii! Subcomisarul îmi face curte!
MIŞA : Lasă, Fima, am glumit. Hai să vorbim serios : douăzeci şi cinci plus
chiria — ne-am învoit ?
FIMA : Du-te încolo! Eu sunt o fată cinstită...
MIŞA: Eşti o proastă... ca să ştii! Atunci, ascultă! Am un prieten, Zoticov, o
bomboana de băiat şi un mare bogatas. Vrei sa-ti fac cunostinta cu el?
FIMA : Ai întârziat! Bomboana mi-a scris până acum de două ori... ei, ce mai
spui ?
MIŞA : (uluit şi indignat) Minţi ? Ah, ticălosul! Ce oameni 1 Numai hoti peste
tot... Bravo ţie Fima, eşti grozavă .. zău că te-aş lua de nevastă, daca n-ar

8. 8
trebui sa mă însor cu una bogată...
FIMA: (încet) Vin stapanii...
*
LIZA (către Mişa) Dumneata ce doreşti ?
MIŞA : Iacă, tocmai încercam s’o conving pe fata dumneavoastră să nu mai
toarne tot felul de chimicale pe fereastră, în grădină... din pricina asta
suferă vegetaţia horticolă, ba pe deasupra circulă holera, după cum aţi
binevoit, cred, sa aflaţi ?
CEPURNOI : La revedere!
MIŞA : Am onoarea... (Dispare numaidecât)
*
LIZA : Ce obraznic! Are ochii aia!
CEPURNOI: Poftim, colegul meu se tot strădueşte sa descopere substanţa
vie, dar ce folos ? E deajuns sa te uiţi ia asta ca să te convingi cat e de
primejdios... sau eu....şi eu tot substanta vie sunt, dar ce rost am eu pe lume
?
CEPURNOI : Ştii, înainte de a vă întâlni, eram un om plin de curiozitate
pentru toate cele în viaţă...
CEPURNOI: Eram cui să aflu tot ce se petrece pe lume. Cum vedear carte
nouă, o luam s’o citesc,^voiam să ştiu ce-ij în ea, afară de copertă. Dacă
un om mânca ba pe uliţă, mă opream, să văd dacă-i vorba de o bă în lege
şi uneori chiar întrebam pentru ce-i bătut
CEPURNOI : priveam totul cu o mare curiozitate... şi-mi dadeam seama că
viaţa e întocmită cum nu se poate mai prost, că oameni-s hrăpăreţi şi
stupizi, în timp ce eu surit" mai'deştept şi mai bun decât ei... Gândul ăsta
imi făcea plăcere şi sufletul mi-era împăcat...
CEPURNOI : Dar într’o'zi am nimerit Ia voi, şi ce să vezi: unul nu trăeşte
decât pentru ştiinţa lui, altul viseaza numai cinabru şi ocru, a treia se preface
că cjveselă şi înţeleaptă... iar dumneata ai'pătruns palia în adancul lucrurilor
şi porţi o tragedie în suflet...
LIZA: Bine, dar cu ce te-am stricat noi ?
CEPURNOI : Nu stiu sa-ti explic... La început mi-a plăcut aşa de mult la voi,
încât m-am lăsat până şi de votcă... Dar pe urmă mi-am pierdut
curiozitatea şi m-a cuprins o nelinişte...
PROTASOV : Sa traeşti, savantule...
CEPURNOI : Bună ziua colega...
PROTASOV: Liza, astăzi arăţi minunat... ai ochii limpezi... privirea liniştită...
Ii face plăcere omului să te privească...
LIZA: (cu ciudă) De ce îmi vorbeşte totdeauna ca unui copil bolnav ?...
CEPURNOI: El cu toţi cei care nu se interesează de protoplasmă vorbeşte de
parcă ar fi copii .
LIZA : Cu mine toată lumea vorbeşte aşa. Toţi cauta sa-mi amintească
mereu că sunt bolnava...
CEPURNOI: In primul rând dumneata ar trebui sa uiti acest lucru...
LIZA : Continuă... spuneai că te-a cuprins o nelinişte...de ce?
CEPURNOI : Nu stiu... parca ma roade ceva... Ca şi cum mecanismul
sufletului meu s-ar fi ruginit deodata...Nu stiu ce am, Elizaveta Feodorovna
şi dacă n’ai să mă ajuţi...
LIZA : Eu sunt o infirma...
CEPURNOI: Atunci arn să pier ca un gândac
LIZA : Isprăveşte odată! Nu vezi că mă chinueşti?
CEPURNOI: Lasă, nu te supăra iarta-ma... nu mai spun! Uite că am tăcut...
linişteşte-te ... Stii, inainte dormeam foarte bine. Acum insa stau culcat cu
ochii holbati: şi visez ca un student de anul întâi... As vrea sa fac ceva,
ştii..vreo faptă eroică... Dar ce anume nu-m dă în gând... şi mereu mi se
năzare ca pe un rau vin sloiuri de ghiaţă, iar pe un sloi sta un purceluş mic şi
roşcovan şi guiţă într-una ! Si deodată eu mă reped spre el, cad în apă... şi
in în cele din urmă salvez purcelul ! Dar nimeni n-are nevoie de el ! Atunci, de
ciudă, mă aşez să mananc singur purcelu salvat de mine cu sos de smantana
si hrean.

9. 9
LIZA: (râde) îmi vine a râde...
CEPURNOI; Şi mie, dar cu lacrimi...
CEPURNOI : Elizaveta Feodorovna, marită-te cu mine! să ne tânguim
împreună!
LIZA : Ciudat mai glumeşti...
CEPURNOI: Ia gândeşte-te : ce altceva ne rămâne de făcut, dumitale şi
mie?
*
CEPURNOI : Arta e accesibilă doar unui numar mic de oameni...
ELENA : Da, asta-i drama ei...
CEPURNOI : Si n-are niciun ţel...
PROTASOV : Dragul meu, în univers nu există nimic fara tel!
CEPURNOI.: Cu excepţia universului însuşi...
LIZA : De o mie de ori am auzit toate astea...
ELENA: Viaţa e grea şi adesea omul oboseşte..., Viaţa e brutală şi vulgară..
De ce sa-ti rezemi sufletul sa se măi odihnească ? Frumosul se întâlneşte rar,
dar când e cu adevărat frumos atunci imi incalzeste inima, ca soarele ce
lumineaza pe neaşteptate
Stiti, uneori visez un tablou ca acesta: pe o mare nemărginită pluteşte o
corabie, pe care valurile verzi şi furioase o îmbrăţişează cu nesaţ ; la prora
şi bordul corăbiei stau nişte oameni voinici, puternici... Numai atât — nişte
oameni care stau in picoare şi au cu toţii chipuri deschise, curajoase... Toti
sunt gata să moară, liniştiţi şi demni pentru telul lor...Acest tablou imi aduce
aminte de acei oameni mari care ne-au ajutat sa ne departama tot mai mult
de animale si sa ne apropiem tot mai mult de om! -
PROTASOV : Trebuie sa pictezi tabloul asta. Lena, eşti minunată! Parcă asta
e ceva nou la tine...
ELENA: Cum poţi tu şti dacă e ceva nou sau vechi?
CEPURNOI : Elena Nicolaevna ! La prora corăbiei va sta un singur om... Are
chipul unui om care a lăsat în urmă tot... şi undeva deoparte, printre nori, un
chip de femeie, luminos ca soarele...
PROTASOV: Ce sa caute o femeie acolo? Mai bine între oamenii de pe
corabie să fie Lavoisier, Darwin...
*
MELANIA : Ah, Eiena Nicolaevna Eşti acasă ?
ELENA : Te miră ?
MELANIA: Nu, de ce să mă mire? Bună ziua...
ELENA : Iarta-ma, dar inainte de a-ti intinde mana trebuie sa te intreb
ceva...tu ai propus jupanesei noastre..
MELANIA: Ticaloasa! M-a vandut!
ELENA : Va să zică e adevărat ? Melania Nicolaevna... Iţi dai seama cum se
numeşte fapta dumitale ?
MELANIA: Da! Imi dau seama. E limpede, cât se poate de limpede! Mi-e tot
una.. Ascultă-ma! Eşti femeie şi iubeşti! Poate ca ai sa ma-nţelegi..
ELENA : Mai încet... fratele tau e in gradina..
MELANIA : Ce-mi pasă ? Asculta - eu îl iubesc pe Pavel Feodorovici... asta-i
! II iubesc atât de mult ...că sunt gata să mă bag şi bucătăreasă la el...
Eu văd că şi dumneata îl iubeşti pe pictor... dumneata n’ai nevoie de
Pavel Feodorovici vrei să te rog în genunchi ? Da-mi-l mie! Am-ti sărut
picioarele... .
ELENA : Ce vorbeşti ? Ce faci ?
MELANIA : Nu-mi pasă de nimic! Am bani mulţi. Am să-i clădesc un
laborator... un palat am să-l slujesc....am să stau de paza la uşa lui zi si
noapte... da ! Ce nevoie ai dumneata de el? Pe cand eu îl ador ca pe un
sfânt... Da-mi-l mie!
ELENA : Liniştete-te! Liniştete-te!! Nu te inteleg prea bine...
MELANIA: Doamnă ! Dumneata eşti inteligenta, eşti nobiă, curată... Eu însă
am dus o viaţă grea, desgustătoare... şi n-am întâlnit decât oameni josnici...
Pe când el ! El e ca uh copil... Langă el am să fiu ca o regină... lui am sa-i fui
slujnică, iar pentru toti ceilalţi — o regina ! Iar sufletul meu va putea in sfarsit

10. 10
să respire ! Vreau un om bun! Mă înţelegi?...
ELENA : Mi-e greu sa te înţeleg...
MELANIA: Dumneata ma poţi înţelege,trebuie să mă înţelegi! De aceea îţi şi
vorbesc aşa, îţi spun totul pe şleau, fiindcă ştiu ca ai sa pricepi! Stiu că n-ai
să mă înşeli!
ELENA : N-am de ce să te înşel... Hai să mergem la mine... vino !
MELANIA : Cum vorbeşti cu mine... oare eşti şi dumneata un om cumsecade
?
ELENA : Daca toti oamenii ar fi sinceri, s-ar intelege unii pe altii!
MELANIA : Nu ştiu dacă să te cred sau nu ! Cuvintele ţi Ie pricep..Eşti un om
bun sau nu? Asta-i întrebarea...Mi-e teama sa cred in bine... nu l-am vazut
nicaieri...eu insami sunt un om de nimic...intr-o mare de lacrimi mi-am
scaldat sufletul, dar tot intunecat a ramas...
*
CEPURNOI: Asta-i umbrela soră-mi... Colega !... Ieri Melania m-a întrebat:
Ce grad de rudenie este între ipotenuză şi moleculă ? Atunci i-am
răspuns ca ipotenuza e bunica moleculei.
PROTASOV : (râzând) Ei, de ce faci de astea ? Ea se interesează de toate
cele... într’un mod atât de naiv şi entuziast...
CEPURNOI: Naiv ? Hm... Iar monera şi monada sunt copiii din flori ai
ştiinţei...
LIZA : Poftim : chiar din atitudinea pe care o ai faţă sora dumitale se vede cu
cât dispreţ şi cu câtă Iasitate se poartă oamenii unii faţă de alţii...
CEPURNOI: Unde vezi răutate aici? !
LIZA : Ba eu îţi spun că pe lume se adună tot mai multă ură, se înteţeşte
cruzimea...
PROTASOV: Liza! Iarăşi îţi întinzi aripele cele negre ?
LIZA : Tu să taci, Pavei! Tu nu vezi nimic, tu te uiţi numai prin microscop...
CEPURNOI: Iar dumneata, prin telescop ? Să ştii că nu faci bine... Omul ar
trebui să privească totul cu ochii lui...
LIZA : Voi sunteţi orbi gi toţii ! Deschideţi ochii! Pe lume se văd milioanele,
nu sutele... şi în randul milioanelor creste ura; tfra Voi nu vă daţi seama de
asta, insa eu am văzut cum a răbufnit ura în strada, cum niste oameni
sălbatici, turbaţi de mânie se sfasiau intre ei cu o deosebită plăcere... Intr-o
zi mania lor se va abate asupra voastră...
PROTASOV : Cine are vreun motiv sa ma urască pe mine?
LIZA : Cine? Toti oamenii, de care voi v-aţi îndepărtat atat de mult...
-
LIZA: Ura este oarbă, dar pe voi tot are sa va vada, prea sunteti batatori la
ochi! Tu nu vezi, nu vezi nimic
PROTASOV :
Eu vad, eu vad cum viata creste, se dezvolta si cedand in fata incapatanarii
gandului meu, ea imi dezvaluie tainele ei adanci, minunatele ei taine. Eu stiu
ca omul va ajunge stapan peste tot ce e in lume! Va veni o vreme cand din
noi, oamenii, din toti oamenii laolalta se va naste un organism maret si
armonios – umanitatea!
Spaima de moarte - iată ce-i împiedică pe oameni sa fie curajosi, frumosi,
liberi! Noi oamenii suntem copiii soarelui, copiii izvorului luminos al vietii, noi
ne-am nascut din soare şi vom învinge spaima intunecata a morţii! Noi
suntem copiii soarelui!
LIZA : Pavel, ce frumos ai spus! Copiii soarelui...si eu sunt printre ei? Şi eu
sunt un copil al soarelui?
PROTASOV : Da, da! Si tu...toţi oamenii! Sigur ca da!
MELANIA: (entuziasmată) Doamne! Cât e de frumos! Ştii Elena Nicolaevma,
eu înţeleg... înţeleg tot!
ELENA : Linişteşte-te...
MELANIA : (îi sărută mana lui Protasov) Omul meu luminos...Iti multumesc!
PROTASOV : Ce. faci ? Ce rost are? Mâinile mele pot fi murdare...
MELANIA : Niciodată... Plec./
PROTASOV : Spune şi tu, Lena, ce nevoie a avut să-mi sărute mâna ?

11. 11
ELENA : (zâmbind) Ţirebue să rabzi, n-ai încotro...
*** RUMOARE STRADA
CEPURNOI: (zâmbind ironic) Ei, colega, ce zici, chiar suntem cu totii copiii
soarelui ? Si aia de afara ?
LIZA : (pe neaşteptate) Ai minţit, Pavel ! N’are să fie aşa cum spui tu... lumea
e plină de fiare ! Trebuie nimicita cruzimea, trebuie învinsă ura... (Are o
criză de isterie)
ACTUL III
ELENA : Nu te mai zbuciuma atâta!
LIZA :Eu sunt bolnava, dar ideile mele sunt sănatoase !
ELENA: A spus cineva că nu?
LIZA : Voi nu vreţi să vedeti adevarul tragic al vietii
ELENA : Exagerezi..
LIZA : Ba nu! Tu nu vezi ce prăpastie te desparte de bucataresa ta...
ELENA: Crezi oare ca prapastia are să dispară, dacă am sa ma asez la
marginea ei şi am să plâng, tremurand de frica?
LIZA : Cum poti avea atat liniste când oamenii nu inteleg ce se petrece in
sufletul tău? Eu nu pot sa trăiesc asa.. Mi-e teama de cei care nu mă înţeleg
!
LIZA : Si tu... si tu ai o viata grea! Dar esti mandra si nici tie nu vrei sa ti-o
marturisesti...Parca eu nu vad ce relatii sunt intre tine si Pavel...
ELENA : Sa lasam asta..
LIZA : Vezi ? Te doare, aşa-i?
ELENA : Nu! dar mi-e neplăcut!
LIZA : Te doare! Cat esti de singura, Elena! Cat esti de nefericita..
ELENA : E urat din partea ta sa te bucuri! Ce urmaresti!
LIZA : Ce urmaresc? Nu stiu.. tocmai asta nu stiu...As vrea sa treiesc si nu
stiu cum...
ELENA : Iarta-ma, dar Boris?
LIZA : Ce drept am? Doar sunt bolnava, nu-i aşa ? Voi toti spuneti asta...o,
cat d des o spuneti..mult prea des...
*
MISA: Vă doresc sănătate !
ELENA : (salutând din cap) Ce pofteşti ?
MISA: Să vedeţi, eu cu PAVEL Feodorovici aş avea treabă...
ELENA: E ocupat...
MISA : Hm... cu dumneavoastră nu ştiu cum să...
ELENA : Spune şi am să-i transmit...
MISA: Obiectul convorbirii e cam nedelicat...
ELENA: Cum doreşti...
MISA : La urma urmei, e tot una... Vedeţi dumneavoastră, a fost pe aici
poliţia să vadă ce-i cu mirosul... cu gropile de gunoi şi cu celelalte locuri...
ELENA: (încruntându-se) Ce-l priveşte asta pe soţul meu ?...
MISA : Fireşte, dumnealui nu-i mai vinovat decât alţii... toţi suntem cu
păcat... Dar din pricina holerei, poliţia pretinde să nu mai fie niciun miros...
ea nu vrea să ştie că unele locuri nu pot să nu miroasă, aşa-i felul lor... şi mă
ameninţă cu o amendă care poate să se urce până la trei sute de ruble.
ELENA : (cu desgust) Dar ce doreşti ?
MISA: Voiam să capăt un sfat: oare nu se poate stropi cu ceva chimicale ca
să piară mirosul ?
ELENA: (indignată) Ascultă, cum... (stăpânindu-se) Bine... am să-i
transmit... la revedere!
MISA : Chiar acum îi spuneţi ?

12. 12
ELENA: La revedere!
MISA :(in urma ei) Sunt adânc mişcat... Ia te uită... da’ fudulă mai e! Lasă că
te prind eu pe strada mea.
*
CEPURNOI : (în uşa terasei) De ce oare nu-s încuiate uşile la dumneavoastră
? Bună ziua !
ELENA: Habar n’am... ? Bună ziua !
ELENA : Ce cravata..rosie... Am auzit că se întinde epidemia, e adevărat ?
CEPURNOI : Ce să zic... aşa-i. Elizaveta Feodorovna e acasă ?
ELENA : E în camera ei...
CEPURNOI : Cum îi merge cu sănătatea ?
ELENAc Asa şi aşa...
CEPURNOI : Pot sa o astept?
ELENA: Te rog..
ELENA : Ea ini-a spus că dumneata ai cerut-o în căsătorie...
CEPURNOI: (repede) Dar cum ţi-a spus-o?
ELENA : Nu înţeleg întrebarea, cum să spună ?
CEPURNOI : Bine, dar ce expresie avea ? Ţi-a spus-o strâmbându-se cu
dispreţ
ELENA : (mirată) Se poate? Mi-a vorbit cu bucurie...
CEPURNOI: E cu putinţă?... Adevărat?
ELENA : Da, da ! Mi-a vorbit cu o bucurie calmă... şi atât de frumos...
CEPURNOI : Sunt un dobitoc! Află că sunt un măgar!
CEPURNOI: (bucuros) Dă-mi mâna să ţi-o sărut... uite aşa ! Nici nu ştii ce dar
mi-ai făcut...
ELENA: nu te înţeleg...
CEPURNOI: Of, doamne! Ce-i de neînţeles?! Ţi-a spus cu bucurie că am
cerut-o în căsătorie ?
ELENA : Da., crede-mă !
CEPURNOI: (triumfător) Şi cu toate astea m-a refuzat !
CEPURNOI: Acum ştiu ce am de făcut. Mă duc fuga la ea, zbor ca vântul...
ELENA: Dar mai întâi scoate-ţi cravata... ea nu poate suferi roşul...
CEPURNOI: (zâmbind).: Am pus-o dinadins, ca s-o necăjesc... Acum nu mai
are importanţă -dacă e roşie sau verde... e tot una ! Fără cravată nu se
poate... (Pleacă) Iţi mulţumesc I
MISA : (cu glasul sugrumat) Doamna, in curte e holera...
ELENA : (alarmată) Demult?
MISA : De azi dimineaţă... Chemati-o pe doamna! Au spus...
ELENA : Vin imediat!
PROTASOV : Ce faci aici? Ti-am spus sa nu mai calci in casa asta!
ELENA : (repede) Lasa-l! In curte e holera! Ma duc acolo! Du-ma acolo!
PROTASOV : (speriat) Te duci acolo ? Nu, Lena, te rog... Ce să cauţi acolo ?
PROTASOV : Ce poţi tu să-i faci, Lena ? Doar nu eşti medic... Cu aşa ceva
nu-i de glumit... e primejdios !
PROTASOV: Aici e nevoie de un medic, nu de tine ! Fima! Fima! Eu strig ca
din gură de şarpe... iar tu binevoieşti sa te admiri în oglindă...
FIMA : (jignită) Da’ de unde. Tocmai frecam cuţitele...
PROTASOV : Lasă cuţitele ! Du-te la spalatorie...
FIMA : (hoiărîtă) Acolo nu mă duc, mă rog...
PROTASOV: De ce ? Acolo e şi doamna
FIMA : Nu conteaza, mă rog !
PROTASOV : Bine, dar de ce ?
FIMA : Acolo e holeră, mă rog !
PROTASOV : (imitând-o) Aha ! E holeră, mă rog ! Dar doamna cum s-a dus,
mă rog?

13. 13
(Se aude soneria)
FIMA : Sună cineva, mă rog !
PROTASOV : Da, mă rog ! Deschide, mă rog! (Fima fuge afară. Protasov se
duce după ea) Mă rog in sus, mă rog în jos ! Ca un şarpe se tot răsuceşte,
se tot învârteşte... ei drăcie ! (Intră Metania) A, dumneata erai ! Să-ţi
spun o noutate la noi în curte e un caz de holeră — asta mai lipsea ! Şi
Elena s’a dus acolo ce zici de asta ? Cum îţi place ?
MELANIA : De ce ai lasat-o?
PROTASOV : Era sa uit experienta!
FIMA : Sa traiti, Melania Nicolaevna!
MELANIA : (cu furie stăpânită) A... să trăeşti, păpuşo...
FIMA : Am o mare rugaminte la dumneavoastră...
MELANIA : Ce rugăminte ?
FIMA: Mă mărit...
MELANIA : Aşa...
FIMA : Cu un om respectabil... foarte respectabil...
MELANIA : Cine este ?
FIMA : Vecinul dumneavoastră... -
MELANIA : Dă-l încolo cu banii lui cu tot!
FIMA : M-am şi hotărît!... Totul e ca şi pregătit...
MELANIA : Da ? Păcat. Dar dela mine ce vrei ?
FIMA : Sunt orfană şi am crescut la orfelinat, n am pe nimeni, deaceea n-aţi
vrea dumneavoastră să mă cununaţi ?
MELANIA: Pe cât m’ai vândut Elenei Nicolaevna?
FIMA : (fâstâcindu-se) Eu, mă rog ?
MELAN.IA: Da, mă rog, dumneata, mă rog! Ei, ce zici ?
FIMA : (revenindu-şi în fire) îmi pare foarte rau... Credeam că
dumneavoastră, care deasemenea v-aţi vândut unui bătrân...
MELANIA: (buimăcită) Cum? Ce face?...
FIMA : ...poate că o să mă ajutaţi şi pe mine să tac la fel...
MELANIA : (cu glasul sugrumat) Să nu îndrăzneşti !...
FIMA : (calm şi tăios) Dumneavoastră trebue să vă daţi seama că tot e mai
bine să te căpătueşti în felul ăsta, decât să ajungi.pe stradă... Măcar ai de
atace cu unul singur, nu cu o sută...
MELANIA: (îngrozită, încet) Pleacă... ieşi afara. am să te ajut... îţi dau bani...
du-te! Pleacă, să nu te mai văd... îţi dau bani !
FIMA: Vă mulţumesc! Când mi-i daţi ?
MELANIA : Pleacă... n’am la mine !
FIMA : Viu eu diseară la dumneavoastră... Dar să nu mă amăgiţi...
MELANIA : Nu ! pentru dumnezeu, pleacă odată !
PROTASOV : Elena nu s-a intors? Ce-i cu dumneata? Ce ai?
MELANIA : (cade in genunchi) Om sfânt ce eşti, mântuieşte-ma pe mine
pacatoasa !
PROTASOV : (uluit) Ce ai spus ? Ridică-te... Ce faci ?
MELANIA: (îmbrăţişându-i picioarele) Mă înnec în mocirlă... mă înnec în
ticăloşia mea ; întinde-mi mâna !
PROTASOV: (speriat) Dă-mi voie... dacă nu-mi dai drumul, am să cad ! Şi
nu-rni tot săruta pantalonii... Ce te-a apucat ?
MELANIA : Am făcut cândva o faptă care mi-a pângărit tot sufletul —
curăţă-mi-1 tu! Cine altul ar putea s’o facă ?
PROTASOV: (străduindu-se să înţeleagă) Şezi, te rog... adică nu, ridică-te !
Aşa, acum aşează-te ! Ce doreşti ?
MELANIA: Ia-mă la tine ! Lasă-mă să trăesc in - preajma ta, nu vreau decât
să te văd în fiecare zi... să-ţi aud glasul... Sunt bogată, ia tot ce am ! Clă-
deşte-ţi un laborator pentru, ştiinţa ta... clădeşte-ţi .un turn ! Vinde tot: şi
casele mele, şi pământul... ia-ti tot!
PROTASOV: (zâmbind) Stai puţin... ştii că asta-i o ideie ! Ei, drăcie ! Ce mai

14. 14
laborator s’ar putea construi !...
MELANIA (bucuroasă) Da, da ! Dar să mă iei şi pe mine, ca să te pot vedea
mereu... Nu-ţi cer să stai de vorbă cu minei Numai să te uiţi câteodată la
mine... numai să-.mi zâmbeşti din. când în când! Dacă ai avea un câine...
şi lui i-ai zâmbi... şi pe el l-ai mângâia câteodată, nu-i aşa?... Atunci
ia-mă pe mine.,, în loc de câine !
PROTASOV : (preocupat) Stai puţin... de ce vorbeşti! Spui lucruri ciudate...
nu trebuie! Nu mi-as fi inchipuit ca ar putea sa te entuziasmeze intr-atat
chimia
MELANIA : (fără să-l asculte) Eu ştiu ca sunt proasta, ştiu că sunt o buturugă
.Cărţile tale eu nu le înţeleg... Tu crezi că le-am citit?
PROTASOV : (buimăcit) Nu ? Bine, dar atunci ce faceai cu ele?...
MELANIA : Le sărutam numai...
PROTASOV: (încurcat) De aceea aveau scoarţele patate.. .
MELANIA : înţelege că te iubesc ! E aşa de bine langa tine, e atâta curăţenie,
lumină ! Omul lui dumnezeu, te iubesc...
PROTASOV : (încet, mirat la culme) Dă-mi voie.. Cum adică ?
MELANIA : Ca un câine ! Eu nu ştiu să vorbesc, nu ştiu decât să tac...
am tăcut atâţia ani...
PROTASOV: Iartă-mă ! Nu inteleg nimic .. Poate ca ţi-ar veni mai uşor să
vorbeşti cu Lena despre toate astea ?
MELANIA : Cu ea am vorbit... E o femeie minunata... ea ştie că tu n-o
iubeşti...
PROTASOV : Cum adica n-o iubesc?
MAELANIA : Ea ştie tot, simte tot...
MELANIA : Când am să fiu cu tine... când ai să fii al meu...
PROTASOV .; (oarecum enervat) Cum ? Cum adică aI dumitale? Melania
Nicolaevna, te-ai îndrăgostit cumva de mine ?
MELANIA : (îl priveşte şi ea câteva clipe, apoi spune cu un glas abătut) Apoi
eu ce ţi-am spus până acum... dragul meu ! Tocmai asta îţi spuneam.
PROTASOV : Da ?... Scuză-mă... eu credeam... am crezut ca dumneata te
gândeai la altceva...
MELANIA : (încet) Ba numai la asta m’am gândit mereu..
PROTASOV: Sunt foarte mişcat... Dar din păcate... ştii că sunt însurat... nu,
nu asta am vrut să spun ! Lena nu trebuie sa afle nimic!
MELANIA : Dar ea ştie...
PROTASOV: (aproape desnădăjduit) Ce ştie ?
MELANIA : E fratele meu..
PROTASOV : Voi sunteti... Plecati?
CEPURNOI : Eu plec
ELENA : Ai vorbit... cu Pavel ?
MELANIA : I-am spus tot...
ELENA : Ce-a zis ?
MELANIA : Toate vorbele.. toata dragostea mea... totul a căzut, ca praful pe
apă...
ELENA : (simplu, sincer) îmi pare rău de dumneata...
PROTASOV : (intră cuSpălăria in mână) Elena, fa o baie! Numaidecât!
Drebracă-te repede şi azvârle în foc tot ce ai pe tine ! Fima... Pregăteşte o
bai
e ! Dracu s-o ia pe Fima, nu-i niciodta cand ai nevoie de ea
ELENA : Nu te agita aşa...
PROTASOV: Du-te ! Te rog... holera nu-i de glumit...
ELENA: (plecând) Uite că mă duc...
PROTASOV: (umblă prin odaie) Ce zi mohorîtă e azi, şi în general... e o zi
neplăcută!
MELANIA : (încet) Da...
PROTASOV : Da... Şi holera asta... a căzut ca din cer senin...
MELANIA : Intr’adevăr...
PROTASOV: Şi după toate, mi s-a mai stricat şi răcitorul...

15. 15
MELANIA : Pavel Feodorovici, iartă-mă !
PROTASOV: (cu teamă) Ce vrei să spui ?...
MELANIA : Uită tot... tot ce ţi-am spus...
PROTASOV: (bucuros) Da’ vorbeşti, serios ?
MELANIA: Foarte serios... Sunt tare proastă... şi obraznică...
PROTASOV: Melania Nicolaevna.! Eu ţin foarte mult la dumneata... adică te
respect! ... Dar — draga mea — n’are niciun rost... Hai să rămânem
prieteni ... şi atât!
MELANIA: Mi-e şi ruşine să mă uit în ochii dumi- tale...
PROTASOV : Să lăsăm asta... Dă-mi mâna !... Aşa, foarte ... Iubesc
oamenii... sunt nişte fiinţe extraordinar de interesante !
MELANIA: (zâmbind cu amărăciune) Până acum eu n’am întâlnit oameni...
am trăit numai printre negustori... bărbatul meu făcea negoţ cu carne...
Abia aici la dumneavoastră am văzut că .există oameni... şi am vrut să-i
cumpăr...
PROTASOV: (cu însufleţire) Ştii ceva? Hai să bem un ceai ?!
MELANIA : Mă duc
CEPURNOI : Aşadar, s-a sfârşit?
LIZA : Boris Nicolaevici!... Să nu mai pomeneşti niciodată despre asta !
CEPURNOI: Bine...
LIZA: Nu! Nu boala mă împiedică... nu de ea mă tem... Dar nu pot... nu
vreau să am copii... Atunci, ai să pleci de aici, da ?
CEPURNOI : (liniştit) Bine...
LIZA: E mai bine pentru dumneata... Şi să nu mai porţi cravate roşii... e
vulgar ! Ce rău îmi pare că tocmai astăzi ai o cravată roşie...
LIZA: Ce vreme ... Parca am fi in octombrie
CEPURNOI: Da azi e o zi tare urata
LIZA : Unde ai de gând să pleci ?
CEPURNOI : (calm) In gubernia Moghiliov
LIZA: De ce tocmai acolo ?
CEPURNOI : Ma asteapta niste rude. Te-ai speriat?
LIZA: Da.
LIZA: A pleca in gubernia Moghiliov se spune atunci cand moare cineva
CEPURNOI : Oi fi avut umbrela ? N-oi fi avut ? Dupa cum spune un print
danez.
*****
PROTASOV : Ce faci? Desenezi? Stii...a fost Vaghin pe aici.... si m-a spus ca
eu nu ma sinchisesc de tine, ca eu am ucis dragostea ta pentru mine...
ELENA : Ti-a spus el asta?
PROTASOV : Da! Si mi-a spus ca e indragostit si el ca Melania... numai ca el
te iubeste pe tine..
ELENA : Ce purtare cavalereasca! Ce gest tineresc, tineresc la culme!
PROTASOV : Ce părere ai despre asta ?
ELENA : Dar tu ?
PROTASOV : E bine că ai o fire atât de calmă... uf-f ! Ce zi I El a stat de vorbă
cu tine?
ELENA: Da, a stat...
PROTASOV : Ţi-a spus că te iubeşte şi aşa mai departe ?
ELENA : Exact: mă iubeşte şi aşa mai departe...
PROTASOV : Poftim ce i s-a năzărit pictorului! Ei, dar tu ce i-ai răspuns ?
ELENA: Multe... fel şi chip...
PROTASOV : Bine, dar i-ai spus că mă iubeşti ?
ELENA : Nu, asta nu i-am spus...
PROTASOV : Rău ai făcut. Trebuia să-i spui... de la început trebuia să-i spui:
îmi iubesc bărbatul, adică pe Pavel ! Dar la urma urmei, asta nici nu-i
important!

16. 16
ELENA : Dar, după părerea ta, ce-i important ?
PROTASOV : Să nu se mai întâmple asemenea lucruri..
ELENA : Pavel ! Ai vorbit despre el, ba ai şi căutat ... să vezi cum te-ai fi
purtat în locul lui... ţi-ai exprimat dorinţa... ca pe viitor să nu mai fii tulburat
cu asemenea lucruri... bine, dar cu mine cum rămâne ?
PROTASOV : (neliniştit) Cum aşa ? Ce vrei să spui ?
ELENA: Mai nimic. Simt că tu n-ai nevoie de mine. In viaţa ta eu n-am jucat
niciun rol. Eşti departe de mine şi-mi eşti străin. Ce însemn cu pentru tine ?
Nu m-ai întrebat niciodată ce gândesc...
PROTASOV : Nu te-am întrebat ? Doar... eu n-am vreme să stau de vorbă,
Lena ! Şi apoi, de ce nu mi-ai spus singură...
ELENA : (cu mândrie) Eu vreau să cerşesc ceea ce mi se cuvine : dreptul meu
de om si de sotie!
PROTASOV: La naiba, ce situaţie grea !
ELENA : Nu te enerva. Vezi tu, m-am hotărît să plec de la tine... sunt ferm
hotărîtă, în gând mi-am şi luat rămas bun de la tine...
PROTASOV: Lena — nu pleca! Unde să te duci? De ce ? Tu... îl iubeşti pe
Vaghin? Da? Da?
ELENA : Nu. Nu aşa, încât să-i fiu soţie..
PROTASOV : (bucuros) Ce bine! Dar, cu toate astea, nici pe mine nu mă mai
iubeşti ? Spune!
ELENA : Pentru ce vrei să ştii asta ?
PROTASOV : (sincer) Fiindcă eu te iubesc...
ELENA: Lasă, Pavel...
PROTASOV: (cu convingere) Pe cinstea mea, Lena ! Dar sunt aşa de
ocupat... Iartă-mă, scuză-mă, uită tot ! Ştii doar ca dacă pleci, am să mă
gândesc într-una, unde eşti, ce-i cu tine... şi atunci, ce se alege de lucrările
mele? Nu pol să lucrez şi totodată să mă gândesc la tine...
ELENA: (cu amărăciune) Controlează-te! Despre mine n-ai spus nici un
singur cuvânt, dragul meu !
PROTASOV : Cum niciun cuvânt? Ţi-am spus doar că nu pot trăi fără tine !
Nu-mi distruge viaţa... viaţa e scurtă şi mai sunt atâtea lucruri interesante de
făcut in ea!
ELENA: Dar eu ce să fac ? Ce am eu din viaţă ?
LIZA : Ascultaţi... în clipa asta s-a întâmplat o nenorocire... undeva... cuiva
care mi-e drag...
ACTUL IV
PROTASOV : Arati minunat! Trebue să-ţi bei laptele...Nici nu ştii ce femeie
bună şi deşteaptă e Lena ?
LIZA : Da ?
PROTASOV: Da, Liza! Crede-mă...
LIZA: Tu pur şi simplu treci pe lângă oameni fără să-i observi...
PROTASOV: Da, da! E ceva adevărat în asta! ... Nu mai fi tristă, Liza.. Aseară
ai avut halucinaţii... numai nervii tăi bolnavi sunt de vină de toate...
LIZA: (speriată) Să nu-mi vorbeşti de boală 1 Nu mai vorbi de asta...
Lăsaţi-mă să uit de ea... Am nevoie să uit, altfel nu pot trăi...
LIZA : (nervoasă) Elena ! Tu îl iubeşti pe Pavel, nu-i aşa ?
ELENA : (tulburată) Sigur că da, fireşte...
LIZA: Ce bine îmi pare!... Şi eu... eu îl iubesc pe Boris Nieolaev-ici... Ieri însă
l-am refuzat... cu hotărîre pentru totdeauna I Şi aseară mi s-a părut că... i
s-a întâmplat o nenorocire... că a păţit ceva îngrozitor! Doar el mi-e cel mai
drag, mai drag decat voi toţi !... Abia ieri mi-am dat seama ca-l iubesc... că
am nevoie de el... că nu pot trăi fără el
LIZA: Vom pleca împreună undeva în stepă ... Vom fi singuri amândoi —
numai noi doi!
MISA : Respectele mele, Pavel Feodorovici!... Cum vă merge cu sănătatea

17. 17
?...Trebuie sa incuiem portile...
PROTASOV : Minunat !... Dar de ce încui porţile?
MISA : Cum, n-aţi auzit? S-a răsculat poporul... din pricina holerei... poporul
crede că nu umblă nicio boală... şi zice că domnii doctori, ca să aibă clienţi...
caută să...
PROTASOV : Ce tâmpenie !...
MISA : Aveţi dreptate, mă rog... ce să-i faci, aşa-i poporul ! De aia i se şi
spune gloată tampita! Scorneşte fel de fel de năzbâtii... cică, îs prea mulţi
doctori şi n-au destul de lucru.... Pentru orice .eventualitate, eu am zis să se
încuie porţile ca sa ne punem la adapost
MIŞA : Ce vreme plăcută... nu-i prea cald...
PROTASOV : Da... e plăcut!
MIŞA : îmi permit să vă întreb ceva : fata care lucreaza la dumneavoastră a
plecat ?
PROTASOV: O sa plece...
MIŞA: Am auzit că se mărită, cu un bogătaş, cică?
PROTASOV: Habar n-am...
MIŞA : Dumneavoastră ce credeţi : e o fată cinstită ?
PROTASOV: Lasa-ne, te rog..
ELENA : (îngrijorată) Pavel...
PROTASOV: Ce-i?
ELENA: Mi se pare că Liza e rău bolnavă...
PROTASOV : Asta i se întâmplă totdeauna după o criză... nu-i nimic !
PROTASOV: Lena... când ai venit... mi s-a părut că ai un fulg pe umăr...
MELANIA : (cu un zâmbet vinovat) Bună ziua...
PROTASOV : (cu o bucurie exagerată) Melania Nicolaevna ! Dumneata... de
când nu te-am văzut !
MELANIA Am fost pe aici... ai şi uitat ?
PROTASOV : Da ! Nu... îmi amintesc foarte bine...
ELENA : Mai bine ai tăcea, Pavel...
LIZA : (cu un glas jalnic) Boris Nicolaevici încă n-a sosit ?
ELENA : încă nu... n’a venit...
LIZA : N’a venit... (Se duce in casă)
MELANIA : Nici nu mi-a dat bună ziua... si ce palidă e !
ELENA : A avut ieri o criză...
MELANIA : Iarăşi ? Săraca de ea...
MELANIA : Stii draga mea eu nu ca femeie îl iubesc, ci ca om... Până acum
n-am simţit omul din mine... n-am crezut în om...
ELENA: Nu vorbi aşa despre dumneata... Trebue să te respecţi — fără asta
nu se poate trăi... Aş vrea să te mângâi...
MELANIA: Da, mângâie-mă ! Fă-ţi pomană cu o precupeaţă bogată...
ELENA: Nu trebue să vorbeşti aşa !
ELENA : Te rog...
MELANIA : (cu însufleţire şi bucurie) Lasă-mă să te sărut... Mă duc după ea
în grădină...
MISA : Domnilor! Să ştiţi că veterinarul Cepurnoi...
Elena : (ameninţându-l cu pumnul) Să taci
MISA: .. ...s’a spânzurat! .
LlZA : (se smulge din braţele Elenei, vorbeşte calm si desluşit) Aseară, pe la
ora nouă ?
MISA : Da, da... de o salcie, pe malul gârlei... Eu credeam că dumneavoastră
n’aţi aflat... (Pleacă)
LIZA : (îi priveşte pe toţi cu ochii holbaţi şi spune ţ încet, cu un ton neobişnuit
de grav) Eu am ştiut asta... îţi aduci aminte, Elena ? Am simţit asta...
PROTASOV: Ce-i de facut ?

18. 18
ELENA: Adu doctorul ... mai repede ...
LIZA: Ma prabusesc ....
*
MISA: Pleci ?
FIMA: Da, plec.
MISA: Te mariti ?
FIMA: Da, ma marit
MISA: E bogat ?
FIMA: Da, e bogat
MISA: De ce tipa ?
FIMA: Domnisoara a facut o criza!
MISA: De unde i se trage ?
FIMA: Dracu stie de unde ?
MISA: Ori poate de la dragostea veterinarului
FIMA: Nu stiu, lasa-ma in pace!
MISA: de cand te astept ! Vino incoace
FIMA: Ajutor, sariti, ajutati-ma, sa vina cineva
PROTASOV: Ce faci, cum iti permiti ?
MISA: Asta-i intre mine si cateaua asta. Vedeti-va de treaba ca altfel chem
poporul si le spun ca dumneavoastra faceti otravuri si ca ati adus holera. Le
spun ca sunteti doctor si vreti sa le vindeti medicamente
PROTASOV: Iesi afara golanule
MISA: De ce nu ma pocnesti cu batista peste mutra ? Hai loveste-ma cu
palaria
PROTASOV: Te calc in picioare golanule
MISA: Lasa ca te invat eu sa ma mai injuri
PROTASOV: Iesi afara starpitura !
MISA: Veniti. Aici, aici, aici e ucigasul cel mai mare. Face leacuri, face
medicamente
PROTASOV: Minti, tampitule, eu nu fac nimic
MISA: Am sa te tai, chimistule. Si pe tine am sa te las vaduva
ELENA: Iesi afara, sa stii ca trag.
MISA: Ii tai gatul
ELENA: Nu glumesc, trag.
'
LIZA: Rămâneţi cu bine!... Plec departe şi penlru multă vreme... pentru
totdeauna... Nu ştiaţi ?
Iubitul meu e om frumos
Iar eu — subtire
Ca două flori alăturea vom fi’n nisipul roşu, cald...
(Tace o clipă, apoi oftează şi continuă să citească)
Amândoi, sub soarele ce arde,
Prin nisip departe vom pleca, îngropând sub zările deşarte
El visul său, iar eu — durerea mea...
Le-am scris pentru Boris... II cunoaşteţi pe Boris ?... Nu ?