2. Primind clipul de la unul din prietenii mei şi nereuşind să
înţeleg prea multe despre această traversare a Alpilor pe
direcţia Italia – Franţa, în apropiere de vârful Mont Blanc, am
încercat să mă lămuresc mai bine, apelând la internet.
Am fost atras, astfel, în această lume minunată a peisajelor
montane, peisaje care nu-mi erau prea clare în clipul primit.
Aşa că mi-am permis să-l completez folosind toate posibi-
lităţile oferite de internet (fotografii de la turişti sau imagini
din satelit), astfel încât orice privitor să înţelegă ce înseamnă
o traversare a platoului Mont Blanc, cum se poate realiza
această traversare sau numai o parte din ea şi, ce-i mai
important, să admire câteva imagini unice ... stând în faţa
calculatorului.
Nu am renunţat la ideea de bază a clipului: aceea de a oferi
informaţii cât mai exacte privind traversarea Mont Blanc-ului
(pentru cine ar fi interesat să o şi facă).
Vizionare plăcută ...
Iar celor amatori ... excursie plăcută ...
3. Mont Blanc este un masiv de graniţă al munţilor Alpi,
între Franţa, Elveţia şi Italia, orientat de la N-E la S-V, care
atinge, pe teritoriul francez, înălţimea maximă de 4810 m,
formând astfel o barieră, teoretic aproape de netrecut, între
valea înaltă a râului Aosta, unde este situată localitatea
Courmayeur şi valea franceză a râului Arve, unde este
situată localitatea Chamonix. Vârful Mont Blanc apare ca un
foişor peste întrega regiune Savoia franceză şi domină,
impozant, toate culmile înconjurătoare.
Masivul Mont Blanc a fost cucerit prima oară în anul 1786
de doi alpinişti amatori, doctorul Michel Paccard şi ghidul
Jacques Balmat.
Un an mai târziu, la 3 august, în ziua sa de naştere, cu
mijloace şi echipamente la fel de precare, Mont Blanc a fost
escaladat şi cucerit de fizicianul şi naturalistul elveţian
(Geneva) Horace Benedict de Saussure.
7. L'épopée du téléphérique du Mont Blanc
1905: Deux ingénieurs suisses, Feldmann et
Srub, imaginent de relier le hameau des
Pèlerins au sommet de l'Aiguille du Midi,
grâce à une combinaison funiculaire et
ascenseurs à câbles.
1909: La Compagnie Française des
Funiculaires reprend et modifie le projet.
1924: Le premier tronçon - Les Pèlerins-La
Para - est ouvert, et en 1927 le deuxième
tronçon - La Para-Les Glaciers - est
inauguré. A l'époque, ce funiculaire était le
plus élevé au Monde.
1951: La guerre et l'ouverture du téléphérique
Planpraz-Brévent, ont eu raison du
funiculaire qui est fermé au public. Un
ingénieur italien, le Comte Monte Dino Lora
Totino est appelé pour un nouveau projet.
1954: Le premier tronçon du tracé actuel est
inauguré. Le second tronçon, 1500 m de
dénivelée sans pylône est un exploit inédit.
30 guides d'Aoste et de Chamonix mettront
deux jours pour hisser un cable de 1700 m
de long et de plus d'une tonne au sommet de
l'Aiguille du Midi.
1955: Le téléphérique est achevé et les travaux
de la télécabine "Panoramic" commencent.
Elle sera mise en service en 1958.
Istoria telefericului de pe Mont Blanc
1905: Doi ingineri elveţieni, Feldmann şi Srub,
au imaginat o legătură între satul Pelerins şi
vârful Aiguille du Midi, folosind o combinaţie
între ascensor şi funicular.
1909: Compania Franceză de Funiculare preia
ideea şi modifică proiectul.
1924: Este deschis primul tronson Pelerins-La
Para şi în 1927 este inaugurat al doilea
tronson La Para-Gheţarii. În acel moment, acel
teleferic era cel mai mare din lume.
1951: Războiul şi deschiderea liniei telefericului
Planpraz-Brévent au fost raţiunile care au
închis accesul publicului la telefericul iniţial.
Un inginer italian, Contele Monte Dino Lora
Totino, este solicitat pentru un nou proiect.
1954: Este inaugurat primul tronson al traseului
actual de la Chamonix până la Plan de
l‘Aiguille. Al doilea tronson, cu aproape 1500
m de cădere verticală fără piloni, este ceva
inedit. 30 ghizi din Aosta şi Chamonix, timp de
două zile, au ridicat un cablu de 1700 m
lungime şi peste o tonă greutate, până la
vârful Aiguille du Midi.
1955: Telefericul este finalizat şi încep lucrările
la telecabina "Panoramic“. Aceasta a intrat în
exploatare în 1958.
8. Traseul şi etapele de traversare cu telecabina
Click = ContinuareClick = Continuare
II
I
III
IV
VI
V
La fiecare etapă
se schimbă
telecabina ...
9. O schemă a
vârfurilor
montane.
Şi o imagine spaţială mai
sugestivă a traseelor
celor 6 etape cu
telecabina.
II
I
III
IV
VI
V
Click = ContinuareClick = Continuare
Memorând această imagine sau revenind la
ea veţi înţelege mai bine anumite trasee
care străbat aceşti minunaţi munţi ...
Intrareaitalianăîn
tunelulMontBlanc
Intrareafrancezăîn
tunelulMontBlanc
10. - Diferenţa de nivel: 803 m;
- Lungime cablu: 1809 m;
- Durata: 6 minute.
(un cătun al localităţii Courmayeur)
11. Imaginea din
satelit a
platoului de la
Mont Frety, cu
cele trei
locaţii:
1 – Staţia
pentru
telecabine;
2 - Pavilionul
cu restaurant
şi terasă;
3 – Cabana în
jurul căreia se
află grădina
Saussure.
1
2
3
Spre Refugiile
Torino
12. <–– Staţia pentru telecabine
Pavilionul cu
restaurant şi
terasă ––>
Cabana grădinii
Saussure ––>
13. Pe platoul de la Mont Frety se
află grădina alpină Saussure (cu
peste 900 specii de plante pe cca. 7000 m2
) –
de la numele omului de ştiinţă
elveţian, Honoré Benedict de
Saussure, care s-a dedicat
studiului florilor de pe Mont
Blanc, după prima sa
ascensiune din anul 1787.
De aceea, platoul Mont Frety, este
supranumit şi “Grădina
alpiniştilor”, fiind o oază florală a
oraşului Courmayeur.
Cabana
grădinii
14. - Diferenţa de nivel: 1165 m; -
- Durata: 6 min.
Imaginea vârfului Mont Blanc văzută
de pe terasa de la Refugiul Torino Nuovo
15. Imaginea din
satelit a traseului
telecabinei dintre
cele două staţii ale
acestei etape:
1 – Staţia Pavillon
de Mont Frety;
2 – Staţia Refugiul
Torino Vecchio.
1
2
16. Refugiul Torino Nuovo (3375 m)
Refugiul
Torino
Vecchio
(3338 m)
cu staţia de
plecare
spre Punta
Helbronner
Tunelul de legătură
dintre cele două refugii
18. Aceeaşi imagine a Refugiilor Torino,
dar pe timp de vară ...
Aici se vede şi staţia
Pavillon de Mont Frety
19. Imagine de la Refugiile Torino
Plecarea cabinei
de la refugiul Torino
Vecchio (3338 m) spre
Punta Helbronner (3462 m)
- Diferenţa de nivel: 124 m;
- Durata: 2 min.
(ultima staţie pe teritoriul italian)
20. Imaginea aeriană a
traseului telecabinei
în această etapă
Refugiul
Torino
Vecchio
Punta
Helbronner
(ultima staţie
pe teritoriul
italian)
Refugiul
Torino
Nuovo
21. Traseul liniei spre
Punta Helbronner
Plecarea de la Refugiul
Torino Vecchio
Traseul, scurt de altfel, nu are nici
un stâlp, este pe o creastă italiană
şi este orientat de la S-E spre N-V.
27. De la Punta
Helbronner - la
Aiguille du Midi
(punctul culminant
al traversării - 3778 m)
Umbra staţiei Punta Helbronner
- Diferenţa de nivel: 316 m;
- Lungime cablu: 5 km;
- Doi stâlpi suspendaţi;
- Durata traversării: 30 min.
30. Imaginea din
satelit a
platoului Mării
de Gheaţă de
pe Valea Albă
(gheţar), cu
cele două
locaţii ale
acestei etape:
1 - Staţia
Punta
Helbronner;
2 - Staţia
Aiguille du
Midi (3778 m).
Marea de Gheaţă
De la
Refugiul
Torino
Vecchio
1
Punta
Helbronner
2
Aiguille
du Midi
Spre Plan
de l‘Aiguille
Valea
Albă
41. De la staţia de sosire,
un tunel prin stânca
principală face legătura
spre liftul central şi
spre staţia de plecare
spre Plan de l‘Aiguille .
42. Datorită importanţei, poziţiei
şi formei specifice vârfului
Aiguille du Midi, în
continuare sunt prezentate
mai multe imagini ale
acestuia, găsite la diferite
adrese de internet.
47. Imaginea
turnului din cel
mai înalt punct
(3842 m) al
staţiilor de la
vârful Aiguille
du Midi
În interiorul acestei
stânci centrale există
un lift care urcă 42 m
până la terasa
superioară, aflată la
3842 m, unde se
desfăşoară privelişti
deosebite (mai ales în
timpul verii) spre
Alpii celor trei ţări:
Italia, Franţa şi
Elveţia.
48. Terasele de deasupra staţiei de plecare spre
Plan de l‘Aiguille şi vedere spre Chamonix
(văzute de la baza turnului principal)
49. O altă imagine a
teraselor de
deasupra staţiei
de plecare spre
Plan de l‘Aiguille
şi vedere spre
Chamonix
52. O alt imagine deosebit : Platoul cuă ă
Marea Alb , v rfurileă ă Aiguille du Midi şi
Punta Helbronner, loca-litatea
MareaAlbă
AiquillduMidi
PuntaHelbronner
Chamonix
Vf. Mont
Blanc
54. O altă schemă cu etapele IV - VI de
traversare, de pe teritoriul Francez
Aiguille du Midi
I
V
V
V
I
Chamonix
DelaPuntaHelbronner
55. În această schemă se văd mai sugestiv traseele
celor trei etape franceze de traversat cu
telegondolele (IV) şi cu telecabina (V şi VI)
Aici se observă că pe traseul IV, de la Punta Helbronner la
Aiguille du Midi, există, pe distanţa de 5 km, doi stâlpi
suspendaţi de susţinere a cablului.
I
V
V
V
I
56. Acesta sunt singurele imagini cu cei
doi stâlpi suspendaţi pe care se
sprijină cablul de 5 km dintre Punta
Helbronner şi Aiguille du Midi.
Nu am reuşit să găsesc nici o expli-
caţie a modului în care funcţionează.
57. Coborârea de la
Aiguille du Midi
până la staţia
intermediară de la
Plan de l‘Aiguille
Plan de l'Aiguille
(2317 m)
- Diferenţa de nivel: 1461 m;
- Fără nici un stâlp de susţinere;
- Lungime cablu: 2870 m;
- Durata: 10 min.
Aiguille du Midi
(3778 m)
58. ... se pleacă din staţia Aiguille du Midi
(de la 3778 m)
Cu acest model de telecabină ...
63. Coborârea de la staţia
intermediară Plan de l‘Aiguille
(2317 m) până la Chamonix
(staţia finală la 1035 m)
- Diferenţa de nivel: 1282 m;
- Stâlpi de susţinere: 3;
- Lungime cablu: 2500 m;
- Durata: 10 min.
71. Tramvaiul cu cremalieră Mont Blanc
Pornind de lângă Chamonix, de la una din staţiile Le Fayet (580 m) sau Saint
Gervais (792 m), traseul, lung de 12,4 km, al tramvaiului cu cremalieră, trece pe
pante de munte sau prin mici tuneluri şi are următoarele opriri: - Montivon
(1400 m); - Col de Voza (1653 m); - Bellevue (1794 m) şi Nid d'Aigle (2372 m),
ultima staţie, chiar în faţa gheţarului Bionnassay.
Durata unui urcuş depăşeşte o oră şi oferă un peisaj grozav. Tramvaiul face
4-5 ture pe zi. În lunile de iarnă, el merge numai până la staţia Bellevue.
Linia acestui tramvai este conectată cu SNCF la Saint Gervais, are un
ecartament feroviar de 1 m, o cremalieră între şine şi un şnec de tracţiune sub
vagoane (proiect Strub) pentru a putea urca cei 1792 m.
Traseul are o pantă medie de 15% şi o una maximă de 24%, aproximativ 85%
din lungimea lui având cremalieră. Traseul este electrificat, folosind o linie
aeriană de 11 kV la 50 Hz. Prima secţiune a liniei de tramvai, până la Col de
Voza, a fost funcţională în 1907, iar următoarea secţiune, la forma actuală,
fiind terminată în august 1914 (atunci lucrul a fost suspendat, datorită
primului război mondial şi niciodată nu a mai fost reluat).
Până în 1956, linia a fost deservită de locomotive cu abur, apoi a fost
electrificată. Pe traseu au circulat şi circulă trei garnituri numite Anne, Marie
şi Jeanne, de la numele celor trei fiice ale proprietarului liniei în momentul
electrificării (le vedeţi scrise pe garniturile de tren).
76. Şi cremaliera
dinţată dintre
şine, care
asigură urcarea
şi coborârea
tramvaiului.
Roata dinţată (şnecul) de tracţiune sau de
frânare, de sub vagoanele tramvaiului ...
91. Nid d'Aigle
Acest punct terminus al tramvaiului Mont Blanc este
un punct de pregătire şi plecare pentru diverse trasee
alpine care duc, în final, spre vârful Mont Blanc (4810 m)
şi, apoi, pe traseele de traversare a Văii Albe şi de
coborâre, spre Courmayeur.
92. Cei care nu şi-au dorit
decât o plimbare montană
interersantă ...
... se pot întoarce, tot cu
tramvaiul, în staţia de
plecare Le Fayet.
93. Dar, în acest caz,
nu veţi admira
decât ... tunelul.
94. Tunelul Mont Blanc
Este un tunel rutier, lung de 11,6 km, care leagă oraşele
Courmayeur (Valle d’Aosta, Italia) şi Chamonix (Haute-Savoie,
Franţa). Construcţia lui a fost realizată între anii 1957 – 1965, fiind
cea mai importantă rută de transport dintre cele două ţari, deschisă
pentru orice tip de autovehicul. Costul unei traversări este de
aprox. 37 Euro pentru un autoturism şi de 47 Euro cu rulotă.
La data de 24 martie 1999, 39 de oameni au murit atunci când un
camion belgian de transport care transporta făină şi margarină a
luat foc în tunel.
După anul 2000 au fost luate măsuri suplimentare de admi-
nistrare, destul de drastice pentru siguranţa şi protecţia tunelului şi
a călătorilor, adoptându-se o conducere şi responsabilitate unică a
tunelului.
Notă: Între Franţa şi Italia, în iulie 1980, a mai fost dat în exploatare tunelul
Fejus (mai la sud-vest de tunelul Mont Blanc), lung de 12,9 km, care face
legătura între autostrăzile A43 (Modane - Franţa) şi A32 (Bardoneche
-Italia). În prezent la acest tunel se fac lucrări de îmbunătăţire prin crearea
unei galerii paralele de securitate, necesitate rezultată tot în urma unui
incendiu izbucnit, la 4 iunie 2005, între 2 camioane slovace.
101. Concepţie iniţială
Sperăm că acest montaj a fost şi
pe placul D-stră, chiar dacă nu
veţi deveni turişti montani pe
crestele Alpilor ...
Măcar rămâneţi cu ideea că aţi
trecut pe acolo ... chiar numai cu
gândul.
Completat
F.D. 2010
Click = TerminareClick = Terminare
Editor's Notes
Dacă cineva a fost în acest circuit şi poate să ne dea alte informaţii, îi mulţumim anticipat ...
Pentru cei care doresc mai multe informaţii şi descrieri despre o traversare combinată: tramvai, pe jos şi telecabină, pot accesa adresa:
http://2urbietorbi.wordpress.com/2009/09/15/expeditie-pe-mont-blanc/
