4. Manualul de fatg este un resumat scurt al
prelegerilor logice tinute de subscrisul la II-
niversitatea din Iassi in curs de aproape zece
ani. Pe temeiul notiunilor elementare si re-
gulelor formulate in paragrafii urmgtori, cur-
sul universitar se intinde6, pe de o parte la
espunerea controverselor dupg deosebitele sis-
teme filosofice, pe de alta la aplicarea teorielor
logice asupra vietei intelectuale in practica
ei zilnicg.
Aceastg din urmg parte a prelegerilor era
prea feluritg si adese ori prea atörnatg de
inspiratia momentului de pe catedrg, pentru a
se fi putut fixg intr'un manual precum este
cel de fatg. Ea remgne $i pentru viitor in
libera dispositie a profesorului. Dar din par-
tea Antgi am 'Astra o urmg in apendicele
acestei cArti, unde se aflg citate izvoarele si
www.dacoromanica.ro
5. controversele, nu in scop de a adunA multe
nume de autori, ci cu restringere la acei au-
tori i la acele pasage, din a cAror studiare
tg se traga, in adev6r un folos pentru lgmu-
rirea intrebArilor atinse in text. Textul in-
susi nu cuprinde citatiuni, ci se mlrgineste
la cAteva note istorice ; numai Aristoteles este
pretutindinea citat, unde compararea formulArii
moderne cu gAndirea si esprimarea vechiului
PArinte al Logicei mi-a pärut neapgrath pen-
tru un studiu mai temeinic al acestei stiinte.
Asa cum este manualul, el poateintre-
buintat la cea inv6tare a Logicei, prin
urmare in Licee. Forma data esplicArilor din
text corespunde acestui scop. Ear eine vrea
sg, urmAreascA problemele cugethaii mai de-
parte, in oH ce cas profesorul pentru espli-
carile sale, &este in apendice calea arAtatL
Bueurefti, 4 lanuarie 1876.
d'intgi
www.dacoromanica.ro
6. INTRODITCERE.
Deflnitiunea i utilitatea
1. Observarea timpului, cAnd s'a nitscut tiiva Lo-
gicei, i a necesitätii, din care s'a nascut, ne va la-
muri mai bine asupra naturei, scopului
acestei §tiinte.
Logica ca OH* dateazA de la Aristoteles (näscut
in Stagyra la 384 a. Chr., -I- la 322). Aristoteles in-
su0 nu i-a dat un nume propriu. Cercetärile lui a-
supra osebitelor párti ale Logicei se Oa respindite
in mai multe scrieri, care s'au impreunat la un loc
de editorii i comentatorii lai i s'au numit Organon.
Acesti comentatori au dat §tiintei expuse in Organon
numele de Logica.
Scrierile logice ale lui Aristoteles sunt:
1) 0 carte de categoriis (Koaraogiat,), a &Aril au-
tenticitate ing este contestata,
2) 0 carte de interpretatione (Tre,91 ktusiveiotg), care
tracteaza despre propositiune §i judecatk
Logieei.
www.dacoromanica.ro
7. 2
3) Patru crtrti. analytica (civaa,vrcxcl), de regul5, im-
pärtite in analytica priora i posteriora, care se ocup5,
de silogisme, demonstrari, definitiuni yi impartiri,
4) Opt cirti topica (rolaza), despre silogismele
probabile,
5) 0 carte de elenchie eophieticis @reel aognameiv
Rimy), despre falsitatea sofismelor.
La Aristoteles cercearile logice aunt impreunate
cu precepte retorice, §i aceast5, impreunare se observ5,
qi la urma§ii lui pan& chip& timpul reformatiunii. In
educarea obicinuit5, la Greci, tinerii destinati pentru
o cultur5 mai inalta,, chip& ce prin invét5,tura grama-
ticei ajungeau a se esprima in limb& corect5, aveau
a dobändi prin RetoricA §i Logic5, deprinderea ora-
torie, adech stil plficut §i dictiune convinetoare.
Logica s'a näscut dar din trebuinta retorica de a
produce convingerea in auditorii unui discurs. S'au
analizat (de aci numele de analitic5, dat celei mai
importante scrieri logice a lui Aristoteles) operatiu-
nile gändirii, pentru a se descoperi in ele legile, (Ewa
care mintea omeneascii, trebue s5, primeascii o idee
ca dovedita, adecA, sa, se conving5, despre adevèrul
ei. Cu timpul insé osebirea cea mare ce desparte
Logica de Retorica nu a putut sS. remAnA ascunso,.
Oratorul i§i convinge auditorii de§tepfandu-le place-
rea estetic5, prin arta sa, puand in mi§care simti-
mSntul §i fantasia i procluand o dispunere momen-
tan& a sufletului, in care unele idei crt§tigii, o putere
§i
www.dacoromanica.ro
8. 3
precumpanitoare, ear cele contrare se intuneca si se
trec cu vederea. Capul logic din contra vrea sit con-
vinga mintea rece, fara, a puue iu joc emutiunea sim-
Vmintelor i placerea estetica, dovedind prin o ope-
ratiune completa ceea ce-si propane a stabili.
Astfel s'a inteles, cit acea parte a Retoricei vechi,
care se ocupa numai de analisa elementelor convic-
avea o valoare proprie osebita de arta ora-
torie, cuprindea legi ale gandirii omenesti, a caror
aplicare nu ne este numai folositoare, cand vrem sa
convingem pe altii, ci indispensabila pentru produ-
cerea convingerii in noi inine, pentru ori-ce gii-
dire regulatit i pentru demonstrarea stientifica.
2. Convingerea mintii noastre se intemeiaza pe
constiinta, cit idea despre care este sa ne convingem,
se afia cuprinsa in ideile, de care suntem convinsi
pe care le stim, sau ca sta intr'o astfel de le-
&alit cu aceste, ineat nu se poate nega, fara a ue
pane in contrazicere cu noi inine. Operatiunea in-
teligintei, prin care se stabileste acea legatura intre
idei, adecit prin care se arata, cum o idee relativ
noua este cu necesitate cuprinsa in altele admise de
mai nainte, se uumeste argumentare.
Nota. S distingem. Noi cuuoastem adeviirurile in doue
moduri: sau dea dreptul san cu mijlocul altor adev6ruri. D. e.
stiu dea dreptul, prin manifestare sensibilii in constiinta mea,
oil in momentul acesta cetesc ; dar daa afigud acum o carte
Wadi la margini, pe care eri o liisasem netkiatit, conchid
absenta men a fost in alte tani, atunci acest adevbr nu-1 stiu
lt
c in
tionii,
gi
www.dacoromanica.ro
9. 4
dea dreptul trin o manifestare sensibil actual. Prin manifes-
tare sensibila vd numai cartea in starea ei de acum, adecit
compararea ei cu starea de efi i conclusiunea, di a tre-
buit sit fi fost intrebuintatti de o altit persoanit, este un adevser
cristigat prin mijlocul altor adeve-ruri (d. e. ori ce schimbare are
o causit, numai un om poate causa o asemenea schimbare la o
carte, etc.).Adeve'rurile, ce le constatitm dea dreptul prin sen-
sibilitate (numite i adevgruri intuitive), aunt mai presus d
doialii; dud vedem i simtim, suntem siguri cvedem i sim-
tim. Asemenea adeve-ruri nu au trebuintit de regule stientifice in
privinta increderii ce le ditm; nici o regulit nu poate S le fad
mai sigure cleat sunt de la sine.
Dar indatit ce pitfisim ter6mu1 sensibil actual si citutiim a
ne esplica un lucru din legXtura lui cu alte lucruri in ideile
noastre, se poate produce eroare, i atunci se naste intrebarea
despre regula, dupa care se face aceastl 1egtur aa, inat
ne deo, convingerea despre adeviirul gitndirii. Numai de aceastit
convingere mijlocitit este vorba in § de mai sus O. in Logicit
in genere.
3. Argumentarea devine objectul unei cercetki
stientifice in doue moduri: sau dad, o consideräm
ca un fenomen al naturei omenesti i chutäm a
explica conditiimile, sub care se produce; sau daa
o consideram ca un mijloc pentru aflarea adevern-
lui i cerceam regulele, dupa% care trebue s se in-
drepteze pentru a da resultate juste. De explicarea
argumentkii ca fenomen al inteligintei omenesti se
ocupft o parte a Psichologiei; ear stiinta, care sta-
bileste regulele pentru argumentarea justa,, se nu-
meste Logica.
Pentru Psichologie argumentarea fals& este un
fapt, ce trebueste tot asa de bine explicat in le-
gile sale ca i argumentarea justft; amëndoue sunt
fenomene sufletesti i cer descrierea si cercetarea
producerii lor. Pentru Logicit faptul argumentkii
tgiatg;
od
www.dacoromanica.ro
10. 5 --
in mintea omeneasch se presupune ca un fapt con-
statat gi i se cerceteaz a. numai regulele intrebuin-
Orli juste. Sau cum s'a zis cu alte cuvinte : cer-
cetarea legilor naturale a le argumentarii este o
tem5, a Psichologiei, stabilirea legilor ei normale e
tema Logicei.
4. Fiind-ca cea mai mare parte a cunogtinOlor
noastre nu sunt cägtigate prin intuitiune, ci se in-
temeiazi pe argumentari din esperientele noastre sau
din ale altora (§ 2, nota), mai toat5, gtiin0 gi toat5,
practica omeneasca sunt supuse autoriatii Logicei.
Cu toate aceste Logica nu ne da insagi gtiinta de-
rivata, ci ne da. numai regula pentru a judeca a-
ceasta gtiin. Ea nu vrea sa afle dovezi pentru
convingerile noastre, ci arata numai, dac5, cele aflate
sunt indestulatoare. Ea nu descopere gi nu experi-
menteaza, ci juded, gi critica.
Cu alte cuvinte: Tot ce s'a argumentat vre odatit
cu justeta, toate cunogtintele noastre dolAndite alt-
fel decitt prin intuitiune, ate'rnä de la observarea
legilor, a aror cercetare este tema Logicei. Decate
ori conclusiunile sunt juste gi convingerea este bine
intemeiatit, s'au observat in fapt legile logice fie cu,
fie fii,r5, congtiintä.
Nota. Cum se vede de am, constatarea adev'erului factic nu
se tine de Logicg, care garanteazil numai atia, cit, dacil ideile
date bunt adevgrate, trebue A, fie adev6rate IA ideile derivate
cu observarea legilor ei. Aceasta s'a esplicat si asa: Logica nu
se ocupg de adeve-rul material, ci numai de adefern1 formal;
www.dacoromanica.ro
11. 6
aplicarea justii. a regulelor ei d totdeauna resultate formal a-
deOrate, care totusi in fapt, adec5, material, pot fi false. D. e.
magnetismul teluric este o putere cu totul osebitit de electri-
citate i fiind.-c micrile busolei Bunt efectul magnetismului
teluric, ele nu pot fi efectul electricitittii : each o argumentare logic
sau formal adev6rath, care totu7i material este falsit, fiind fals
premisa, crt magnetismul ar 11 cu totul osebit de electricitate.
5. Utilitatea Logicei resultit din faptul, ea este
o stiintà, si din objectul special al cercetárilor ei
stientifice. In privinta d'int51 toate stiiutele, i prin
urmare si Logica, au pentru educatiunea noasträ fo-
losul de a arata intëmpliirile lumii supuse in legi
constante, de a da omului incredere in sine depAr-
tilnd nesiguranta i superstitiunea si de a contribui
prin objectele lor impersonale in echilibrarea sta-
tornicit intre gAndiri i simtiminte. Logica prin ob-
jectul ei in special produce o agerime mai mare a
argumentärii, ordine in gAndire i usurhita de a des-
coperi i dovedi eroarea in conclusiunile false.
Ins6 folosul Logicei in deosebi se vede adese con-
testat. Argumentele in contrii-i sunt, cit prin for-
malismul ce-1 introduce decht mintea la abstractiuni
goale, lipsite de controlul rea1itiiii (sofisme), crt re-
gulele ei formale sunt indiferente fiindcit nu garan-
teazit adevèrul material, si in fine, di, oamenii ar-
gumentesaza foarte bine si farit de stiinta Logicei.
Astazi, citnd stiintele experimentale au dolAndit
o insemnittate asa de mare si asa de bine meritata,
ne pare mai important decat ori cind, a %Ara fo-
losul Logicei in contra atacurilor ce i se aduc si a
ca
www.dacoromanica.ro
12. 7
dovedi, c& intre 0iintele ideale i cele exacte, clack
se inteleg bine amëndoue, nu poate fi antagonism, ci
un raport de confirmare reciproch.
In ceea ce prive0e formalismul i abstractiunea Lo-
gicei, BA distingem mai kntki insa0 Oil)* de car-
tile 0 de prelectiunile, in care se pertacteazk. Aceste
au fost de multe ori nefolositoare i chiar stria-
cioase iute1iginei, insk vina lor nu este vina Lo-
gicei. Formalismul pedantic al scolasticilor evului
mediu, invetarea pe dinafark a cAtor-va regule ab-
stracte fárá nici o aplicare la viata realk, precum se
obicinuelte i'mcã in cateva scoli moderne, nu au a
face cu esenta Logicei. Aceasta din contra trebue
sk fie tractatk in report perpetuu cu valoarea ei prac-
tick, 0 orice abstractiune bunk ne fiind deckt o re-
sumare a esentei ideilor concrete, trebue sk-0 amin-
tease& totdeauna aceastrt 1egtur i sk poati fi recluse',
la realitate de ate ori cere trebuinta.
Insè cu aceastii reserv i subt aceastä conditiune
togmai natura abstract& a Logicei ii constitue unul
din cele mai mari merite pentru inteliginta ome-
neasck. V. 0 §. 8.
In ceea ce prive§te objectiunea, cit regulele logice,
fiind numai formale, nu ating adev6rul material, tre-
bueqte considerat, cit o gkndire formal just& con-
tribue foarte des la constatarea erorilor materiale
ast-fel mediat la aflarea adevi5rului. Caci clack din-
tr'o premisk, ce s'a crezut adevkata, se deduc prin
pi
www.dacoromanica.ro
13. 8
o gandire just& conclusiuni, ce se ve'd a fi in con-
trazicere cu fapte positive, atunci premisa nu poate
sit fie aclevèrata. Un exemplu din istoria Chimiei :
Stahl explica fenomenul co.nbustiunii cu ajutorul u-
nei materii fine, numita phlogiston, ce dup& hipotesa
sa se evapora din corpul arzetor. Prin conclusiune
logic& numai dup& legile formale a le ginclirii, re-
sulta de aici, ca productul combustiunii trebuia A
fie mai ulor dead inainte de ardere sau cel pu-
tin, dm& acel phlogiston se admitea ca impondera-
bil, tot ala, de greu. Lavoisier insè a constatat,
cii, la combustiunea metalelor calcele metalice res-
tante sunt mai grele cleat metalele inaintea combu-
stiunii. Acea conclusiune dedus& cu observarea jus-
t& a regulelor logice s'a v6zut dar a fi material'
fals& §i. cu aceasta a cazut teoria lui Stahl cu pre-
misa ei.
In fine cat pentru inutilitatea Logicei, ce se dedu-
ce din multele argumentari exacte &cute fara studi-
area teoretica a regulel,z ei, trebue sä ne aducem
aminte de importanta cea mare ce o are tot-dea-u-
na intelegerea unei operatiuni in osebire de efec-
tuarea ei mechanic& Fara indoiala o §tiin
te aduce la oare care inaltime fru% aplicarea unei
alte Logice, cleat acea naturala a mintii sanatoase.
Oamenii judecau despre valoarea unei argumentari gi
inainte de a fi devenit Logica o gtiinta, q.i far& a-
ceasta judecare natural& ei nici ca ar fi putut face din
www.dacoromanica.ro
14. 9
Logic& o ; asemene au produs lucrari mechanice
insemnate, inainte de a cunoalte legile Mechanicei.
Ins6 este o margine at&t in priviuta lucririlor ce se
pot executa ffirit teoria mechania, cat §i a argumen-
tärilor, ce se pot face fárit teoria Logicei. Putini in-
divizi de o capacitate eminentä sunt in stare a an-
ticipa resultatele §tiintei, cea mai mare parte a oa-
menilor trebue sau srt inteleaga teoria lucrärilor sale
practice, sau sit aib& regule stabilite de aceia, care
an inteles acea teorie. Sigurauta procederii, ordinea
ganclirilor i prospectul luminat peste toatä sfera res-
pectivil a operatiunii intelectuale se c4tiga peutru
cei mai multi numai sub aceastä conditiune.
6. Studiul argumentiirii consist& in doue cerce-
taxi una aual;zeaza elementele, din care se compu-
ne argumentarea in genere, ceailaltit cauta regulele
sau metodele, dup& care se conduce argumentarea
justa.
In conformitate cu aceste cercethri osebite Logica
se imparte in done parti: in Logica elementar& §i in
Metoclologie.
--
www.dacoromanica.ro
15. PARTEA ANT/11A.
Logica elementarA.
7. Diu § 2 al introducerii s'a inteles, ca argu-
mentarea este operatiunea inteligintei, care arata,
cum o idee nouii este cuprinsö, in altele stiute de mai
nainte. De aci se vede, ca elementele argumentarii
vor ti ideile si impreunarea bor. Pentru a Fite inse
explica aceste elemente si a le analisa si pe ele, tre-
bue mai tintai sit ne intelegem asupra insemaxii cu-
vintelor, de care ne servim. Dacit vom vede, eh limba-
giul popular este lipsit de precisiune la intrebuintarea
cuvintelor importante pentru cercetarea noastra lo-
gica, TOM ciluta a le inlocui prin cuvinte stientifice
eu difinitiune precisä, adecä prin termine technice.
In limbo, romana cuvèntul idee se poate intrebuinta
in patru intelesuri osebite: sau aratä impresiunea pro-
dusa asupra inteligintei noastre prin nervi, sau ima-
ginea acestei impresiuni remasA in memorie, sau re-
sumarea mai raultor imagiui de acelasi fel, sau iu
fine impreunarea cuvintelor inteo propositiune sau
www.dacoromanica.ro
16. 11
gandire. D. e. Se ilesemneaza pe tablfi un cerc ;
v6z6nd en acest cm, nervii optici imi produc in
creeri o impresiuue, prin care mi se pune iu lucrare
constiinta si care imi da idea cercului desemnat (re-.
presentare prin eensariune). Depfirtandu-mi ochii
de la tablit, sensatiunea cercului nu se perde cu to-
tul, ci-mi lasit in constiinta o imagine a objectului
v6zut, care imi poate remane in memorie si se poate
reproduce iu mintea mea rad, ajutorul ochilor (repre-
eental e in sem mai strinR). Daca am v6zut mai multe
cercuri in osebite timpuri si osebite locuri, mari si
mici, desemnate si sculptate, etc. atunci din suma de
imagini relative la acelasi fel de objecte in osebitele
sale individualisari se produce o idee mai abstract&
despre ceea ce este el in esenta sa colectiv& (repre-
sentare numita notittne). Dm& descriu insusirile
cercului v&zut si afirm sau neg ceva despre (Muni,
atunci dau o idee despre cerc in form& de propo-
sitiune, d. e. cercul este rotund (iudecatd).
Dintre acme multime de intelesuri se vede, chip&
explicarile anterioare, ca Logica se ocupfi de idei in
sensul din urma, si acum vom zice mai precis, ca ar-
gumentarea ne arata cuprinderea unei judecati in
allele si derivarea ei din aceste. Elementele or
carii argumentari fiind ast-fel judecitile si impreu-
narea lor, Logica elementara se va subimparci in done
parti esentiale: in teoria judec4i1or si in teoria im-
preunarii lor logice (Silogistica.)
www.dacoromanica.ro
17. A_
Despre Judeciiti si despre notluni ea
elementele
I. Nopunile.
8. Judecata se compune din notiuni; explicarea
ei presupune dar cunostinta acestora in proprietätile
lor esentiale.
Ori-ce notiune este o representare formath, din
alte representhri relative la acelasi object si cuprin-
zend partea lor comunit Intelegerea osebirii intre
notiune i simpla representare este importanth pen-
tru intelegerea operatiunilor logice. Constiinta noas-
trt din experienth mai multe representhri
asupra aceluiasi fel de objecte. Un copil d. e. are
la inceput despre objectul mash o idee sau represen-
tatiune potrivith, numai cu acea mash unich, ce a ye-
clut-o in odaia sa. Mai thrziu vede i alte mese, cu
patru picioare, cu trei picioare, cu un picior, de lemn,
de peatrh, de metal, rotunde, patrate, poligoane etc.
Diu aceastit suma de representhri relative la ace-
lasi fel de objecte, constiinta lui estrage intr'un
primeste
mi-
www.dacoromanica.ro
18. 13
nut dat i printeun proces ce-1 explicit Psichologia,
representarea lor comunit si läsand la o parte
osebirile de tot individuale a le multelor exemplare
din acelasi object, formeazit noriunea acestuia.
Notiunea (Begrij) cuprinde dar esinta lucrurilor
ce s'au presentat coustiintei noastre, alegend din ideile
lor numai pärtile importante si respingénd pe cele-
lalte. In acest proces de abstractiune, notiunile perd
oare cum materialismul representfirilor primitive
si devin eterice, perd sensibilitatea i devin ob
pure a le gändirii. In lumea fisic'a% d. e. nu existit
notiunea plantd, ci numai o plant& individual& oare
care cu suma ei de calitAti unice.
Important& notiunilor pentru sufletul omenesc este
din cele mai maxi. Marginirea radicalà si neaju
sul caracteristic al inteligintei omenesti provine din
prea putinele representari, ce le poate cuprinde
con§tiinta de odatä. Deabia treipatru represen-
Carl ocupa in acelasi timp atentiunea noastra ;
tot ce trece peste acest numer, dispare de regulo,
din sfera perceptiunii intelectuale si se intuneciti.
De aci provin lacunele, unilateralitatea, in genere
defectele caracteristice a le inteligintei celor mai multi
oameni. Singurul mijloc de a remedia in parte aces-
tui inconvenient, este de a introduce in constiintit
notiunile generale in locul representarilor sensibil
si de a aye ast-fel in acela§ cerc mhrginit al cons-
esinta unui clamp foarte intins de representa-tiintei
www.dacoromanica.ro
19. 14
tiuni experimentate. Ast-fel pe cand simplul grAdi-
nar isi incarca constiinta 0 memoria cu representa-
rile individuale a le fie-cirui exemplar de flori ce
le cultiva, 0 prin aceasta nu are inteliginta libel%
pentru alte gandiri, naturalistul stientific primeste
numai notiunile generale despre felurile plantelor, are
in extract esenta tuturor, 0 inteliginta hii remane
liberA a concepe alte tkr6muri a le uaturei 0 a for-
ma astfel o stiint& universala. Fiind dar di, notiunile
cupriml mai putin decat representarile origivarie,
ins6 ontin toata esenta lor, de aceea operatiunea
cu de este cea mai potrivita repejunii de progres
in inteliginta omeneasca, pe cAnd cei ce opereaza
numai cu representatiuni, poarta cu sine masa gre-
oaie 0 superflu& a sensibilitatii si isi intarzie 0'0
incurc& prospectul. Astfel intrebuintarea notiumlor
este de comparat operarii cu quintesente in locul
specialelor de plante, cu chiuina in loc de china,
0 notiunea se rapoarta la representare cn for-
mula algebraic& la calculul cu cifre sau ca loga-
ritmul la numerul seu. Togmai prin aceasta liber-
tate a generalizarii este omul in stare a'si concen-
tra mintea si a castiga acea circumspectinne peste
un camp vast de experiente, ce-1 deosebeste de toate
celelalte fiinte a le naturei. El nu este uimit 0 cu-
trupit priu varietatea infinita a indivi.ilor din naturi
si nu este, ea auimalul, fatal legat de impresi-
unea momentului: ci liber arum& cautatura abstrac-
www.dacoromanica.ro
20. 15
tiunii in Univers 0 reduce masa, multipla si exten-
siva, la o catatime marginal dar intensiva, scoate
in idei sucul si mëduva objectelor 0 astfel domniud
peste ele, cAstiga locul si timpul de a le compara
intre sine 0 cu trecutul si viitorul, si formeaza din
ceea ce nivalea in capul seu ca un chaos orb al
int6mplarii, sfera luminatit si regulat& a inteligiutei.
Notiunile stint dar productul cel mai important,
productul specific al ratiunii omenesti.
9. Notiunile fiind astfel abstacte s'ar perde una
in alta, daca n'ar fi fixate prin semne subjective in
locul sensibilitatii representarilor, din care s'au scos.
Aceste marce subjective pentru osebirea notiunilor
stint euvintele. §i aici se intelege indata raportul
esential intre limba gi cugetare.
Intrebarea originii limbei a ocupat de mult gala-
direa omeneasca. Prime le respunsuri mai intinse le
avem de la, Greci dar le avem sub forma unei con-
troverse. Dupa unii (Democrit, Aristoteles) limb a este
productul unei conventii omenegti (sistema aga nu-
mitei Thesis). Dupa altii (Epicur) intre lucruri gi
cuvinte este o legatur& necesara stabilita de la na-
tura 0 limbagiul omului e un product instinctiv al
naturei sale (Phipis.) In contra hipotesei d'intai s'a
objectat intre allele, ca ea nu explicit, prin ce mijloc
de comunicare s'ar fi putut intelege oamenii de la
inceput asa de bine, incat sa alcatuiasca intre ei
www.dacoromanica.ro
21. 16
conventia limbisticA. Acost mijloc ar fi trebuit A
fie ap, de perfect, incAt fAcea de prisos descoperirea
limbei. Astfel filologia modern5, a adoptat, cu c5,-
teva modificari, teoria limbei ca a unui product ins-
tinctiv al mintii omenesci, 0 anume necesitat prin
formarea notiunilor, care pentru a. pute exista ose-
bite in con0iinta cer neapArat forma sensibilA a
cuvintelor. Aqa find chiar reflectia omeneascA nu
se poate inchipui farA limbA, 0 cu atAt mai putin
dar introducerea limbei a putut fi resultatul unei
reflectii.
Toate cuvintele se derivA din vr'o 500 de radii-
cini primitive, monosilabe, care la inceput insemnau
notiuni generale, cu osebite intelesuri foarte felu-
rite. De aid progresul limbei s'a racut prin im-
preunarea rAdAcinelor qi apoi prin modificarea cu-
vintelor conform intelesului lor tot mai diferentiat
0 mai precis.
AceastA legAturA strinsA iutre cuv6nt 0 notiune
explicA atiirnarea proprietAtilor i variatiflor unuia
din aceste elemente de proprietAtile 0 variatiile ce-
lui lalt. Precum notiunile bunt gändiri esentiar-ab-
strhcte, cuprinand numai un resumat din multele
representAri ale aceluia0 object, tot aya cuvintele nu
pot insemna decAt generalitAtI 0, proprie vorbind, nu
sunt nici odatA in stare a exprima individualitatea.
SA, incerc d. e. a designa prin cuvinte pana, cu
care scriu. Voi zice : aceast6 pawl. Ina aceastA
www.dacoromanica.ro
22. 17
pang este or ce pan, in apropierea chreia me aflu,
ci numai gestul de a o arfith, o inclividualizeaza.
Acectetcl pawl neagrei; inse aceasth pan e. neagr a. este
or ce panh neagre, in aproprierea chreia me aflu, §i
ma mai departe : ori cht determinez pana prin none
adjective, ii adaugu numai calitati generale ci nu
ajung nici odd& prin limbh a o separa ca exemplar
unic de toaté celelalte. Limba este focul, in care
representatiunile objectelor i§i mistuesc toath mate-
rialitatea 0 nu lash cleat idea lor abstrash 0 general&
10. Din aceeaci leghture, intre cuvent ci notiune
se explicit un alt fenomen limbistic : alterarea sa
prefacerea crescenda, a cuvintelor in decursul timpului
Cercethnd istoria limbelor mai multor popoare, ne
surprinde un fapt constant in toate : metamorfosa ne-
aparath ce o sufer cu proph§irea timpului. Nici un
popor nu mai vorbe§te peste un timp oare care cum
a vorbit la o epoch dat c noi astral nu am mai
intelege studiu special limba noasträ de acum o
mie de ani, chiar dach ne-ar fi remas vre o tradi-
tiune literarh din acest timp. Tot ala constate, poetul
roman Horatie (epiet. II, 1, 85, 86) ce, el nu mai in-
telegea vechiele poeme Saliarice ci Polibie ne spune
Wat. III, 22), ch osebirea limbei vechi latine d
ceea ce se vorbea pe timpul sell, era aca de
mare, incht Romanii cei mai culti intelegeau cu greu
vechiele tractate cu Cartaginieni. Chteva forme ca-
2
ma
www.dacoromanica.ro
23. 18
racteristice si fundamentale, oare cum o canava
pentru tesetura viitoare, reman neatinse in vicisi-
tudinea timpurilor si formeaza unitatea unei limbi
in varietätile ei istorice ; ing acele forme sunt putin
numeroase, sunt numai o parte a scheletului sintactic
si flectionar, pe &And toate celelalte forme, terminä-
ciunile, cuvintele isolate si pronuntarea lor, se ail&
intr'o perpetuit mirare. Aceastg, miscare provine din
miscarea objectelor intelectuale, citrora cuvintele le
slujesc de vestminte sensibile, aded, a notiunior.
Notiunile aunt aclev6ratul element schimbnor, dup5.
care se schimb'a si cuvintele, ele aunt cele ce se
modificä, isi prefac continutul, devin mai abstracte, du-
ph cum se modific5, siprogresul cunostintelor omenesti.
85, comparam d. e. notiunea scrierii, precum s'a
putut aila, in constiinta Romanilor, cu aeeeasi notiune
in constiinta noastrit dupti, atittea descoperiri geogra-
fice. Romanii timpului din urma e probabil a nu
cunosteau deal alfabetul lor cadmeic, cel grecesc
si hieroglifele. Despre scrierea pitoreascrt, despre
nodurile peruviane, despre cua-lele chinesesti, despre
silabarul Iaponilor etc. nu aveau vre o idee si astfel
le lipseau pill* esentiale pentru a'si forma o notiune
general& despre scriere, precum o avem noi. lnsë
nu numai la objecte de culturi stientificit exist& di-
ferinta : mid toate notiunile popoarelor moderne aunt
osebite de aceleasi notiuni antice. Alt& idee are
Romilnul si altit idee avea Romanul despre pämënt,
www.dacoromanica.ro
24. 19
despre ingrh§area lui, despre ma§ine agricole, despre
vestminte, despre chi de comunicatiune, despre suflet,
despre guvern, despre religiune etc. etc., a§a filen
astazi cu greu se va g&si o notiune modern& con-
gruent& cu cea antic& corespunzetoare. De regul&
notiunile posterioare sunt mai generale cleat cele
primitive, §i inteliginta popoarelor in sum& total& face
un progres pronuntat spre abstractiune.
Para lel cu aceasta, straformare tilcut& a cuprinsu-
lui notiunilor in laboratoriul intelectual al omenirii,
merge o schimbare corespunz6toare a formelor kr
esterne, adeci a cuvintelor. Cand pentru prima oarh
se d& unei notiuni numele, adecti, cuvëntul seu, par-
tea principal& a sonurilor acestui cuvént se ia de
regal& din sonurile representatiunilor nemijlocite, din
care s'a format notiunea. Ele sunt dar o icoan& ore-
dincioash a gradului de abstractiune, pe care se aflau
oamenii in timpul and au botezat tnera notiune.
Pin& and inteliginta poporuluI se aft& pe aceea§i
treapt& de abstractiune, pän& atunci sonurile Os-
treaz& un inteles primitiv al kr §i din aceast& causa,
sunt respectate. Indat& ce ing poporul face un
progres de abstractiune in privinta cuprinsului ace-
leiali notiuni, se desface leghtura ce o unea cu re-
presentatiunile mai materiale §i mai märginite de la
inceput, sonurile ei primitive i§i perdu intelesul §i,
ne mai avend pentru ce s5, fie respectate, se modi-
fica 0 se gorump" fonetice§te.
2
www.dacoromanica.ro
25. 20
Si luim de exemplu notiunea ci cuvèntul om. Pen-
t= Romanii cei vechi omul era cea mai important&
fipturi din pfimint, adeci din humii; de aceea so-
nnrile numelui lui aminteau aceasti origine qi vor fi
fost in vremea vechie humo; mai pe urmi hist!, s'a
perdnt din cnprinsul notiunii reminiscents nemijlo-
citi a acelei origine terestre, §i de indat& incep a
se perde §i sonnrile primitive : din humo se uiti u §i
se face hamo, in fine Ruminii niti ci pe h, si fac om;
§i aceasta en tot dreptnl, fiind eh omul nostru este
mai Antai de toate o filli4à intelectuali, ci nimeni,
pronnntind nnmele lui, nu se mai gindeOe Fii nu
trebne si se mai gindeasci la humii.
Bumper engleze§te insemneazi un pahar plin. Ur-
mirindul in timpnri mai vechi, il aflim sub forma
de bomper, pe urmi bompere, in fine bonpere, si en
aceasti ultimi form& ii dim de originea normani.
Normanii din Bretagne, catolici credincioci, avean
obiceinl de a inchini la inceputul or cirni ospetn
primnl pahar Papei de la Roma, bunului pirintau
bon pere! De aci a remas nnmele de bon Fere pri-
mului pahar plin in genere, ce se inchini la un ospet.,
apoi s'a generalizat ci mai mnit §i s'a intrebnintst
pentru or ce pahar plin. Din acel minnt, legitnra
CIL bon pere nu mai exista §i sonurile lui au incepnt
a se modifies. Astizi sub bumper nimeni nu vede pe
Papa de la Roma, qi de aceea un ortograf ethnolo-
gist nu ar ave drept a sfli pe Englezi si scrie bonper
www.dacoromanica.ro
26. 21
in locu de bumper, pentru a'rgi aminti originea. Con-
gtiinta acestei origini este stinsii, in poporul lor, gi
ortografia va fi cea din urmit a o reinvia.
Notiunea ne apare in aceasta, privintfi ca un balon
aerostatic, care incepe a se inalth deasupra pämën-
tului representatiunilor din care s'a nfiscut. La in-
ceput, o sunlit de sonuri primitive ilu leag a. fina de
originea sa teluricá; 5,11g in proportiunea, in care
continutul seu se umple de materia eteria ce'i este
destinati, repulsiunea in contra piimëntului devine
mai mare, pädt and in fine rupe funiile gi se ina1tit
inteo sferfi, unde nimic nu'i mai amintegte substra-
tul material, din care a pornit.
Raportul dar intre limbi gi cugetare sau, expri-
mat prin elementele lor, intre cuvënt gi notiune se
poate formula in urmatoarea lege logico-limbistia:
ceea ce sustine sonurile unui cuvënt in unirea lor
integral& , este congtiinta intelesului kr primitiv.
Indatit ce inteliginta poporului a modificat acest in-
teles primitiv, generalizindul gi desfaandu'l de o-
riginea materiala., viata conservativá a sonurilor s'a
stins. De aci incolo ele se prefac, se inmoaie, se
corump, se perd, gi din intregul lor primitiv reman
numai ateva sonuri reci, drept semne pentru notiu-
nea arbitrark ce gi-a format'o poporul. Tot astfel la
moartea unui organihm inceteaa puterile ce i-au sus-
tinut OA, atunci unitatea organia, gi incep a lu-
crà puterile chimice, care in sensul organismului des-
www.dacoromanica.ro
27. 22
compun i distrug, ear in sensul lor compun
az formatiuni cu o nou'a,
Coruptiunea fonetiau incepe dar inteo limb&
atunci, and mintea poporului a fácut un progres asa
de insemnat in abstractiune, bleat a perdut legatura
materialà pentru o mare parte din cuvinte. Corup-
tiunea odata inceputh din aceasta causa legalk nu
se mai poate opri, ea se intinde deopotriva peste
toate cuvintele, i peste multe numai din causa en-
fonica. Dar tot dea-una inceperea ei este un semn
de progres al notiunilor poporului, in care se in-
tkrapla.
Cei ce sustin cu or ce
a dispärut intelesul, fac
mau mumiele far& viatrt,
reformarea lucrurilor
importanta, cu forma lor
pret literele vechi, din care
ca Egiptenii, cari inbalsa-
si uit, cä descompunerea
este un proces de o egala
organica de la inceput.
11. Cercetand notiunile mai de aproape, trebue sg,
deosebim continutul i sfera lor.
Continutul unei notiuni este totalitatea notiunilor
partiale, din care se compune intelesul ei. Aceste
notiuni partiale se numesc note. d. e. Quadratul este
un quadrilater ca unghiuri drepte i laturi egale.
Din compunerea notelor quadrilater, unghiuri drepte,
laturi egale resultä intelesul cuventului quadrat si
prin urmare totalitatea acelor note alchtueste con-
tinutul acestei notiuni.
noue viat.a.
§i
www.dacoromanica.ro
28. 23
Comparand clone sau mai mune notiuni in privinta
continutului kr, putem deosebi notiunile in concor-
dante 0 opuse. Concordante Bunt notiunile, care se
pot impreuna intr'o singua cugetare comungs, 0 pot
ast-fel alcatui Continutul unei alte notiuni, d. e. no-
tiunile rece §i luciu sunt concordante, find impreu-
nate in notiunea ghent5, a§a, incht se pot cugeta in
comun.
Opuse Bunt notiunile care, in privinta unei cuge-
Vali comune, se esclud unele pe altele, d. e. rece 0
cald. Opositia se subimparte in contradictiune 0 con-
trarietate. Contradictorii sunt doue notiuni atunci, cnd
cu punerea uneia din ele se ridica ceilaltit 0 cu
ridicarea uneia din ele se pune ceilaltä. De aci re-
sulta, a contradictiunea nu poate sil existe decat intre
doue notiuni, dintre care una este de regula simpla
negatiune a celei lalte d. e. ceva, nimic ; A, Non-A.
Contrarii sunt notiunile atunci, &and din punerea
uneia din ele, result& ridicarea celorlalte, ear din
ridicarea uneia din ele nu result& cu determinare
punerea uneia din celelalte, d. e. alb, negru (rop,
galben, verde). De aici se intelege, ca pentru opositia
contrara se cer cel putin trei notiuni.
filnucchiewg ttiv adiv iart pirceV, zoiv di ivav-
Tim ivdixerat. (La contradictiune nu existä vre-o a
treia notiune mijlocie, dar notiunile contrare o admit.
Arietoteles Metaphye. X, 4, 14).
www.dacoromanica.ro
29. 24
12. Pentru operatiile gändirii, d. e. la clasificAri, es-
te adese important, ca irul notiunilor contrarie sA fie
complet. Aceasta se constatk reduandu-se opositia
contrarA la forma contradictiunii in urmAtorul mod:
DacA a, b, c, d, e este §irul de notiuti contrarii, care
se pretind a fi complete, atunci se incearcA succesiv
intre fie-care din acele notiuni 9i toate celelalte o opo-
sitie contradictorie qi se examineazk de poate exista.
Atunci cu punerea lui a, trebue sä fie ridicate cele-
lalte (b, c, d, e) §i. cu ridicarea celorlalte (b, c, d, e)
trebue BA fie pus a. D. e. dacA thate colorile din
prisma opticA sunt rop, portocaliu, galben, verde,
albastru, vgat §i violet, atunci o coloare fiind rqie,
nu poate sA fie portocalie, galbinii etc. §i o coloare
nefiind portocalie, galbink verde, albastri, v'eniitä,
violetä, trebue BA fie rosie.
13. Dupri, exprimarea limbistick notiunile se mai
pot impArti in positive §i negative. Positive sunt no-
tiunile, care afirmil ceva, negative aunt acele, care ri-
dick o afirmare. Negatiunea voate sA fie de done
feluri: negatiunea simplii, care nu cuprinde decAt ri-
dicarea unei notiuni, §i negatiunea mixtli, care, pe
Maga ridicarea unei notiuni, cuprinde punerea unei
alte (se'ntelege contrare). D. e. alb e o notiune po-
sitivA, ne-alb e o notiune simplu negativa, negru
poate fi considerat in privinta lui alb ca o notiune
negativii, insi5 este in ori ce cas o negaVune mixtk
www.dacoromanica.ro
30. 25
cuprinzendii, pe läng5, ridicarea lui alb, positia unei
alte notiuni.
De aci se vede, a negatiunea este numal relativ5,
la vre o notiune, care afirmrt ceva. aci, privite in
sine singure, notiunile nu pot s5, fie deat positive,
ave'nd un continut.
14. Sfera unei notiuni este suma notiunilor, care
cuprind po acea notiune ca o not5, in continutul bor.
D. e. notiunile quadrat, oblong, dreptunghiu, romb,
romboid, alatuesc sfera notiunii paralelogram, cu-
prinz6nd-o fie-care ca o noVa in continutul lor, fiind
adea toate paralelograme (pe and continutul noti-
unii paralelograra se alctue0e din notele : quadri
later cu laturile opuse paralele. -Continutul cuprinde
dar notele din 15,untrul notiunii, sfera cuprinde no-
tiunile din afar& de ea, in can ea insil0 se afra ca
not5).
Comp5x'and doue notiuni in privinta sferei lor, pu-
tern deosebi urraktoarele raporturi:
1. Sferele a doue notiuni sunt identice, ancl toate
notiunile din sfera uneia din ele se ail' 0 in sfera
celeilalte, d. e. notiunile ruminantia (rumegittoare) 0
bieulca (cu copita despicatä) au sfere identice, fiincl-
a toate animalele filth esceptie, care sunt ruminantia,
sunt 0 bisulca.
2. Sferele a doue notiuni aunt ordinate, and sfera
uneia din ele cuprinde intreaga sfer5, a celei-lalte.
www.dacoromanica.ro
31. 26
D. e. sfera notiunii animal cuprinde sfera notiunii
leu (gi alte sfere, pasere, pegte etc.); cu alte cuvinte :
tot ce este leu, este 0 animal ; dar nu tot ce este
animal, este gi leu. (Raporturile sferelor se pot lauturi
bine prin Eguri geometrice, de regulA prin cercuri.)
Notiunea, a card sferä cuprinde in sine sferele
altor notiuni, se numegte supraordinata acestora; noti-
unea, a cirei sfergt se cuprinde in sfera alteia, se
numegte subordinata acesteia. In exemplul nostru
notiunea animal este supraothinat a. notiunilor leu,
pasere, pegte, gi aceste Bunt subordinate notiunii a-
nimal.
3. Sferele a doue notiuni sunt incruciMe, and
fie-care cuprinde o parte a celei-lalte.
Intre osebitele plänte, care sunt subordinate no-
tiunii floare, sunt 0 flori rogii (tranclafiri, garoafe etc.);
intre osebitele objecte, care sunt rogii gi prin urmare
subordinate notiunii rogu, sunt 0 unele flori (tran-
dafiri, garoafe etc.) Aceste se afla, dar atilt in sfera
notiunii floare, cat gi in sfera notiunii rogu, gi fac,
ca aceste done sfere sit fie incrucigate.
4. Sferele a done notiuni sunt esclusive, cgtnd nu
au nici o parte comuna.
15. Din esplicarile cuprinse in paragrafii din ur-
ml se vede, a sfera 0 continutul notiunilor stau in
proportie inversä. Cu cat sfera unei notiuni este mai
mare, cu ath't continutul este mai mic, gi vice-versa.
www.dacoromanica.ro
32. 27
Pentru a intelege aceasta pe deplin, trebue s ne
ferim mai rtntai de confundarea intelesului cuvinte-
lor continut i sferit, care s'ar na0e, &and am voi
ni le esplicam pe amandoue dupa analogia figurelor
din spatiu, d. e. dupit un cerc. La cerc continutul
cre0e i decre§te cu sfera lui; la notiuni este din
contra, fiind-cit aici continutul nu arata locul gol, in
care sa se poata cuprinde alte notiuni, ci totalitatea
indeplinitä a notelor notiunii date. D. e. notiunea
quadrat are un continut mai mare decal notiunea
paralelogram, caci in intelesul cuventului quadrat aunt
cuprinse mai multe note de cat in acela al parale-
logramului. Quadratul este un quadrilater cu laturile
opuse paralele, cu toate laturile egale §i cu un-
ghiurile drepte, pe and paralelogramul este numai
un quadrilater cu laturile opuse paralele. Dar tog-
mai din aceasta causa sfera quadratului este mult
mai mica de cat aceea a paralelogramului; sunt pu-
tine figuri geometrice, care sit fie quadraturi, §i
multe, care sa, fie paralelograme ; caci mai Antal toate
quadratele sunt i paralelograme, i afar& de ele mai sunt
rectunghiurile (obloangele), romburile i romboidele.
Acum dad, micsoram continutul notiunii paralelo-
gram, scotindu-i nota laturilor opuse paralele, ne re-
mane numai notiunea quadrilater, i indata sfera ei
devine mult mai biting, cuprinz6nd i figurele nu-
mite trapez 0 trapezoid, adeca toate figurele, fie
neregulate, cu patru unghiuri inchise.
sit
si
www.dacoromanica.ro
33. 28
Operatia gandirii, de a se inalta de la notiuni cu
continutnri mai mari §i sfere mai mici la notiuni cu
continuturi tot mai mici §i sfere tot mai mari, so
num elte abstractinne, operatia inversi determinare, qi
cu cat o notinne are mid mune note in sine §i mai
pntine notiuni sub sine, cu atat este mai determinate',
cu cat din contra are mai putine note in sine §i mai
multe notiuni sub sine, en atat este ihai abstractl
Notiunea figura este mai abstracta decat figura geo-
metria, care este mai abstracta decit quadrilateral,
care e mai astract decat paralelogramul, etc.
16. Continutul notiumlor se arata prin descrieri
§i definitiuni, ear sfera lor prin dirisinni §i clasificAri.
Vom explica pe aceste din urma mai antai.
A aria continutul imei notinni, pare o operatie mai
u§oara a gandirii §1 de la sine data; cid continutul
se compnne din note, care sunt deja cnprinse in no-
tiunea spusa §i-i alcituesc intelcsul, prin nnnare
trebue numai sit fie scoase din acest inples dat. A
aria inse sfera mid notinni, pare o operatie mai
grea, cad sfera nu este cuprinsi in chiar intelesul
notiunii, ci se compnne din alte notiuni earl din
continutul celei date, care o cnprind pe aceasta in
sine ca nota. Din § precedent se intelege, ca ori-ce
notinne mai determinati are in continntul ei notiunile
mai abstracte de acelayi fel; analizand a. e. notiunea
len, ailim in ea 11 gennl felin §i quadrupedal §i ma-
www.dacoromanica.ro
34. 29
miferul 0 animalul. Dar notiunea abstract& nu are
in continutul (ci numai in sfera) ei pe cele determi-
nate, 0 analizand notiunea animal, nu poti descoperi
in continutul ei azimalele determinate, pe cari ni le
enumera zoologia. (Ane are notiunea lycosa tarantula,
are prin chiar aceasta idea unui animal; dar eine
are notiunea animal, far& sä cunoasc& lycosa taran-
tula, nu poate numai din aceea si-0 fad, o idee des-
pre aceasta sau sa prevadá, ca exist& 0 tarantula 0
face parte din sfera notiunii animal.
Pentru esplicarea elementar& a divisiunii, trebue
dar A ctim, c& de regul& inältarea inteligintei la
abstractiuni nu se face decat dupa cugetarea unui
mare num& de notiuni determinate de acelaci gen,
care stau astfel totdeauna in legatura memorial& cu
notiunea abstracta; cu alte cuvinte: cä divisiunea
este precedat& de clasificare.
Tod& cunoctinta noastr& despre vre un object al
gandirii, d. e. despre figurele geometriei, se compune
dintr'o multime mai mare sau mai mica de notiuni,
care la inceput, dac . nu am invetat sistematic acel
object, ci am. dolAnclit cuno0inte intemplitoare de-
spre partile lui, inf&ticazit un complex neordinat de
notiuni de acelaci gen. Cea d'intai ordine in acest
agregat confus se aduce prin compararea diferitelor
notiuni, prin completarea numèrului lor, prin alege-
rea notelor comune 0 notelor diferite din ele 0
prin gruparea kr dupit amid& alegere, incat sa se
www.dacoromanica.ro
35. 30
disting5, raporturile de supraordinare vi de subordi-
nare. Aceastft operatie se numevte clasificarea.
Clasificarea este dar avezarea tuturor notiunilor
de acelavi gen in grupe (clase) treptate dupa, sub-
ordinarea vi supraordinarea kr. Sa', clasificAm d. e.
quadrilaterele, din geometria planit Cele mai de-
terminate, ce ne sunt cunoscute, sunt in numer de
vase cu urnAtoarele note:
Quadratul e un quadrilater cu laturile opuse pa-
ralele, cu toate laturile egale, cu
toate unghiurile drepte.
Oblongul e un quadrilater cu laturile opuse pa-
ralele, cu toate unghiurile drepte,
far& ca toate laturile sit-i fie egale.
Rombul e un quadrilater cu laturile opuse pa-
ralele, cu toate laturile egale, fail.
ca unghiurile sä-i fie drepte.
Romboidul e un quadrilater cu laturile opuse pa-
ralele, fax& ca toate laturile si-i fie
egale, nici unghiurile drepte.
Trapezul e un quadrilater numai cu doue laturi
opuse paralele, flea ca toate laturile
sa-i fie egale, nici toate unghiurile
drepte.
Trapezoidul e un quadrilater, in care toate laturile
nu sunt egale, nici cele opuse para-
lele, nici toate unghiurile drepte.
Nota comma a tuturor acestor notiuni este qua-
www.dacoromanica.ro
36. 31
drilater. Aceasta este dar cea mai supraordinaa,
gi Loath celelalte fac parte din sfera ei. Quadri late-
rele se osebesc mai anfai iii trei clase: sau sunt cu
laturile opine paralele (quadrat, oblong, romb, rom-
boid) sau sunt numai cu doue din laturile opuse
paralele (trapez) sau nu au laturi paralele (trape-
zoid); se mai osebesc apoi in doue clase: sau cu
toate laturile egale (quadrat, romb) sau nu cu toate
laturile egale (celelalte); se mai osebesc in fine in
alte doue clase: sau cu toate unghiurile drepte (qua-
drat, oblong) sau nu cu toate unghiurile drepte
(celelalte). Combinänd aceste clase impreunii gi
geandu-le dupä ordinea determinärii, avem urea,-
toarea clasificare.
Quadri later
On laturlle oPura parable Numal to I loulleozaFirVe,tp%rulorda)ralala
Oa boatel laturlle egale Nn to that° Warble bole
Cu untlit:rasapta Cu unglggbpedrepte Co untjgiagglropta Cu azgolarlzedrapla
a-
I
I
1
1 I
I I I
www.dacoromanica.ro
37. 82
In acest exemplu s'au grupat toate clasele flea
esceptie afim precum resultau din notele diferitelor
quadrilatere. La intrebuintarea practicit a clasifica-
rilor ins6 nu se specifica toate clasele, pentru a nu
ingreuia memoria §i. a o confundh, ci se grupeadt.
adese mai multe clase inteuna, in casul nostru d. e.
clasificarea obicinuita 'se face ala:
Quadri later
1
I I
Cu litt:Illteeloogpri.tz p aaaa I. na Istarl parslet.
(traPer, trapesedd)
1
C. unghlorile drep- Cu eughlurldrepta Cu testa Warne Firli teats Isturlte
to i t testa laterite WE (rata Warne egalo, fled un- ogale I I unghluelle
egale
(quadrate)
egale
(oblong)
ghluel drapes
(comb)
deepte
(rombold).
Notiunile supraordinate unei nqiuni mai determi-
nate se numesc genurile ei, §i anume: cea d'intAi no-
tiune supraordinata, genus proximum. N
aceea§i treapt 5. subordinate unui gen comun, se nu-
mese intr& olalta coordinate. Notele, prin care no-
tiunile coordinate se osebesc unele de altele, se nu-
mese differentiae specificae. In exemplul nostru din
urma paralelogram este genus proximum pentru qua-
drat, oblong, romb §i. romboid, aceste patru sunt
intre o1alt5, coordinate, ear cu unghiuri drepte" gi.
1
www.dacoromanica.ro
38. 38
cu toate laturile egale" aunt dVerentiae apecificae
ale quadratului.
17. Pe and clasificarea se face pornind de la
notiunile determinate pentru a le afla clasele sau ge-
nurile tot mai supraordinate, divisiunea se face pe
calea inveret. Divigiunea este arittarea sferei complete
a unei notiuni.
In divisiune purculem de la notiunea data, pe
care o privim ca gen, si-i expunem treptat toate
notiunile subordinate. In aceastit privintil trebue A
deosebim mai fint'ai notiunea principalit (totum di-
vigum) si pärtile sau membrele impartirii (membra
dividentia). Totum divisum este notiunea, a cttrei
sferä se despia si. se aratft, membra dividentia sunt
notiunile subordinate, care ii alatuesc protile sferei.
In divisiunile cele mai simple, membra dividentia
sunt date intuitiv si se reamintesc de regultt dupli o
clasare race& dea dreptul din experientrt. Asa co-
lorile se impart duprt sensatiunile optice (in rosii,
portocalii, galbine, verzi, etc.), tonurile duptt cele
acustice (do, re, mi, etc., dur, moll). In ori-ce di-
visiune mai complicatii ins6, uncle sfera intreagit nu
se prevede Ana lainurit, impartirea se face, apli-
andu-i-se divisiunea cunoscutg, a unei note carac-
teristice din continutul notiunii de impartit, adectt
aleg6ndu-se oare-cum un punt de vedere, din care
se face impartirea. Daa d. e. avem stt analiam
3
www.dacoromanica.ro
39. 84
sfera notinnii om, vom alege dintre notele caracteris-
tics a le omului una, a cArei impArtire ea ne fie cti-,
noscutk i vom aplica accasta impArtire a notei a-
supra sferei intregi a notiunii. Uii astfel de semn ca-
racteristic al ornului este patria lni, ai fiind-ca aceste
locuri ale nalsterii ne stint cuuoscute in impartirea
cea mare a continentelor geografice, putem impArti
oamenii in.ii in Europeni, Asiai, Africani, Americani
Anstrali. Din alt punt de vedere, dupli nota ca-
racteristicA a colorii pelei kr, ii putem imparti (ctt
Bissmenbadi) in cele cinci rase: cancazi (albi), mon-
goli (gfilbinii), malai (brtini), americani (ro§ii), etiopi
(negri). Dapi religie, oamenii se impart in creltini,
evrei, mohamedani, budhaivti, idololatri etc.
Acea not"' caracteristici a notinnii principale de im-
pirtit, a carii divishine este canoscuti i care se aplica
la divisinnea notinnii principale, se numeltefundamn-
boa dwisionts. Din explicirie de mai sus se intelege,
cam 0 notiune se poste impirti in deosebite moduri,
avend deosebite fluulamenta divisionis. Ase uene di-
visiuni parade se numesc codiciawna.. Dupa ce
aid prima treapta a unei divisiuni, membrele acee-
tem se divid mai departs i produc astfel subdiviaisuai.
Fundamentele snbdivisiunii se ian adese din divisi-
nate paralek, contopincht-se &caste spre o mai la-
marital specificare a sferei notiunii principal& Alsa,
in exempinl de clasificare din §. 16, quadrilaterele
so pot unpirti, luinda-se de fundament al divisiumi
s'a
si
www.dacoromanica.ro
40. 85
natura laturilor, in quadrilatere cu Inturile opuse pa-
ralele gi in quadrilatere fAra acest paralelism. A-
ceasta divisiune cuprinde toata sfera notiuni
pale quadrilater, cuprinand in membrul cl'intiti al
divisiunii quadratul, oblongul, rombul i romboidul,
ear in membrul al doilea trapezul i trapezoidul. Insë
divisiunea nu este destul de lamurita, fiind-ca, nu a-
junge pan& la acea deosebire a fie-carii specie de
quadrilatere, pe care o cere trebuinta geometric&
0 codivisiune a quadrilaterelor, tot din punt de
vedere al laturilor, este acea in quadrilatere cu toate
laturile egale (quadrat, romb) gi nu cu toate laturile
egale (celelalte 4). 0 all& codivisiune, din punt de
vedere al unghiurilor, este acea in quadrilatere cu
unghiuri drepte (quadrat, oblong) gi quadrilatere
cu unghiuri nedrepte (celelalte 4). Din combinarea
acestor codivisiuni la subclivisiunea paralelogramelor a
resultat schema divisiunii quadrilaterelor de la pag. 32.
'Tina uncle sä mearga divisiunea, din care funda-
ment sit se fad, gi in ce mod sa se combine prin co-
divisiuni, aceste intrebäri se hotaresc dupi scopul
deosebit ce-1 urmaregte fie-care. In ori-ce cas, di-
visiunea trebue s5, fie pe cat se poate de lamuritii,
caci ea se face numai pentru a himuri sfera notiunii
principale; o divisiune dinteun punt de vedere prea
putin important (d. e. a genului omenesc &pit
scheletului) san o divisiune prea specificath,
(d. e. and Europenii nu s'ar subimparti numai dupi
3
- -
priuci
mA-
rimea
www.dacoromanica.ro
41. 36
statele europene, wide sunt nascuti, ci i dupa, oraye
eau sate), ar fi de o potriva de grelite. Quum fe-
cerunt mile particulae, in eandem ineidunt obecuritatem,
contra guam partitio inventa eat. Quinti2ian.
0 divisiune cu done membre se nume0e dichotomie
(dixa indoit, 'alma tai, impart), cu trei membre tri-
chotomie, cu mai mune politomie.
Impartirea plantelor (dupa Linne) in fanerogame
criptogame e unu exemplu de dichotomie, a ver-
belor in active, pasive i neutre de trichotomie. Im-
partirea regnurilor naturei insé in animale, plante
minerale nu este o trichotomie curatit; cäci ani-
inalele i plantele Bunt membrele unei subdivisiuni
a corpurilor organice, in care mineralele le aunt coor-
dinate find corpuri anorganice. Aici avem dar done'
dichotomii pe deosebite trepte de sub-ordinare, care
s'au contopit inteo trichotomie de membre coordi-
nate. muse pentru scopurile divisiunii nu este nea-
parat de trebuinta a se observa pretutindine egali-
tatea treptelor, 0 in casul precedent cu atilt mai
mult, cu cat notiunea anorganic, care ar forma un
membru al divisiunii dichotoinice, ar fi negativa. 0
divisiune cu membre negative insa nu este bun&
caci numai din cugetarea, ca pe rang& corpurile or-
ganice avem o clasa coordinata de corpuri, a ciror
semn caracteristic este de a nu fi organice, nu putem
ajunge la un inteles folositor, ci este mai bine sit
traducem clasa nehotarita a corpurilor anorganice
si
si
www.dacoromanica.ro
42. 37
intr'o notiune mai real4, adech in minerale. Alt-fel
nici nu s'ar mai pute conitnui impirtirea in mem-
brul negativ. Cid mineralele (positiv exprimate)
au subdivisiuni ; dar corpurile anorganice, find luate
aici, in opositie cu cele organice, numai in sens curat
negativ, nu se mai pot sub-divide CAt tint ai
etaToea areerfcrews crilencrtg. darlyaroy yrie al) eiyat
you toj 1;y-tog. (Nu este vre o deosebire in negatiunea
intru cAt este negatiune; cad nu e cu putint& s&
mai fie specii deosebite in ceea ce nu este. Aris-
toteles, de partib. animal. I, 3).
In ori-ce cas, membrele coordinate a le unei di-
visiuni trebue a& fie notiuni opuse i, fiind-ca prin
ele se despic& intreaga sfer& a totului divis, opositia
trebue la fie complet&. In dichotomii dar membre-
le nu pot fi decit notiuni contradictorii, in tricho-
tomii i politomii notiuni contrare cu ir complet in
intelesul esplicat la § 12.
Hay yiyog nag dynchnelytiyatg atacpoecrig drareehat,
xat9.a7ree 111.7 n4ri"; xa i4 mrrivii; xal y117
T d'Cinav ipatiltrety e rv &dearly, Nv
livrtxeltreya (Sy 1E4 iart peragt mix. d'rntra.
ce notiune generic& se imparte in specii, care intre-
olalt& sunt notiuni opuse, d. e. animalul in speciele
de animal care triecite pe pimént, animal sbur&tor
O. animal care traqte in apà.Este un adeviir sigur,
c& o impartire imbrAtiksazA, toate notiunile, and mem-
brele ei sant opuse ast-fel, bleat si nu mai exists o
sis) (/50.1,
ivtiacto.
www.dacoromanica.ro
43. 38
a treia notiune mijlocie, adecät sunt contradictorii.
Aristoteles, topica, VI, 6.Analit. post. 11, 1 3).
18. Continutul unei notiuni se analizeaz5, prin
descrieri si definitiuni.
Descrierea este o arrttare a multelor 0 feluritelor no-
te din contiuutul unei notiuni, prin care aceasta se de-
osebei;te de altele, se explicit in intelesul ei 0 se Ca-
racterizeazii. A0t dar descrierea trebue sà fie pe cat
se po'ite de completh (adecit s'A cuprindki eel putin atitte
note, inciit notiunea descrisä sit se deosebeasca, de
altele 0 sit se recunoascii), 0 este cu atitt mai bunA,
cu ciit prive0e notiunea din mai multe punturi de
vedere. Ea trebue asemene s'a observe mai ales no-
tele caracteristice si, aräthnd §i insusirile mai din a-
lava ,ii intAmplatoare pe langa cele din Iduntru qi e-
sentiale, sá deosebeasa totusi elementele permanen-
te de cele trecrttoare.
Descrierile sunt mai ales la locul lor pentru o-
biectele naturei sensibile, a caror proprietiiti felurite
au in intregimea lor un interes pentru noi chiar a-
farit de clasificarea si definitiunea sistemei qtientifi-
ce, si apoi pentru acele notiuni de obiecte intelec-
tuale, a caror continut este and, pre putin precisat
prin cercetare stientifica pentru a fi redus la o clasi-
ficare regulata 0 ast-fel cere numai o expunere mai
intinsh a deosebitelor sale note interne si externe,
esentiale 0 intemplätoare, numai BA fie caracteristi-
www.dacoromanica.ro
44. 39
ce. Exemple pentru aceste descrieri din unnit aunt
caraeterele lui Theopkrast si, dup.& dénsul, ale lui La
Bruyere; exemple pentru descrierea de obiecte ale
naturei seusibile stint in istoria naturalci a animalelor
de .Bufon yi, mai corecte, in viata ilustratci a anima-
lelor de A. E. Brehm.
In osebire de Aescriere, definitiunea cupriude arZtta-
rea completA, dar resumatä, a continutului unei notiuni.
Resumarea complea in intelesul definitiunii presupune
o clasificare stabihtrt de mai nainte. CAci ori ce a-
nalizare a continutului unei notiuni va trebui sit a
rete mai antai de ce fel de gandiri se tine notiunea
sau care it este genul, i apoi, in la,untrul genului,
prin care note se osebeste de alte notiuni de acelasi
gen. 0 notinne insé poate sä aib multe genuri pe
multele trepte ale abstractiunii si, afarä de aceasta,
poate sa aibá felurite genuri dupit felurile fundamen-
telor divisiunii a vre unei note dintr'o supraordina-
ta a ei. D. e. pentru notiunea quadrat notiunea pa-
ralelograin este un gen al ei, dar notiunea quadri-
later ii este asemene gen, insé mai supraordinat de-
cat paralelogramul. Un gen al notiunii Roman este
European, un alt gen (deosebit dupti alt fl.mdameut
al divisiunit oamenilor) este insó gintea latina
rassa, caucasicit, un alt gen este ortodox, etc.
Descrierea imbratisazA toate aceste cercuri ale
gandirii i scoate la ivealfi and una, &and alta din
deosebitele note ce le corespund. Nu asa definiti-
ei
www.dacoromanica.ro
45. 40
unea. Ea fiind o arfitare resumata a continutului,
preciseazi notiunea in privinta unui singur gen, care
este important pentru obiectul gfindirii, in a citrii
folos se face definitiunea, 0 anume a genului celui
mai apropiat de notiunea data; cfici toate genuri-
le mai departate, adech supraordinate acestuia,
se pot deriva din el qi prin urmare nu trebue espri-
mate intr'un resumat precis. Precisia cere insii tot-
oda* ca notiunea A se deosebeasch, in ltiuntrul ge-
nului celui mai apropiat, de celelalte notiuni coor-
dinate arfitfindu-i-se notele distinctive de aceste. Ast-
fel definitiunea este arfitarea continutului unei notiuni
prin genus proximum 0 diferentiae specificae.
Ea dar expliandu-ne o notiune, ne fixeazfi locul,
in care se OA aceasta in §irul regulat al celorlalte
notiuni, ne-o aratä ca ficiind parte dintr'un context
qi cuprinde dar totdeauna fragmentul unei clasificiiri.
Astfel definitiunea este un resultat al culturei qtien-
tifice, presupune ea imbrfiti§area 0 regularea intregei
sferi de gändiri, de care se tine notiunea definia, 0 cu
toate a este fragmentul unei clasificari, lash a se in-
trevede totalitatea prin chiar relevarea genului proxim
ca a unui proxim, deasupra chruia mai pot fi alte
supraordinate, qi a diferintelor specifice, ca a unor di-
ferinte in opositie cu celelalte coordinate. Descrie-
rea se poate face in mod empiric, adecfi, numai din
experienti isolatA ; definitiunea din contra nu se poa-
te face decal prin !Ail* formatit.
www.dacoromanica.ro
46. 41
Deaceea multe cercetäri stientifice din tele mai
insemnate iau caracterul unei simple autari a defi-
nitiunii. In starea Fisicei de astAzi d. e. aldura, e-
lectricitatea, magnetismul sunt descrise in fenome-
nele lor ; se data', insë difiniOunea lor; fâr ca 'A-
na acum WA se fi aflat cu sigurantit; cad cu inmul-
Orea experiel4elor se inareste tot mai mult idea
cea nou . despre unitatea tuturor puterilor, i intre-
barea este acum, in ce consista diferentia specifica,
care din una i aceeasi putere face and atractiune
sau repulsiune, and caldura, and electricitate, etc.
Nota. Raportul esplicat mai sus intre definitiune i elasifi-
care este inteles de Aristoteles, care de altmintrelea tocmai prin
modul, cum imparte definitiunile, a dat ocasie la multe nainte-
legeri, mai ales in filosofia veacului de mijloc. Despre acel ra-
port zice Aristoteles la definitiuni: Znisiv 8i 8sr brsplbrovra
int VI gitlOta xt4 cldtliTOQCC, 7r(Mairov rt bray= icremiv gxovacv,
sTra ntiltv how, ratiniit44 yewi halvots, dal 8S min*
ttiv raiiiti rj WEI, kft1401) d" iT8(11%. key 8'bz2 Tcriaarv AncpS.ij rl
mimic retert6v, xccl bd nay lalaw clittotais, itl -raiv stAntepivwv naltv
asoffsEr et rt:6'r6v, gag av sic gva Aóyov oiaos yap &rat
rvi necintaro; 6eta,u6s. (Trebue ast-fel cercetat, incgt s privim
utgi la lucrurile care ii aseamling si nu Bunt diferite, ce au
toate impreung ca o no% identi% ; apoi sa privim la altele
care de si aunt cuprinse impreung cu cele d'intia sub acelasi
neam i sunt dar de un fel, au totusi deosebiri. Dupg ce s'a
aflat la aceste nota comung tuturor i la altele asemene, tre-
bue din nou comparate toate intreolaltg, piing, se va ajunge la
o singurit notiune supraordivatit: aceasta va fi explicarea ge-
nera% a lucrului. Aristoteles analyt. post. II, 13).
Dar cu cgteva pagine mai nainte Aristoteles, tot in analytica
posteriora, dupg, ce a spus, cit definitiuuea este cunostinta a-
rglatit despre esenta unai object al ggndirii, face impgrtirea
intre asa numitele definitiuni nominale, care arati numai in-
semnarea unui nume, si cele reale, care ars% firea unui lucru.
Vom dovedi in Metodologie, cit aceastg impirtire trace poste
?cp' ct 4
Afro
www.dacoromanica.ro
47. 42
sfera Logirei, in care nu se pot admits decal definitiuni nomi-
nale, si vom argta totodatg erorile de ggndire, la care au ddt
loc definitiunile reale.
'0 knairds aealas rts yvvvtapds. '0 c1/446,usvos htxvvatv
rt ?arty rt anpulvst. (i)efinitiunea este argtarea cunostintei
despre esenta [unui object al ggndiriil. Cel ce defineste. ara-
fg sau ceea ce este un lucrtt eau numai ceea ce linstnineazg
numele lui. Aristoteles Analyt. post. 1I, 3, 7),
De altmintrele si cerinta, c definitiunea s cuprindit genul
diferenta dateazil tot de la Aristoteles: 6 knapds x yevovs xat
d'aapoeav Amy (definitiunea consistg din gen si diferentii. A-
ristoteles, top. 1, 8). Expresiunea de difterentia specifica e
o traducere, constatatii mai gnegi la Boetbius, a cpintelor din
Top. VI, 6 a lui Aristoteles daupood Eld'orrouis. Ear cerinta
mai strictii a unui genus proxinsum dateazg de la Logicii pos-
teriori. Aristoteles o are numai asa: els rd tyyvreirca ylvoc
rear, rrdoas vac &tufo* rip Errdvai ygvEt neoaarrreov, thv
rd tyradrea yevos. 6 yet() etc rd eyyordre) &etc irdv
Td 171dIg0 EreIXE11, tIrta lea Mt rd Irrfirna yevri rav 1)7f0XarCO
xurInivrirat. 6 d'aird pOvov Tti tudve, yivog arra; or; Agyrt xal
16 iirrorairca yevog. 6 yaQ ovrdv errrac Ou Wet JeveQ01'. (Sdu
trebue asezatg (notiunea de definit) in genul eel mai de aproape
sau trebuesc adg'ogate pe lgaigg genul superior toate diferinte-
le, Fin care se defineste genul cel mai de aproape. Cgei cine
a asezat in genul eel mai deaproape, a spus si toate notiumle
supraordinate, ra unele ce sunt cuprinse in continutul odor sub-
ordinate; ear cel ce a spus numai genul superior, nu a spusu
si genul inferior, cgci eine zice f)liintit nu ziee copac. Aristo-
teles, top. V fine).
19. Peutru una i aceeacii notiune se pot da mai
multe dethiiiuni, dupii, scopul deosehit, ce-1 are in
vedere autorul lor. Asa d. e. omul, care dupa uuii
se definqte animal rational s'a definit de Cucier ma-
mifer cu done mani", §i aceasta definitiune este in-
destulatoare, fiind ca preciseaza exact locul speciei
om in sistema zoologia stabilita de acel autor.
Cerinta neaparata este dar in on ce cas, de a deter-
mina cu precisiuue continutul notiunii date in mijlo-
oi
&-
(ft'
OICerai
4
I
www.dacoromanica.ro
48. 43
cul celorhdte de acela0 gen qi a tuturor celor de
alto genuri.
Regulele speciale, care result'', pentru definitiuni
din aceastä cerintA, se lamuresc m a bine in form&
negativä, aded, arátfandu-se greplide principale, ce
se pot face la formarea definitiunilor.
1. Definitiunea este grqitit, and este prea larga,
sau prea gmgustä. Ea este prea lai ga, and a trecut
cu vederea o notit caraceristica, din diferintele spe-
cifice ci ast-fel cuprinde in sfera ei i alte notiuni
osebite de cea de defilrit. D. e. definind quadratul
numai un paralelogram en uughiuri drepte, am cu-
prinde prin aceasth definitiune sub miriade de qua-
drat i oblongurile, care totup nu suut quadrate; exci
defiuitiunea a uitat aici o alta notä caracteristic a. a
quadratelor : laturile egale. Definitiunea este prea
Angus* dind introduce mai multe note de cilt le
cere differentia specifica uotiunii de definit, i marind
ast-fel continutul, miccureazil sfera §i exclude notiuni,
care se tin totu§i de acpa specie. Aca e pre
gustrt definitiunea lui Cato: orator es vir bonus dicendi
peritusi cki sunt oratori, care sunt uumai yin dicendi
periti, AA a fi boni.
2. 0 alth, grey,15, a multor definitiuni este dialela
sau cerculu in definire (eirculus in definiendo), care se
face, cand in definitiune se primese notiuni, pentru
a ckor definire se cere togmai notiunea, ce trebu-
ecte definitit. Aca inteun dialog al lui Plato se de-
a
www.dacoromanica.ro
49. 44
fineste virtutea ca insusirea de a dobëndi bunurile
cu dreptate (dem, ionv oióv eavat zdyce8ii =lel-
es.aat, perci diicatooting), pe and dreptatea insasi
este o virtute si prin urmare nu poate figura ca not&
in continutul acesteia, ci este o notiune din sfera
ei, din care caus& si. Platon critic& acea definitiune.
(Platonic Meno, XII, edit. Firmin Didot). Asemene
articolul 1 din Coclicele Penal al Romitniei ar cu-
prin de un circulus in definiendo, dac& s'ar lu
definitiune. Acolo crima se defineste : infractiunea
pedepsit& de lege cu munca silnich, reclusiunea, de-
tentiunea si degradatiunea civicrt.". Ins6 o fapti nu
este criminalä, find-ea se pedepseste, ci se pedep-
seste, flind-ca este criminalä.
3. Definitiunea, pentru a fi precis& si a nu dege-
nera in descriere, trebue sit se fereascit de note de-
rivate precum pe de altit parte nu trebue sit intre-
buinteze expresii negative, prin care se ant* ce nu
este o notiune, dar nu se arata, ce este. Asemene
sunt oprite cuvintele obscure si figurate, did prin
aceste nu se explicit, ci se confundi continutul unei
notiuni.
Ar fi gresite in aceste privinti urmittoarele defi-
nitiuni: Paralele sant liniile, care au directiune e-
gala si au pretutindinea aceeasi distant& de o laltit,
cici una din aceste insusiri result& din ceailalt& si
nu trebueste dar deosebit mentionata in definitiune,
Tot alit de gregita ar fi ca definitiune descrierea
www.dacoromanica.ro
50. 45
quadratului de la pag. 30; cad dad, un quadrilater
are toate laturile egale, se intelege 0 nu mai tre-
hue amintit in difinitiune, c5. are laturile opuse pa-
ralele.Mamifere sant animalele, care nu ou5., sau
definitiunea lui Euclid: punctul este ceea ce nu are
pftrti, sunt gre0te din causa notelor negative. Con-
fuse sunt definitiunile: dreptatea este numërul qua-
drat (aetSprIg gadug trrog, secund. Pythagoreos), nature.
este trupul lui Dumnezeu (Iacob Böhme).
www.dacoromanica.ro
51. II. Judecittjle.
20. Judecata este exprimarea raportului intre clone
(sau mai multe) notiuni.
Ea se compune dar a) din notiunea, in privinta
areia se intreaba, in ce raport strt cu alta, aubiect
b) din notiunea, care se exprima in raport cu all-
biectul, predicat, c) din forma, prin care se expri-
ma raportul intro subject si predicat, copula.
Esenta judecatii, in deosebire de ori-ce alta, alb,-
turare de notiuni, se aratIt prin copula. Cand pu-
nem numai done notiuni langii, o laltä, fara a le es-
prima in vre un mod raportul in care se aflrt, avem
numai o asociare psichologick in privirea citreia nu
se poate hotäri adev6rul sau eroarea si care ast-fel
este indiferenti pentru convingere, argutnentare si
Logica. D. e. lumina a incrilzi, cere quadrat.
Mid insé li se exprima raportul intre o laltá, se
face uu act al glindirii, care cere credinta, si atunci
se naste o judecatit, care se cerceteaat in privinta
www.dacoromanica.ro
52. 47
adevhrului i erorii, d. e. lumina incalzeste, cercul
este quadrat, cercul nu este quadrat.
Aceasta, schimbare dintr'o simpl asociare psicho-
logica intr'un act logic de judecath, se arata prin
copula. Duph cum vedem din exemplele precedente,
copula se poate inratisa printr'o flectiune gramati-
cala a cuvèntului predicativ (a inchlzi inchlzeste);
de regula oa se esprimh, si in ori-ce cas se poate
esprirah prin cuvëntul este (la exprimarea raportului
negativ: nu este), care aici nu arata, existenta su-
biectului, ci numai raportul lui cu predicatul, d. e.
cerc quadrat este imposibil.
Ori-ce judecata, este dar Un respuus la intrebarea,
daca, find push
(predicatul) este
de aici se vede
intrebärii pentru
Heraoig gan
n'vog xi:ad "ervog.
o notiune (subiectul), o alta notiune
sau nu este impreunath cu el.
insemnhtatea, ce o are fenomenul
tiuuea omeneasch.
Mpg xcinkpactxdg ein-ogociuxdg
Tee tav ov dvdtiata xc rc oi.
gam gotxe zips hey avvOlaewg xai dtatethEcog
ot ov roavORcozog Tri Aevx6v, Ovav in Iceoon, 917n. On
yde ipebdog dire di9 rw. Keel, de ath4ealv gon
Ty) Veliddg xal v diap9s. (Judecata este o pro-
positie, care afirmfi sau neaga ceva despre ceva.
Nuniele (de subiecte) i cuvintele (predicative) pentru
sine singure seaman& unei ghudiri far& exprimarea
impreunhrii sau desphrtirii, d. e, oin sau alb, dm&
nu se mai adaoga nimin; caci aici nu este Etna nici
--
volpavt,
www.dacoromanica.ro
53. 48
adever, nici eroare. Dar indat5, ce se exprima, ra-
portul, este adev6r qi eroare. Aristotelss, Analyt. pr.
I, 1. De interpr. 1).
21. Fiind-ea ori ce raport arat'a sau impreunare
sau desbinare, ori-ce judecatii este sau afirmativii
sau negativk Aceasta este improtirea fundamentalti.
Afirmativii este. judecata, in care predicatul se a-
rata impreunat cu subiectul, negativii judecata, in
care predicatul se arat5, desbinar de subiect, d. e.
quadratul este un paralelogram; cercul nu este qua-
drat. Insuqirea judecatilor de a fi afirmative sau
negative se numelte calitatea lor.
0 impärtire mai secundarA a judecitilor se face
duprt raportul, in care st a. predicatul cu sfera su-
biectului. In aceasta privint'a judecatile Bunt sau
universals, in care predicatul se afirmit sau se ma-
gi'', pentru Oath, sfera subiectului, sau particulars,
in care predicatul se afirmit sau se neaga, numai
pentru o parte a sferei subiectului. D. e. toate qua-
dratele aunt paralelograme; citeva paralelograme Bunt
cu unghiuri ascutite. Insuqirea judeciitilor de a fi um-
versale sau particulare se numeqte cantitatea lor.
Combinfind aceste impktiri, avem urmátoarele pa-
tru feluri de judeati : universal afirmative, universal
negative, particular afirmative li particular negative.
Pentru utpirinta intrebuintärii in cercetari logice,
judecfitile se pot exprima, prin o imitare a formulelor
www.dacoromanica.ro
54. 49
algebraice, aa incitt subiectul sti, se insemneze prin
8predicatul prin p, copularea lor intr'o judecata
prin <, negarea prin particularitatea prin frac-
tiunea +. Tot odatit logicii obicinuesc a mimi jude-
c54ile ii prescurtare prin cele patru vocale
auume : judecata universal afirmativtt A, cea uni-
versal negativa E, cea particular afirmativit I i cea
particular negativit 0. In resumat a ceste formule se
infalipza §i se exprimit in limba roman& ast-fel :
Tudecata numiti
Universal afirmativit, A,
negativit, E,
Particular afirmativä, I,
negativrt,
insemnati
8<p,
1
<1),8
1
0)
exprimati
tqi 8 sunt p.
nici un 8 nu este p.
cAtiva 8 sunt p.
cativa 8 nu aunt p.
Nota. Obiceiul de a insemna aceste patru judecliti prin li-
terele A, E, I. 0 dateazrt de la Michail Psellus (ngscut la 1020.)
Pe atunci logicii isi alatuiau pentru asemene lucruri i versuri
memoriale, d. e.
Asserit A, negat E, sed
sed
universaliter
particulariter
ambo,
Asserit I, negat 0, ambo.
Mai importantX este altii observare. Implirtirea judecilor
in universale i particulars nu este esentialii, ci intemplittoare
atirnii, mai mult de la stvutia limbei. Una i aceeasi jude-
catil se poate exprima in forma particu1ar i, prin o numire
mai precisii, a subiectului, in forma universalrt; d. e. crtteva qua-
drilatere sunt cu laturile opuse paralele = toate paralelogramele
sunt en laturile opuse paralele. Tocmai faptul
adec atribuirea predicatului numai la o parte a sferei notiunii
subiectului va produce in 1imb adese un euviint deosebit pentru
aceasa specie din genul subiectului. D e. in Procedura civil
4
d'intAi
si
8<p,
8
13i
particularitttii,
www.dacoromanica.ro
55. 50
a Romitniei se deosebesc hotkirile judedtoresti dupit instants,
care le pronuntit, i aici avem dar judecittile particulare: dteva
hotkiri sunt pronuntate de judedtorii de pace, citteva hotkiri
aunt pronuntate de Tribunalele de prima instantit, cjiteva both-
riri Bunt pronuntate de Curtile de apel si de Casatiune. Imre
aceste judecitti particulare s'au echimbat in uuiversale prin in-
troducerea nouei terminologii: toate cktile de judecath Bunt
pronuntate de judecrttorii de pace, toate sentintele de Tribunale,
toate decisiunile de Curti.
De observat mai este, cit in unele logice se vorbeste
judectiti singulare pe Hine cele universale si particulare. Jude-
cata singulard e aceea, a drei subject e un nume individual,
d. e. Miron Costin este chronicar ronagn. Noi nu credem, crt
trebueste primia aceastri specie de judedti; cici logica ocu-
prmdu-se de notiuni, nu priveste la realitatea sensibilit si este
indiferentri, dad. Bunt mai multe sau mai putine representki
crtrora le corespunde o notiune. In gramatid, ce
e drept, se deosebesc numele comune de numele proprii
numesc comune cele ce Be cuvin la mai multe persoane sau lu-
cruri, ear proprii cele ce, dup intentia vorbitorului, se atribuesc
numai unei persoane sau unui luoru; dci de si d. e. numele
Miron se part . de mai multe persoane, totusi el nu se intre-
buintead, spre a arka, c toate aceste persoane au vre-o insu-
sire comung, pentru care s'ar fi numit Miron, ci se intrebuin-
teazit spre deosebirea individualK, a fie-drui Miron, si toti
ceilalti s'ar putè mimi cu alt nume propriu; pe dud din contra
numele comun om vrea s insemneze eare-care insusiri, si cind
ii aplicrtm la mai multe fiinte, voim s zicem, cif, toate au a-
ceste insusiri in comun.
Ind si in gramatid aceastit deosebire intro nume proprii
nume comune se tine numai de partea ei analitid; in sintaxii
nu are nici o insemnkate, si pentru subject ca subiect este in-
diferent, dad, se aldtueste dinteun nume comun sau propriu
sau dintr'o propositie intreagit.
Aristoteles, pe 16,ng ri. definitiunea citatif, la § 20, mai numeste
judecata o enuntiare despre ceea ce este sau nu este irnpreunit
P*OIL J d716TCLIVIS (14.01111 CIALICCIMIC4 7rEQI WV "ontieje£121 Tt 1.17)
iiirciexstv. (De interpret. cap. 5). Judedtile le imparte tot
acolo in afirmative (xarcirpaats) si negative (dirixpaatg), i apoi
in universale, particulare si nehotkite, 7E96/wars i xa06).ov
Sr West, datequaros (Analyt. pr. 1, 1). Nehotkite sunt acele,
din a dror esprimare limbisticrt nn se vede, dad Bunt univer-
sale eau particulare. Judecrttile singulare Aristoteles le cu-
prinde cu drept cudnt in cele particulare.
individuate,
si
f
Pi
www.dacoromanica.ro
56. 51
22. Marä de impärtirea fundamentalfi, a judecii-
tilor in afirmative qi negative, gi de cea secundarfi,
in universale qi particulare, se mai intrebuinteaza, in
cktile logice un Or de alte impktiri, care insé nu
atilig esenta logic& a judecatilor, ci sau numai forma
esprimkii lor limbistice sau insu§i cuprinsul deosebit
al gändirii, qi in amëndoue casurile nu se tin de
Logicii. Ele au fost introduse in aceastä §tiint5, parte
de autori, care, dupfi, obiceiul veacului de mijloe,
credeau cit fac un lucru folositor pentru intelegerea
omeneasci prin inmultirea formelor goale, ce i le a-
tribuiau, parte de autori, ckora le era important
pentru cercetkile lor din altfi, parte a filosofiei, din
metafisicä, de a stabili cfileva deosebiri logice pentru
a le pute apoi interpreta ca fundamente a chiar ra-
tiunii omeneqti in privinta argumentkii.
De aceea este de trebuintil a cunoatrte cele mai
insemnate din acele impktiri cii a le reduce la ade-
vkata lor valoare logic&
23. Judecittile s'au mai impfirtit aqa, dar in simple
§i ,compuse sau complexe. Simple se numeau acele ju-
decjiti, in care un singur predicat se afirmá sau se
neag5, despre un singur subject, ear compuse acele,
in care se af15, mai multe predicate sau mai make
subiecte sau mai multe predicate qi subiecte. D. e.
Corvin a fost Romn; Petra §i Iacob au predicat la
Ierusalim qi in Galilea. Inse o judecatit complexii,
www.dacoromanica.ro
57. 52
este numai in limba exprimata inteo singura propo-
s4iune compusa ; in fapt, adeca, in chiar actul gän-
dirii (qi numai acesta privecite Logica) ori ce judecata
complexa este impreunarea limbistica a mai multor
judecitti simple. Petru i Iacob au predicat la Ie-
rusalim qi in Galilea" este forma prescurtat5, a patru
judecati: Petru a predicat la Ierusalim, Petru a pre-
dicat in Galilea, Jacob a predicat la Ierusalim, Iacob
a predicat in Gahlea.
Astfel impartirea este in ori ce cas greOta. C5,ci
impäitrile se fac pentru a deosebi diferitele specii
din sfera unei notiuni, cari au dar note caracteris-
tice opuse unele altora ; ci'md se subimpart paralelo-
gra mele rectangulare in quadraturi i oblonguri, causa
este, c5. intre aceste doue notiuni se afiä oposiVune
in o not& caracteristici a kr: quadraturile au la-
turi egale, oblongurile au laturi inegale. Dar ce o-
sebire caracteristica ar fi intre judecatile simple qi
judecatile compuse ? Judecalile simple ar fi numai
o judecata, judecatile compuse ar fi mai multe ju-
decati Insi5 intre un lucru i intre mai multe lu-
cruri de acela0 fel nu este nici o osebire logic& de
stabilit, ai. d. e. nu s'ar pute nici o data admite o
divisiune ca aceasta: notiunea cai se imparte in un
cal, intr'o pareche de cai i intr'o herghelie de cai.
Nota. Judecittile complexe au diferite numiri. Judecata a-
firmativii, in care un subject se aratii impreunat cu mai multe
predicate, se numeste conjunctivit (s<p i pi i p"). Judecata
1
www.dacoromanica.ro
58. 53
afirmativg, in care mai multe subiecte se araa impreunate en
un predicat, se numeste copulativil (s si s' si sn<p). Judecata
negatifd, in care unul eau mai multe subjects se araa desbi-
nate de mai multe sau de un predicat, se numeste remotiva
(8<-14p',p"; nici s, nici 8, nici s"<p). Judecata, in
care se atribue subiectului unul din mai multe predicate con-
trare, se numeste disiunctivd (s< sau p sau p, sauip" ; d. e. poesiile
mint sau lirice eau epice sau dramatice). La toate mete deo-
sebiri ale judecatilor se aplia critics de mai sus; ele sunt deo-
sebiri a le propositiunilor gramaticale, dar nu a le judecrttilor
logice. In special judecata disiunctivrt este un conglomerat de
multe gindiri; and are numai doue notiuni predicative, en-
prinde vr'o patru sau cinci judeati ; and are 3, cuprinde vr'o
30; aci 8<p sau p' insemneaa : s poate fi p, s poate fi p',
s nu poate fi p qi p, in acelaci timp; dad. 8 este p, atunci nu
este p, ; dad 8 este pi, atunci nu este p, §. 0. 1.
24. Judeatile s'au mai impfirtit cd in categorice gi
hipotetice. Categorice sunt judeatile, in care predi-
catul aratk ce este sau ce nu este subiectul (sau,
cum s'a numit, inherenfa predicatului in subiect); hi-
potetice sunt acele, in care predicatul se arat& a-
firmat sau negat despre subiect numai sub condi-
tiunea existentei acestuia (adec& se arat& dependenta
predicatului de subiect). Insuqirea unei judecAti de
a fi categoric& sau hipotetic& s'a numit relafiunea ei.
Dupil relaOune ar fi d. e. categoric& judecata : dia-
mantul este octaedric, sau judecata negativi: sobo-
lul nu este orb ; hipotetice ar fi judeatile : daa sau
uncle este fum, este gi foc; dm& sau and este noapte,
nu e tot-deauna intunerec ; dac& coranul vine de la
Dumnezeu, atunci Mohamed este profetul lui Dum-
nez eu.
Inse impartirea aceasta nu se poate sustine, aci
www.dacoromanica.ro
59. 54
ori ce judecatfi hipoteticfi este, in privinta logicei,
o judecati categorick numai cu osebirea (important&
in gramatick dar indiferenta in §tiinta argumentfirii),
a subiectul ei este o judecatfi intreagfi, cd nu una
sau mai multe notiuni necopulate. Judecata hipo-
teticA nu se compune dintr'o adunare de mai multe
judecfiti simple ; judecfitile simple, in a aror forma,
gramaticalfi sunt imbrficate cuvintele, ce esprimA
judecata hipoteck nu alcituesc insaqi afirmarea sau
negarea acestei din urmit judecfiti. Cfind zicem dacA
coranul vine de la Dumnezeu, atunci Mohamed este
profetul lui Dumnezeu", prin aceasta nu voim sa sus-
tinem, cfi in adevèr coranul vine de la Dumnezeu,
nici cfi in adev6r Mohamed este profetul lui Dumne-
zeu. Toate aceste judec4i simple pot sit fie false,
qi totucd judecata hipotetick esprimatfi prin ele, sfi
fie de un adevfir necontestabil. Dovadfi cfi aici nu
se sustine adev6rul vre uneia din judecifile simple,
ci se sustine numai, a una se poate deriva din cea-
lank Iiii aceastfi sustinere, logic vorbind, e o judecatfi
simplA flied& in mod categoric. Ce este dar subi-
ectul §i ce predicatul judecfitii hipotetice ? Nici
coranul", nici Mohamed", cfici despre acestea nu
se afirmfi 0 nu se neagfi nimic. Subiectul este in-
treaga judecatfi Mahomed este profetul lui Dumne-
zeu", qi ceea ce se afirm& categoric despre subiect,
adecti predicatul, este a acea judecatfi e o urmare
legitimfi din judecata coranul vine de la Dumnezeu".
www.dacoromanica.ro
60. 65
Nota. Cu drept cuant day Aristoteles nici nu BB ocupil. de
alte judecitt, de at de este categorice, fKrfi a le da Mae acest
nume; la el cufe'ntul categoric insemneaa afirmativ. Ina" deja
primii peripatetic'', scolari ai lui, precum i stoicii introduc
udeatile hipotetice i cele disiunctive in cercetgrile bor. Intro
cei noi, insiag mai ales Rant asapra impkiii iudeditilor in
categorice hipotetice si disjunctive. Depenclenta unei judeati
de alta, in a arii afirmare sau negare consistrt judecata asa
numith' hipotetia', cuprinde in sine done moduri de sustinere :
modus ponens i modus tollens. Modus ponens aratrt a, fiind
judecata (antecedens) adev&aa, este adev'erata i jude-
catit dependena, de ea (consequens); d. e. dad): este adeviirat,
cä coranul vine de la Dumnezeu, atunci este adearat, a, Mo-
hamed este profetul lui Dumnezeu. Modus tollens area, a,
fiind fala judecata dependentrt (consequens), este fa1s i ju-
decata d'intiii (antecedens) d. e. dub: Mohamed nu este profe-
tul lui Dumnezeu, atunci coranul nu vine de la Dumnezen.
25. Mai insemnatit prin urnfarile, ce le a avut in
desvoltarea filosofiei moderne, este impitrtirea jude-
catilor in analitice i eintetice. Judecata analitid este
aceea, in care notiunea predicativ6, este deja cuprinsit
in continutul notiunii subiectului i prin care se con-
stet& numai aceast6 cuprindere. D. e. quadratul este
un paralelogram. Judecata sintetid este aceea, in
care natiunea predicativi nu se aflit deja cuprinsg, in
continutul subiectului, ci i se adaugit in chiar actul ju-
decarii. D. e. linia dreaptit este drumul cel mai scurt
intre doue punturi ; aici notiunea predicatului nu se
aflit in nqiunea subiectului: alta este linie dreaptgi,
alta este drum scurt. Judecata analitid p,rat6 dar expli-
cite, ceea ce este implicite cuprins in subiect. Judecata
sinteticit inmu1te0e cuno0inta noastr6, priu argdarea
unei noue insuOri sau a unui nou raport al subiectului.
www.dacoromanica.ro
61. - 56 -
Nota. Din punt de vedere al individului cugetitor, s'ar pute
zice, c deosebirea intro judecata analitic i cea sinteticrt este
adcse ori miscittoare i atira de la cunoasterea mai mult san
mai pntin completit a notiunli subiectului in chiar momentul
judeckii. Cineva @tie d. e despre plrtnta tutunului, a ea
creste ping la o mkime de 4 urme, di are frunze marl, care
se intrebuintazrt la fumat etc. Mid, escrio dar tutunul cu s-
mite insusfri cunoscute a le lui, face judeati analitice, and
inse pentru prima call, MIN, a tutunul cuprinde in sine o otravA
din cele mai tari (nicotinul), atunci face o judecati sintetipit :
nous notiune predicativrt nu se afla in continutul de pun' atunci
al notiunii subiectului, De acum inainte ins6 ea se afht ilk a-
cest continut i pentru viitor aceeasi judecat ii va fi analitick
In acest inteles ife yorbeste, precum vorn..aritti in Metodologie,
despre metoda analiticit si cea ffinteticii.. De aici ins vedem,
cum tooth,' impIrtirea trece peste limitele logicei i devine psi-
cholosid.
Ena din cele mai grele probleme metafisice str, in legkurit
en obiectul paragrafului de fatg. Pe ce se razimg, sintesa ?
Ce ne silecte a stabili impreunarea intre o notiune predica-
tivX, care este afarit din continutul subiectului ? De regulg
experienta, care ne aratit in mod intuitir substrata acelor no-
tiurd adec representkile, asociate in raport de coexistentg
sail de consecuentit. $tim d. e. din expkieng, c razele soa-
relui lumineazU si, impreunit cu lumina, si inc1zesc. tim a-
semenea, c dupti fulger urmeazit tunetul. Dar aceastit impreunare
a deosebitelor sensatiuni este ea esentialit? Judecata sinteticit,
ce o facem in urma kr, aratrt un raport esentiali necesar
intre subiect i predicat?Trebue sit inalzeascl lumina ? Sau
este acest efect al ei numai resultatul unei esperiente mitrgi-
nite, care s'ar puté schimba vre o dat5 in sena contrar ? $i dacit
zicem, c fulgerul causeazrt tunetul, find c acesta ii urmeazii,
regulat, de ce nu zicem, c zioa causeazit noaptea, de i i ele
isi urmeazg en mai mare regularitate Aceste intrebitri
cunt obiectul cercetkilor sceptice a le lui David Hume. Ele
produc i metafisica lui Kant. Toatit sintesa esperientei, asa
numitele cunostinte a posteriori, infaticazg numai casuri isolate.
Cum este cu putinfit a intemeia astfel un adevk necesar si
universal, adecl o stiintit valabilg in toate casurile ? $i clack'
natura materialg in intregimea ei cunoscutrt nu poate respunde
la toate intrebitrile legitime a le noastre, asa in crtt analiza
existentei sensibile sit nu fie suficientit pentru esplicarea pro-
blemelor desteptate in inteliginta omeneasa, d. e. despre in-
eeputul si cause, despre siksitul i scopul ei, atunci cum putem
spera o aflare de adevk peste ceea ce ne dX constatarea sen-
www.dacoromanica.ro
62. 57
surior, adech o sintesh intro subiectul natura sensibilii" iii un
predicat, care sh nu fie cuprius in ea ? Cu alte cuvinte : existii
judechti sintetice a priori? Aceasta e intrebarel push in fruntea
criticei ratiunii pure.
26. Revenind la cercetärile propriu logice asupra
judedflor, trebue sa examinäm relatiunea, in care
se al% notiunile subiectului si predicatului in pri-
vin0 sferei kr. In judecata negativk fie universal&
fie particulark se aratk d notiunea subiectului, intru
eat se priveste numai in juclecatk este in raport de
esclusivitate cu sfera predicatului. (Vezi § 14). Prin
judecata afirmativ& se esprimii, un raport de unire
a sferelor subiectului 0 predicatului, dar se las& ne-
hothrit, dad aceasta, unire este partial& sau totalk
adec& dac& sferele privite in sine, aunt identice sau
ordinate sau incrucisate. Nehotrirea provine din
lipsa de precisiune a sferei predicatului. In actul ju-
decfirii notiunea principal& este subiectul : sfera no-
#unii lui se esprim& cu oare-care exactitate, si astfel
judecata este sau universal& sau particulark Ear
dt pentru predicat, chiemarea lui in judecat& este
de a se afirma sau nega dt pentru subiect, rem&-
indu-i sfera in afar& de subiect cu totul nehotäritä.
De aci se esplick cum in ori ce judecat& afirmativii
subiectul apare subordinat predicatului, adecii, im-
preunat numai cu o parte a sferei acestuia, ffirá pri-
vire, dad, sfera predicatului se intinde si mai de-
parte de cat in acea comuuitate cu sfera subiectului.
www.dacoromanica.ro
63. 58 --
D. e. toate quadratele aunt paralelograme, insem-
neaza, ca intreaga sfera a notiunii quadrat face parte
din sfera notiunii paralelogram, i remane nehotarit,
dar este cu putinta, ea notiunea paralelogram sa se
mai intinda peste alte notiuni. In fapt, adeca pri-
vind notiunea paralelogram in totalitatea ei i afara,
de judecata citata, sfera ei se intinde i peste alto
quadrilatere, adeca, pe langa quadrate, peste oblon-
guri, romburi i romboide.
Astfel dar judecata universal afirmativa arata in
privinta sferelor numai &tat, ca intreaga sfera a no-
tiunii subiectului este comuna cu o parte a sferei
predicatului; judecata particular afirmativA arata,
ca acea parte a sferei subiectului, de care vorbe0e,
este comuna cu partea corespunzatoare a sferei pre-
dicatului.
in judecata particular afirmativa : ateva qua-
drilatere aunt paralelograme, acea parte a sferei no-
iunii de care se ocupa judecata, apare
subordinata notiunii paralelogram. Privind insa no-
tiunile in totalitatea lor, vedem iudata, ca, notiunea
quadrilater este cea general& 0 notiunea paralelo-
gram cea speciala i ca prin urmare din contra
paralelogramele sunt subordinate quadrilaterelor. Con-
fusiunea aparenta se esplica din toata confusiunea
judecatilor particulare in genera, i de aici vedem
odata mai mult, cat de improprie este aceast& im-
pArtire a judecatilor (§ 21, nota). Mud in citata ju-
quadrilater,
www.dacoromanica.ro
64. 59 --
decata particular& se vorbelte de cateva quadrila-
tere, care sunt paralelograme, s'au luat in acea parte
a sferei quadrilater quadratele, oblongurile, romburile
§i romboidele, care in adev6r sunt subordinate no-
tiunii paralelogram, adeca, saxindu-se paste treptele
subordinarii, s'au luat notiuni subordinate parale-
logramelor §i s'au esprimat prin raportul lor cu
notiunea supra-ordinata quadrilater: cateva quadri-
latere aunt paralelograme.
In exemplul: toate corpurile fisice sunt grele, ju-
decata arata corpurile fisice subordinate sferei no-
tiunii greu. In fapt, sferele acestor notiuni sunt
identice, caci viceversa nu exist& alt undeva greutate,
de cat in corpuri fisice. Dar judecata citata ca ec-
semplu nu o area, li nici nu are de scop a o arata.
27. Din esplicarile date in paragraful precedent
se iutelege, ca judecata universal afirmativa privita
din punt de vedere al predicatului, intru cat este
aritat in acel act al gandirii, se schimba inteo ju-
decata particular afirmativa. Toata apa este lichida"
insemneaza numai, ca intreaga afar& a notiunii apa
face parte din sfera notiunii lichid, §i se poate schimba
in propositia un fel de lichid este apa", caci aunt
§i alte feluri de lichide, care nu sunt apa. Cu o
esprimare generala, judecata universal afirmativa
8<p, privita din punt de vedere al preelicatului, se
schimba in judecata particular afirmativa 2 <8.
P
www.dacoromanica.ro
65. 60
ScUmbarea unei judecAti se nume0e alezarea pre-
dicatului ei drept subiect 0 a subiectului drept pre-
dicat. UrmArind schimbArile 0 in celelalte judeci,
constatim urmAtoarele forme:
Judecata particular afirmativA -kp se schimbA in
/---<8.dudecata particular afirmativA
P
Judecata universal negativá 8.<p se schimbA in
judecata universal negativi p<-8. CAci dad, toatA
sfera notiunii 8 este esclusä din sfera notiunii p,
se intelege di 0 toatA sfera notiunii p este esclusi
din sfera notiunii 8.
/Judecata particular negativA -s-<p nu se poate
/schimba in judecata --<-8. Clici din aceea, cA se
P
gAsesc cativa 8, care nu sunt p, nu urmeazA, c5, se
gäsesc 0 cAtiva p care sA nu fie 8, ci poate toata
sfera lui p intrA in reniA0ta sferei lui 8, chip& ce
s'au scos din ea acei cAtiva 8 care nu sunt p. Din
aceea, &á se di& ateva paralelograme, care nu sunt
quadrate, nu urmeazA, cA se MIA cAteva quadrate,
care sA nu fie paralelograme. Siugura schimbare,
ce se poate face cu judecata particular negativit
.1
--<p, are forma stranie 0 neobicinuitA in gAndi-8
/1-9-<8.rea practia D. e. judecata: CAteva paralelo-
grame nu stint quadrate, se poate schimba, in jude-
catA: o parte a figurelor, care nu sunt quadrate
(oblongul, etc.), sunt paralelograme.
www.dacoromanica.ro
66. 61
Nota. Aceste schimbiiri, dup diferitele lor forme, au priinit
diferite numiri. Se comparli, adecii, mai inti calitatea judecii
schimbate cu aceea a judecii primitive; dad, anfendoue
sunt aflrmative sari amgndoue negative, atunci schimbarea
se numeste convcrsio, ear dug au caliti diferite, atunci schim-
barea se numeste contrapositio. Se comparri apoi cantitatea
&tit este aceeaei in amsdndoue judeatile, atunci conversio eau
contrapositio se numeste simplex; ear dad: din contra judo-
cata primitivit era universalii, pe dud cea schimbatit este par-
atunci conversio eau contrapositio se numeste per
accidens. Astfel dar schimbarea judeatii A
1
s<p in<s este o conversio per accidens,
schimbarea judecittii E
s<p in p<s este o conversio simplex,
a jaded-4H I
1 1
s<p <s asemenea o conversio simplex,
ear a judecii 0
1 1
sp in <s o contrapositio simplex .
PAceste numiri latine dateazii de la Boethius (fllosof i bitrbat
de stat roman din sec. V si VI dupii, Christos; a tradus si co-
mentat scrierile lui Aristoteles si a scris intre altele consolatio
philosophiae) Aristoteles vorbeete nc mai de conversiune (dvrt-
arporn, ear strania contrapositiune simplex, la judecata 0, nu
este esplicatii, de eL T,v piv v uji ?in-ct)xstv xa,961.ov ;Evi-
l-airy (se intelege upOracav) dvciyx1 TOIS Sews dvriovevtv,
olov Et ,unisEpla tjeov?) dya&Ov, aOcr dya9-Ov g;ca irk-
s* xrjv xarnyoeixiv dvri;eteyetv dvayxaiov, az; pip
xa,961ov da v plect, oiov ft Taace ijovs dya915v, xa d-
ya813v TL 7idOVI'lv. TOY al lv ,EdeEt av xarcapanxiv
dvrtgeecpstv dvdyxn xard pepo; (El ycip igovi Ttg dya86v, xal
dya96v 1L gat 7W0114), TV dE cn1;. dvayxaiov. at; pip
et iivavamos u, OnciezEt rtv). Qiq, xal CtEior 013 X 7)71'4 zi.V1
cip4oirup. (Judecata universal negativl" trebue s fie schimbadi
numai in terminii ei (conversio simplex), d. e. dacii nici o vo-
luptate nu este bine, atunci nici tin b;ne nu este voluptate.
judecata universal afirmativii trebue s fie rchimbatri, ins6 nu
intru tot, ci in parte (conversio per acciden4), d. e. dacii ofi ce
voluptate este bine, atunci o parte din ceea ce este bine, este
voluptate. Judecata particular afirmativg se schimbii particular
jude-
cittile
ticulark
crab)
ph,
Elva, riv
;serinzr)v
cOd
www.dacoromanica.ro
67. 62
(conversio simplex), citai dad unele voluptitti sunt bine, si o
parte din ceea co este bine, este voluptate. Dar judecata parti-
cular negativii nu trebueste schimbad, ad dad unele animale
nu aunt oameni, de aici nu resultii cii unii oameni A
animale. Aristoteles, Analyt. pr. I, 2.
Folosul schimbgrilor nu este mare. Ele aratg numai, cit o
judecad, propriu intelead, vorbeste despre contimitul si. sfera
notiunii subiectului, ear sfera predicatului o lad, nehotkitii.
Cu aceastil, nehothrire a sferei preclicatului, schimldrile
deadreptul un mijloc de a induce in eroare, dad rolul lor nu
s'ar intelege togmai in restringerea ce ne o impun, de a nu
deduce dintr'o judecatii mai mult de clit este cuprins in ea. 1).
e. conversio simplex din judecata dteva instrumente musicale
aunt clavire" este dteva clavire aunt instrumente musicale"
pare d ar fi alte clavire, care sii, nu fie instrumento musicale;
in fapt ind toate clavirele stint instrumento musicale, numai
ch aceasta nu resultil prin conversiune din judecata primitivi
aritatil, mai sus.
28. Examinand fie care din formele de judecati
A, E, I, 0 fatii cu celelalte trei, 0 presupuind, ca
au aceeaqi materie, adeca aceleaqi notiuni in subiect
§i predicat, constatam intre ele urmatoarele relatiuni :
1) Judecatile universale fata cu particularele co-
reap ondente :
Judecata universal afirmativa cuprinde in sine ju-
decata particular afirmativa ; fiind dar pusa cea
d'intai, este pusa §i cea de a doua. Asemenea re-
sult& din punerea judecatii universal negative punerea
judecatii particular negative. Din contra cu punerea
judecatii particulare nu este pus& ei judecata uni-
versal& corespondenta. Inse din ridicarea (negarea
adeverului) judecitii particulare, result& ridicarea
judecatii universale corespondente, pe cand din ri-
dicarea judecatilor universale nu result& nbnica si-
www.dacoromanica.ro
68. 63
gur in privinta judeatilor particulare corespondente.
Dad, este adev6rat, d s<p, atunci trebue sa, fie
adeve'rat, cä -<p, asemenea din s<p resulta,
s .......p. Dacä nu este adev6rat, a <p atunci nus /
poate fi adev6rat, d s<p, li dad, nu este adeverat,
/
T<p,ea atunci nu este adev6rat, cg, s<p. Din
contra, dad nu este adeverat, d 8.<p, atunci nu
result& nimica sigur in urivinta particularei -117.<p, ea
poate s5, fie §i. poate WA nu fie, qi dacä nu este a-
dev6rat, ca, s<p, atunci nu resulta nimica sigur
in privinta particularei -1<p. Asemenea dach estes
/adevkat, cil i<p, nu resulth, nimica sigur in privinta
universalei s<p, cii. dad, este adevèrat, d is < p,
atunci nu result& nimica sigur in privinta universalei
8<p.
Relatiunea, dup5, care din punerea judeatii uni-
versale resulta punerea judedtii particulare cores-
pondente 0 din ridicarea juded.tii particulare resultà
ridicarea judedtii universaIe corespondente, se nu-
me§te subalternare.
Nota. 0 parte a adeve'rului dedus din ea (asa numitul dictum
de omni et nullo), s'a formulat de logicii veclii in cuvintele :
quidqutd de omnibus valet, valet etiani de guibusdam et sin-
gulis ; quidguid de nullo valet, nee de guibusdam vel singulis
valet. Aceasta este consectienta a majori ad minus; tot ma
de valabilii e cea arnatii de la ridicarea particularelor la ridi-
carea univernlelor, a minori ad majus.
8
www.dacoromanica.ro
69. 64
29. 2) Judecatile afirmative fati cu cele negative:
Raportul intre judecittile afirmative qi negative este
de regula un raport de oposifiune: cu punerea jude-
catii afirmative este riclicatä judecata negativit (§ 11.)
In deosebi judecata A sta in raport de contiarietate
cu judecata E 0 de contradictiune cu judecata 0.
Nei este adevkat, ca s<p, atunci nu poate fi a-
dev6rat, a 8<p; dar dad, nu este adevkat, ca
s<p, atunci nu result& adev6rul judecatii 8<p,
cid se poate, ca numai -k--p. Dar dad, este
/
a-
devérat, Ca s<p, atunci nu e adev6rat, ca,
O. viceversa, daca nu este adevèrat, cä s<p, atunci
trebue sit fie adevkat, Ca cel putin iti<p.
Asemenea E sta in raport de contrarietate cu A
qi de contradictiune cu L
Nou este raportul intre judecatile particulare I
§i 0, §i el face esceptie la regula opositiunii intre
judecati de calitate diferitit, a§a precum e formulata
la inceputul acestui §. Din punerea judecati I nu
result:it nimic in privinta judecatii 0 : ea poate sit
fie ridicatit sau poate sit fie pus& alaturea cu I. Din
contra, din ridicarea judecatii I result& punerea ju-
i--<p,decatii 0. Daca este adeverat, ca atunci poa-s
to sa existe alaturea ci adeverul, ca :ii<p, 0 se poa-
/te asemenea sa nu fie adevérat, ci T<-23. Dar dacii
www.dacoromanica.ro
70. 66
nu este adevèrat, ca atunci trebue s& fie a-s
devérat, c
A.ceastil argumentare se poate face si in urnfatorul
mod: ridie&ndu-se I, trebue sit fie pus E, fiindc&
E aunt in opositiune contradictorie, ins6 fiind E
pus, trebue sä fie pus si 0 in urma subalternärii lor,
astfel din ridicarea lui result& punerea lui 0.
Din contra, pun'endu-se I, se ridic& E, insé dm ridi-
carea universalei nu result& nimic in privin%a pu-
nerii sau ridicärii particularei corespondente.
Acea relatiune dintre judediile particulare de ca-
litate diferit&, in urm 6. cdreia din ridicarea uneia din
ele result& punerea celei lalte, se numeste subcon-
trarietate.
Nota. Relatiunile celor patru forme de judeati age, cum au
fost esplicate in §§. 28 ei 29 se pot grupit in urmiitoarea schemit
A contrarietate
subcontrarietate
Schema cu aceastit terminologie se aflit g.ntiti la Boethius.
In alti termini se gig inee deja la Apuleius (autor latin din
secol. Ii dup Chr., a mai scris intro altele de deo Socratic, de
5
<p.
5 e.
..,..>
14
. c
-F4
,,,
0 ,,p.
I
"<p,
I
si I
E
0
www.dacoromanica.ro
