3. Anul jubiliar 1906 a avut o însemnătate aparte în istoria românilor: se împlineau,
40 ani de domnie a lui Carol I şi 25 ani de la proclamarea Regatului României dar
şi 1800 ani de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian.
Pentru a marca un astfel de eveniment s-a luat hotărârea organizării unei expoziţii
naţionale în Bucureşti. Au fost luate în calcul mai multe locaţii precum Cotroceni
sau şoseaua Kiseleff, însă decizia a fost luată pornind de la idee mai veche, din
1894, de transformare a câmpiei mlăştinoase a Filaretului – numit Câmpul
Libertăţii în 1848 – într-un parc naţional care să găzduiască expoziţia aniversară.
La 3 mai 1905 Adunarea Deputaţilor şi la 5 mai 1905 Senatul au votat proiectul de
lege ce autoriza Guvernul să organizeze în Bucureşti o „Expoziţiune Naţională –
expoziţie la care sub anumite condiţiuni şi din anumite considerente au fost
invitate să participe şi unele naţiuni străine”.
Comisarul General al Expoziţiei a fost numit Dr. Constantin I.Istrati, membru al
Academiei, profesor la Universitatea din Bucureşti, senator şi fost ministru.
Lucrările au demarat la 15 mai 1905, iar fundaţiile pentru Palatul Artelor la 16
august 1905
5. Intârziată de ploi torenţiale, inaugurarea Expoziţiei s-a făcut marţi, 6 iunie 1906, la
orele 10, de către regele Carol I, alături de care se afla regina Elisabeta, principele
Ferdinand şi principesa Maria. 100 de trâmbiţaşi au sunat primirea, iar tunurile de la
bateria Calafat au tras 21 lovituri.
6.
7.
8. Inaugurarea solemnă a avut loc la Arenele Romane unde regele a fost întâmpinat
de membrii Guvernului, preşedinţii Camerelor, primarul capitalei, delegaţi ai
Comisiei Europene a Dunării, iar ca invitaţi de onoare se aflau şi membrii corpului
diplomatic, oaspeţi străini, excepţie făcând ambasadorul Turciei, Kiazim Bey,
absent ca urmare a prezentării în Expoziţie a bateriei Calafat din Războiul de
Independenţă şi a diferitelor trofee capturate cu această ocazie.
9.
10. Efortul organizării în 11 luni al expoziţiei a fost arătat în discursul de inaugurare
rostit de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari: „am
tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin
de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a
expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m3, construcţii definitive şi provizorii
35.000 m2, plantaţii de copaci mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000”.
11.
12. Poarta de la intrarea în parc era în formă de arc de triumf, iar pe aceasta stătea scris:
„credinţă, prevedere, muncă, economie, ştiinţă, pricepere, voinţă, cultură” ,iar sub
formă de arc „Expoziţiunea Generală: 1096; 1866 – 1906 Domnie Glorioasă”.
13.
14. Numeroasele pavilioane, circa 165, erau destinate a prezenta evoluţia României, în
plan economic, politic, militar şi cultural în perioada 1866 – 1906.
Au fost construite pavilioane ce reprezentau Primăria, Camera de Comerţ,
Palatul de Industrie, Lucrărilor Publice, Pavilionul de Agricultură, Industria Casnică,
Minele, Carierele şi Domeniile, Pavilionul Poştei ş.a., arhitectura clădirilor fiind
inspirată din diferite monumente arhitecturale reprezentative ale culturii şi istoriei
românilor. Astfel, Pavilionul Regal a avut ca model mănăstirea Cozia, iar Pavilionul
Penitenciarelor un castru roman ce amintea de latinitatea românilor.
28. Biserica Cuţitul de Argint a fost
construită ca o copie a bisericii
ieşene Sf. Nicolae, ctitorită de
Ştefan cel Mare la 1491.
29. A fost reconstituită mănăstirea Hurezu din Vâlcea şi Cula (casa-fortăreaţă
construită de către boieri pentru a se apăra de atacurile turcilor şi tătărilor), copiată
după cula familiei Greceanu din acelaşi judeţ.
Cula.
32. Centrul expoziţiei îl reprezenta Palatul Artelor, numit şi „Muzeul Trecutului Nostru” şi
devenit Muzeul Militar.
33. În spatele Palatului Artelor a fost reconstituită Casa de la Poradim, în care a locuit
Carol I în timpul războiului din 1877 – 1878, despre care Ion Lahovari spunea: „din
căsuţa din gard şi lut a ieşit edificiul măreţ al României de sine stătătoare şi al
Regatului Român”.
34. Din motive politice au fost atribuie pavilioane unor ţări străine precum Italia, Elveţia,
Franţa, Germania, dar şi Comisiei Europene a Dunării, care găzduia o hartă în relief
a Dunării ce prezentă lucrările executate la gurile Dunării în 50 ani de existenţă a
Comisiei.
35. Pavilionul Austriei era aşezat în faţa celui al Ungariei şi „încorpora” ca o anexă
Pavilionul Bucovinei (construit în forma bisericii din Rădăuţi), urmând pavilioanele
românilor din Transilvania şi Ungaria, din Basarabia, Macedonia şi Banat.
37. De asemenea a fost construit un lac, insule, o cascadă, o peşteră şi diferite statui
şi ansabluri statuare, un cinematograf, o grădină zoologică, tobogan etc.
Au existat totodată şi pavilioane ale unor intreprinderi private româneşti şi străine.
38.
39.
40. Trebuie remarcate Turnul lui Vlad Ţepes, un turn de apă, construit după modelul
castelului de la Cheia Argeşului. A fost reconstituită şi o moschee cu altarul
îndreptat spre Mecca (mutată astăzi în zona Pieptănari).
41.
42.
43. Viceprimarul Romei, şeful
delegaţiei Primăriei Romane, a
dăruit oraşului Bucureşti o copie a
Lupoaicei Capitoline, ce a fost
amplasată în Palatul Artelor şi care
ulterior a avut diferite locaţii (astăzi
ea se află în Piaţa Romană).
44. Ca simplii vizitatori sau ca participanţi la acţiunile culturale, au venit români atât din
Regat cât şi din afara graniţelor, din Bucovina, Transilvania, Banat, dar şi românii
macedoneni. Singurii care nu au putut participa au fost românii basarabeni,ei
neprimind aprobarea puterii ţariste.
Pavilionul Domeniului Coroanei.
45. În Pavilionul Transilvaniei au fost prezentate, printre altele, tablouri istorice
prezentând marea adunare de la Blaj din 1848, fruntaşii Memorandumului, un grafic
cu situaţia demografică preponderent românescă, acestea fiind şi motivele pentru
care oficialităţile ungare s-au opus până în ultimul moment la participarea românilor
din Transilvania la expoziţie.
„Veneau zilnic reprezentanţii românimii nelibere, primiţi cu o fanatică iubire la gară şi
întovărăşiţi de o nebună bucurie când cetele lor cu mândre costume de acasă
defilau pe Calea Victoriei, în ciuda celor de la Budapesta şi poate a multora din
Viena, care n-aveau ce face când un suveran aliat îşi organiza serbarea cuvenită şi
astfel, simulau că nu văd nimic” scria Nicolae Iorga.
Expoziţia Naţională Bucureşti 1906.
Regia, Statuia Rosetti şi Poarta.
46.
47. La 23 noiembrie a fost închisă oficial
prima mare expoziţie naţională dar de
nivel internaţional, ce se înscria în şirul
expoziţiilor universale din acea perioadă
(Paris, Liege etc).
Cheltuielile se ridicau la 6.600.000 lei,
veniturile la 1.500.000 lei la care se
adăugau 3.000.000 lei parcul, dar şi o
mişcare comercială foarte vie ce s-a
resimţit în sporul resurselor indirecte.
Bucureştii anului 1906 „deveniseră, în
adevăr, capitala poporului românesc”
scria Nicolae Iorga.
