Your SlideShare is downloading. ×
Marginea FundaŃiei      Isaac Asimov      1 ― Consilierul      1       ― BINEÎNłELES CĂ NU CRED, făcu Golan Trevize, aflat...
― Ba a fost terminată.       ― Te referi la Enciclopedia Galactică pe care o avem acum? Nu-i cea la care au lucratei. Actu...
― Eşti nebun! izbucni Compor.      ― Aşa o fi. Vino cu mine ca să auzi despre ce este vorba.      Cei doi coborâră scările...
închegat şi nu au mai rămas duşmani externi de care să ne temem. Acest Interregnum ar fiŃinut treizeci de mii de ani dacă ...
Planul Seldon, domnule Consilier.       ― Atunci de ce depinde acest lucru?       ― Vă acuz de trădare, domnule Consilier....
Trevize ezită o clipă, apoi se aşeză. Orice altă sfidare i se păru dintr-o dată lipsită desens:       ― Şi acum? făcu el. ...
dura mult.      ― Astfel spus, îmi cereŃi declaraŃii care să vină în sprijinul versiunii oficiale în legăturăcu ceea ce se...
― Sper că vă daŃi seama că nici dumneavoastră, nici primarul nu veŃi trage vreun folosdin asta.       ― E foarte ciudat, d...
― Ştiu şi singur drumul.      ― Şi să vă protejăm.      ― De ce? Sau împotriva cui?      ― De orice mulŃime ce s-ar putea ...
5       BRANNO aştepta de o oră, apăsată de gânduri ce nu-i dădeau pace. La drept vorbind,era vinovată de violare de domic...
Pentru o vreme asta o făcuse să devină, în ochii tuturor locuitorilor FundaŃiei, la fel deînŃeleaptă ca însuşi Seldon. Şti...
― Sugerezi, aşadar, că apariŃia lui Seldon, adică imaginea holografică, este falsificată,că înregistrările lui Seldon au f...
7       Primarul nu lăsă să se vadă pe chipul ei că această afirmaŃie îi provocase un şoc.       Era ora unu noaptea şi vo...
de-a Doua FundaŃie pare a fi nemuritoare.       ― Dar ai vrea să distrugi cea de-a Doua FundaŃie, adevărat?       ― Dacă a...
care am avut grijă să te fac să o expui singur, mă îndeamnă şi-mi oferă chiar suficientemotive pentru a cere să Ńi se ştea...
pretutindeni, existenŃa unui asemenea dispozitiv nu ne-ar fi dat de gol pe dată? În acelaşitimp, folosirea lui n-ar fi ară...
studiu sau vreo analiză interesantă.       Şi atunci îşi amâna proiectata călătorie până când citea totul din scoarŃă în s...
talia lui Hari Seldon. De fapt, el va fi mai mare, deoarece cum se putea comparadesfăşurarea unui viitor trasat limpede pe...
― Am un fiu, la Universitatea Santanni. Cred că-i chimist sau ceva de genul ăsta.Seamănă cu maică-sa. Nici ea n-a stat pre...
― De niciunde. E planeta pe care umanitatea s-a dezvoltat din animale inferioare, prinprocese evolutive.      Trevize se g...
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Asimov   fundatia 5 - marginea fundatiei
Upcoming SlideShare
Loading in...5
×

Asimov fundatia 5 - marginea fundatiei

755

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total Views
755
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
64
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Transcript of "Asimov fundatia 5 - marginea fundatiei"

  1. 1. Marginea FundaŃiei Isaac Asimov 1 ― Consilierul 1 ― BINEÎNłELES CĂ NU CRED, făcu Golan Trevize, aflat în capul scărilor largi careduceau spre Sala Seldon, de pe înălŃimea cărora putea privi întregul oraş, strălucind înlumina soarelui. Terminus era o planetă binecuvântată, cu un raport echilibrat între uscat şi apă.Trevize se gândea deseori că introducerea climatizării făcuse ca planeta să devină mult maiagreabilă, dar în acelaşi timp mai lipsită de farmec. ― Nu cred nimic din toate astea, repetă Golan cu un zâmbet care-i puse în evidenŃădinŃii albi, regulaŃi, strălucitori, şi chipul tineresc. Prietenul lui, Consilierul Munn Li Compor, care adoptase numele de mijloc ca osfidare la adresa tradiŃiei de pe Terminus, clătină din cap stingherit: ― Ce nu crezi? Că am salvat capitala? ― A, nu, asta o cred. Aici nu greşiŃi. Chiar Seldon a afirmat că o vom salva şi că avemtot dreptul s-o facem, căci el avea cunoştinŃă despre asta de acum cinci sute de ani. Vocea lui Compor scăzu până deveni o şoaptă: ― Ascultă, nu mă deranjează că-mi vorbeşti astfel, pentru că tot nu te iau în serios,dar dacă o să începi să vociferezi în public, s-ar putea să te audă şi alŃii şi, cinstit să fiu, n-aş vrea să mă aflu prin preajmă când o să cadă trăsnetul pe capul tău. Mă tem să nugreşească Ńinta. Trevize rămase zâmbitor şi netulburat: ― Am comis un păcat spunând că oraşul este salvat? Şi că am făcut-o fără a purta unrăzboi? ― Nici n-am avut cu cine lupta, zise Compor. Avea părul blond deschis, ochii albaştri precum cerul şi rezistase tentaŃiei de amodifica într-un fel sau altul aceste nuanŃe ce nu erau la modă. ― N-ai auzit niciodată despre războaie civile, Compor? întrebă Trevize. Înalt, cu părul negru, uşor ondulat, el obişnuia să umble Ńinându-şi degetele mariagăŃate de centironul de care părea să nu se despartă niciodată. ― Un război civil pentru a fixa locul capitalei? ― Problema a fost atât de acută încât a provocat o Criză Seldon. Oricum, carierapolitică a lui Hannis a fost distrusă din aceeaşi pricină. Şi tot asta ne-a slujit şi nouă înalegerile trecute, astfel că am putut intra amândoi în Consiliu, dar problema a rămas camneclară... şi-şi mişcă mâna înainte şi înapoi ca acul indicator al unei balanŃe ce-şi cautăpunctul de echilibru şi nu şi-l găseşte. Se opri pe scări o clipă, neluându-i în seamă pe ceilalŃi membri ai guvernului, peziarişti, precum şi pe indivizii din înalta societate care, prin relaŃii, îşi procuraseră invitaŃiipentru a fi prezenŃi la reîntoarcerea lui Seldon (sau, mai exact, la revenirea imaginii lui). Toată lumea cobora scările vorbind, râzând, fălindu-se cu normalitatea tuturorlucrurilor ce-i înconjurau şi radiind un aer de mulŃumire pentru că fuseseră aprobaŃi deSeldon. Trevize rămase nemişcat şi lăsă mulŃimea să se scurgă pe lângă el. Compor, care eracu vreo doi paşi în faŃa lui, se opri de parcă un fir invizibil i-ar fi legat unul de altul. ― Hai, nu vii? ― Ce grabă avem? Întrunirea Consiliului nu va începe până când Primarul Branno nuva reevalua situaŃia în stilul ei obişnuit: mocăit şi citind totul, silabă cu silabă. N-am motivesă mă grăbesc pentru a asculta încă o cuvântare plină de vorbe mari. Mai bine priveşteoraşul! ― Îl văd. L-am văzut şi ieri. ― Da, dar l-ai văzut acum cinci sute de ani, când a fost întemeiat? ― Patru sute nouăzeci şi opt, îl corectă pe dată Compor. Peste doi ani vom sărbătorijumătate de mileniu, şi tot Primarul Branno va deŃine funcŃia şi atunci dacă, sperăm noi, nuse vor petrece evenimente a căror probabilitate e oricum neglijabilă. ― Să sperăm, zise Trevize sec. Dar cum arăta acum cinci sute de ani, când a fostîntemeiat? Un singur oraş pe toată planeta! Un orăşel locuit de un grup de oameni carepregăteau o Enciclopedie nicicând dusă la bun sfârşit!
  2. 2. ― Ba a fost terminată. ― Te referi la Enciclopedia Galactică pe care o avem acum? Nu-i cea la care au lucratei. Actuala enciclopedie este stocată în computer şi revizuită zilnic. Ai văzut vreodatăoriginalul incomplet? ― Cel de la Muzeul Hardin? ― La Muzeul Originilor Salvor Hardin. Să folosim numele complet, te rog, dacă tot Ńiiatât de mult la exactitate. L-ai văzut? ― Nu. Trebuia? ― Nu neapărat, nu prea ai ce vedea. Dar oricum, asta a fost situaŃia; un grup deEnciclopedişti care formau nucleul unui orăşel aflat pe o lume lipsită de zăcămintemetalifere, rotindu-se în jurul unui soare izolat de restul Galaxiei, chiar la margineaGalaxiei. Iar acum, la cinci sute de ani distanŃă, am rămas o lume periferică, întreagaplanetă a devenit un parc uriaş şi avem toate metalele trebuincioase. Acum suntem centrultuturor lucrurilor! ― Nu chiar, zise Compor. Încă ne rotim în jurul unui soare izolat de restul Galaxiei.Tot la marginea extremă a Galaxiei ne aflăm. ― A, nu, vorbeşti fără să gândeşti. Criza Seldon tocmai de aceea a apărut. Nu maisuntem doar mica lume a Terminusului. Reprezentăm FundaŃia, care-şi desface tentaculele,cuprinzând toată Galaxia, conducând-o din locul acesta, situat exact la margine. Şi putems-o facem deoarece nu rămânem izolaŃi decât prin poziŃie, iar asta nu are nici o importanŃă. ― În regulă. Să zicem că aşa stau lucrurile. Era vădit că pe Compor nu-l interesa turnura pe care o luase discuŃia, căci el coborîîncă o treaptă. Firul invizibil care-i lega se mai desfăşură puŃin. Trevize întinse o mână după colegul său de parcă ar fi încercat să-l tragă pe trepte însus. ― Compor, chiar nu înŃelegi? S-a produs o schimbare enormă, numai că noi refuzăms-o acceptăm. În adâncul sufletelor noastre, am dori aceeaşi FundaŃie mică, limitată la osingură lume, cea care a existat dintru începuturi, din vremea eroilor fierului şi a nobililorsfinŃi. Toate astea au dispărut pe vecie. ― Asta-i bună! ― Vorbesc serios. Uită-te doar la Sala Seldon. La început, în cadrul primei crize de pevremea lui Salvor Hardin, exista numai Bolta Timpului, o sală de şedinŃe unde apăreaimaginea holografică a lui Seldon. Atâta tot. Acum avem un mausoleu gigantic, dar ai văzutmăcar o rampă care să funcŃioneze pe baza unui câmp de forŃă? Vreun covor rulant? Vreunlift gravitic? Nu, doar treptele acestuia, pe care le urcăm şi le coborâm aşa cum ar fi făcut-oşi Hardin. În situaŃii ciudate şi neaşteptate ne agăŃăm speriaŃi de trecut. (Îşi zvârli braŃele înlături în focul peroraŃiei.) Există la vedere măcar vreo componentă din metal? Nici una. Nicinu s-ar cuveni, întrucât pe vremea lui Salvor Hardin nu se putea vorbi de metale peplanetă, iar puŃinul necesar se importa. Ba s-a folosit chiar material plastic atunci când s-aconstruit mormanul acesta şi, între timp, el a îmbătrânit şi s-a îngălbenit, aşa încâtvizitatorii de pe alte lumi se pot opri ca să se minuneze: "Pentru numele Galaxiei! Ce plasticvechi şi drăguŃ!" Ascultă-mă pe mine, Compor: Totul e fals. ― Dar Seldon afirmă că te înşeli. Planul Seldon decurge aşa cum a fost stabilit. ― Ştiu, ştiu. Iar fiecare copil de pe Terminus este educat să creadă că Hari Seldon aformulat un Plan, că a anticipat totul încă de acum cinci secole, că a programat FundaŃiaastfel încât a putut indica anumite crize, că imaginea lui holografică va apare în cursulcrizelor ca să ne comunice un minim de lucruri pe care ar trebui să le cunoaştem ca să necontinuăm drumul până vom ajunge la criza următoare, şi că în felul acesta, ne va conduceprintr-o mie de ani de istorie, până când vom putea construi în siguranŃă un al DoileaImperiu Galactic şi mai măreŃ pe ruinele structurii învechite care se destrămase acum cincisute de ani şi care se dezintegrase complet acum circa două secole. ― De ce-mi spui toate astea, Golan? ― Pentru că vreau să te conving că ne lăsăm amăgiŃi. Totul e o mascaradă... Sau chiardacă la început a fost vorba de ceva real, acum totul se dovedeşte un fals de proporŃii. Nusuntem propriii noştri stăpâni. Nu noi urmăm Planul! ― Ai mai spus vorbe ca astea şi înainte, Golan, dar întotdeauna am crezut că făceaiafirmaŃii ridicole doar ca să mă stârneşti. Pentru numele Galaxiei, cred că de fapt vorbeştifoarte serios. ― BineînŃeles că vorbesc serios! ― Nu se poate. Ori vrei să faci glume greu de înŃeles pe socoteala mea, ori Ńi-ai pierdutminŃile. ― Nici una, nici alta, îl lămuri Trevize, mai liniştit acum, agăŃându-şi degetele decentiron, de parcă n-ar mai fi avut nevoie să gesticuleze cu mâinile pentru a-şi întărispusele. Am mai chibzuit la problema asta, recunosc, dar până acum a fost doar intuiŃie.Farsa la care am asistat în dimineaŃa aceasta mi-a limpezit toate nelămuririle şi, la rândulmeu, intenŃionez să comunic părerile mele Consiliului.
  3. 3. ― Eşti nebun! izbucni Compor. ― Aşa o fi. Vino cu mine ca să auzi despre ce este vorba. Cei doi coborâră scările. Rămăseseră ultimii şi mai aveau de coborât câteva trepte.Apoi, în timp ce Trevize o luase cu puŃin înainte, buzele lui Compor se mişcarăimperceptibil, aruncând o vorbă nerostită în direcŃia lui: "Nesăbuitul!" 2 Primarul Harla Branno deschise şedinŃa Consiliului Executiv. Privi către adunare fărănici o urmă de interes; cu toate acestea, nimeni dintre participanŃi nu se îndoi că ea-iobservase pe toŃi cei prezenŃi şi-i ştia deja pe cei care încă nu sosiseră. Îşi purta părul cărunt atent pieptănat într-o coafură care nu era nici feminină, nicimasculină. Pur şi simplu aşa îşi aranja părul, nimic mai mult. Chipul ei prozaic nu aveanimic în comun cu frumuseŃea, dar oricum nimeni n-ar fi căutat aşa ceva la ea. Era cel mai capabil administrator al planetei. Nimeni nu putea, şi de fapt nici nuîncerca, să o asemuiască strălucirii lui Salvor Hardin sau a lui Hober Mallow, al căror fapteînsufleŃiseră primele două secole ale existenŃei FundaŃiei, dar nici nu se putea găsi vreolegătură între activitatea ei şi neroziile celor trei Indburi ereditari care conduseseră FundaŃiacu puŃin înainte de apariŃia Catârului. Cuvântările ei n-aveau darul de a înflăcăra minŃile bărbaŃilor, pentru că nu ocaracterizau gesturile dramatice, însă era capabilă de a lua fără multă zarva hotărâri pecare le respecta atâta vreme cât era convinsă de corectitudinea lor. Fără a poseda un farmecpersonal care să ia ochii cuiva, avea talentul de a convinge electoratul că hotărârile luate deea vor fi drepte. Întrucât potrivit doctrinei lui Seldon cursul istoriei este, în mare măsură, greu dedeviat (dacă nu Ńinem seama de elementele imprevizibile, un lucru pe care majoritateaadmiratorilor lui Seldon îl ignoră, în ciuda incidentului cutremurător provocat de Catâr),FundaŃia şi-ar fi putut păstra capitala pe Terminus în orice condiŃii. Aceasta era, totuşi, oposibilitate. Seldon, în cadrul apariŃiei sale care tocmai se încheiase, apreciase calm căprobabilitatea ca Terminus să rămână capitală era de aproximativ 87,2 la sută. Cu toate acestea, chiar şi pentru admiratorii fanatici ai lui Seldon, acest lucruînsemna că existau 12,8 la sută şanse că mutarea s-ar fi putut face spre un loc maiapropiat de centrul FederaŃiei FundaŃiei, cu toate consecinŃele neplăcute pe care le expuseseSeldon. Faptul că această probabilitate de una din opt nu se materializase se datoraPrimarului Branno. Sigur că nu ar fi aprobat aşa ceva. Deşi trecuse prin perioade de scădere considerabilăa popularităŃii, ea susŃinuse sus şi tare că Terminus era capitala tradiŃională a FundaŃiei şica aici avea să rămână. Inamicii ei politici caricaturizaseră falca ei hotărâtă (cu oarecareexactitate, trebuie să recunoaştem), asemuind-o cu un bloc de granit. Iar acum, Seldon sprijinise punctul ei de vedere şi, cel puŃin pentru o vreme, acestsucces avea să-i ofere un avantaj politic copleşitor. Se spunea chiar că afirmase cu un anmai înainte că, dacă în cursul apariŃiei sale Seldon avea să o sprijine, ea va considera că-şidusese sarcina la bun sfârşit. După aceea, putea mai degrabă să se retragă din politică, şisă se bucure de onorurile cuvenite unui om de stat respectabil decât să-şi asume încontinuare riscurile unor bătălii politice cu şanse îndoielnice de izbânda. Nimeni nu o crezuse cu adevărat. Se simŃea cu mult mai sigură pe ea în cursulbătăliilor politice decât mulŃi alŃi predecesori de-ai ei, iar acum, când imaginea lui Seldonapăruse şi dispăruse, nu dădea nicidecum de înŃeles că ar dori să se retragă. Vorbi cu o voce de o claritate perfectă, cu un accent specific FundaŃiei de care nu-i eraruşine (împlinise demult misiunea de ambasador pe Mandress, dar nu adoptase vechiul stilimperial de exprimare, foarte la modă acum, şi care constituia, măcar în parte, o atracŃiecvasiimperială pentru Provinciile Interioare). ― Criza Seldon a trecut şi există o tradiŃie, aş spune, înŃeleaptă, care ne îndeamnă sănu întreprindem măsuri de represalii ― nici prin fapte, nici prin vorbe ― împotriva aceloracare au sprijinit o idee greşită. MulŃi oameni cinstiŃi au crezut că găsiseră motive întemeiatepentru a dori ceea ce Seldon nu a vrut. Nu are rost să-i umilim până într-atât încât să-ifacem să-şi recapete respectul de sine doar prin denunŃarea Planului Seldon. În acelaşitimp, exista un obicei bine înrădăcinat şi pe care l-am dori reînviat, ca aceia care ausprijinit ideea greşită să accepte eşecul cu zâmbetul pe buze şi fără alte comentarii. Pentruambele părŃi, problema în litigiu a rămas undeva departe pentru totdeauna. Se opri o clipă, privi fără urmă de resentiment către feŃele celor din sală, apoicontinuă: ― Jumătate din perioada a trecut, domnilor membri ai Consiliului ― jumătate din acelmileniu care ne desparte de împlinirea marelui Imperiu. A fost o perioadă presărată cugreutăŃi, dar am parcurs o bună bucată de drum. Suntem deja un Imperiu Galactic aproape
  4. 4. închegat şi nu au mai rămas duşmani externi de care să ne temem. Acest Interregnum ar fiŃinut treizeci de mii de ani dacă nu ar fi existat Planul Seldon. După treizeci de mii de ani dedecădere se putea întâmpla să nici nu mai existe putere pentru a întemeia un nou Imperiu.Se putea întâmpla să rămână doar lumi izolate şi muribunde. Datorăm lui Hari Seldon totce avem astăzi şi pentru rest va trebui să ne bizuim pe mintea lui. De azi înainte, domnilorConsilieri, primejdia suntem noi înşine şi, din acest moment, nu trebuie să mai existeîndoieli cu privire la valoarea Planului. Să fim de acord acum, calmi şi hotărâŃi, ca oficial sănu mai apară critici sau condamnări ale Planului. Trebuie să-l sprijinim necondiŃionat. Şi-adovedit valabilitatea de-a lungul a cinci secole. Planul reprezintă siguranŃă pentruumanitate şi nu trebuie să-i punem nici un fel de piedici. SunteŃi de acord? Se auzi un murmur discret. Primarul abia ridică privirea pentru a se încredinŃa cupropriii ochi că era aprobată. Îi cunoştea pe toŃi membrii Consiliului şi ştia cum vareacŃiona fiecare. După recentul triumf era sigură că nu va întâmpina nici o opoziŃie. Poateîn anul următor. Dar nu acum. Toate problemele trebuiau rezolvate la vremea lor. Întotdeauna va fi aşa, cu excepŃia... ― Prin control al gândirii, Primare Branno? întrebă Golan Trevize, apropiindu-se cupaşi mari pe intervalul dintre scaune şi spunându-şi părerea cu voce tare de parcă ar fi vrutsă compenseze tăcerea celorlalŃi. Nu se osteni să-şi ocupe locul care, ca proaspăt membruîn Consiliu, îi fusese rezervat în ultimul rând de scaune. Branno încă nu ridicase privirea spre el. ― Care este opinia dumneavoastră, Consilier Trevize? întrebă ea. ― Că guvernul nu poate impune interdicŃii asupra exprimării libere; că toŃi cetăŃenii ―iar asta priveşte, desigur, şi pe Consilieri, fie ei bărbaŃi sau femei, care tocmai în acest scopau fost aleşi ― au dreptul să discute problemele politice ale momentului; şi că nici oproblemă politică nu poate fi separată de Planul Seldon. Branno îşi încrucişă mâinile la piept şi ridică ochii spre el. Chipul îi era lipsit deexpresie. ― Consilier Trevize, aŃi intervenit în această dezbatere fără a vă înscrie la cuvânt şi aŃitulburat astfel ordinea de zi. Cu toate acestea, eu v-am solicitat să vă exprimaŃi opiniile şi deaceea vă voi răspunde. Nu există piedici în calea exprimării libere a opiniilor în contextulPlanului Seldon. Planul, prin natura lui, ne limitează libertatea. Pot exista multe moduri dea interpreta evenimentele înainte ca imaginea să ia hotărârea finală, dar, după ce ea esteluată, n-o mai putem contesta în acest Consiliu. Şi nici nu va fi cazul să o punem dinaintela îndoială făcând afirmaŃii de genul: "Dacă Hari Seldon ar susŃine cutare lucru, ar greşi!" ― Şi dacă, totuşi, cineva ar simŃi că altul e adevărul, Doamnă Primar? ― Atunci are libertatea s-o facă, dacă e o persoană particulară şi discută problemaîntr-un cerc restrâns. ― Deci vreŃi să mă faceŃi să înŃeleg că restricŃiile asupra liberei exprimări pe care lepropuneŃi ar urma să se aplice complet şi precis oficialităŃilor guvernamentale? ― Exact. Acesta nu este un principiu nou al legilor FundaŃiei. A mai fost aplicat şiînainte, de către Primari aparŃinând altor partide. Un punct de vedere personal nureprezintă nimic; exprimarea oficială a unei păreri are greutate şi poate fi periculoasă. Nuam parcurs un drum atât de lung pentru a periclita totul acum. ― Doamnă Primar, permiteŃi-mi să precizez că acest principiu al dumneavoastră a fostaplicat în rare ocazii unor anumite acte ale Consiliului. El nu a avut ca obiect ceva atât devast şi imposibil de definit precum Planul Seldon. ― Planul Seldon are nevoie de o maximă protecŃie pentru că în cazul lui, oricecontestare poate să fie extrem de primejdioasă. ― Primare Branno, nu aveŃi impresia, începu Trevize şi se întoarse adresându-semembrilor Consiliului, care priveau cu răsuflarea tăiată, de parcă ar fi aşteptatdeznodământul unui duel, nu aveŃi şi dumneavoastră senzaŃia, stimaŃi membri aiConsiliului, că există motive suficiente pentru a considera că Planul Seldon nu există? ― ToŃi am fost martori astăzi la desfăşurarea lui, zise calm Primarul Branno, în timpce glasul lui Trevize deveni din ce în ce mai puternic şi mai apăsat. ― Doamnelor şi domnilor Consilieri, tocmai pentru că l-am văzut astăzi îndesfăşurarea lui, ne putem da seama că Planul Seldon, aşa cum am fost educaŃi să credemîn el, nu există. ― Consilier Trevize, încălcaŃi ordinea de zi şi nu este cazul să continuaŃi pe tonulacesta. ― Îmi exercit prerogativele pe care mi le conferă funcŃia, Doamnă Primar. ― Aceste prerogative vă sunt retrase din această clipă, domnule Consilier. ― Nu aveŃi acest drept. AfirmaŃia dumneavoastră privind restricŃiile impuse asupraliberei exprimări a opiniei nu poate avea prin ea însăşi, putere de lege. Nu s-a supus încă lavot în cadrul Consiliului, doamnă Primar, şi chiar dacă s-ar fi procedat astfel, tot aş fi avutdreptul de a-i contesta legalitatea. ― Retragerea prerogativelor nu are nimic de-a face cu afirmaŃia mea care protejează
  5. 5. Planul Seldon, domnule Consilier. ― Atunci de ce depinde acest lucru? ― Vă acuz de trădare, domnule Consilier. Nu doresc să aduc atingere onoarei acestuiConsiliu arestându-vă în plenul Camerei Consiliului, însă la uşă se afla membri aiSiguranŃei care vă vor lua în custodie când veŃi părăsi sala. Iar acum vă rog să vă retrageŃifără a provoca dezordine. Dacă veŃi comite vreun gest necugetat, atunci acesta va fi desigurinterpretat drept un pericol imediat şi SiguranŃa va pătrunde în Cameră. Sunt încredinŃatăcă nu ne veŃi sili să recurgem la o asemenea măsură. Trevize se încruntă. În sală domnea o tăcere totală. (În afară de el şi de Compor, cinese mai aştepta la un asemenea deznodământ?) Privi către ieşire. Nu văzu nimic deosebit,dar nu avea motive să creadă ca Primarul Branno voia doar să-l intimideze. Se bâlbâi din cauza furiei: ― Repre... reprezint un electorat important, Primar Branno... ― Fără îndoială că electoratul va fi dezamăgit de comportarea dumneavoastră. ― În baza căror dovezi îmi aduceŃi această acuzaŃie nemeritată? ― Ea vă va fi comunicată la momentul potrivit, dar vă asigur că avem toate probelenecesare. SunteŃi un tânăr foarte nestăpânit şi ar trebui să înŃelegeŃi că s-ar putea ca cinevasă vă fie prieten şi cu toate acestea să nu dorească să trădeze alături de dumneavoastră. Trevize se răsuci pe călcâie pentru a-l privi pe Conmpor drept în ochi. Ochii albaştri aiacestuia îl fixară cu răceală. ― Vă cer tuturor să fiŃi martori, spuse calm Primarul Branno, că atunci când am făcutultima afirmaŃie, Consilierul Trevize s-a întors să-l privească pe Consilierul Compor. AcumvreŃi să părăsiŃi sala, domnule Consilier, ori ne veŃi obliga să aducem o ofensă acesteiadunări efectuând o arestare în Cameră? Golan Trevize se întoarse, urcă treptele, iar în dreptul uşii doi bărbaŃi în uniforme şibine înarmaŃi, îl încadrară. Iar Harla Branno, privind imperturbabil către el, şopti printre buzele întredeschise:"Nesăbuitul!". 3 Liono Kodell fusese Director al SiguranŃei de-a lungul întregii administraŃii Branno.După cum îi plăcea să afirme, nu era o slujbă istovitoare, dar bineînŃeles că nimeni nuputea spune dacă minŃea sau nu. Nu avea aerul unui mincinos, dar asta nu însemna nimic. Părea reconfortant şi prietenos şi probabil că aceste calităŃi se potriveau de minune cuslujba. Avea o statură mai degrabă sub media obişnuita, o corpolenŃă mai degrabă pestemedie, o mustaŃă stufoasă (cu totul neobişnuită pentru un cetăŃean de pe Terminus) careera acum mai mult albă decât căruntă, avea ochi căprui şi strălucitori, iar buzunarul de pepieptul hainei de lucru pe care o purta era scos în evidenŃă de un petec de culoare stridentă. ― Stai jos, Trevize, începu el. Să păstrăm, dacă se poate, o atmosferă amicală. ― Amicală? Cu un trădător? Trevize îşi vârî degetele mari pe sub centiron şi rămase în picioare. ― Cu o persoană acuzată de trădare. N-am ajuns încă în situaŃia în care acuzaŃia ―chiar dacă ea vine din partea Primarului ― reprezintă echivalentul condamnării. SuntîncredinŃat că nici nu vom ajunge vreodată la asta. Treaba mea este să clarific situaŃiadumitale, dacă voi putea. Aş prefera s-o fac acum, când s-au adus prejudicii doar mândrieidumitale, probabil, decât să fiu silit a transforma totul într-o chestiune care să conducă laun proces public. Sper că eşti de acord cu mine. Trevize nu se lăsă impresionat: ― Să lăsăm deoparte încercările de a ne intra în graŃii unul altuia. Îndatorireadumitale este de a nu-mi da pace în ideea că sunt un trădător. Trădător nu sunt şi îmidisplace că trebuie să fac o demonstraŃie care să vă convingă de justeŃea afirmaŃiei mele. Dece n-ar trebui să demonstraŃi loialitatea dumneavoastră, astfel încât să mă convingeŃi pemine de adevărul spuselor dumneavoastră? ― În principiu, n-am nici o obiecŃie. Tristul adevăr este că, totuşi, eu am puterea departea mea, iar dumneata nu. Şi tocmai de aceea eu mă bucur de privilegiul de a pune laîndoială, în timp ce dumneata nu. Fiindcă tot veni vorba, dacă asupra mea ar planabănuiala de neloialitate sau de trădare, îmi închipui că aş fi destituit şi interogat de cătrealtcineva care, sper din toată inima, nu mă va trata mai rău decât intenŃionez eu să tetratez. ― Şi cum intenŃionaŃi să mă trataŃi? ― Ca pe un amic şi egal al meu, desigur, dacă şi dumneata mă vei trata la fel. ― Să vă ofer ceva de băut? întrebă Trevize cu amărăciune în glas. ― Poate altă dată, însă pentru moment luaŃi loc. Vă cer acest lucru în calitate deprieten.
  6. 6. Trevize ezită o clipă, apoi se aşeză. Orice altă sfidare i se păru dintr-o dată lipsită desens: ― Şi acum? făcu el. ― Acum, îmi permit să vă rog să daŃi răspunsuri complete, conforme cu realitatea şicare să nu ocolească adevărul. ― Iar dacă nu? Ce mă aşteaptă? Sonda Psihică? ― Sper să nu fie cazul., ― Şi eu sper. Nu e cazul s-o folosiŃi asupra unui membru al Consiliului. Nu va doveditrădarea, iar când voi fi achitat, probabil că vă voi distruge politic atât pe dumneavoastră,cât şi pe doamna Primar. Aproape ca ar merita să vă determin să încercaŃi folosirea SondeiPsihice. Kodell se încruntă şi clătină uşor din cap. ― A, nu. Nu. Pericolul de vătămare cerebrală e prea mare. Uneori vindecarea este lentăşi nici nu v-ar face cinste s-o folosim. Asta e sigur. ŞtiŃi, când se foloseşte Sonda îndesperare de cauză, uneori... ― E o ameninŃare, Kodell? ― O evaluare a situaŃiei, Trevize. Să nu mă înŃelegi greşit, domnule Consilier. Dacă vatrebui să folosesc Sonda, o voi face, şi chiar dacă eşti nevinovat nu vei avea dreptul larecurs. ― Ce vreŃi să ştiŃi? Kodell închise un comutator de pe birou: ― Ceea ce te întreb şi ceea ce vei răspunde se va înregistra, atât ca sunet, cât şi caimagine. Nu am nevoie de declaraŃii din proprie iniŃiativă şi nici de răspunsuri selective. CelpuŃin, în acest moment. Sunt sigur că înŃelegi. ― ÎnŃeleg că veŃi înregistra numai ceea ce veŃi dori, zise Trevize dispreŃuitor. ― E adevărat, dar repet: nu mă înŃelege greşit. Nu voi deforma nici una din declaraŃiiledumitale. Le voi folosi sau nu, atâta tot. Însă vei şti pe care din declaraŃii n-o voi folosi şiastfel nu mă vei determina să risipesc timpul meu şi al dumitale. ― Vom vedea. ― Domnule Consilier Trevize, şi nota de formalitate din glasul lui constituia o dovadăelocventă că pornise înregistrarea, avem motive să credem că aŃi declarat în mod deschis, cudiverse prilejuri, că nu credeŃi în existenŃa Planului Seldon. ― Dacă am făcut astfel de afirmaŃii, spuse rar Trevize, şi încă în mod repetat, cealtceva vă mai trebuie? ― Vă propun să nu pierdem timpul cu ocolişuri, domnule Consilier. ŞtiŃi că ceea cedoresc este o recunoaştere sinceră, cu propria dumitale voce, care să poarte amprentavocală de necontestat, în condiŃii care să arate limpede că nu ai fost supus constrângerii. ― Deoarece presupun că folosirea oricărui efect hipnotic, chimic sau de altă natură, armodifica amprentele vocale? ― Destul de pregnant. ― Şi ŃineŃi foarte mult să demonstraŃi că nu aŃi făcut uz de metode ilegale în cazulinterogării unui Consilier? Nu vă condamn pentru asta. ― Sunt încântat că nu mă condamni, domnule Consilier. Atunci să continuăm. AŃiafirmat în mod deschis, şi în mod repetat, că nu credeŃi în existenŃa Planului Seldon.RecunoaşteŃi? Trevize vorbi cumpănit, alegându-si cuvintele cu grijă: ― Nu cred că ceea ce numim Plan Seldon are semnificaŃia ce i se atribuie. ― O declaraŃie cam confuza. N-aŃi vrea să fiŃi mai explicit? ― Părerea mea este că obişnuitul concept, pe care l-a elaborat Hari Seldon în urmă cucinci sute de ani folosind ştiinŃa matematică a psihoistoriei, prin care a conceputdesfăşurarea evenimentelor până la ultimul detaliu, şi potrivit căruia noi urmăm un drummenit să ne ducă de la Primul Imperiu Galactic până la cel de-al Doilea Imperiu Galactic peo cale de maximă probabilitate, este nativ. Nu poate fi astfel. ― Cu alte cuvinte, susŃineŃi că Hari Seldon n-a existat? ― Nicidecum. BineînŃeles c-a existat. ― N-a dezvoltat psihoistoria? ― Ba da, şi nici n-am afirmat contrariul. Domnule Director, aş fi lămurit totul în faŃaConsiliului dar nu mi s-a permis, de aceea vă voi explica dumneavoastră. Adevărul spuselormele este atât de simplu... Directorul SiguranŃei oprise calm şi ostentativ aparatul de înregistrare.. Trevize se încruntă: ― De ce-aŃi făcut asta? ― Îmi răpeşti timpul, domnule Consilier. Nu Ńi-am cerut o prelegere. ― DoriŃi totuşi, să-mi justific opiniile. Mă înşel, cumva? ― Câtuşi de puŃin. Eu îŃi cer să răspunzi la întrebări ― simplu, direct şi cinstit. Doaratât şi nu adăuga elemente de care n-am nevoie. Dacă înŃelegi asta, discuŃia noastră nu va
  7. 7. dura mult. ― Astfel spus, îmi cereŃi declaraŃii care să vină în sprijinul versiunii oficiale în legăturăcu ceea ce se presupune că aş fi comis. ― Noi vă cerem doar să faceŃi declaraŃii în spiritul adevărului şi vă asigurăm că nu levom răstălmăci. Să încercăm încă o dată, vă rog. Vorbeam despre Hari Seidon. InstalaŃia de înregistrare se puse din nou în mişcare şi Kodell repetă calm: ― N-am dezvoltat psihoistoria? ― BineînŃeles că a dezvoltat ştiinŃa pe care o numim psihoistorie, răspunse Trevize,nereuşind să-si ascundă iritarea şi gesticulând înfierbântat şi exasperat. ― Şi cum aŃi defini-o? ― Pentru numele Galaxiei! De obicei, este definită drept ramură a matematicii carestudiază reacŃiile unor mari grupuri umane la o serie de stimuli în anumite condiŃii. Cu altecuvinte, se presupune că anticipează schimbările sociale şi istorice. ― Spui "se presupune." Pui la îndoială această posibilitate a matematicii? ― Nu, răspunse Trevize. Nu sunt psihoistoric. După cum nu există psihoistoriciprintre membrii Guvernului FundaŃiei, sau printre cetăŃenii de pe Terminus, sau... Kodell ridică o mână cu un aer împăciuitor: ― Domnule Consilier, vă rog, şi Trevize se opri. AveŃi vreun motiv să presupuneŃi căHari Seldon nu a analizat combinaŃia cea mai eficientă de factori probabili pentru a scurtadrumul care conduce de la Primul către cel de-al Doilea Imperiu prin mijlocirea FundaŃiei? ― N-am fost de faŃă, zise Trevize sardonic. De unde să ştiu asta? ― Dar puteŃi fi sigur că n-a făcut-o? ― Nu. ― Prin urmare puneŃi la îndoială faptul că imaginea holografică a lui Hari Seldon, carea apărut în momente de criză istorică de-a lungul ultimilor cinci sute de ani este oreproducere făcută în ultimul său an de viaŃă, la scurt timp după întemeierea FundaŃiei? ― Presupun că nu pot nega. ― "PresupuneŃi". SpuneŃi-ne: această imagine este o înşelătorie, un truc ieftin, pus lacale de cineva cu un anume scop? ― Nu. Nu susŃin aşa ceva, oftă Trevize. ― SunteŃi gata să afirmaŃi că mesajele pe care Hari Seldon ni le transmite suntmanipulate, într-un fel sau altul, de către cineva? ― Nu. N-am nici un motiv să cred că ar fi posibilă sau utilă o asemenea manipulare. ― ÎnŃeleg. AŃi fost martor la ultima apariŃie a imaginii lui Seldon. Vi s-a părut căaceastă analiză, pregătită acum cinci şute de ani, nu reflectă îndeaproape situaŃia concretăde astăzi? ― Dimpotrivă, zise Trevize înveselit dintr-o dată. S-a potrivit foarte bine. Kodell păru să nu ia în seamă buna dispoziŃie a lui Trevize: ― Şi totuşi, domnule Consilier, după apariŃia lui Seldon susŃineŃi că Planul Seldon nuexistă. ― Desigur. SusŃin că nu există tocmai pentru că analiza s-a dovedit prea perfectă... Kodell oprise înregistrarea: ― Domnule Consilier, după apariŃia lui Seldon mai susŃineŃi că Planul Seldon nuexistă? ― De unde ştiŃi? După apariŃie, nimeni n-a avut prilejul să vorbească cu prietenulmeu Compor, informatorul dumneavoastră. ― Am bănuit, domnule Consilier. Şi să zicem că aŃi răspuns deja: "Desigur". Dacă veŃispune asta încă o dată, fără a mai adăuga elemente de prisos, vom putea continua discuŃia. ― Desigur, făcu Trevize ironic. ― Bun, aprobă Kodelf, voi alege acel "Desigur" care sună mai natural. Vă mulŃumesc,domnule Consilier, şi opri din nou instalaŃia de înregistrare. ― Asta-i tot? ― Pentru ceea ce vreau să demonstrez, da. ― Mi-e foarte limpede că vă trebuie un grup de întrebări şi răspunsuri pe care să leputeŃi prezenta Terminusului şi întregii FederaŃii a FundaŃiei cu scopul de a dovedi căaccept pe de-a-ntregul legenda Planului Seldon. Asta înseamnă că dacă voi exprima publicvreo îndoială voi fi considerat de-a dreptul scrântit sau nebun. ― Sau chiar trădător în ochii unei mulŃimi extaziate care consideră Planul dreptesenŃial pentru siguranŃa FundaŃiei. Probabil că nu va fi nevoie să facem publice acesteafirmaŃii, domnule Consilier, dacă ajungem la o înŃelegere, dar vom avea grijă ca FederaŃiasă le audă dacă ne siliŃi la măsuri extreme. ― Domnule, izbucni Trevize, cum de puteŃi fi atât de nesăbuit încât să nu văintereseze cât de cât ceea ce am de spus? ― Ca fiinŃă umană, mă interesează foarte mult şi, dacă vom găsi momentul potrivit, văvoi asculta cu atenŃie şi cu doza cuvenită de scepticism. Totuşi, ca Director al SiguranŃei, înaceste clipe am exact ce-mi trebuie.
  8. 8. ― Sper că vă daŃi seama că nici dumneavoastră, nici primarul nu veŃi trage vreun folosdin asta. ― E foarte ciudat, dar nu împărtăşesc această părere. Acum veŃi pleca. Escortat,desigur. ― Unde voi fi dus? Kodell îl învrednici cu un zâmbet: ― La revedere, domnule Consilier. N-aŃi cooperat perfect, dar dacă m-aş fi aşteptat laaşa ceva din partea dumneavoastră ar fi însemnat să dau dovadă de lipsă de realism. Îi întinse mâna. Ridicându-se în picioare, Trevize ignoră mâna întinsă, îşi îndreptă centironul şi zise: ― Nu veŃi reuşi decât să amânaŃi inevitabilul. Mai devreme sau mai târziu vor apare şialŃii care să gândească la fel ca mine. ÎntemniŃarea sau uciderea mea n-ar crea decât uimireşi ar da naştere mai curând unor idei asemănătoare. În cele din urmă, adevărul şi eu vomtriumfa. Kodelî îşi retrase mâna şi clătină încet din cap: ― Serios, Trevize. Eşti tare nesăbuit. 4 Cele două gărzi veniră abia la miezul nopŃii pentru a-l elibera pe Trevize din cameradin sediul SiguranŃei care, trebui el să recunoască, era luxoasă. Luxoasă, dar sub cheie.Oricum ar fi numit-o, tot celulă de închisoare rămânea. Trevize avu mai bine de patru ore pentru o evaluare amară a situaŃiei în care se afla,păşind aproape tot timpul încoace şi încolo, incapabil să-şi găsească liniştea. De ce avusese încredere în Compor? De ce nu? Lăsase impresia că-l aprobase întru totul. Ba nu, nu era numai asta.Păruse dispus să se lase convins de argumente. Nu, nici acest lucru nu era adevărat,.Lăsase impresia că e atât de prost, atât de uşor de dominat, într-atât de lipsit de gândire şide păreri proprii, încât Trevize se bucurase de şansa ce i se oferise de a-l folosi drept camerăde rezonanŃă foarte comodă. Compor îl ajutase pe Trevize să-şi exprime părerile cu voce tareşi să şi le limpezească. Îi fusese de folos, şi Trevize avusese încredere în el pentru simplulmotiv că îi convenise această situaŃie. Acum, însă, era inutil să încerce să analizeze dacă s-ar fi cuvenit să descopereadevăratele intenŃii ale lui Compor. Ar fi trebuit să urmeze acel sfat simplu şi general: "Sănu te încrezi în nimeni". Dar poŃi trăi fără a avea încredere în cineva? Se părea că aceasta era calea de urmat. Şi cine şi-ar fi închipuit că Branno va îndrăzni să elimine un Consilier din şedinŃa deConsiliu şi că nimeni dintre ceilalŃi Consilieri nu va interveni pentru a-l apăra pe unuldintre ai lor? Chiar dacă îl dezaprobaseră din adâncul inimilor pe Trevize, chiar dacă ar fifost gata să-şi dea până şi ultima picătură de sânge ca să apere punctul de vedere al luiBranno, tot ar fi trebuit, măcar din principiu, să se opună unei violări a prerogativelor lor.Până şi Branno cea de bronz, cum mai era numită uneori, acŃionase cu o rigiditate ieşită dincomun... Doar dacă nu era şi ea constrânsă... A, nu! Aceasta ar fi calea sigură spre nebunie! Şi totuşi... Mintea îi lucra febril şi precaut, iar în momentul în care sosiră gărzile, gândurile i seînvălmăşiseră în minte. ― VeniŃi cu noi, domnule Consilier, spuse cu gravitate cel mai în vârstă dintre ei. Insigna dovedea că era locotenent. Avea o mică cicatrice pe obrazul drept şi păreaobosit de parcă ar fi stat mult peste program măcinându-şi timpul în aşteptare şiinactivitate, situaŃie aproape normală în cazul unui soldat al cărui popor trăise paşnic demai bine de-un veac. Trevize nu păru impresionat: ― Numele dumitale, Locotenente. ― Sunt Locotenent Evander Sopellor, domnule Consilier. ― Sper că înŃelegi că încâlci legea, Locotenent Sopellor. Nu ai dreptul să arestezi unConsilier. ― Acesta este ordinul pe care l-am primit, domnule. ― N-are importanŃă. Nu Ńi se poate ordona să arestezi un Consilier. Cred că-Ńi daiseama c-ai putea fi deferit curŃii marŃiale pentru această acŃiune. ― Nu sunteŃi în stare de arest, domnule Consilier. ― În cazul acesta nu trebuie să merg cu dumneata, aşa e? ― Ni s-au transmis instrucŃiuni să vă escortăm la domiciliu.
  9. 9. ― Ştiu şi singur drumul. ― Şi să vă protejăm. ― De ce? Sau împotriva cui? ― De orice mulŃime ce s-ar putea strânge. ― La miez de noapte? ― Tocmai de aceea am aşteptat până la miezul nopŃii, domnule. Iar acum, pentrubinele dumneavoastră, trebuie să vă invit să mergeŃi cu noi. PermiteŃi-mi să spun ― nu ca oameninŃare, ci spre informarea dumneavoastră ― că suntem autorizaŃi să folosim forŃa lanevoie. Trevize văzuse deja cravaşele neuronice cu care erau înarmaŃi cei doi. Se ridică cu unaer care nădăjdui că exprima demnitate: ― Acasă, deci... Ori voi descoperi că vreŃi să mă duceŃi la închisoare? ― Nu ni s-a ordonat să vă minŃim, domnule, zise mândru locotenentul. Trevize îşi dădu seama că se afla în prezenŃa unui profesionist care ar solicita oaprobare chiar şi pentru a minŃi şi că, în cazul când i s-ar ordona aşa ceva, expresia feŃei şitonul vocii l-ar da imediat de gol. ― Cer scuze, domnule Locotenent. N-am vrut să las a se înŃelege că m-aş îndoi decuvântul dumitale. Afară erau aşteptaŃi de un vehicul de teren. Strada era pustie şi nu se vedea Ńipenie deom. Nici vorbă de mulŃimi, dar locotenentul se exprimase corect. Nu spusese că afară se aflasau se va aduna o mulŃime. Se referise doar la "orice mulŃime care s-ar putea strânge". Locotenentul se plasase precaut între Trevize şi vehicul. Trevize nu s-ar fi pututstrecura pentru a-şi căuta salvarea prin fugă. Locotenentul urcă imediat după el şi se aşezăîn spate. Vehiculul se urni din loc. ― Presupun că de îndată ce voi ajunge acasă voi putea să-mi văd, liber şi neîngrădit,de treburile mele şi că, de exemplu, aş putea pleca dacă am chef. ― Avem ordin să nu vă deranjăm în nici un fel, domnule Consilier, decât dacă acestlucru contravine ordinului de a vă proteja. ― Contravine? Ce vrea să însemne asta în cazul de faŃă? ― Am primit ordin să vă comunic că imediat ce ajungeŃi acasă nu puteŃi pleca.Străzile nu prezintă siguranŃă, iar eu răspund de integritatea dumneavoastră. ― Vrei să spui că voi fi arestat la domiciliu? ― Nu sunt avocat, domnule Consilier. Nu ştiu ce înseamnă asta. Apoi privi drept înainte, însă îşi menŃinu cotul în coasta lui Trevize. Trevize n-ar fiputut să facă nici o mişcare, oricât de mică, fără ca locotenentul să nu-şi dea seama. Autovehiculul se opri în faŃa casei micuŃe din suburbia Flexner. În prezent locuiasingur ― Flavella îl părăsise, obosită de viaŃa dezordonată pe care el era silit să o ducă dinpricina numeroaselor angajamente pe care le avea de când devenise Consilier ― aşa că nuerau speranŃe să-l aştepte cineva. ― Acum cobor? întrebă Trevize. ― Voi coborî eu mai întâi, domnule Consilier. Vă vom eseorta. ― Pentru propria-mi siguranŃă? ― Da, domnule. În casă îl aşteptau două gărzi. O lampă de veghe arunca o lumină palidă, iar ferestrelefuseseră date cu o peliculă opacă, astfel că din afară nimeni nu putea privi în casă. Pentru o clipă, simŃi o revoltă împotriva acestei încălcări a intimităŃii sale, după carealungă sentimentul cu o uşoară ridicare din umeri. Dacă nici măcar Consiliul n-a îndrăznitsă-l apere în şedinŃa Camerei, atunci era sigur că propria-i casă nu putea deveni pestenoapte un castel. ― CâŃi sunteŃi cu totul? Un regiment? ― Nu, domnule Consilier, se auzi o voce hotărâtă şi sigură. O singură persoană înafara celor pe care le poŃi vedea şi te asigur că te aştept de multă vreme. Harla Branno, Primarul Terminusului, apăru în cadrul uşii care dădea în camera dezi. ― Avem timp suficient pentru a discuta, de acord? Trevize făcu ochii mari şi miraŃi: ― Toată tevatura asta doar ca sa... Dar Branno spuse cu o voce înceată, dar autoritară: ― Mai încet, domnule Consilier... Iar voi patru, poftiŃi afară. IeşiŃi! Totul va fi în regulă. Cele patru gărzi salutară şi se răsuciră pe călcâie. Trevize şi Branno rămaseră singuri. 2 ― Primarul
  10. 10. 5 BRANNO aştepta de o oră, apăsată de gânduri ce nu-i dădeau pace. La drept vorbind,era vinovată de violare de domiciliu, în plus. Încălcând chiar ConstituŃia, violase drepturileunui Consilier. Potrivit legilor severe pe care Primarii trebuiau să le respecte încă de pevremea lui Indbur al III-lea şi a Catârului, deci de două secole încoace, ea putea fi pusă subacuzare. Totuşi, în această zi, vreme de douăzeci şi patru de ore, ea nu avea dreptul săgreşească. Totul avea să treacă, gândi ea şi se foi neliniştită. Primele două secole reprezentaseră Epoca de Aur a FundaŃiei, Era Eroică ― cel puŃindin perspectiva prezentului, dacă nu a nefericiŃilor care trăiseră acele vremuri denesiguranŃă. Salvor Hardin şi Hober Mallow fuseseră mari eroi, aproape zeificaŃi, astfel încâtrivalizaseră cu incomparabilul Hari Seldon. Cei trei formau un reazem solid pe care seŃesuse întreaga legendă a FundaŃiei (şi chiar istoria ei). Pe vremea aceea, FundaŃia fusese totuşi o lume neînsemnată, exercitând o dominaŃieanemică asupra celor Patru Regate şi doar vag conştientă de măsura în care era protejată dePlanul Seldon, reuşind să-şi poarte singură de grijă chiar împotriva rămăşiŃelor puterniculuiImperiu Galactic. Şi cu cât mai puternică devenea FundaŃia ca entitate politică şi comercială, cu atâtmai neînsemnaŃi ajunseseră stăpânitorii şi luptătorii ei. Lathan Devers fusese uitat aproapecu totul. Dacă cineva îşi mai aducea aminte de Devers, o făcea fiindcă el sfârşise în modtragic în minele în care munceau sclavi, iar nu pentru că dusese o luptă inegală, darîncununată de succes, împotriva lui Bel Riose. În ceea ce-l privea pe Bel Riose, cel mai nobil dintre adversarii FundaŃiei, era şi elaproape şters din amintire, umbrit de statura Catârului, singurul adversar redutabil careîntrerupsese Planul Seldon şi învinsese şi stăpânise FundaŃia. Numai el era amintit dreptMarele Duşman ― cu adevărat ultimul din Cei Mari. Rareori se menŃiona că, în ultimă instanŃă, Catârul fusese înfrânt de o femeie penume Bayta Darell şi că ea izbândise fără ajutorul altcuiva, chiar nesprijinită de PlanulSeldon. Tot astfel, faptul că fiul şi nepotul ei, Toran şi Arkady Darell, învinseseră cea de-aDoua FundaŃie, făcând ca Prima FundaŃie să aibă supremaŃia, aproape că se ştersese dinmemoria oamenilor. Aceşti învingători aparŃinând istoriei recente nu mai erau figuri eroice. Timpul păreacă se dilatase micşorând statura eroilor, transformându-i în muritori de rând. Poate tocmaide aceea biografia scrisă de Arkady despre bunica ei nu reuşise decât să zugrăvească ofigură romantică, iar nu o eroină. Iar de arunci încoace nu mai existaseră eroi ― nici măcar figuri romantice. Războiulkalganian, ultima izbucnire de violenŃă care cuprinsese FundaŃia, fusese un conflict minorAproape două secole de pace! O sută douăzeci de ani în care nu se înregistrase nici o zgârietură cât de mică la vreonavă. Fusese o pace binecuvântată ― Branno nu putea nega acest fapt ― o pace profitabilă.FundaŃia nu întemeiase cel de-al Doilea Imperiu Galactic ― potrivit Planului Seldon era abiala jumătatea procesului dar, ca FederaŃie a FundaŃiei, ea exercita o puternică dominaŃieeconomică peste mai mult de o treime dintre entităŃile politice disparate în Galaxie şi reuşeasă influenŃeze lumile pe care nu le controla. PuŃine erau locurile în care cel ce rostea vorbele"Sunt de pe FundaŃie" să nu fie întâmpinat şi tratat cu respect. Iar în toate milioanele delumi locuite, nimeni nu era mai respectat decât Primarul de pe Terminus. Titlul acesta dăinuise. Fusese moştenit de la conducătorul unui orăşel aproapenebăgat în seamă, de pe o lume singuratică aşezată la marginea civilizaŃiei, cu cinci secoleîn urmă, dar nimeni nu îndrăznea să-l schimbe sau să-i adauge ceva pentru a-l face să sunemai impresionant. Doar titlul de Maiestate Imperială, de mult uitat şi acesta, ar mai fi pututsă rivalizeze cu el pentru a inspira teamă şi respect. Singura excepŃie putea fi întâlnită chiar pe Terminus, unde Primarul avea puterilimitate. Amintirea Indburilor se păstrase. Nu tirania lor era greu de uitat, ci faptul că eipierduseră în faŃa Catârului. Iar acum, Primarul Harla Branno, cea de-a cincea femeie în această funcŃie, dupăştiinŃa ei, era cea mai puternică dintre toŃi conducătorii FundaŃiei de la moartea Catâruluiîncoace şi abia în această zi putuse să-şi folosească puterea în mod deschis. Luptase pentru a-şi impune versiunea proprie a ceea ce considera ea necesar şi dreptşi câştigase lupta împotriva opoziŃiei îndărătnice a celor care tânjeau după prestigiulconferit de stăpânirea Interiorului Galaxiei şi după aura puterii imperiale. "Încă nu e momentul", spusese ea. "Nu încă! Dacă ne repezim prea curând asupraInteriorului, vom pierde din cutare sau cutare motiv". Iar Seldon apăruse şi o sprijinise cuargumente aproape identice cu ale ei.
  11. 11. Pentru o vreme asta o făcuse să devină, în ochii tuturor locuitorilor FundaŃiei, la fel deînŃeleaptă ca însuşi Seldon. Ştia, totuşi, că acest lucru putea oricând să treacă în uitare. Iar acest tânăr îndrăznea să o provoace exact în ziua triumfului ei. Şi mai îndrăznea să aibă dreptate! Acesta era pericolul. Avea dreptate! Şi, cu dreptatea de partea lui, ar putea distrugeFundaŃia! Acum era singură, faŃă-n faŃă cu el: ― N-ai fi putut veni să discutăm în particular? întrebă ea cu tristeŃe. Trebuia să strigiîn gura mare în Camera Consiliului, din dorinŃa ta neroadă de a mă face pe mine de râs?Ce-ai făcut, băiat fără minte? 6 Trevize simŃi că roşeşte şi se strădui din răsputeri să-şi stăpânească furia. Primarulera o femeie în vârstă care avea să împlinească în curând şaizeci şi trei de ani. Ezită săridice tonul în această dispută cu o persoană care avea de aproape două ori vârsta lui. Pe lângă acestea, ea avea experienŃa confruntărilor politice şi ştia că dacă-şi puteaprinde de la bun început adversarul pe picior greşit, atunci lupta era pe jumătate câştigată.Dar pentru ca o asemenea tactică să dea roade avea nevoie de public, iar acum nu beneficiade spectatori în faŃa cărora să-l poată umili. Erau doar ei doi. Prin urmare, Trevize nu-i luă remarca în seamă şi se strădui să o măsoare cu răcealădin cap până-n picioare. O femeie în vârstă, purtând o îmbrăcăminte unisex, care dominamoda de două secole încoace. Nu o avantaja deloc. Primarul, lider al Galaxiei ― dacă puteafi numit astfel ― era o femeie vârstnică şi simplă care putea trece cu uşurinŃă drept unbătrân, dacă n-ar fi avut părul cărunt legat strâns la spate, în loc să-l poarte liber, în stilulmasculin tradiŃional. Trevize zâmbi încurajator. Oricât s-ar fi străduit un adversar în vârstă să transformeîn insultă epitetul "băiete", acest "băiat" avea de partea sa tinereŃea şi farmecul, fiind pedeplin conştient de aceste avantaje. ― E adevărat, zise el. Am treizeci şi doi de ani, aşadar sunt într-un fel băiat. Apoi suntConsilier şi, ca urmare, considerat ex officio fără minte. Prima situaŃie este inevitabilă. În ce-o priveşte pe cea de-a doua, nu pot sa spun decât că regret. ― Stai jos şi nu te mai strădui să faci pe spiritualul. Pune-Ńi mintea la contribuŃie,dacă te simŃi în stare, şi dă un răspuns raŃional la întrebarea mea: îŃi dai seama ce-ai făcut? ― Ştiu ce-am făcut. Am spus adevărul aşa cum îl văd eu. ― Şi încerci să mă sfidezi într-o zi ca asta? Tocmai astăzi, când prestigiul meu esteatât de mare încât îmi pot permite să te alung din Consiliu şi să te arestez fără ca nimeni săîndrăznească a protesta? ― Consiliul îşi va reveni din uluială şi va protesta. S-ar putea să protesteze chiar înacest moment. Şi cu cât mă veŃi persecuta mai mult, cu atât mai atent mă vor asculta pemine. ― Nu te va asculta nimeni, pentru că dac-aş fi sigură că vei persevera tot aşa cum aiînceput, te-aş trata în continuare ca pe un trădător, folosind întreaga forŃă a legii. ― În acest caz, ar trebui să fiu judecat. Aş oferi un spectacol de zile mari în tribunal. ― Nu fi sigur de asta. Chiar rar folosite, puterile Primarului sunt enorme în cazulprocedurii de urgenŃă. Se găsesc motive, iar la nevoie voi inventa. Măcar atâta imaginaŃieam şi eu şi nu mi-e teamă să-mi asum riscuri politice. Nu mă stârni, tinere. Vom ajunge la oînŃelegere acum, altfel nu vei mai fi niciodată liber. Vei sta în temniŃă tot restul zilelor, îŃigarantez asta. Ochii cenuşii ai lui Branno şi cei căprui ai lui Trevize se întâlniră într-o confruntaremută. ― Ce fel de înŃelegere? întrebă într-un târziu Trevize. ― A. Deci eşti curios. Asta-i ceva mai bine. Atunci putem să lăsăm confruntareadeoparte şi să discutăm. Care e punctul tău de vedere? ― Îl ştiŃi foarte bine. AŃi uneltit cu Consilierul Compor, e adevărat? ― Vreau să aud totul din gura ta ― Ńinând seama de Criza Seldon pe care tocmai amtraversat-o. ― Foarte bine, dacă asta-i ceea ce doriŃi, doamnă Primar! (Era pe punctul de a spune"babo".) Descrierea făcută de Seldon a fost prea corectă, imposibil de corectă după cinci sutede ani. Dacă nu mă înşel, acum a apărut pentru a opta oară. În unele cazuri n-a fost nimenide faŃă ca să-l asculte. În cel puŃin un caz, pe vremea lui Indbur al III-lea, ceea ce a avut despus s-a dovedit a fi în totală neconcordanŃă cu realitatea, dar asta s-a întâmplat când aapărut Catârul, aşa e? Când a mai fost atât de exact ca acum? Trevize îşi permise săzâmbească. Doamnă Primar, judecând toate înregistrările pe care le avem din trecut, Seldonn-a reuşit niciodată să descrie situaŃia atât de perfect până la cele din urmă detalii.
  12. 12. ― Sugerezi, aşadar, că apariŃia lui Seldon, adică imaginea holografică, este falsificată,că înregistrările lui Seldon au fost pregătite de un contemporan ca mine, de pildă, sau că unactor joacă rolul lui Seldon? ― Nu-i imposibil, doamnă Primar, dar nu asta voiam să spun. Adevărul e cu mult maicrud. Sunt convins că ceea ce vedem este imaginea lui Seldon şi că descrierea momentuluiistoric actual a fost pregătită acum cinei sute de ani. Exact acest lucru i l-am spus luiKodell, omul dumneavoastră, care mi-a pus întrebări astfel concepute încât răspunsurilemele să pară a susŃine superstiŃiile în care un fundaŃionist crede orbeşte. ― Da, dacă va fi necesar vom folosi înregistrarea pentru a arăta FundaŃiei că, de fapt,niciodată nu te-ai situat cu adevărat în opoziŃie. Trevize înălŃă braŃele exasperat: ― Dar sunt în opoziŃie. Nu există un Plan Seldon în înŃelesul în care ne închipuim noi,şi probabil că nici nu se poate vorbi de aşa ceva în ultimele două sute de ani. De ani de zileam îndoieli cu privire la Plan şi ceea ce am trăit în Bolta Timpului cu douăsprezece ore înurmă dovedeşte că am dreptate. ― Deoarece Seldon a fost prea exact? ― Tocmai de aceea. Nu zâmbiŃi. Aceasta e dovada zdrobitoare. ― După cum vezi, nu zâmbesc. Continuă. ― Cum de-a putut fi atât de precis? Acum două secole analiza lui Seldon cu privire laevenimentele acelei perioade s-a dovedit complet greşită. Trecuseră trei sute de ani de cândfusese întemeiată FundaŃia, iar el se înşela total. Cu totul! ― Consiliere, singur ai explicat asta acum câteva minute. S-a întâmplat din cauzaCatârului. Catârul era un mutant cu puteri extraordinare şi nu avusese cum să anticipezeşi să Ńină seama de existenŃa lui în Plan. ― Dar iată că, anticipat sau nu, el a dat peste cap Planul Seldon. Catârul n-a domnitmult şi n-a avut succesor. FundaŃia şi-a recâştigat independenŃa şi supremaŃia, dar cumde-a putut Planul Seldon să revină pe drumul corect după ce a suferit o ruptură atât debrutală? Branno îl privi sumbru şi-şi împreună strâns mâinile bătrâne şi obosite: ― Ştii răspunsul. Noi eram una dintre FundaŃii. Doar ai citit cărti de istorie. ― Am citit biografia scrisă de Arkady despre bunica ei ― la urma urmei, era o lecturăobligatorie în şcoală ― şi am citit şi romanele ei. Am lecturat versiunea istorică oficialăprivitoare la domnia Catârului şi la perioada ce a urmat. Am dreptul să le pun la îndoială? ― În ce sens? ― Potrivit versiunii oficiale, noi, Prima FundaŃie, trebuia să păstrăm ştiinŃele exacte şisă le dezvoltăm. Trebuia să acŃionăm în mod deschis, dezvoltarea noastră istorică urmândPlanul Seldon, fie că eram conştienŃi de el, fie că nu. Exista totuşi şi cea de-a DouaFundaŃie, care avea să păstreze intacte şi să perfecŃioneze ştiinŃele psihologice, inclusivpsihoistoria, iar existenŃa acestei FundaŃii să ne rămână necunoscută. Cea de-a DouaFundaŃie era forŃa regulatoare a Planului, care acŃiona pentru a armoniza tendinŃele istorieiGalactice atunci când ele deviau de la drumul schiŃat de Plan. ― Atunci poŃi răspunde şi singur, spuse Primarul. Bayta Darell l-a înfrânt pe Catârprobabil la inspiraŃia venită din partea celei de-a Doua FundaŃii, deşi nepoata ei susŃine cănu este adevărat. Fără îndoială că cea de-a Doua FundaŃie s-a străduit să readucă istoriagalactică pe făgaşul schiŃat de Plan după moartea Catârului şi este foarte limpede că areuşit. Atunci la ce te referi, Consiliere? ― Doamnă Primar, dacă urmărim relatarea lui Arkady Dareîl, vedem că cea de-a DouaFundaŃie, prin încercarea de a corecta istoria galactică, a subminat întregul proiect al luiSeldon, întrucât în tentativa de a îndrepta şi-a revelat secretul propriei existenŃe. Noi, PrimaFundaŃie, am descoperit că imaginea noastră în oglindă, adică cea de-a Doua FundaŃie,există, şi nu am putut trăi cu ideea că suntem manipulaŃi. Ca urmare, ne-am chinuit sădescoperim cea de-a Doua FundaŃie şi s-o distrugem. Branno încuviinŃă cu o mişcare a capului: ― Iar noi am izbândit, potrivit relatării lui Arkady Darell, dar din nou este izbitor că n-am reuşit decât atunci când cea de-a Doua FundaŃie reaşezase istoria galactică ferm pefăgaşul corect, după devierea provocată de Catâr. Şi evoluează încă pe acest făgaş. ― Chiar puteŃi crede asta? Potrivit relatării, a Doua FundaŃie a fost găsită şi locuitoriiei anihilaŃi. Asta s-a întâmplat în 378 E.F., cu o sută douăzeci de ani în urmă. Sepresupune că de cinci generaŃii ne dezvoltăm fără intervenŃia celei de-a Doua FundaŃii şi, cutoate acestea, ne-am menŃinut atât de aproape de drumul schiŃat de Plan, încâtdumneavoastră şi imginea lui Seldon aŃi vorbit aproape identic. ― Asta ar putea însemna că am intuit foarte exact sensul dezvoltării istoriei. ― IertaŃi-mă. Nu am intenŃia de a pune la îndoială acurateŃea intuiŃiei dumneavoastră,însă mie mi se pare că explicaŃia cea mai plauzibilă este că cea de-a Doua FundaŃie nu afost distrusă. Ea încă ne cârmuieşte. Încă ne manipulează. Şi cred că tocmai de aceea amrevenit pe făgaşul Planului Seldon.
  13. 13. 7 Primarul nu lăsă să se vadă pe chipul ei că această afirmaŃie îi provocase un şoc. Era ora unu noaptea şi voia cu disperare să pună capăt discuŃiei şi cu toate astea nuputea precipita lucrurile. Tânărul trebuia tratat cu prudenŃă pentru că nu voia să-l scapedin mână. Nu dorea să împingă lucrurile până într-atât încât să fie silită a-l îndepărta, cândde fapt, el ar fi putut servi planurilor ei. ― Serios? făcu ea. Zici că povestea lui Arkady în legătură cu Războiul kalganian şi cudistrugerea celei de-a Doua FundaŃii a fost falsă? O invenŃie? Un joc sau o minciună? ― Nu e obligatoriu, se apără Trevize ridicând uşor din umeri. Asta e în afaraproblemei. Să presupunem că relatarea lui Arkady a fost adevărată în totalitate, dupăştiinŃa ei. Să presupunem că totul s-a petrecut aşa cum afirmă Arkady; că a fost descoperitcuibul celei de-a Doua FundaŃii şi că el a fost distrus. Cum am putea totuşi susŃine că amdistrus locuitorii până la ultimul? Cea de-a Doua FundaŃie se ocupa de întreaga Galaxie. Numanipula doar istoria Terminusului sau a FundaŃiei. Răspunderile lor nu includeau doarlumea noastră sau întreaga FundaŃie. Era inevitabil ca unii dintre membrii celei de-a DouaFundaŃii să se afle la mii de parseci depărtare. Era posibil să-i distrugem pe toŃi? Iar dacă n-am reuşit să-i anihilăm pe toŃi putem spune că am învins? Ar fi putut Catârul să afirmeacest lucru la vremea lui? El a cucerit Terminusul şi, o dată cu planeta, toate lumile pe careTerminus le controla în mod direct... Însă Lumile Comerciale Independente au rămas libere.A cucerit Lumile Comerciale şi, cu toate astea, au rămas trei fugari: Ebling Mis, BaytaDarell şi soŃul ei. I-a Ńinut sub control pe cei doi bărbaŃi, dar pe Bayta ― doar pe ea ― alăsat-o necontrolată. A făcut-o din sentimentalism, dacă e să dăm crezare relatăriiromanŃioase a lui Arkady. Iar această scăpare a fost de-ajuns. Potrivit poveştii lui Arkady,doar o persoană ― doar Bayta ― a fost lăsată să facă ce dorea şi, din cauza acŃiunilor ei,Catârul nu a mai putut localiza cea de-a Doua FundaŃie şi a fost astfel înfrânt. Doar opersoană scăpată de sub control şi totul s-a năruit! Aceasta este importanŃa pe care o arechiar şi o singură persoană, în ciuda tuturor legendelor ce s-au Ńesut în jurul PlanuluiSeldon cu scopul de a demonstra că individul nu reprezintă nimic şi că masele înseamnătotul! Şi dacă, după toate probabilităŃile, nouă ne-au scăpat, nu doar unul, ci câŃiva zeci demembri ai celei de-a Doua FundaŃii, care este situaŃia? Nu s-ar fi unit din-nou, nu şi-ar fireconstruit starea dinainte, nu şi-ar fi reluat carierele, crescând numeric prin recrutări şipregătire, pentru a ne transforma din nou pe toŃi în pioni? ― Chiar crezi asta? rosti Branno cu gravitate. ― Sunt sigur. ― Atunci spune-mi ceva, Consiliere. De ce s-ar deranja? De ce ar mai continuaaceastă rămăşiŃă, demnă de toată mila, să se agaŃe cu disperare de o idee pe care nimeni nuo priveşte cu ochi buni? Ce-i îndeamnă să menŃină Galaxia pe drumul spre cel de-al DoileaImperiu Galactic? Şi dacă acest grup restrâns insistă să-şi îndeplinească misiunea, de ce săne îngrijorăm? De ce să nu acceptăm drumul trasat de Plan şi să fim recunoscători căaltcineva se îngrijeşte ca noi să n-o luam razna ― sau să nu ne rătăcim? Trevize duse mâna la ochi să şi-i frece. În ciuda tinereŃii, arăta mai obosit decât ea.Apoi privi lung către Primar şi zise: ― Nu pot să vă cred. AveŃi cumva impresia că cea de-a Doua FundaŃie face totul dedragul nostru? Că membrii ei ar fi idealişti? Nu vă este clar, din câte cunoaşteŃidumneavoastră despre politică, despre aspectele practice ale exerciŃiului puterii şimanipulării, că ei acŃionează în propriul lor interes? Noi suntem lama care taie. Noi suntemmotorul, forŃa. Noi trudim, asudăm, sângerăm şi plângem. Ei doar controlează, ici reglândun amplificator, colo închizând un contact şi făcând toate astea fără efort şi fără riscuripentru ei înşişi. După aceea, când totul va fi desăvârşit şi când, după o mie de ani deeforturi şi strădanii neprecupeŃite vom întemeia cel de-al Doilea Imperiu Galactic, oameniicelei de-a Doua FundaŃii se vor instala ca elită stăpânitoare. ― Deci vrei să elimini cea de-a Doua FundaŃie? întrebă Branno. După ce am ajuns lajumătatea drumului către a Doua FundaŃie vrei ca noi să încercăm a duce sarcina la bunsfârşit prin forŃele proprii şi să devenim propria noastră elită? Aşa e? ― Desigur! Desigur! Nu doriŃi şi dumneavoastră acelaşi lucru? Nici eu, nicidumneavoastră nu vom trăi s-o vedem şi pe asta, dar aveŃi nepoŃi şi într-o bună zi voi aveaşi eu, iar ei vor avea la rândul lor nepoŃi şi aşa mai departe. Vreau ca ei să se bucure deroadele strădaniilor noastre şi aş mai dori ca ei să ne considere sursa acestor reuşite şi săne slăvească pentru ceea ce-am izbândit. Nu vreau ca totul să fie pus pe seama uneiconspiraŃii ascunse ticluită de Seldon, care pentru mine nu este un erou. Vă spun eu că elreprezintă o ameninŃare mai mare decât Catârul dacă lăsăm ca Planul să se realizeze.Pentru numele Galaxiei, aş vrea ca existenŃa Catârului să fi deviat complet şi iremediabilacest Plan. Lui i-am fi supravieŃuit. Era unic în felul lui şi pe deasupra muritor de rând. Cea
  14. 14. de-a Doua FundaŃie pare a fi nemuritoare. ― Dar ai vrea să distrugi cea de-a Doua FundaŃie, adevărat? ― Dacă aş şti cum! ― De vreme ce nu ştii cum, nu crezi că ar fi posibil ca ea să te distrugă? Trevize o privi cu un aer dispreŃuitor: ― M-am gândit chiar că şi dumneavoastră v-aŃi putea afla sub controlul lor.Exactitatea dumneavoastră în ceea ce priveşte vorbele pe care avea să le rostească imaginealui Seldon şi modul în care m-aŃi tratat după aceea puteau fi inspirate de a Doua FundaŃie.AŃi putea fi cutia de rezonanŃă prin care ea se exprimă. ― Deci de aceea îmi vorbeşti astfel?! ― Pentru că, dacă vă aflaŃi sub controlul celei de-a Doua FundaŃii, soarta mea eoricum pecetluită şi atunci aş putea să-mi vărs furia care clocoteşte în mine ca să mărăcoresc. De fapt, în sinea mea risc să cred că nu sunteŃi sub controlul lor şi că pur şisimplu nu vă daŃi seama ce faceŃi. ― În orice caz, a meritat să joci totul pe cartea asta, fiindcă ai câştigat. Sunt propriulmeu stăpân şi nu mă aflu sub controlul nimănui. Şi, cu toate astea, ai putea fi sigur căspun adevărul? Dacă aş fi sub controlul celei de-a Doua FundaŃii aş recunoaşte asta? As ştichiar eu că mă aflu sub controlul ei? Însă cu asemenea întrebări nu vom face nici un pasînainte. Cred că nu sunt manipulată şi nu ai altă ieşire decât să crezi la fel ca mine. Săanalizăm, totuşi, situaŃia. Dacă a Doua FundaŃie există, e sigur că grija lor de căpetenie ar fica nimeni din Galaxie să nu aibă habar de existenŃa ei. Planul Seldon funcŃionează binenumai dacă pionii ― adică noi ―, nu au cunoştinŃă de modul în care el se desfăşoară şi cumsuntem manipulaŃi. A Doua FundaŃie a fost distrusă pe vremea lui Arkady doar pentru căacel Catâr a atras atenŃia FundaŃiei asupra celei de-a Doua. Ori ar trebui să spun că a fostaproape distrusă, Consiliere? De aici deducem două concluzii logice. Prima, că suntemîndreptăŃiŃi să presupunem că intervenŃiile lor brutale apar extrem de rar. Putem presupunecă le-ar fi posibil să ne cucerească. Chiar şi a Doua FundaŃie, dacă există, trebuie să aibăputeri limitate. A lua în stăpânire şi a permite altora să-şi dea seama de acest lucru arintroduce distorsiuni în Plan. Drept urmare, ajungem la concluzia că amestecul lor este câtse poate de discret, indirect şi redus şi, deci, eu nu sunt controlată. Şi nici tu. ― Aceasta este o concluzie logică şi înclin să o accept, sau probabil mă încăpăŃânez săcred în ea. Care este cealaltă? ― A doua este mai simplă şi aproape inevitabilă. Dacă cea de-a Doua FundaŃie existăşi doreşte să-şi păstreze secretul existentei ei, atunci un lucru este cert. Cel care crede că eaexistă încă, vorbeşte despre ea şi o anunŃă strigând să-l audă toată Galaxia trebuie să fieneîntârziat eliminat de către ei, îndepărtat, uitat, şters, în mod discret. N-ai trage aceeaşiconcluzie? ― De aceea m-aŃi luat în custodie, Doamnă Primar? Ca să mă protejaŃi de cea de-aDoua FundaŃie? ― ParŃial adevărat, într-o anumită măsură. Atenta înregistrare făcută de Liono Kodellîn legătură cu părerile tale va fi dată publicităŃii nu atât pentru a feri populaŃiaTerminusului şi a FundaŃiei de inutilele confuzii create de vorbele tale necugetate, câtpentru a proteja FundaŃia împotriva altor tulburări. Dacă a Doua FundaŃie există, nu vreauca atenŃia ei să se îndrepte asupra ta. ― Ia te uită, izbucni Trevize cu ironie amară. Spre binele meu? De dragul ochilor meicăprui? Branno tresări şi apoi, pe neaşteptate, râse delicat: ― Nu sunt chiar atât de bătrână, Consiliere, ca să nu-mi dau seama că ai nişte ochifermecători, iar cu treizeci de ani în urma, ei ar fi putut fi motivul acŃiunilor mele. Acum,însă, n-aş mişca un deget ca să te salvez, dacă ar fi vorba numai de ochi. Dar dacă a DouaFundaŃie există şi-şi îndreaptă atenŃia asupra persoanei tale, s-ar putea să nu semulŃumească doar cu asta. Trebuie să mă gândesc şi la viaŃa mea şi a altora cu mult maiinteligenŃi şi mai valoroşi decât tine, precum şi la planurile pe care le-am făcut. ― Aşa, deci? CredeŃi că a Doua FundaŃie există de vreme ce reacŃionaŃi cu atâtaprecauŃie faŃă de un posibil răspuns al ei?! Branno lovi cu pumnul în masă: ― Cred, bineînŃeles, întruchipare a neghiobiei ce eşti! Dacă n-aş şti că cea de-a DouaFundaŃie există şi dacă nu aş lupta împotriva ei din răsputeri, crezi că aş acorda atenŃiecelor spuse de tine pe tema asta? Dacă a Doua FundaŃie n-ar exista, ar avea vreoimportanŃă că tu declari contrariul? De luni întregi voiam să-Ńi pun lacăt la gură înainte de-a face declaraŃii publice, dar mi-a lipsit puterea politică ca să tratez cu duritate unConsilier. ApariŃia lui Seldon mi-a consolidat imaginea şi mi-a dat puterea ― fie şi temporar― şi exact în momentul acela te-ai dat în spectacol. Am acŃionat pe dată, iar acum te-aşucide fără să mă mustre conştiinŃa şi fără să ezit o clipă dacă n-o să faci exact ce Ńi se vacere. DiscuŃia noastră de la această oră din noapte, când aş prefera să dorm, a avut scopulde a te face să crezi cele ce-Ńi spun. Vreau să ştii că problema celei de-a Doua FundaŃii, pe
  15. 15. care am avut grijă să te fac să o expui singur, mă îndeamnă şi-mi oferă chiar suficientemotive pentru a cere să Ńi se şteargă memoria fără proces şi fără judecată. Trevize dădu să se ridice de pe scaun. ― A, te rog să nu încerci ceva necugetat. Sunt o femeie în vârstă, cum fără îndoialăcrezi, dar ai muri înainte de a mă atinge. Suntem supravegheaŃi de oamenii mei, tinerenesăbuit. Trevize se aşeză. Cu o voce uşor nesigură spuse: ― Nu mai înŃeleg. Dacă aŃi crede în existenta celei de-a Doua FundaŃii n-aŃi vorbidespre ea atât de direct. Nu v-aŃi expune primejdiilor despre care afirmaŃi că mă pândesc. ― Recunoşti, deci, că am ceva mai mult bun simŃ decât tine. Cu alte cuvinte, crezi că aDoua FundaŃie există, dar cu toate astea vorbeşti fără ocoliş despre ea pentru că eştinesăbuit. Eu cred că există şi vorbesc şi eu neîngrădit, însă numai pentru că mi-am luatmăsuri de precauŃie. Întrucât se pare că ai citit cu atenŃie istoria lui Arkady s-ar putea să-Ńiaminteşti că se referă la tatăl ei, care a inventat ceea ce ea numea "Dispozitiv de BruiereMentala". Serveşte ca un scut faŃă de tipul de putere mentală pe care o posedăa DouaFundaŃie. Încă există şi a fost perfecŃionat în condiŃii deosebite de securitate. Această casăeste, pentru moment, sigură în faŃa oricărei încercări de interceptare. Dacă tot am limpezitacest aspect, dă-mi voie să-Ńi spun ce ai de făcut. ― Ce anume? ― Va trebui să afli dacă e adevărat ceea ce credem amândoi. Urmează să descoperidacă a Doua FundaŃie mai există şi dacă da, să afli unde. Asta înseamnă că va trebui săpărăseşti Terminusul şi să pleci, încă nu ştiu încotro ― chiar dacă în final s-ar putea sărezulte, la fel ca pe vremea lui Arkady, că a Doua FundaŃie există în mijlocul nostru.Înseamnă că nu te vei întoarce decât atunci când vei avea ceva de comunicat; iar dacă n-ainimic de spus, nu vei reveni niciodată, iar populaŃia de pe Terminus va număra un prostmai puŃin. Trevize se trezi că-i tremura glasul: ― Cum, cum aş putea să-i caut fără să dau în vileag acest lucru? Vor înscena vreunaccident iar dumneavoastră nu veŃi şti cu nimic mai mult decât înainte. ― Atunci, nu-i căuta, copil neştiutor. Caută altceva. Iscodeşte cu tot sufletul şi cumintea şi dacă, în această căutare, dai de ei, pentru că ei nu te-au considerat demn deatenŃie, atunci foarte bine pentru tine! În acest caz, poŃi să ne transmiŃi informaŃia ecranatăşi codificată prin hiperundă, şi abia atunci vei primi, ca recompensă, dreptul de a teîntoarce. ― Presupun că aveŃi idee ce ar trebui să caut. ― Desigur. Îl cunoşti pe Janov Pelorat? ― N-am auzit niciodată de el. ― Îl vei întâlni mâine. ÎŃi va spune ce trebuie să cauŃi şi te va însoŃi într-una dinnavele noastre cele mai perfecŃionate. VeŃi fi doar voi doi, pentru că nu pot risca să trimitmai multe persoane. Şi dacă vei face vreodată încercarea să te întorci fără a ne aduceinformaŃiile de care avem nevoie, atunci nici nu vei ajunge la un parsec distanŃă deTerminus şi vei fi făcut pulbere stelară. Asta-i tot. ConversaŃia noastră a luat sfârşit. Se ridică, îşi privi mâinile şi apoi cu mişcări încete îşi trase mănuşile. Se întoarse spreuşă şi imediat apărură două gărzi cu armele în mâini. Cei doi se dădură în lături făcându-iloc sa treacă. Când ajunse în cadrul uşii se întoarse: ― Mai sunt şi alte gărzi afară. Să nu faci ceva necugetat ca să le iriŃi, căci asta ne vascuti de prezenta ta supărătoare. ― Iar dumneavoastră veŃi pierde foloasele pe care vi le-aş putea aduce, remarcăTrevize, constatând că, graŃie unui mic efort, reuşise să spună asta pe un ton aproapenepăsător. ― Vom risca şi asta, îi răspunse Branno cu un zâmbet lipsit de umor. 8 Liono Kodell o aştepta afară. ― Am ascultat totul, doamnă Primar. AŃi dovedit o răbdare extraordinară. ― Iar eu sunt extraordinar de obosită. Am impresia că ziua asta a avut şaptezeci şidouă de ore. Acum las totul în seama ta. ― Întocmai, dar spuneŃi-mi: Chiar a existat un Dispozitiv de Bruiere Mentală instalatîn junii casei? ― Of, Kodell, oftă ostenită Branno. Ai prea multă experienŃă ca să nu-Ńi dai seama derealitate. ÎŃi imaginezi că a Doua FundaŃie supraveghează totul pretutindeni şi tot timpul?Nu sunt atât de romantică precum Trevize; el ar fi în stare să creadă aşa ceva, dar eu nu. Şichiar dacă aşa ar sta lucrurile, dacă ochii şi urechile celei de-a Doua FundaŃii ar fi
  16. 16. pretutindeni, existenŃa unui asemenea dispozitiv nu ne-ar fi dat de gol pe dată? În acelaşitimp, folosirea lui n-ar fi arătat celei de-a Doua FundaŃii că posedăm un mijloc de protecŃieîmpotriva puterilor ei prin apariŃia unei regiuni opace din punct de vedere mental? Şi, pânăîn momentul în care-l vom folosi cu maximă eficienŃă, secretul existenŃei acestui dispozitivmerită a fi protejat mai mult decât Trevize, sau chiar decât noi doi împreună. Şi totuşi...Acum se aflau în vehiculul de teren, condus de Kodell. ― Şi totuşi..., zise Kodell. ― Totuşi ce? întrebă Branno. A, da. Tânărul acesta este inteligent. L-am făcutneghiob, prost şi cum mi-a venit la gură de atâtea ori în cursul discuŃiei, doar ca să-l pun lapunct, dar nu mi-am găsit omul. E tânăr şi a citit prea multe dintre romanele lui ArkadyDarell, iar ele l-au făcut să creadă că Galaxia este ca în cărŃi, însă are o intuiŃie şicapacitatea de a înŃelege repede orice, şi ar fi mare păcat să-l pierdem. ― Deci sunteŃi sigură că-l vom pierde? ― Foarte sigură, spuse Branno cu tristeŃe. Cu toate astea, poate că-i mai bine aşa. Nuavem nevoie de tineri romanŃioşi care dau buzna orbeşte şi distrug într-o clipită ceea ceprobabil că ne-a luat ani de zile să făurim. În plus, va servi unui scop. Cu siguranŃă că vaatrage atenŃia celei de-a Doua FundaŃii, presupunând că ea există şi că o preocupă soartanoastră. Şi în timp ce ei se vor ocupa de Trevize, există probabil şansa ca noi să trecemnebăgaŃi în seamă. Poate că ni se oferă chiar mai mult decât şansa de a fi ignoraŃi. Există şiposibilitatea, şi ne punem mari speranŃe în asta, ca ei să se dea de gol prin grija lordeosebită de a-l urmări pe Trevize. În felul acesta, vom avea şi prilejul şi timpul necesarpentru a pune la punct contramăsuri. ― Prin urmare, Trevize va atrage trăsnetul. Bazele lui Branno tresăriri: ― A, e metafora pe care am căutat-o tot timpul. El va fi paratrăsnetul nostru, care vaabsorbi şocul loviturii, apărându-ne pe noi contra răului. ― Iar acel Pelorat, care se va afla de asemenea în calea trăsnetului? ― S-ar putea să aibă şi el de suferit. Dar n-avem de ales. Kodell aprobă cu o mişcare calmă din cap: ― Păi, ştiŃi ce spunea Salvor Hardin: "Sentimentele morale nu trebuie să te împiedicesă faci ceea ce este corect". ― În aceste clipe n-am sentimente morale, murmură Branno. Am doar o senzaŃie desfârşeală. Şi totuşi, aş putea face o listă de oameni pe care aş prefera să-i pierd în locul luiGolan Trevize. E un tânăr atrăgător. Şi sunt sigură că ştie asta. Ultimele cuvinte îi rămaserănedesluşite lui Kodell pentru că ea închise ochii şi alunecă uşor în somn. 3 ― Istoricul 9 JANOV PELORAT avea părul complet albit, iar în momente de relaxare, chipul săupărea cam lipsit de expresie. Numai că Pelorat rareori îşi oferea momente de relaxare. Destatură şi de greutate medie, obişnuind să se mişte calm şi fără grabă şi să vorbească domolşi cumpănit, părea să aibă cu mult peste cei cincizeci şi doi de ani, vârsta lui reală. Nu plecase niciodată de pe Terminus, lucru cu totul neobişnuit, mai ales pentru unom atât de dedicat profesiei lui. Nici el însuşi nu era sigur dacă sedentarismul acesta era înacord sau în dezacord cu pasiunea lui devoratoare pentru istorie. Pasiunea vecină cu obsesia se născuse dintr-o dată pe la vârsta de cincisprezece anicând, bolnav fiind, i se dăduse o carte cu legende ale începuturilor. Observase că în acelelegende apărea în mod repetat motivul unei lumi singuratice şi izolate ― o lume care nicimăcar nu era conştientă de izolarea ei, întrucât nu cunoscuse niciodată o altă stare. Boala îi trecuse pe dată. După două zile citise cartea de trei ori şi se însănătoşise. Înziua următoare se afla la consola computerului, căutând toate referinŃele pe care i le-ar fiputut pune la dipoziŃie Biblioteca UniversităŃii Terminus despre legende asemănătoare. De atunci se adâncise în studiul unor astfel de legende. Biblioteca UniversităŃiiTerminus nu deŃinea un fond prea mare în acest domeniu dar, când crescu, descoperi cubucurie posibilitatea împrumuturilor interbiblioteci. Ajunsese să posede copii care fuseserărecepŃionate prin hiperradiaŃii până şi din îndepărtata Ifnia. Devenise profesor de istorie antică şi acum, după treizeci şi şapte de ani de activitate,îşi începea primul său an de concediu universitar, pe care îl solicitase în ideea de a face ocălătorie (prima, de altfel) prin spaŃiu, spre Trantor. Pelorat îşi dădea seama că era cu totul neobişnuit ca o persoană de pe Terminus sănu fi călătorit prin spaŃiu. Niciodată nu avusese intenŃia de a se face remarcat în acest fel.Numai că de fiecare dată când era gata să plece în spaŃiu găsea vreo carte nouă, vreun
  17. 17. studiu sau vreo analiză interesantă. Şi atunci îşi amâna proiectata călătorie până când citea totul din scoarŃă în scoarŃă şiadăuga, dacă era posibil, câte-un element nou sau vreo speculaŃie la muntele de detalii pecare îl poseda deja. În cele din urmă, singurul lui regret era că nu făcuse această călătoriespre Trantor. Trantor fusese capitala Primului Imperiu Galactic şi reşedinŃa împăraŃilor vreme dedouăsprezece mii de ani şi, înainte de aceasta, capitala unuia dintre cele mai importanteregate pre-imperiale care, încet-încet, cucerise sau absorbise celelalte regate, întemeindImperiul. Trantor fusese un oraş ce cuprindea o întreagă lume, un oraş construit din metal.Pelorat citise despre el în lucrările lui Gaal Dornick, iar acesta vizitase Trantorul pe vremealui Hari Seldon. Volumul lui Dornick nu mai fusese retipărit, iar Pelorat ar fi putut vindeexemplarul pe care-l poseda pentru o suma care făcea cât jumătate din salariul său pe unan, dar ideea de a se despărŃi de el l-ar fi îngrozit pe istoric. BineînŃeles că atunci când se referea la Trantor, ceea ce îl interesa mai mult eraBiblioteca Galactică, fiindcă aceasta fusese cea mai mare din Galaxie pe vremurile imperiale(când se numea Biblioteca Imperială). Trantor, capitala celui mai mare şi populat Imperiupe care-l cunoscuse vreodată umanitatea, fusese un singur oraş mare cât o lume, a căruipopulaŃie depăşea cu mult patruzeci de miliarde de suflete, iar Biblioteca sa strânsesedovezi ale întregii munci creatoare (sau distractive) a umanităŃii, suma completă acunoştinŃelor umane. Şi era informatizată înŃr-o asemenea măsură, încât numai experŃiiputeau opera computerele. Demn de luat în seamă era că Biblioteca supravieŃuise. Pe Pelorat acest lucru îl uimeacel mai mult. În urmă cu două secole şi jumătate, când se prăbuşise şi fusese devastată,planeta Trantor suferise distrugeri îngrozitoare, iar istoriile privind mizeria umană şimoartea sunt de nepovestit. Cu toate acestea, Biblioteca supravieŃuise, apărată (se spunea)de către studenŃii UniversităŃii, care folosiseră arme ingenios concepute de ei înşişi. (Uniiîmpărtăşeau părerea că faptele de vitejie ale studenŃilor în apărarea UniversităŃii erauprezentate romanŃat). În orice caz, Biblioteca rezistase de-a lungul întregii perioade în care devastările seŃinuseră lanŃ. În această bibliotecă de pe o lume în ruine lucrase Ebling Mis când aproapecă aflase locul unde se afla cea de-a Doua FundaŃie (potrivit relatărilor în care oameniiFundaŃiei încă mai credeau, dar faŃă de care istoricii îşi exprimaseră dintotdeaunarezervele). La vremea lor, cele trei generaŃii de Darelli ― Bayta, Toran şi Arkady ― călcaseră peTrantor. Cu toate acestea, Ârkady nu vizitase Biblioteca, iar din epoca în care trăise ea şipână acum, Biblioteca nu influenŃase în vreun fel istoria galactică. Nimeni de pe FundaŃie nu mai venise pe Trantor de circa o sută douăzeci de ani, darnu erau motive temeinice să se considere că Biblioteca n-ar mai fi acolo. Cea mai sigurădovadă era faptul că ea nu exercitase nici o influenŃă. Cu siguranŃă că distrugerea ei ar fiprovocat emoŃie. Biblioteca fusese arhaică şi demodată şi pe vremea lui Ebiing Mis, dar acest lucru nuputea decât să prezinte avantaje. Pelorat îşi freca mâinile încântat când se gândea la oasemenea Bibliotecă. Cu cât mai veche şi demodată, cu atât era mai probabil să posede ceeace căuta el. În visurile sale, Pelorat intra în Bibliotecă şi întreba cu o voce şoptită şitemătoare: "Biblioteca a fost modernizată? AŃi zvârlit vechile benzi şi computerizările?" Şi defiecare dată îşi imagina răspunsul bibliotecarilor prăfuiŃi şi bătrâni cât veacul: "E la fel caîntotdeauna, Profesore." Iar acum avea să i se-mplinească visul. Chiar Primarul în persoană îi dăduseasigurări. Avea, însă, o nelămurire: cum de ştiuse ea despre lucrările lui, fiindcă nu reuşisesă publice prea multe articole? Deşi puŃine, lucrările lui fuseseră îndeajuns de documentatepentru a merita publicarea, dar nu făcuse o impresie nemaipomenită. Cu toate acestea, sespunea că Branno cea de Bronz ştia tot ce se petrece pe Terminus şi că avea ochi până şi învârful degetelor. Pelorat era în stare să creadă şi acest lucru, dar dacă ea ştia despre operalui de ce nu o considerase şi până acum importanta pentru a-l ajuta cât de cât din punct devedere financiar? În mare măsură, se gândi el, stârnind toată amărăciunea pe care-o avea în suflet,FundaŃia părea cu ochii aŃintiŃi către viitor. Toată lumea era absorbită de ideea celui de-alDoilea Imperiu şi de destinul acestuia. Nimeni n-avea timp şi nici dorinŃa de a arunca dincând în când câte-o privire înspre trecut ― iar cei care-o făceau, deranjau. Asta dovedea, desigur, o anumită doză de mărginire, însă de unul singur nu puteaalunga prostia. Şi poate că era mai bine aşa. Îşi va continua căutările dragi lui şi într-obună zi poate că avea să sosească momentul în care să fie recunoscut drept mareleCăutător al EsenŃialului. BineînŃeles, asta însemna (iar el, ca intelectual, era prea cinstit ca sa refuze a înŃelege)că şi el era absorbit de viitor ― un viitor în care avea să fie aclamat şi să fie declarat erou de
  18. 18. talia lui Hari Seldon. De fapt, el va fi mai mare, deoarece cum se putea comparadesfăşurarea unui viitor trasat limpede pe durată de numai un mileniu cu descifrarea unuitrecut lung de cel puŃin douăzeci şi cinci de milenii? Şi această clipă, ziua, lui cea mare, sosise. Primarul spusese că marele moment va veni la o zi după apariŃia imaginii lui Seldon.Acesta era singurul motiv pentru care, cu multe luni înainte, Pelorat se arătase interesat deCriza Seldon care acaparase gândurile tuturor celor de pe Terminus şi chiar din FederaŃie. Pentru el însă nu prezenta nici o importanŃă dacă Terminusul avea sa rămână încontinuare capitala FundaŃiei, ori nu. Iar acum, când criza lămurise lucrurile, Pelorat nuştia sigur cui dăduse dreptate Hari Seldon sau dacă problema în litigiu fusese luată măcarîn discuŃie. Îi era suficient că Seldon apărase şi că acum sosise ziua cea mare. Era trecut de două după-amiază când autovehiculul de teren opri pe aleea din faŃacasei lui Pelorat, situată într-o zonă destul de izolată din afara oraşului Terminus. Uşa din spate a maşinii se dădu în lături fără zgomot. Un gardian în uniforma UnităŃiide SiguranŃă a Primăriei coborî primul, urmat de un tânăr şi de alte două gărzi. Pelorat rămase impresionat fără să vrea. Iată că Primarul nu numai că ştia delucrările lui, dar le considera şi de cea mai mare importanŃă. Persoanei care avea să-i fietovarăş de călătorie i se dăduse o gardă de onoare, iar lui i se promisese o navă de înaltăclasă pe care tovarăşul lui avea să o piloteze. Deosebit de măgulitor! Deosebit... Menajera lui Pelorat deschise uşa. Tânărul intră, iar cele două gărzi se aşezară de oparte şi de cealaltă a uşii. Pelorat văzu că cel de-al treilea gardian rămăsese afară şi cătocmai sosise al doilea vehicul de teren. Pază suplimentară! Uluitor! Se întoarse, îl văzu pe tânăr în cameră şi rămase surprins descoperind că figura îi eracunoscută din holotransmisii. ― A, dumneavoastră sunteŃi Consilier. SunteŃi Trevize! ― Golan Trevize. Exact. Dumneavoastră sunteŃi Profesor Janov Pelorat? ― Da, da, răspunse Pelorat. Iar dumneavoastră sunteŃi cel care va... ― Vom călători împreună, răspunse Trevize destul de sec. Sau cel puŃin aşa mi s-acomunicat. ― Dar nu sunteŃi istoric. ― Nu, nu sunt. După cum singur aŃi spus, sunt Consilier, politician. ― Da... Unde mi-o fi mintea? Istoric sunt eu, prin urmare la ce-ar mai trebui al doilea?Dumneavoastră veŃi pilota nava. ― Da, mă pricep foarte bine la treaba asta. ― Ei, păi asta-i exact ce ne trebuie. Excelent! Tinere, regret că n-am o viziune practicăasupra lumii, la fel ca oamenii politici, dar dacă dumneavoastră sunteŃi un om practic, vomforma o echipă reuşită. ― În momentul de faŃă nu mă pot lăuda cu claritatea viziunii mele, dar se pare că vatrebui să ne străduim să alcătuim o echipă bună. N-avem de ales. ― Atunci să sperăm că-mi voi putea învinge teama faŃă de călătoria în spaŃiu. ŞtiŃi,domnule Consilier, n-am ieşit niciodată în spaŃiu. Sunt legat de pământ, dacă pot să măexprim astfel. Apropo, nu vreŃi un pahar cu ceai? O voi ruga pe Kloda să ne pregăteascăceva. ÎnŃeleg că avem, totuşi, câteva ore până la plecare. De fapt, eu sunt pregătit şi acum.Am tot ce ne trebuie. Primarul a dovedit o bunăvoinŃă ieşită din comun. Mă uimeşteinteresul domniei sale faŃă de acest proiect. ― Deci ştiaŃi de acest proiect? De când? se interesă Trevize. ― Primarul m-a abordat (şi, spunând acestea, Pelorat se încruntă uşor şi păru să facănişte socoteli în minte) acum două sau trei săptămâni. Eu am fost încântat. Iar acum, dacăm-am lămurit că-mi trebuia un pilot şi nu un al doilea istoric, mă bucur că dumneavoastră,stimate prieten, veŃi fi tovarăşul meu de călătorie. ― Cu două sau poate trei săptămâni în urmă, repetă Trevize cu o voce mirată. Deci, sepregătea de multă vreme. Iar eu... Vocea i se stinse. ― Poftim? ― A, nimic, Profesore. Am uneori prostul obicei de a gândi cu voce tare. Dacă voiajulnostru se va prelungi, va trebui să vă obişnuiŃi cu asta. ― Da, cu siguranŃă, încuviinŃă Pelorat, îndemnându-l pe Trevize cu gesturi largi cătremasa din sufragerie unde ceaiul fusese adus cu mare fast de către menajeră. Ştim cândplecăm, dar n-avem idee când ne vom întoarce. Primarul m-a asigurat că putem călători câtdorim, că toată Galaxia va fi a noastră şi că putem apela la fondurile financiare aleFundaŃiei oriunde vom merge. A precizat, desigur, că aceste cheltuieli ar trebui să fierezonabile. Am promis că vom proceda întocmai. (Chicoti vesel şi-şi frecă mâinile.) LuaŃi loc,stimate prieten, luaŃi loc. Cine ştie când vom mai lua masa pe Terminus. Trevize se aşeză. ― AveŃi familie, Profesore?
  19. 19. ― Am un fiu, la Universitatea Santanni. Cred că-i chimist sau ceva de genul ăsta.Seamănă cu maică-sa. Nici ea n-a stat prea multă vreme cu mine, aşa că vă daŃi seama cănu port grija nimănui; cum s-ar zice, nimic nu mă împiedică să-mi caut norocul. SuntîncredinŃat că nici dumneavoastră n-aveŃi pe nimeni. Dar luaŃi un sandviş, tinere domn. ― Nici pe mine nu mă reŃine mare lucra. Poate câteva femei. Una vine, alta pleacă... ― Aşa-s femeile. E bine când lucrurile se aranjează aşa. Ba chiar e şi mai plăcut cânddescoperi că relaŃiile astea nu trebuie luate în serios. N-ai copii, bănuiesc. ― Nici unul. ― Foarte bine! Ştii, sunt într-o dispoziŃie de zile mari. Când ai venit, am rămas puŃinsurprins, recunosc. Acum, însă, găsesc că eşti foarte reconfortant. Îmi lipseau tinereŃea şientuziasmul unei persoane care să se simtă în largul ei în Galaxie. Vom porni într-ocăutare, ştii. O căutare cu totul deosebită. Chipul calm al lui Pelorat şi vocea lui domoală fură străbătute de o vioiciuneneobişnuită, fără însă ca trăsăturile feŃei sau intonaŃia să lase să se observe ceva. ― Mă întreb dacă Ńi s-a spus despre asta. ― O căutare cu totul deosebită? întrebă Trevize încercând să înŃeleagă. ― Da, bineînŃeles. Printre zecile de milioane de lumi locuite ale Galaxiei există o perlănepreŃuită şi nu posedăm decât vagi indicii care să ne slujească drept ghid. Şi tocmai dinpricina asta, dacă o vom găsi, vom obŃine un trofeu inegalabil. Iar dacă vom reuşi astaîmpreună, băiete, o, ar trebui să-Ńi spun Trevize, pentru că n-aş vrea să crezi că mi-am pusîn gând să te domin, atunci, numele noastre vor fi pe toate buzele oamenilor până lasfârşitul timpului. ― Trofeul despre care vorbiŃi, perla aceasta nepreŃuită... ― Vorbesc precum Arkady Darell ― ştii, scriitoarea ― când se referea la cea de-a DouaFundaŃie, nu-i aşa? Nici nu-i de mirare că pari surprins. (Pelorat lăsă capul pe spate, deparcă ar fi vrut să izbucnească în râs, însă se mulŃumi să zâmbească.) Nu-i ceva atât denebunesc şi de lipsit de importanŃă, te asigur. ― Dacă nu vă referiŃi la cea de-a Doua FundaŃie, atunci despre ce este vorba,Profesore? Pelorat deveni dintr-o dată grav. chiar împăciuitor: ― A, deci Primarul nu Ńi-a spus? E ciudat, să ştii. Zeci de ani am dispreŃuit guvernulpentru incapacitatea lui de a înŃelege cu ce mă ocupam, iar acum, dintr-o dată, PrimarulBranno a devenit extraordinar de generos. ― Da, spuse Trevize, fără a încerca să-şi ascundă ironia în glas, Primarul este o femeieanimată de nebănuite sentimente filantropice, dar mie nu mi-a spus despre ce este vorba. ― Deci n-ai nici o idee despre cercetările mele? ― Nu. Regret. ― Nu-i nevoie să-Ńi ceri scuze. Nu-i nimic. N-am făcut ceva ieşit din comun ca să auzide mine. Să-Ńi explic. Tu şi eu vom căuta şi vom găsi, pentru că mi-a venit o ideeextraordinară, da, vom descoperi Pământul. 10 Trevize nu dormise bine în noaptea aceea. Se zbătuse neîncetat, fără să găsească ieşire din închisoarea pe care bătrâna oconstruise în jurul lui. Nu putea găsi o cale de scăpare. Era silit să plece în exil şi nu avea cum să se opună. Hotărârea fusese implacabilă şirece şi Primarul nu se deranjase câtuşi de puŃin să ascundă neconstituŃionalitatea întregiiacŃiuni. El se bazase pe drepturile sale de Consilier şi de cetăŃean al FederaŃiei, iar ea nudovedise nici o urmă de respect faŃă de ele. Iar acum, acest Pelorat, acest ciudat erudit care părea să trăiască într-o lume cu carenu avea nici cea mai vagă legătură, îi spunea că vajnica bătrână făcuse pregătiri pentruplecarea asta cu săptămâni înainte. Se simŃea "băieŃelul" la care făcuse ea referire. Avea să fie exilat împreună cu un specialist în istorie care nu-l scosese din "stimateprieten" şi care părea să trăiască un sentiment de bucurie tăcută pentru că se afla în pragulunei călătorii Galactice în căutarea Pământului! În numele bunicii Catârului, ce mai era şi Pământul ăsta? Întrebase. Era absolut normal! De cum auzise numele acesta ceruse lămuriri: ― IertaŃi-mă, Profesore. Sunt un ignorant în specialitatea dumneavoastră şi sper că nuvă supăraŃi dacă o să vă rog să-mi daŃi o explicaŃie pe înŃelesul meu. Ce este Pământul? Cu un aer grav, Pelorat îl privise lung şi spusese: ― E o planetă. Planeta originară. Cea pe care au apărut pentru întâia oară fiinŃeleumane, stimate prietene. ― Au apărut pentru întâia dată? făcuse Trevize ochii mari de mirare. De unde?
  20. 20. ― De niciunde. E planeta pe care umanitatea s-a dezvoltat din animale inferioare, prinprocese evolutive. Trevize se gândise la spusele lui Pelorat, apoi clătinase din cap: ― Nu înŃeleg ce vreŃi să spuneŃi. Pe chipul lui Pelorat apănise o expresie de iritare care dispăruse într-o clipă. Îşidresese glasul şi continuase: ― A fost o vreme când Terminus nu avea populaŃie. FiinŃele umane au sosit de pe altelumi. Presupun că ştii asta. ― Da, desigur, spusese Trevize indispus. Îl iritase tonul doctoral al celuilalt. ― Foarte bine. Acest lucru rămâne valabil şi pentru toate celelalte lumi. Anacreon,Santanni, Kalgan... şi multe altele. Toate au fost întemeiate. Cândva, în trecut, oamenii ausosit acolo de pe alte lumi, lucru adevărat şi în cazul planetei Trantor care, chiar dacăvreme de douăzeci de mii de ani a fost o mare metropolă, înainte de asta n-a avut locuitori. ― Păi cum a fost înainte? ― Pustie! Adică, lipsită de fiinŃe umane. ― Asta-i greu de crezut. ― Dar e adevărat. O dovedesc vechile documente. ― De unde au venit oamenii care s-au stabilit la început pe Trantor? ― Nimeni nu ştie sigur. Sute de planete susŃin că au fost populate în negurileantichităŃii şi la popoarele acestora se întâlnesc istorii ciudate privind sosirea primelorseminŃe ale umanităŃii. Istoricii înclină să ignore astfel de poveşti şi se gândesc în schimb la"Problema Originii." ― Asta ce mai înseamnă? N-am mai auzit de aşa ceva. ― Nici nu mă surprinde. Istoricii actuali nu prea îndrăgesc această problemă,recunosc asta. Însă a fost o vreme, în timpul decăderii Imperiului, când ea a stârnit interesîn rândul intelectualilor. Salvor Hardin o menŃionează în trecere în memoriile lui. Este oproblemă de indentitate şi de localizare a planetei de pe care a pornit totul. Dacă privimînapoi în timp, umanitatea se retrage de pe lumile cele mai recent colonizate spre altele maivechi, şi de acolo spre altele şi mai vechi, până când totul se concentrează pe o singurălume ― cea originară. Trevize se gândise pe dată la efectul evident al argumentaŃiei: ― N-ar fi putut exista mai multe planete de origine? ― BineînŃeles că nu. FiinŃele umane din întreaga Galaxie aparŃin unei singure specii.O specie unică nu poate avea originea pe mai mult de o planetă. Este imposibil. ― De unde ştiŃi? ― În primul rând, şi Pelorat îşi împreună mâinile, lăsând impresia că se pregătea,neîndoielnic, să Ńină o lungă şi complicată prelegere. Apoi îşi lăsase mâinile, să alunece pelângă corp şi spusese pe un ton convingător: ― Stimate prieten, îŃi dau cuvântul meu de onoare. Trevize făcuse o plecăciune politicoasă şi zisese: ― Nici prin gând nu-mi trece să pun la îndoială cuvântul dumneavoastră, ProfesorPelorat. Presupunând, prin urmare, că există o planetă de origine, n-ar putea apare sutecare să pretindă această onoare? ― Nu numai că ar putea, ci chiar există. Cu toate acestea, pretenŀP

×