2. J.F.K. J.F.K., erou al războiului din Pacific, a adoptatpoliticanoilorfrontiereşi a devenitcel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americiifiindpeparcursulmandatului său un conducător puternic, indiferent de situaţiilepoliticepe care a trebuit să le gestioneze (războiul din Vietnam, criza din Cuba, programulspaţial “Apollo”).
3. Evenimentebiografice 1917 - s-a născut la Brookline înMassachusetts, S.U.A. 1960 - a fost confirmat drept cel mai tânăr şi primul preşedinte ales romano-catolic al SUA; discursul său inaugural a fost unul dintre cele mai memorabile discursuri ale secolului al XX-lea la Washington, în Districtul Columbia, S.U.A. 1961 - a înfiinţat organizaţia "Peace Corps" în S.U.A.; 1962- a fost sărbătorit cu ocazia zilei sale de naştere la Madison Square Garden, New York City, în New York, S.U.A. 1963- a murit asasinatla Dallas, în Texas, S.U.A.
4. Programul politic al lui J.F.K. O dată cu tânărulşidinamiculpreşedinte democrat J.F.K., ,,America realizează o schimbare de generaţie” şi se lanseazăîncucerirea a ceeace se vanumi ,,noua frontieră”, adică a tuturorobstacolelor care împiedică S.U.A. să-şiafirmesuperioritatea economicăşitehnicăşi să fie recunoscute ca lideriilumiioccidentale. Kennedy, convins de superioritateaabsolută a valorilorapărate de ţarasa, libertateaşidemocraţia, vrea săconsolidezeputereaamericanăatâtpe plan intern câtsipe plan extern. Programulpromovat de J.F.K. susţinearelansareaeconomiei, combatereasegregaţieirasiale, progresulştiinţeişi a tehnicilormoderne. Preşedintelespera să fie urmat de concetăţenii săiatuncicând le declara: ,,Nu văîntrebaţicepoateţaravoastră săfacăpentruvoi; întrebaţi-vămaidegrabăceputeţivoi săfaceţipentruţaravoastră.“
5. Programul politic al lui J.F.K. Congresul nu acceptădecât un număr mic de reformepropuse de preşedinte. Ca şiînepocapreşedintelui Truman, parlamentarii se opunreformelorsocialeşidrepturilornegrilor. Ei acceptăcreştereasalariului minim, extinderea cătrenoibeneficiari a asistenţeisociale, asistenţa federalăacordatăregiunilorîndificultate, un program de credit petermen lung acordatconstrucţiilor, subvenţiipentrurenovareacaselor. Un ,, program spaţial” trebuia să permitătrimitereaunuiompeLună. Congresulrefuză sădiscute un proiect de reformă fiscală, esterespins un proiect de ajutor federal pentrueducaţie, iarîndomeniuleconomiei, preşedintele nu obţinedecât măsuriparţiale de relansare.
6. Problemarasială Congresul nu a acceptatpropunereapreşedintelui de a suprimadiscriminarearasialăînlocurilepublice, îndomeniullocurilor de muncăşipelisteleelectorale. Totuşi, presedintele a reuşit săsuprimesegregaţiaîntransporturileinterstatale, numeştenegriînfuncţiiînalteşiimpune cu forţaadmitereacâtorvastudenţinegriînuniversităţile din Mississippi şi Alabama (acestedouă state refuzândîncă, împreună cu Carolina de Sud, să practice integrareaşcolară, chiarşiteoretică). Initiaţivapreşedintelui J.F.K., neacceptată de Congresva duce la intensificarearevoltelornegrilormaitârziu, în 1964, cândvorizbucniastfel de revolteînpeste 100 de oraşeamericane.
7. Politica externă a lui J.F.K. Preşedintele J.F.K. a acordatprioritaterelaţiilor cu străinătatea. A negociat cu C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană) pentru a deschidepiaţaeuropeanăexporturiloramericane. A acordat o atenţiedeosebitărelaţiilor cu U.R.S.S.-ulşi China comunistă care, spunea el, ,,nu au renunţat la ambţiilelor de dominaţiemondială”. Era de părerea cămenţinerea păcii nu poatefiobţinutădecâtprintr-o forţămilitară de descurajare, aşa că a măritbugetulapărării. Înanul 1961 îlîntâlneşte la Paris pe Charles de Gaulle (preşedinteleFranţei), acesta rămânânâd plăcut impresionat de tânărulpreşedinteşi de familiasa. J.F.K. s-a doveditfermîndivergenţele cu sovieticii, atât cu privire la Germania şi la Berlin, câtşiînafacerearachetelor din Cuba. Problemacubanezăîlconvinge că săraciafaciliteazăimplantareacomunismuluişi, pentru a evitaascensiunea la putere a unuinou Castro înemisfera occidentală, el întemeiazăAlianţapentruprogres, destinată săvinăînajutorul ţărilor din America Latină.
10. Crizarachetelorsovietice din Cuba Criza din Cuba se înscrieîntr-un context internaţional de revenire la RăzboiulRece dupărelativadestindere a anilor 1953-1956. Această criză a fost privită ca fiind momentul în care Războiul Rece a fost foarte aproape să devină un război nuclear şi să se transforme în cel de-al Treilea Război Mondial. La 14 octombrie 1962, avioane U2 zburând la foarte mare altitudine au reperatpeteritoriulcubanezrampe de lansareîn curs de a fiinstalate. Acesteaarfipututfidotate cu rachetebalistice cu razămedie de acţiunecapabile sătransporteîncărcătură nuclearăşi săatingă o porţiune a teritoriuluiamerican (Cuba se află la o distanţă de 150 km de coasteleFloridei).
12. Crizarachetelorsovietice din Cuba PreşedinteleJ.F.Kennedy a lansat un apel cătreomologul său Hrusciovprin care îicereaacestuia să,,stopezeşi săînlătureaceastăameninţareclandestină, necugetatăşiprovocatoare la adresa păciimondialeşipentru a instaurarelaţii stabile între ţările noastre (…) pentru a abandonaaceastătentativă de cucerire a dominaţieimondiale, şipentru a se alăturaunuiefortistoric, cu scopul de a pune capăt periculoasei curse a înarmarilorşi de a transformaistoriaomenirii .”
13. Crizarachetelorsovietice din Cuba Deznodământul a reprezentat un pas înapoi al Moscovei. Kennedy a avutgrijă săîilaseluiHrusciovposibilitatea de a daînapoi fără a-şipierdeprestanţa. Pe 28 octombrie, ca urmare a unor diverse manevrediplomatice, ,,numarul 1” de la Kremlin decide săordoneîntoarcereaflotei sale şi săretragăracheteleşibombardierele din Cuba. A fost un succes personal pentru Kennedy care a devenitîncâtevazileeroul “ereinucleare”. Criza rachetelor cubaneze a constituit cel mai periculos punct al Războiului Rece, cândomenirea a fost cel mai aproape de un război nuclear total. Prin urmare, s-a instaurat o linie telefonică directă (aşa numita "linie roşie") între Kremlin şi Casa Albă pentru a evita un război nedorit.
14. Asasinarealui J.F.K. La 22 noiembrie 1963, preşedintele Kennedy esteasasinat la Dallas, Texas. Vicepreşedintele Lyndon Johnson esteacela care, cum prevedeConstituţia, preiaconducereaStatelor Unite ale Americii.
16. BIBLIOGRAFIE Milza, P., Berstein, S., Istoriasecolului XX, vol II, Editura ALL, Bucureşti, 1998; Burner, D., John F. Kennedy şinouageneraţie , EdituraOrizonturi, Bucureşti, 1995.
