zodiacul, cheia omului si universulu

1. OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
ZODIACUL, CHEIA OMULUI ŞI UNIVERSULUI
colecţia IZVOR Nr. 220
Cap I Incinta Zodiacului
Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că noi trăim într-un ocean fluidic pe care îl numeşte lumină
astrală. Acest fluid este atât de sensibil încât totul se înscrie în el: cea mai nesemnificativă
dintre acţiunile noastre, cea mai mică emoţie, cel mai mic gând. După tradiţia ezoterică,
această lumină astrală este o materie de o extremă subtilitate pe care o degajă toate
creaturile, oamenii, animalele, plantele, pietrele şi chiar stelele. Acest fluid a fost denumit de
Hermes Trimegistul “Telesma” şi a spus despre el: “Soarele este tatăl său, luna este mama
sa, vântul l-a transportat în pântecul său şi pământul este doica sa.” Evident, nu trebuie să
înţelegem soarele (focul), luna (apa), vântul (aerul) şi pământul numai ca cele patru
elemente materiale pe care le cunoaştem, ci trebuie să le luăm ca principii cosmice
fundamentale din care e constituită materia.
Hinduşii numesc această materie fluidică Akasha. Dar în realitate nu contează
numele pe care i se dă: electricitate cosmică, şarpele primordial, forţa Fohat… Cum fiecare
creatură care gândeşte, simte şi acţionează îi imprimă vibraţii noi, e imposibil să
determinăm şi să numim toate formele sale de la crearea lumii. Natura sa e extrem de
misterioasă, şi tot ce putem spune despre ea este totodată adevărat şi neadevărat. Această
Akasha are deci proprietatea de a înregistra tot ce se întâmplă în univers. Şi de altfel, proba
că totul se înregistrează este că clarvăzătorii pot citi despre un obiect evenimentele care s-
au derulat în jurul lui, şi chiar destinul unei persoane care a avut acel obiect în mână pentru
un minut sau două. Eu vorbesc, evident, de adevăraţii clarvăzători. Existenţa unei astfel de
clarvederi este un argument extraordinar: dacă savanţii materialişti ar ţine cont de ea, ar fi
obligaţi să-şi modifice punctul lor de vedere asupra naturii materiei.
Acest fluid, acestă Akasha unde totul se imprimă, unde totul se reflectă, se întinde
până la marginile universului, reprezintă pentru noi limitele zodiacului, pentru că cercul
zodiacului reprezintă simbolic spaţiul pe care Dumnezeu l-a delimitat pentru a crea lumea.
De altfel, după Ştiinţa iniţiatică, succesiunea celor douăsprezece semne ale zodiacului
(Berbecul , Taurul , Gemenii , Cancer , Leu , Fecioară , Balanţa ,
Scorpionul , Săgetătorul , Capricornul , Vărsătorul , Peştii ) relevă diferitele
etape ale creaţiei.
1

2. Berbecul dă impulsul, este forţa de nestăpânit care tâşneşte şi vrea să se manifeste
cu orice preţ, ca mugurii primăvara. Acestei forţe brute Taurul îi aduce materie, dar această
materie încă nu este organizată, ea nu este decât o masă fără formă de elemente
nediferenţiate. Când vedeţi un şantier în pregătire în ce vederea construcţiei unei case, este
etapa Taurului. Dar cu aceste elemente trebuie realizat ceva. De aceea Gemenii încep să
stabilească o reţea de comunicaţie pentru ca munca să se poată face: acestea sunt scările,
roabele, scripeţii, macaralele care transportă materialele dintr-un punct în altul al şantierului.
Când soseşte Cancer-ul, el stabileşte fundaţia, o bază solidă din “beton armat”. În
natură, această bază este sămânţa, miezul, spre care încep să conveargă diferitele
elemente care vor contribui la dezvoltarea sa. Asupra acestui miez Leul începe să lucreze,
introducând o forţă centrifugă. El măreşte căldura şi de asemenea şi intensitatea mişcării. O
explozie se produce şi masa începe să se manifeste şi să proiecteze raze în spaţiu. Atunci
când îi vine rândul să sosească, Fecioara declară că trebuie introduse ordinea şi
organizarea în acest ansamblu. Ea se pune deci pe treabă şi fiecare lucru este pus la locul
său. Dar ordinea e insuficientă, lipseşte un element estetic, de armonie, şi Balanţa aduce
acest element. Este a şaptea zi (al şaptelea semn) şi munca se opreşte puţin, pentru ca
lucrătorii să se poată odihni şi distra un pic.
În acest climat de veselie, unii lucrători uită de muncă şi se lasă copleşiţi de lene,
moliciune. Astfel elementele de dezagregare încep să se introducă: apare Scorpionul, şi
iată necazurile, ostilităţile. Este deci rândul Săgetătorului să apară, care posedă darul de a
împăca fiinţele între ele şi a le lega Cerului. Când soseşte, el canalizează acest prea-plin de
energii în fierbere pentru a le orienta (arcul şi săgeata pe care le ţine centaurul) şi să le facă
să servească unei activităţi superioare. Acum, această lume ordonată ale a cărui roţi
(dinţate) funcţionează perfect are tendinţa de a se cristaliza, a îngheţa sub influenţa
Capricornului, şi viaţa începe să o părăsească. Atunci, pentru a nu fi distrusă din cauza
tendinţei de materializare, Vărsătorul pune în acţiune acţiune curenţii puternici ai spiritului.
Când sosesc Peştii, ei proiectează pacea asupra lumii. În această pace şi armonie
universală, viaţa devine pură, subtilă, până ce totul se topeşte şi se reîntoarce spre Oceanul
originilor.
Toţi cei care penetrează încinta zodiacului sunt supuşi imperativelor timpului
(perioade, cicluri) şi spaţiului (localizarea în interiorul incintei). Numai cele mai pure spirite
sunt libere, ele nu sunt înlănţuite de timp şi spaţiu. Dar de îndată ce se încarnează, ele intră
în incinta zodiacului şi sunt prinse în cercul magic al implacabilului destin care înlănţuie
chiar şi fiinţele cele mai luminoase, marii Fii ai lui Dumnezeu.
De altfel, cu corpul ei fizic, fiinţa umană reprezintă ea însăşi cercul zodiacului în
interiorul căruia spiritul său este menţinut captiv. Fiecărui semn îi corespunde o parte a
corpului:
Bebecul : capul
Taurul : gâtul
Gemenii : braţele-plămânii
Cancer : stomacul
Leul : inima
Fecioara : intestinele şi plexul solar
Balanţa : rinichii
Scorpionul : organele genitale
Săgetătorul : coapsele
Capricorul : genunchii
2

3. Vărsătorul : pulpele
Peştii : picioarele
Pentru a scăpa acestui Şarpe care îl stânge în inelele sale, omul trebuie să iasă din
ciclul reîncarnărilor.
În momentul naşterii, corpul eteric al copilului care mai este încă ca o ceară moale şi
virgină, primeşte amprenta influenţelor astrale. Apoi, odată ceara răcită, ea nu mai poate fi
modificată. Atunci când copilul scoate primul său strigăt, cerul aplică pecetea sa pe corpul
său eteric şi fixează horoscopul său în care se înscrie destinul său. Singurul mijloc pentru
om de a se elibera de limitările pe care i le impun astrele este să muncească pentru a
restabili conştient legătura cu Dumnezeu, scăpând astfel de legea necesităţii pentru a intra
sub legea graţiei. Dar această libertate la care aspirăm toţi este ultimul lucru pe care îl vom
obţine. De aceea libertatea este considerată ca o coroană a spiritualităţii; această coroană
este un cerc de lumină pe care Iniţiatul îl poartă deasupra capului pentru a arăta că este
ieşit din cercul limitărilor terestre.
Să studiem acum consecinţele practice pentru viaţa noastră cotidiană a existenţei
cercului zodiacal. Să presupunem că plimbându-vă prin munţi vă amuzaţi strigând un
cuvânt, un apel, ce se petrece? Muntele vi-l retrimite. Sunetul, cuvântul, s-au lovit de un
obstacol care le-au trimis înapoi. Este exact ca şi cum aţi arunca o minge spre sol: ea
sare… sau spre un perete: ea revine izbindu-vă. Acestea sunt legi fizice şi legile fizice sunt
o reflectare a legilor spirituale. Deci, dacă veţi striga: “Vă iubesc”, din toate părţile ecoul va
reveni spunându-vă: “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc…” Şi dacă veţi striga: “Vă detest”, din
toate părţile ecoul vă va răspunde: “Vă detest, vă detest, vă detest…”
Trebuie să înţelegeţi că în viaţă acelaşi lucru nu încetează să se repete: fără
încetare, prin gândurile, sentimentele, actele sale, omul emite unde benefice sau malefice;
aceste unde călătoresc prin spaţiu până când întâlnesc un obstacol care le trimite spre el, şi
primeşte atunci cadouri sau lovituri de baston. Ei da, şoc şi retur (acţiune şi reacţiune). Toţi
care cunosc această lege se străduiesc să trimită peste tot lumină, dragoste, bunătate,
puritate, căldură, şi într-o zi sau alta ei vor primi obligatoriu în retur aceleaşi binecuvântări:
ei se vor simţi fericiţi, împliniţi, vor obţine succese. Îşi vor spune: “Dumnezeu m-a răsplătit!”
Nu, Dumnezeu nici măcar nu e la curent, El are alte lucruri de făcut decât să ne observe
fără încetare şi să-şi noteze toate acţiunile noastre pentru a ne recompensa sau a ne
pedepsi. El a stabilit legi în noi şi în afara noastră, şi aceste legi sunt cele care ne
pedepsesc sau ne recompensează.
Cercul cu un punct central ☉ , aceasta e structura pe care o regăsim peste tot în
univers. Luaţi orice organism, o celulă de exemplu: veţi vedea un nucleu, citoplasmă şi în
jur o peliculă, membrana. Luaţi un fruct: în centru veţi găsi miezul, apoi pulpa, carnea …. pe
care o mâncăm şi în fine pielea sau coaja. Deci, orice organism viu are un centru, apoi un
spaţiu unde viaţa circulă şi în fine, o “piele” care serveşte drept frontieră, limită, graţie căreia
legea ecoului poate acţiona.
Acum, se poate ca distanţa de la centru la periferie să fie foarte mare, vocea să
călătorească foarte foarte departe, şi că numai după ani să întâlnească un obstacol care să
o trimită înapoi. Nu din cauză că legea şocului şi returului se face aşteptată nu se produce
nimic; da, se va produce mereu ceva, dar mai târziu, poate într-o altă încarnare, pentru că
frontiera (sau periferia, obstacolul) este foarte îndepărtată. Şi astfel se explică destinul
înscris în tema noastră astrală: ea este consecinţa acţiunilor noastre trecute.
Atomul şi sistemul solar posedă o structură identică: un cerc cu un punct central. Iar
spaţiul care înconjură acest punct reprezintă materia; fără spaţiu, materia nu ar exista. În
timp ce spiritul nu are nevoie de spaţiu; puterea sa ţine de faptul că deşi fiind un punct infim,
el acţionează peste tot deodată. Numai în graniţele acestui spaţiu ocupat de materie totul
se loveşte, apoi se reîntoarce spre punctul de plecare. Astfel, prin intermediul materiei, tot
ceea ce facem, tot ceea ce gândim revin la noi după ce au parcurs spaţiul. Materia e cea
3

4. care retrimite ecoul, nu spiritul. Spiritul acţionează şi materia reacţionează, ea răspunde
impulsului. Rolul său este de a face faţă spiritului, de a se opune lui, de a-l limita, de al face
prizonier chiar. Şi zodiacul este această limită care cuprinde universul nostru aşa cum şi
şarpele materiei cuprinde spiritul.
Cap II Formarea omului şi Zodiacul
Formarea omului s-a derulat în paralel cu cea a universului. La origine, fiinţa
umană era o simplă sferă fluidică. Ea nu avea nici plămâni, nici stomac, nici membre,
ci numai un cap care se deplasa ca o meduză într-un ocean de foc. Atunci când o
parte din acest foc s-a condensat pentru a forma aerul, au apărut plămânii. Mai târziu,
o parte de aer s-a condensat pentru a produce apa, şi atunci s-au format stomacul,
pântecul, intestinele. În fine, o parte din apă s-a condensat pentru a produce
pământul şi s-au format picioarele, braţele.
Dar aceste patru elemente care constituiau substanţa omului şi a universului
nu erau elementele materiale pe care noi le cunoaştem; ele erau de natură eterică,
subtilă, şi omul astfel format nu exista încă în planul fizic. Omul n-a început să se
materializeze decât atunci când picioarele sale au fost formate, şi tocmai picioarele s-
au materializat primele, apoi gambele, coapsele, organele genitale, plexul solar,
stomacul… şi aşa mai departe până la cap. Capul s-a materializat ultimul cu toate că
s-a format primul; picioarele, care s-au format ultimele s-au materializat primele. Cei
doi curenţi: involutiv (apariţia organelor în ordinea: cap, plămâni, etc.) şi evolutiv
(materializarea lor în ordine inversă), îi regăsim în zodiac.
Atunci când enumeraţi semnele zodiacului începând în ordinea: Berbec, Taur,
Gemeni, Cancer, etc…urmaţi mişcarea involutivă. Astfel s-a format omul, începând cu
capul. Şi Berbecul este tocmai capul, pentru că am văzut că fiecărui semn al zodiacului îi
corespunde o parte a corpului uman. Iar atunci când punctul vernal (această lucrare nefiind
un manual de astrologie, elementele astronomice de bază privind zodiacul se presupun
cunoscute) parcurge zodiacul în sens invers, în ordinea: Peşti, Vărsător, Capricorn,
Săgetător, Scorpion, etc.. traiectul său corespunde unei mişcări evolutive; el urmează
ordinea în care s-au materializat organele. Dacă luăm în considerare acum mişcarea
planetelor în raport cu zodiacul, regăsim aceeaşi opoziţie. Constelaţiile zodiacului urcă pe
cer urmând aceeaşi ordine: Berbec, Taur, Gemeni, în timp ce planetele se rotesc în sens
invers.
Putem încă să studiem opoziţia între planete şi zodiac dintr-un alt punct de vedere.
Zodiacul reprezintă partea stabilă, imuabilă. Spre deosebire de planete care sunt mereu în
mişcare, zodiacul păstrează ordinea şi regularitatea sa. Niciodată nu s-a văzut Berbecul
alături de Balanţă, sau Peştii între Leu şi Fecioară. Constelaţiile zodiacului conservă
acceaşi ordine din eternitate, în timp ce planetele nu sunt niciodată în acelaşi loc nici în
aceeaşi ordine unele în raport cu altele. Ele reprezintă domeniul psihic care variază în
mod constant în opoziţie cu corpul fizic care prezintă mereu aceeaşi dispoziţie. Nici
capul, nici stomacul, nici picioarele nu şi-au schimbat niciodată locul. Membrele, organele
păstrează, ca şi semnele zodiacului, un loc fix de la creaţia lumii. În timp ce în interiorul
corpului, totul este în mişcare: mişcarea sângelui, o umorilor şi curenţii nervoşi care
traversează organismul. Exact ca planetele care sunt mereu în mişcare.
Pe de altă parte, ştiţi că planetele primesc o mare putere, sau din contră
influenţa lor e micşorată după semnele pe care le parcurg, şi ele la rândul lor
acţionează asupra acestor semne. Când Marte ajunge în Berbec, el devine puternic,
pentru că Berbecul îi dă toate energiile sale. Marte şi Berbecul se simpatizează reciproc, se
înţeleg unul pe altul şi îşi extrag forţe unul din altul. Dar când Marte soseşte în alte semne
ca şi Cancer sau Balanţă, de exemplu, el devine slab pentru că aceste semne îi sunt
străine. În acelaşi fel, în noi,
4

5. Ceea ce reprezintă planetele, adică impulsurile, tendinţele, sentimentele, sunt mai
mult sau mai puţin exaltate sau diminuate după organele, centrele prin intermediul
cărora se manifestă. Dacă vă veţi pune dragostea în cap, ea nu v-a acţiona în acelaşi fel
ca şi cum aţi fi pus-o în inimă. Şi dacă veţi plasa înţelepciunea altundeva decât în cap, ce
va face ea?… Numai acolo unde organele şi forţele se înţeleg primesc unele de la altele
mari energii. Iată nişte puncte care trebuie aprofundate.
La fel cum planetele se găsesc exaltate sau în exil în unele semne, la fel facultăţile
noastre intelectuale, afective şi fizice sunt întărite sau slăbite după organele prin
intermediul cărora ele caută să se exteriorizeze.
Nu trebuie să vă mulţumiţi să studiaţi zodiacul într-o manieră abstractă, teoretică ci
să învăţaţi să-l regăsiţi şi să-l interpretaţi în toate manifestările existenţei. Numai atunci
astrologia va deveni cu adevărat vie şi utilă pentru voi. Zodiacul este o carte de o
extraordinară bogăţie şi profunzime, care conţine toate misterele vieţii. Multiplele
combinaţii pe care le formează neîncetat semnele şi planetele între ele sunt ca şi firele care
se ţes. Zi după zi aceste combinaţii formează cadrul (de desfăşurare a) vieţii.
Cap III Ciclul planetar al orelor şi zilele săptămânii
Arborele sefirotic este o figură simbolică de o mare profunzime prin intermediul
căreia kabbaliştii au vrut să exprime crearea lumii. Kabbala spune că la origine a fost
Absolutul, Nemanifestatul, Ain Soph Aur, adică lumina fără de sfârşit, şi toată creaţia nu
este decât o condensare a acestei lumini. Cele zece sefiroturi, sau regiuni divine, s-au
format deci prin emanaţii succesive şi fiecare dintre ele este ataşat unei planete: lui Malkout
îi corespunde Pământul, lui Iesod Luna, lui Hod Mercur, lui Netzach Venus, lui Tipheret
Soarele, lui Gebourah Marte, lui Hesed Jupiter, lui Binah Saturn… În zilele noastre se
atribuie Uranus lui Hokmah şi Neptun lui Kether, dar Anticii care nu cunoşteau planetele
sistemului solar mai depărtate de Saturn îi atribuiau lui Hokmah zodiacul şi lui Kether
primele turbioane care au prezidat creaţia.
Dacă luăm în considerare cele şapte planete, de la Lună la Saturn, plasate pe
arborele sefirotic, vom vedea că sunt chiar cele ce corespund celor şapte zile ale
săptămânii, dar într-o ordine diferită. În arborele sefirotic planetele sunt în ordinea: Luna,
Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn iar zilele săptămânii sunt în ordinea: Soare
(Duminica), Luna (Luni), Marte (Marţi), Mercur (Miercuri), Jupiter (Joi), Venus (Vineri),
Saturn (Sâmbătă). Vă întrebaţi desigur la ce corespunde această ordine a zilelor
săptămânii…
Să începem cu Saturn care este prima planetă plecând de sus din Arborele sefirotic.
Tradiţia ezoterică spune că planeta Saturn guvernează asupra primei ore din ziua de
Sâmbătă, în timp ce ora următoare e guvernată de Jupiter, a treia de Marte, a patra de
Soare… şi aşa mai departe până la ora a opta, care este din nou sub influenţa lui Saturn; şi
ciclul reîncepe. Tot la opt ore vom regăsi influenţa lui Saturn. Atingem astfel şi cea dea
douăzeci şi patra oră şi constatăm că prima oră a zilei următoare e guvernată de Soare.
prima oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ℜ ℑ
SÂMBĂTĂ a 8-a oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ℜ ℑ
a 15-a oră ∅ ⊕ ⊗ ℵ ℘ℜ ℑ
a 22-a oră ∅ ⊕ ⊗
5

6. prima oră ℵ ℘ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗
DUMINICĂ a 8-a oră ℵ ℘ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗
a 15-a oră ℵ ℘ℜ ℑ ∅ ⊕ ⊗
a 22-a oră ℵ ℘ℜ
Aplicând acelaşi procedeu fiecărei zile vom constata că prima oră este sub dominaţia
planetei care corespunde acelei zile, adică Luna pentru Luni, Marte pentru Marţi, Mercur
pentru Miercuri, etc.
Iată cum se explică ordinea zilelor săptămânii.
Dar trebuie de asemenea să mai ştiţi că entităţi vii, inteligente sunt legate fiecărei
planete. Deci fiecare oră care vine aduce cu ea entităţi care fac o muncă asupra plantelor,
mineralelor, animalelor, oamenilor. Şi cum fiecărei planete îi este ataşată nu numai o
culoare ci şi un sunet determinat (Do pentru Saturn, Re lui Jupiter, Mi lui Marte, Fa Soarelui,
Sol lui Venus, La lui Mercur, Si Lunei), simfonia sunetelor variază cu ora zilei din cauza
succesiunii spiritelor. Planetele sut cele care cântă în spaţiu, iar noi ne îmbăiem în această
muzică care e denumită muzică a sferelor. Graţie meditaţiei, contemplaţiei omul poate să
ajungă să perceapă această simfonie a planetelor, a ierarhiilor îngereşti… Animat de
cântecul îngerilor universul respiră, se hrăneşte şi trăieşte.
Să reluăm ordinea planetelor în relaţie cu zilele săptămânii. Începând cu ziua lunii
avem:
☽, ♂, ☿, ♃, ♀, ♄, ☉. Dacă, reluând aceeaşi ordine, sărim de fiecare dată o planetă avem:
☽, ,♀, ,♂, , , ceea ce corespunde succesiunii observate în Arborele sefirotic.☿ ☉ ♃ ♄
Să retranscriem orizontal această suită alternată de planete pentru două săptămâni:
ℑ ⊗ ℜ ⊕ ℘⊕ ∅ ℵ ℑ ⊗ ℜ ⊕ ℘⊕ ∅ ℵ 
Să punem acum aceste serii faţă în faţă:
Avem imaginea a două unde în mişcare şi vedem că acolo unde, pentru o planetă,
curba corespunde unui maxim, ea corespunde pentru seria din faţă unui minim. Dacă
reprezentăm cele două serii una după alta obţinem această schemă:
6

7. În prima săptămână Soarele, Marte, Jupiter, Saturn sunt la maxim, în timp ce Luna,
Mercur, Venus sunt la minim. Pentru săptămâna următoare e invers.
Aceste unde pe care le facem să apară sunt comparabile cu cele ale luminii. Atunci
când trimitem o undă în spaţiu, o a doua undă se naşte simetric a cărei mişcare e inversă
faţă de cea a undei trimise. Acolo unde pentru prima undă curba este convexă, pentru
cealaltă este concavă. Aceasta arată că plenitudinea şi vidul nu există de fapt în sine, ci
sunt complementare. Plenitudinea şi vidul nu sunt decât cele două principii masculin şi
feminin care lucrează mereu împreună în univers. În om aceste două principii sunt
reprezentate de suflet şi de spirit, de inimă şi de intelect. În Ştiinţa iniţiatică acest fenomen
este simbolizat de şarpe, a cărui mişcare este o sinusoidă. Aţi remarcat faptul că coloana
vertebrală care ne susţine întregul schelet este construită după aceeaşi mişcare sinusoidală
a şarpelui, adică a luminii?
Dar să revenim la zilele săptămânii: Duminica e legată de Marţi, care transmite lui
Joi, care transmite la rândul său spre Sâmbătă şi aşa mai departe: Luni, Miercuri, Vineri…
Zilele formează un lanţ, succesiunea lor răspunde de asemena unui aranjament muzical.
Planetele, zilele săptămânii cântă în cor în faţa Creatorului. Legate între ele ca bilele unui
rozar fără sfârşit, ele formează un lanţ a cărui derulare s-a înscris în eternitate. Dacă
rozarul are o mare importanţă în multe religii e pentru că el simbolizează înlănţuirea
forţelor cosmice, succesiunea infinită a elementelor şi a fiinţelor. Noi facem parte cu
toţii dintr-un lanţ; nu trebuie să uităm niciodată aceasta, pentru că conştientizând că
aparţinem acestei derulări infinite vom trăi la unison cu armonia cosmică.
7

8. Cap IV Crucea destinului
Soarele parcurge toate constelaţiile zodiacului într-un an. Atunci când se naşte un
copil, semnul său solar este cel al constelaţiei unde se găseşte soarele în acea zi: Berbec,
din 21 Martie până în 20 Aprilie, Taur, din 21 Aprilie până în 20 Mai, etc…
În afara semnului solar mai există patru puncte importante într-un horoscop:
constelaţia care se ridică la Est în momentul naşterii (Ascendentul), cea care apune la Vest
şi îi este opusă (Descendentul), constelaţia care e la punctul culminant pe cer (Mijlocul
Cerului) şi cea care îi este opusă (Fundul Cerului). Axele Ascendent – Descendent şi
Mijlocul Cerului – Fundul Cerului divid horoscopul în patru părţi, fiecare fiind divizată în trei,
ceea ce dă 12 case. Situăm prima casă plecând de la Ascendent şi astfel avem: între
Ascendent şi Fundul Cerului casele 1, 2, 3; între Fundul Cerului şi Descendent, casele 4, 5,
6; între Deascendent şi Mijlocul Cerului, casele 7, 8, 9; între Mijlocul Cerului şi Ascendent,
casele 10, 11, 12. Nu trebuie să confundăm ordinea semnelor zodiacului (Berec, Taur,
Gemeni, etc… până la Peşti) cu cea a caselor care, cum v-am spus se calculează plecând
de la Ascendent, unde se poate găsi orice semn.
Să vedem acum, rapid, la ce corespunde fiecare casă.
• Prima casă: omul însuşi, tendinţele sale profunde
• A doua casă: bunurile materiale, achiziţiile
• A treia casă: relaţiile cu anturajul, fraţi şi surori, studii, micile călătorii.
• A patra casă: familia, căminul.
• A cincea casă: copiii, domeniul creaţiei, jocurile, speculaţiile.
• A şasea casă: munca, sănătatea.
• A şaptea casă: viaţa conjugală, asociaţiile.
• A opta casă: moartea, lumea cealată.
• A noua casă: marile călătorii, viaţa spirituală, filozofia, religia.
• A zecea casă: situaţia socială, onorurile.
• A unsprezecea casă: prietenii.
8

9. • A doisprezecea casă: încercările, inamicii, suferinţele.
Dar aceste indicaţii pe care ni le dă astrologia curentă nu ne arată de ce o anume
casă are un anumit sens, nici motivul succesiunii caselor într-o ordine determinată. Vreau
să vă arăt acum aceste legături.
În timpul vieţii, fiecare fiinţă e supusă influenţei celor doisprezece constelaţii şi
fiecare dintre ele o influenţează într-un sens determinat. Pentru că, odată născut în planul
fizic, fiecare om e obligat să urmeze o anumită evoluţie: creşte, îmbătrâneşte şi moare.
Această evoluţie, care nu depinde de el, e indicată de cele douăsprezece semne ale
zodiacului.
V-am spus înainte că, într-un horoscop, nu trebuie să confundăm semnele zodiacului
cu casele, dar într-o schemă generală care schiţează evoluţia unei fiinţe, putem vedea
totuşi o corespondenţă între semnele zodiacului şi case.
1. Micul copil care s-a născut se manifestă prin mişcare. El gesticulează, încearcă să
atingă şi să prindă tot ce-i stă la îndemână. Dacă cineva se apropie de el, îl trage de
veşminte, de păr sau barbă şi chiar îl loveşte. Dar toţi găsesc că copilul e adorabil, chiar
dacă face prostii. Iată Berbecul ♈, prima casă, forţele vitale care ţâşnesc.
2. Copilul creşte şi cei din jurul său nu se gândesc decât să aibă grijă de el: să-l
hrănească, să-l îmbrace, să-i aducă jucării, bomboane, imagini. Este cea de-a doua casă,
Taurul ♉, bunurile.
3. Acum e timpul de a instrui copilul şi îl trimitem la şcoală. El are mici cărţi şi caiete
cu ajutorul cărora învaţă să scrie şi să citească. El observă şi pune întrebări. Este agil şi
promt, el aleargă mereu pe drumul şcolii. Drumurile sale între şcoală şi casă reprezintă
primele mici călătorii. La şcoală face cunoştinţă cu alţi copii. Aceasta este cea de-a treia
casă, Gemenii , studiile, relaţiile, micile călătorii.♊
4. Curând copilul devine un bărbat tânăr, întâlneşte o fată drăguţă (mai mult sau mai
puţin după gustul său), şi visează la un cămin unde el şi iubita sa să trăiască împreună, şi
încearcă să o prezinte pe tânără părinţilor săi. Este cea de-a patra casă, cea a Cancerului
♋, a căminului.
5. Iată-l acum căsătorit de ceva timp şi tată de familie. Seara, venind de la muncă îşi
întâlneşte copii şi se bucură să-i vadă; jocurile lor sunt un spectacol pe care îl preferă
spectacolelor lumii exterioare şi se joacă cu ei. În faţa altora se simte mândru că e tată.
Este tocmai ceea ce caracterizează semnul Leului ♌, care vrea să se impună în
anturajul său, să profite de bucuriile existenţei şi este mândru să-şi arate creaţiile, copii
săi.
6. Acum viaţa a devenit dificilă: sarcinile se acumulează, banii lipsesc, sunt bolnavi în
casă. Tatăl începe să lucreze tot ce prinde pentru a face faţă nevoilor urgente ale familiei.
Munca sa e adesea penibilă, şi în fine, complet epuizat, se îmbolnăveşte. În acel moment e
sfătuit să aibă grijă de sănătatea sa, să ducă o viaţă mai echilibrată, etc… este cea de-a
şasea casă, cea a Fecioarei ♍, casa muncii şi problemelor de sănătate.
7. Cu timpul afacerile se aranjează, tatăl a găsit o muncă bine plătită şi şi-a regăsit
sănătatea. El se arată acum la recepţii însoţit de soţia sa elegant îmbrăcată. El începe să
dea sfaturi altora, le spune: “Faceţi aceasta… nu faceţi aceasta… Eu de asemenea am
trecut prin dificultăţi, acum am experienţă, pot să vă sfătuiesc.” Şi, într-adevăr, dă sfaturi de
prudenţă, de măsură, manifestă echilibru celei de-a şaptea casă, Balanţa ♎.
8. Se întâmplă uneori ca, în timpul acestei perioade, să-şi vadă soţia privind pe alţi
bărbaţi într-un fel care nu îi place. El nu ştie ce înseamnă aceasta şi se irită. Îi face mici
scene soţiei sale, e gelos pentru că bănuieşte că ea îl înşală; ameninţă să se răzbune cu
arme sau cu otravă. Iată Scorpionul ♏, gelos, agresiv, cea de-a opta casă. Pe de altă parte
el se revoltă de asemenea contra ordinii sociale pe care o găseşte nedreaptă şi caută
mijloacele de a o transforma. Este încă o manifestare a semnului Scorpionului.
9. Este acum şef de birou, înalt funcţionar sau profesor respectat. Vrea să cunoască
alte ţări, obiceiurile lor, genurile lor de viaţă diferite, şi face mari călătorii. El are nevoie de a
9

10. reflecta asupra sensului vieţii şi e din ce în ce mai atras de problemele filozofice şi
religioase. Este cea de-a noua casă, Săgetătorul♐.
10. Îmbătrâneşte şi dobândeşte o mare reputaţie prin poziţia sa socială şi autoritatea
sa. În această poziţie se simte autorizat să facă judecăţi aspra a tot şi a toate, şi este un pic
izolat. Este cea de-a zecea casă, cea a Capricornului ♑, care corespunde celei mai înalte
poziţii sociale dar şi de asemenea unei vieţi solitare.
11. Vine un moment când constată că nu mai poate continua să-şi asume o muncă
care necesită forţe pe care nu le mai are, şi decide să se retragă. El caută în anturajul său
un om mai tânăr, capabil să-l înlocuiască. Acum că nu mai este atât de prins de munca sa,
el îşi petrece mai mult timp cu prietenii săi cu care discută probleme spirituale. Este cea de-
a unsprezecea casă, Vărsătorul , casa prietenilor şi spiritualităţii.♒
12. Acum, din ce în ce mai slăbit, se detaşează atât de mult de lumea fizică, încât trei
pătrimi din fiinţa sa sunt deja în altă parte. El nu se mai gândeşte nici la bunurile materiale
nici la bogăţii, ci la felul în care va pleca pe lumea cealaltă. Îşi face un testament prin care
renunţă la toate bunurile sale. Câteodată e abandonat într-un spital. Este cea de-a
doisprezecea casă, Peştii ξ , casa sacrificiului, a renunţării, a încercărilor.
Natural, aceste indicaţii corespund unei scheme generale. Pentru fiecare caz
particular vom găsi variaţii, nuanţe, pentru că existenţa fiecărei fiinţe este determinată de
vieţile sale anterioare. Astfel, cine a trăit rău poate cădea foarte jos în perioada
corespunzătoare acestor datorii, sau din contră, se va găsi pe culme. Un altul ajuns
în perioada bătrâneţii nu ştie să facă proba neataşamentului şi pregătirii pentru
moarte, ci se agaţă de viaţă, pentru că nu s-a gândit niciodată să lucreze asupra
renunţării şi abnegaţiei. Fiecare horoscop este particular şi se abate mai mult sau mai
puţin de această schemă generală pe care v-am dat-o. Dar, în fiecare caz, fiecare trebuie
să se supună influenţei celor douăsprezece constelaţii şi celor doisprezece case, şi să fie
deci foarte atent la fiecare trecere, dacă nu, vor urma pentru el consecinţe prejudiciabile
într-o altă viaţă. Fiecare fază durează şapte ani în medie, câteodată şase, câteodată opt,
aceasta depinde de încarnările anterioare. Unele faze sunt traversate rapid, în timp ce
altele au o durată mai lungă. Dacă guvernatorul casei I este în casa III, aceasta
înseamnă că ne vom opri mult timp în perioda studiilor. Dacă se găseşte în a şasea
casă, ne vor preocupa problemele de sănătate, etc…
Să studiem acum zodiacul şi axele pe care le formează fiecare semn cu semnul
opus.
- Prima axă (Berbec-Balanţă) reprezintă schimburile între subiect şi parterul
(partenera) sa (soţul sau soţia); prima jumătate a axei corespunde stării de conştiinţă
10

11. personală, şi cealaltă jumătate posibilităţilor de schimburi cu o persoană de celălalt
sex.
- A doua axă (Taur-Scorpion) reprezintă puterea: puterea în sentimente,
abundenţa de senzaţii şi pasiuni (Taurul), şi puterea de penetrare spirituală (Scorpionul).
- A treia axă (Gemeni-Săgetător) este cea a studiilor: studii concrete (Gemeni) şi
reflecţie abstractă (Săgetător).
- A patra axă (Cancer-Capricorn) este cea a situaţiei în viaţă: situaţia familiară
(Cancer), poziţia în lume şi profesie (Capricorn).
- A cincea axă (Leu-Vărsător) este cea a afecţiunii: dragostea şi copiii (Leu), şi
prietenia, afinităţile spirituale (Vărsător).
- A şasea axă (Fecioară-Peşti) este cea a sacrificiului: munca dură a tatălui şi a
mamei pentru copiii lor, devotamentul infirmierelor pentru bolnavii din spitale (Fecioara), şi
abnegaţia şi sacrificiul sfinţilor şi Iniţiaţilor pentru a salva sufletele (Peştii).
Cele şase axe formează 3 cruci, fiecare formată de încrucişarea a două axe
perpendiculare.
1. Axele Berbec-Balanţă şi Cancer-Capricorn
2. Axele Taur-Scorpion şi Leu-Vărsător.
3. Axele Gemeni-Săgetător şi Fecioară-Peşti.
Fiecare fiinţă care vine pe pământ are, în horoscopul său, o cruce specială formată
de Ascendent şi Descendent pe de o parte şi Mijlocul Cerului şi Fundul Cerului pe de altă
parte. După semnele zodiacului unde se găsesc braţele acestei cruci,
omul întâlneşte în viaţă o anumită problemă de rezolvat.
De această cruce a destinului vorbea Iisus când spunea: “Dacă cineva vrea să
mă urmeze, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze.
Pentru că cel ce va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cel ce o va
pierde din cauza mea, se va mântui”. Da, adevărata noastră cruce este în
noi înşine, şi horoscopul nostru nu este în realitate decât o indicare a problemelor pe
care noi trebuie să le înfruntăm şi să le rezolvăm în viaţă. Oricare ar fi dificultăţile şi
suferinţele pe care le întâlnim în viaţă, ele ne-au fost date de Fiinţe superioare care au
acţionat cu dreptate.
Trebuie să acceptăm judecata acestor Fiinţe superioare, şi în loc să ne plângem sau
să ne revoltăm, în fiecare zi trebuie să ne spunem: “Dacă sufăr acum, este din cauză că
într-o încarnare trecută nu am fost nici înţelept, nici cinstit, nici bun, nici drept.
Lumea invizibilă vrea să îmi dea lecţii. De azi înainte îmi voi duce voluntar crucea, şi îl
voi urma pe Christos.” Dacă omul se revoltă, justiţia divină îl va pedepsi dublu. La fel se
petrece şi în cazul pedepselor terestre. Dacă un prizonier a evadat, e prins din nou, e
întemniţat în celula sa şi i se măreşte suferinţa în loc de a o uşura. Cel care se revoltă şi nu
vrea să accepte destinul care i-a fost dat în acord cu legile Justiţiei divine, va suferi mai
mult, justiţia va veni şi îl va obliga să-şi reia crucea, şi să intre din nou în cub, în
închisoare (asupra raportului între cruce şi cub, a se vedea capitolul VI, partea a
doua, din “Limbajul figurilor geometrice” nr 218 al colecţiei Izvor).
Se spune că Iisus a venit pe pământ pentru a ne mântui. Da, a venit în această
închisoare de carne care este corpul fizic pentru ca alţii să fie eliberaţi. Dacă şi noi de
asemenea vom vrea să ne sacrificăm pentru alţii, lumea invizibilă va micşora karma
noastră.
Cel care lucrează după legea iubirii nu trebuie să se supună legii justiţiei,
suferinţa lui este uşurată. Când un prizonier manifestă multă răbdare şi bunătate, el atrage
atenţia judecătorilor săi care spun: “Acest om e remarcabil, el dă un exemplu magnific, să
diminuăm suferinţele sale” şi îi vor reduce condamnarea şi poate chiar vor decide graţierea
11

12. sa. Pentru alţii justiţia e aplicată strict şi trebuie să plătească până la ultima centimă. Dacă
sunt condamnaţi pentru douăzeci de ani, ei vor sta douăzeci de ani. În acelaşi fel, dacă în
această închisoare a corpului fizic omul manifestă calităţi spirituale, se va produce o
schimbare în destinul său, o scurtare a suferinţelor, o uşurare a greutăţii. În acest sens
fiecare este stăpânul destinului său. Pentru cel ce trăieşte exclusiv în pasiuni şi plăceri
crucea va deveni din ce în ce mai grea, ea va deveni din ce în ce mai apăsătoare, încât va
sfârşi prin a-l strivi.
Iisus spunea: ”Cel ce vrea să mă urmeze, să renunţe la el însuşi”. Cel
care a renunţat, intră sub influenţa axei Fecioară-Peşti, casa a
şasea şi a douăsprezecea, ca şi Iisus care vindeca bolnavi (a şasea casă) şi
care şi-a acceptat inamicii, singurătatea şi crucificarea, pentru a-i mântui
pe cei care trebuiau să vină după el şi cei care erau veniţi înaintea lui (a
douăsprezecea casă).
Şi acum, El ne cere să-l urmăm: este axa Gemeni-Săgetător, interesul
pentru studii, filozofie, religie.
Când Iisus vorbea de cruce, El nu se gândea la orice cruce de lemn sau de metal, ci
la crucea destinului care este înscrisă în horoscopul tuturor fiinţelor. După constelaţiile
plasate la capetele celor două axe Mijlocul Cerului - Fundul Cerului, şi Ascendent –
Descendent, omul va avea o anume problemă particulară de rezolvat în viaţă. Iisus ştia
că şi el va suferi şi va trebui să-şi poarte propria cruce. De aceea, într-o zi pe când vorbea
de moartea sa apropiată, iar Petre i-a spus: “Nu, Doamne, aceasta nu se va întâmpla”, Iisus
i-a răspuns: “Pieri Satană! pentru că gândurile tale nu sunt gândurile lui
Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”.
Noi trebuie deci să ne luăm crucea noastră şi să o purtăm. Pentru aceasta, trebuie
să încetăm să ascultăm natura noastră inferioară, personalitatea, care ne sfătuieşte fără
încetare de a o abandona, adică să neglijăm munca şi responsabilităţile noastre pentru a
putea trăi în lene şi în plăceri, ca şi cum nu am fi venit pe pământ decât pentru acestea.
Cel ce încearcă să scape eforturilor şi dificultăţilor va întâlni mereu
dificultăţi mai mari. În loc de a eluda problemele ar fi mai bine să încercăm să le
rezolvăm, dacă nu, situaţia în care vom cădea va fi mai rea decât cea de care am vrut să
fugim. Înainte de a fi rezolvat problema graţie căreia lumea invizibilă vrea să vă instruiască,
nu veţi putea scăpa nicicum. Acolo unde veţi merge, vi se va impune o altă lecţie, mai dură.
Lumea invizibilă vă va spune: “N-ai vrut să înveţi nimic acolo, ei bine, iată alt lucru de
învăţat aici!” Nu trebuie să fugim de dificultăţi, ci să căutăm să le înţelegem sensul şi să
facem ceea ce este necesar pentru a le rezolva. Când am reuşit, tot ceea ce putem face
mai departe este benefic.
Cel ce crede că poate să scape obligaţiilor sale pentru a găsi ocupaţii mai agreabile
nu cunoaşte legile severe care guvernează destinul. O femeie se gândeşte: ”Soţul meu e
plictisitor, mediocru, vreau să-mi găsesc un altul, mai amuzant, mai seducător…” Ea îl
găseşte, îl abandonează pe primul soţ pe care îl face evident să sufere, dar ea va fi cea
care va suferi mai mult. Nu este absolut interzis să îţi părăseşti soţul sau soţia, dar nu
înainte de a fi rezolvat prima problemă pusă. Ceea ce pare uşor este în realitate extrem de
dificil, şi invers. Dacă alegeţi drumul mai dificil, Domnul vă va trimite îngeri
pentru a vă ajuta, dar dacă alegeţi calea uşoară, veţi avea pentru
companie de asemenea îngeri, dar de o altă specie… îngeri justiţiari.
De acum înainte, acceptaţi să vă duceţi crucea fără a vă lamenta. Spuneţi-vă: “E
sarcina mea, e o problemă pe care trebuie să o rezolv, dar pentru aceasta trebuie să învăţ.
Voi rezolva aceste dificultăţi prin înţelepciune, dragoste şi puritate.” Iar
12

13. entităţile divine care vă observă de sus vor spune: “Să diminuăm un pic îngrijorarea şi
suferinţele acestei fiinţe.”
“Dacă cineva vrea să mă urmeze, să-şi ia crucea sa.” Tocmai de cruce trebuie să se
servească discipolul pentru a construi baza casei în care va închide natura sa inferioară.
El însuşi, adică natura sa superioară, va trăi pe acoperişul acestei case (a se vedea
comentariul versetului: “Cel ce e pe acoperiş să nu coboare…” cap VI din “Un nou înţeles al
Evangheliilor”, colecţia Izvor nr. 217). De acolo, el va vedea soarele ridicându-se, va
contempla astrele, va citi regulile şi prescripţiile Inteligenţei cosmice. Crucea, este
ansamblul tuturor experienţelor fericite şi nefericite pe care discipolul trebuie să le
trăiască pentru a învăţa o lecţie şi pe care va crucifica natura sa inferioară, egoismul
său, orgoliul său. Dacă crucea nu ar fi fost necesară vieţii discipolului, Iisus ar fi spus
foarte simplu: “Haideţi, lăsaţi crucea voastră şi urmaţi-mă, pentru că drumul e lung şi
pentru a putea merge mult timp trebuie să fiţi liberi, debarasaţi de orice greutate.” Dar
Iisus a spus: “Ia-ţi crucea ta şi urmează-mă”, pentru că luându-ne crucea ne vom elibera.
Cap V Axele Berbec – Balanţă şi Taur – Scorpion
Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că fiinţa umană e constituită din diferite corpuri, adică că
deasupra corpului fizic ea posedă alte corpuri de o natură subtilă: corpul astral, corpul
mental inferior, corpul mental superior (sau corpul cauzal), corpul boudhic şi corpul atmic.
Omul are deci şase corpuri.
Să studiem această schemă. Veţi vedea mai întâi că se divide în două părţi: în jos,
natura inferioară şi în sus natura superioară, care prezintă fiecare trei divizări
corespunzătoare celor trei principii fundamentale din om: gândul, sentimentul şi acţiunea.
Naturii inferioare îi aparţin corpurile fizic, astral şi mental; naturii superioare corpurile cauzal,
budhic şi atmic.
Cele trei cercuri concentrice arată că există o legătură între corpurile superioare şi
corpurile inferioare.
Corpul atmic, sediul spiritului, care reprezintă puterea şi voinţa divină este
legat corpului fizic, care reprezintă voinţa, puterea în planul material.
13

14. Corpul budhic, sediul sufletului cu toate sentimentele sale cele mai elevate,
este legat de corpul astral, sediul inimii. (str 6+7+8)
Corpul cauzal,(str.5) vehiculul gândurilor cele mai vaste şi mai luminoase este
legat de corpul mental, sediul intelectului. Această schemă este de o mare simplitate,
dar conţine şi rezumă o ştiinţă extraordinară.
Aţi remarcat că pe aceste cercuri mari sunt figurate, pentru a reprezenta fiecare corp,
două mici cercuri. În literatura ezoterică nu veţi găsi explicaţii despre acest subiect decât
pentru corpul eteric care este dublul corpului fizic. Dublul eteric penetrează corpul fizic
şi îi aduce viaţă, sensibilitate, forţe. Dacă legătura care uneşte corpul fizic şi corpul eteric a
fost tăiată, corpul fizic nu mai este decât un cadavru, el este mort.
Corpul fizic are deci un dublu al său, şi este la fel pentru celelalte corpuri. Corpul
astral şi corpul mental posedă un dublu astral şi mental făcute dintr-o materie mai
subtilă decât ele. Dacă aceste corpuri duble sunt absente sau defectuoase, corpurile
corespunzătoare nu mai pot funcţiona corect.
Priviţi de asemenea cum este făcută planeta noastră. Pe sol, pe pământ, se găseşte
apă care acoperă în parte suprafaţa sa sau penetrează în el prin toate părţile. Apoi,
deasupra, se găseşte atmosfera constituită în mod egal din două elemente: aerul şi focul
(razele de lumină care penetrează aerul). Peste tot regăsim acest principiu al dublului care
penetrează şi domină viaţa.
Să considerăm acum această schemă:
În partea inferioară vedem, pentru fiecare corp, micul cerc al pământului care
reprezintă într-un fel “forma” pe care apa vine să o penetreze şi să o anime. În partea
superioară, această “formă” este aerul penetrat şi animat de foc.
Noi posedăm deci trei corpuri inferioare care sunt constituite prin cele două
principii pământ-apă, şi alte trei corpuri mai subtile, constituite prin principiile aer-
foc. Cele trei corpuri superioare reprezintă deci întrucâtva “atmosfera” celor trei corpuri
inferioare.
Să revenim acum la zodiac. Acestor şase corpuri le corespund cele doisprezece
constelaţii, două pentru fiecare corp. Cât despre planete, fiecare dintre ele îşi exercită
influenţa în două lumi: lumea de sus (corpurile superioare) şi lumea de jos (corpurile
inferioare).
Să vedem deci ce semne corespund diferitelor noastre corpuri.
Pentru corpul fizic e Capricornul ∧ unde guvernează Saturn ∅ , şi
14

15. pentru dublul eteric, Cancer-ul © , opusul său în zodiac, unde guvernează Luna
© .
Pentru corpul astral, este taurul ∇ , unde guvernează Venus ♀,
iar pentru dublul său, Scorpionul ⋅ (opusul său), unde guvernează Marte ♂.
Pentru corpul mental, este Fecioara ∏ , guvernată de Mercu ℜ ,
iar pentru dublul său, Peştii ⇔ , guvernaţi de Jupiter ⊕ .
Dacă privim acum partea superioară a schemei,
corpului cauzal îi corespunde semnul Gemenilor ® , şi Săgetătorului ¬ ,
corpului budhic îi corespunde Balanţa √ şi Berbecul ∠ şi
corpului atmic Vărsătorul ∨ şi Leul ™ .
În ceea ce priveşte planetele, cele care sunt localizate în planurile inferioare se
repetă în planurile superioare, dar în ordine inversă. Există o singură excepţie: Luna, care
este înlocuită de Soare. Planetele sunt cel care stabilesc legăturile între corpurile
superioare şi cele inferioare. Avem tabloul următor:
∅ , © . corpul fizic legat de corpul atmic © . , ∅
♀, ♂ corpul astral legat de corpul boudhic ♂ ♀
ℜ , ⊕ . corpul mental legat de corpul cauzal ⊕ , ℜ
Mercur şi Jupiter guvernează astfel cele două planuri ale gândirii (corpul mental şi
corpul cauzal).
Venus şi Marte guvernează cele două planuri ale sentimentului (corpul astral şi
corpul budhic).
Saturn - Luna şi Saturn - Soare guvernează cele două planuri ale acţiunii, al
voinţei (corp fizic şi corp atmic).
Corpul nostru atmic este deci influenţat de Vărsător (Saturn), omul care
gândeşte, care reflectează, şi de dublul său, Leul (Soarele) care reprezintă inima
superioară, în timp ce corpul fizic e influenţat de Capricorn şi Cancer, adică de Saturn şi de
sensibilitate, Luna.
Soarele reprezintă, de fapt, natura superioară a omului, strălucitoare, stabilă, în timp
ce Luna reprezintă natura sa inferioară traversată de umbre, mişcătoare, instabilă. Mai
târziu vom studia această schemă mai aprofundat, legând-o şi de multe alte probleme.
Pentru moment vă voi arăta cum putem, graţie ei, să explicăm problema păcatului original,
a căderii.
Corpul astral, tocmai am văzut aceasta, este domeniul lui Marte şi Venus: Marte
inferior cu violenţă, agresivitate, forţe de distrugere, şi Venus inferior cu senzualitate. Pe de
altă parte, corpul astral este legat de corpul budhic care este guvernat, de asemenea, tot de
aceste planete, dar în aspectul lor superior: Marte se manifestă deci ca şi curaj, activitate,
dinamism, spirit cavaleresc, iar Venus ca şi graţie, tandreţe, dragoste spirituală.
În partea inferioară a schemei, Venus şi Marte ocupă semnele Taurului şi al
Scorpionului, în timp ce, în partea superioară, ele ocupă semnele Balanţei şi Berbecului. Şi
tocmai, pe cercul zodiacului, Berbecul îi este opus Balanţei şi Taurul este opus
Scorpionului.
Acestea formează două axe:
15

16. Fiecare axă leagă doi poli: Venus, pricipiul feminin, este legat de Marte, principiul
masculin. Pentru a înţelege natura acestei legături între cei doi poli masculin şi feminin, e
suficient un exemplu foarte simplu. Dacă, pentru câteva secunde, vă fixaţi privirea pe
culoarea roşie, şi apoi vă dirijaţi privirea pe un fond alb, veţi vedea apărând culoarea verde.
Şi invers. De ce sunt legate astfel culorile roşu şi verde? Ori, roşul este culoarea lui Marte şi
verde este culoarea lui Venus. Cunoaşterea acestor fapte ne va permite să înţelegem
anumite manifestări psihice. Dacă veţi acţiona cu Taurul, veţi trezi Scorpionul; dacă veţi
acţiona cu Berbecul veţi trezi Balanţa, şi reciproc, pentru că există o legătură între aceste
semne.
În Taur, Venus se manifestă sub aspectul său inferior, ea împinge fiinţele să
iubească într-un mod primitiv, să atingă, să guste şi să simtă dragostea fizic; dar după un
anumit timp, din cauza acestei legături care există între cele două planete, ele vor resimţi
obligatoriu influenţa lui Marte în Scorpion. Şi atunci când soseşte Marte, el aduce certuri,
violenţă şi distrugere. Cel care caută dragostea fizică devine dur, se revoltă, devine chiar
crud. El va ucide un gând bun în el însuşi sau în alţii, el va distruge un sentiment bun.
Invers, să presupunem că cedaţi unei proaste influenţe a lui Marte care vă împinge să fiţi
dur, violent, iar puţin după aceea veţi fi antrenaţi în senzualitate şi pasiuni.
În domeniul superior, unde Venus se manifestă ca dragoste dezinteresată,
bunătate, frumuseţe, abnegaţie, Marte se manifestă la fel, dar nu va veni să
bulverseze sau să distrugă, ci va veni să susţină, să ocrotească, să apere, să
întărească ceea ce este bun în noi sau în alţii. Este o lege absolută. Cel care
manifestă dragostea sa în domeniul spiritual nu poate cădea sub influenţa violenţei,
ci atrage din contră puterea binefăcătoare a lui Marte. Să presupunem acum că
manifestaţi pe Marte prin eforturi de dominare, de stăpânire a pasiunilor, de curaj în
încercări. În acel moment Venus va veni ca un înger aducându-vă toate comorile
Paradisului, vă va dilata sufletul, vă va face să gustaţi viaţa fără de moarte, o
dragoste care vă va susţine, vă va reconforta şi vă va plonja în fericire şi lumină.
Scorpionul poate fi aici interpretat ca o altă formă a simbolului şarpelui. El
corespunde celei de-a opta casă zodiacală, casei morţii. Cartea Genezei povesteşte în
grădina Edenului, în Paradis, erau plantaţi arbori de toate felurile, dar nu menţionează decât
două feluri: Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului. Adam şi Eva aveau
dreptul de a mânca fructele tuturor arborilor grădinii, cu excepţia fructelor Arborelui
Cunoaşterii Binelui şi Răului. De ce? Dumnezeu le-a spus că dacă vor gusta din fructele
acestui arbore vor muri. Ori, Adam şi Eva au mâncat aceste fructe şi totuşi au continuat să
trăiască. Da, pentru că în realitate, în natură, moartea nu există; ceea ce numim
“moarte” nu este decât modificarea unei stări de conştiinţă sau unei stări a materiei.
Adam şi Eva trăiau deci în planul budhic care e influenţat de Balanţă şi Berbec.
Existenţa lor se derula în bucurie, pace şi libertate; ei trăiau în uniune cu Dumnezeu, cu toţi
îngerii şi fiinţele sublime. Venus, care guvernează în Balanţă, le dădea frumuseţea şi
blândeţea, iar Marte, care guvernează în Berbec le aducea energie şi activitate neobosită.
Graţie Balanţei, care este constelaţia echilibrului perfect, toate forţele din ei erau
armonizate; ei nu cunoşteau necazurile pe care le aduc celelalte două constelaţii legate
celor două planete: Taurul şi Scorpionul.
Dar Adam şi Eva care erau obişnuiţi să absoarbă forţele benefice a lui Marte şi
Venus, se apropiau puţin câte puţin de constelaţiile următoare: dorinţa lor de a cunoaşte îi
împingea din ce în ce mai mult spre Scorpion care urmează Balanţei în zodiac, şi spre Taur
care urmează după Berbec. Şi vrând să cunoască noile elemente, noile forţe ale acestor
constelaţii, au comis primul păcat: ei s-au deplasat, părăsind regiunea echilibrului şi păcii pe
care o locuiau, pentru a intra sub influenţa Taurului şi Scorpionului, în regiunile pasiunilor
sexuale şi violenţei. Ei sunt deci morţi pentru viaţa Berbecului şi Balanţei, şi s-au născut
16

17. pentru viaţa Taurului şi Scorpionul a căror forţe au început să se deverseze peste ei. Acesta
nu mai era planul budhic, regiunea fericirii perfecte, ci planul astral unde se produc toate
bulversările şi suferinţele. Iată semnificaţia cuvintelor lui Dumnezeu adresate primului om:
“În ziua când vei mânca acest fruct, vei muri.” Lăsându-se antrenaţi de forţele inferioare
a lui Venus şi Marte, Adam şi Eva sunt morţi pentru planul boudhic pentru a cădea în
planul astral. Aceasta e numită “căderea”.
În zodiac, Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului este reprezentat de axa Taur –
Scorpion, în timp ce Arborele Vieţii este reprezentat de axa Berbec – Balanţă. Cel care
trăieşte în senzualitate şi pasiuni mănâncă fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului şi
moare în fiecare zi pentru starea de conştiinţă superioară, în timp ce cel care se
stăpâneşte mănâncă fructului Arborelui Vieţii fără de moarte, în însăşi Împărăţia lui
Dumnezeu.
Dacă citim Apocalipsa vom vedea că ea conţine urmele acestei ştiinţe privind axele
Berbec – Balanţă şi Taur – Scorpion.
Adresându-se bisericii din Efes, Spiritul îi spune: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi
răbdarea ta. Ştiu că tu nu poţi să-i suporţi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce îşi spun apostoli şi
nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi, ştiu că stărui în răbdare şi că ai suferit din cauza numelui Meu
şi că nu te-ai lăsat. (Este Marte superior în constantă activitate). Dar ce am împotriva ta,
este faptul că ţi-ai abandonat dragostea cea dintâi (adică Venus superior, axa Berbec-
Balanţă). Adu-ţi aminte de unde ai căzut şi fă faptele de mai înainte… Ai însă partea bună
că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care le urăsc şi eu. (Berbecul este ierbivor şi e simbolul
purităţii. Nicolaiţii erau o sectă eretică care acceptau să participe la banchete unde se
distribuiau convivilor carne sacrificată idolilor şi care aveau moravuri foarte uşoare…).
Celui care va birui îi voi da să mănânce din fructul Arborelui Vieţii care
este în raiul lui Dumnezeu (adică în planul superior, corpul boudhic situat
în centru, între corpul cauzal şi corpul atmic, ca şi arborele care era în
centrul Paradisului).”
Şi pentru biserica din Smirna, este spus: “Ştiu necazul tău şi sărăcia ta cu toate că
eşti bogat”. Ori, Taurul corespunde celei de-a doua case astrologice, cea a bogăţiei şi
a prosperităţii, şi deci e vorba aici de sărăcia spirituală a bisericii din Smirna care a
căzut sub influenţa lui Venus inferior în Taur. “Cunosc calomiile din partea celor care îşi
spun Evrei, şi nu sunt, ci sinagogă a lui Satan. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că
iată, diavolul va să vă arunce dintre voi în temniţă, pentru a vă ispiti (a vă pune la
încercare), şi veţi avea necaz zece zile” în suferinţele Scorpionului. “Fii credincios până la
moarte şi îţi voi da cununa vieţii… Cel ce biruieşte nu va vătămat de moartea cea de-a
doua” altfel spus, cel care se va redresa va scăpa de moartea dată de
Scorpion, moartea spirituală, aşa cum a fost cea a lui Adam şi Eva.
Vedeţi, aceste texte corespund exact cu ceea ce v-am spus despre cele două axe
Taur-Scorpion şi Berbec-Balanţă. Apocalipsa conţine toate misterele Alchimiei, Magiei,
Astrologiei şi Kabalei. Majoritatea pastorilor şi preoţilor nu îndrăznesc să o interpreteze,
pentru că ar fi obligaţi să accepte toate aceste ştiinţe, şi astfel să schimbe unele aspecte ale
religiei. Se lasă Apocalipsa de o parte pentru că ea este dovada că Cărţile sfinte au nevoie
de alte ştiinţe pentru a fi interpretate. Chiar şi cărţile Tarot-ului sunt cuprinse ca şi
corespondenţa lor cu numerele şi simbolurile ezoterice.
Cap VI Axa Fecioară-Peşti
I
Miracolul multiplicării celor doi peşti şi celor cinci pâini a atras atenţia a numeroşi
comentatori ai Evangheliilor. Cum să explici acest miracol? Iisus a făcut apel la forţe oculte?
17

18. În realitate nu cred că e atât de important să răspundem la această întrebare, şi aş dori să
vă vorbesc despre acest pasaj dintr-un alt punct de vedere pentru a vă arăta că el conţine
adevăruri esenţiale ale Ştiinţei iniţiatice.
Vă voi citi mai întâi textul Evangheliei: “După aceasta, Iisus a trecut de cealaltă parte
a mării Galileei – sau Tiberiadei. O mare mulţime îl urma, pentru că vedea miracolele pe
care le făcea asupra celor care erau bolnavi. Dar Iisus a urcat pe munte, unde s-a aşezat
împreună cu discipolii. Ori, Paştele, sărbătoarea Evreilor, era aproape. Ridicând ochii şi
văzând mulţimea care venea la el, Iisus i-a spus lui Filip: De unde vom cumpăra pâine,
pentru ca oamenii aceştia să aibă să mănânce? El spunea aceasta pentru a-l încerca,
pentru că ştia foarte bine ce voia să facă. Filip i-a răspuns: Două sute de coşuri de pâine nu
ar ajunge pentru a da puţin la fiecare. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simion
Petru I-a spus: e aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea
pentru atâţia oameni?
Atunci Iisus a spus: Faceţi-i să se aşeze. Ori, era în locul acela multă iarbă. Ei s-au
aşezat deci, în număr de cinci mii de oameni. Iisus a luat pâinile, şi, după ce a mulţumit, El
le distribuia celor care erau aşezaţi; El le dădea de asemenea peşti, atât cât voiau. Atunci
când au fost săturaţi, El a spus discipolilor săi: Adunaţi bucăţile care au rămas, pentru ca să
nu se piardă nimic. Ei le-au adunat deci, şi au umplut doisprezece coşuri cu bucăţile care
au rămas de la cele cinci pâini de orz, după ce au mâncat”
Dar să lăsăm pentru un moment această povestire pentru a ne ocupa de cercul
Zodiacului.
Soarele, am văzut-o, se deplasează pe Zodiac în sensul: Berbec, Taur, Gemeni,
etc… în timp ce punctul viu al boltei cereşti, sau punctul vernal, se deplasează în sens
invers. Tot la 2160 de ani acest punct schimbă constelaţia, ceea ce coincide cu schimbări în
toate domeniile vieţii. Sub influenţa noii constelaţii, alte forţe, alţi curenţi încep să se
deverseze asupra umanităţii. Astfel, Iniţiaţii antichităţii, care cunoşteau influenţele
particulare ale fiecărui semn, erau capabili să prevadă evenimente care urmau să se
producă atunci când punctul vernal trecea într-o anumită constelaţie.
Fiecare religie este plasată sub influenţa a două constelaţii care sunt opuse pe cercul
zodiacului. Religia creştină este plasată sub influenţa Peştilor şi a semnului opus,
Fecioara. În Evanghelii regăsim des simbolurile Peştilor şi Fecioarei. Simbolul Fecioarei
există din timpuri imemoriabile; e imaginea naturii pure, imaculate, caste care aduce pe
lume Fiul etern al umanităţii, Eu-l superior, sau cum spunem, Christul. Peştii au de
asemenea un loc de cinste în Evanghelii. Când Iisus I-a chemat pe primii discipoli, Petre şi
18

19. Andrei, fratele său, le-a spus: “Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni.” Oamenii sunt
aici comparaţi cu peştii. În ziua când i s-a cerut lui Petre cele două drahme tribut, Iisus i-a
spus: “Du-te la mare, aruncă cârligul, şi scoate primul peşte care va veni; deschide-i gura şi
vei găsi în ea o rublă (greceşte: statir). Ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” Există
de asemenea episodul pescuitului miraculos… Iar într-un alt loc se spune: “Dacă veţi cere
pâine tatălui vostru, vă va da o piatră, şi dacă îi veţi cere un peşte vă va da un şarpe?”
Aceste cuvinte nu sunt pronunţate la întâmplare. Peştii şi pâinea aduc aminte peste tot de
semnele Peşti şi Fecioară care, în zodiac, este reprezentată de o fată tânără purtând spice
de grâu. Iisus spunea de asemenea: “Eu sunt pâinea vieţii… Eu sunt pâinea coborâtă din
cer pentru ca cel ce mănâncă din ea să nu moară niciodată.” Peştii şi pâinea sunt simboluri
esenţiale ale Noului Testament; Iisus şi discipolii săi meditau asupra acestor simboluri.
Să studiem acum Peştii şi Fecioara din punct de vedere astrologic. Semnul peştilor e
guvernat de Jupiter iar semnul Fecioarei de Mercur. Anticii lucrau cu 7 planete (Soarele,
Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn) pe care le repartizau între cele 12 semne ale
zodiacului. De la descoperirea lui Uranus, Neptun şi Pluto, astrologii moderni adaugă
Peştilor influenţa lui Neptun. Astăzi, pentru a studia problema care ne interesează vom
utiliza numai 7 planete. Atunci când vom trata alte probleme vom avea ocazia să utilizăm
10. În acelaşi fel, alte planete mai sunt de descoperit, iar alegerea pe care o putem face e
mereu relativă…
Mercur domină deci semnul Fecioarei şi Jupiter semnul Peştilor. Mercur reprezintă
un copil, Jupiter un om matur; ei se opun deci prin mărime, activitate, mentalitate, etc…
Toate planetele posedă o influenţă în relaţie cu diferitele vârste ale omului. Luna
influenţează concepţia, gestaţia, naşterea. Mercur guvernează asupra copilăriei, Venus
asupra pubertăţii şi adolescenţei, Soarele asupra tineretului care visează să-şi întemeieze
un cămin, să-şi facă o situaţie. Marte îl influenţează pe adultul care luptă să-şi protejeze
căminul, Jupiter guvernează asupra vârstei adulte (mature); este tatăl care are mulţi copii
căruia îi aduce binefaceri şi a cărui situaţie atrage respectul şi stima. Saturn guvernează
asupra bătrâneţii; este bătrânul bunic care are o familie numeroasă şi care se pregăteşte să
plece pe cealaltă lume.
Noi am văzut că Mercur guvernează în semnul Fecioarei. Simbolul Fecioarei şi al
copilului (Mercur) pe care îl regăsim în imaginea lui Isis şi Horus, a Fecioarei Maria şi Iisus
este un simbol al purităţii. În timp ce Jupiter, care este planeta generozităţii, planeta
binevoinţei, domină în Peşti, care e semnul vieţii colective şi al sacrificiului. Fecioară şi
Peşti, iată axa lui Christ. Sub influenţa acestor două constelaţii epoca creştină a încercat să
dezvolte în sufletele umane cele două calităţi ale Fecioarei şi Peştilor: puritate şi dragostea
de aproape. Iisus, născut din Fecioară, s-a manifestat ca şi Peşte. Ştiţi că primii creştini nu
aveau ca simbol crucea ci peştele. Iisus însuşi era numit Ichthus (cuvânt grec care
înseamnă “peşte”), pentru că literele acestui cuvânt erau primele litere din fraza: Iêsous
Christos Theou Uios Sôtêr (Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul).
Să revenim acum la povestea multiplicării peştilor şi pâinilor. Ştiţi deja că fiecare
parte a corpului nostru este legată unei constelaţii a zodiacului, şi astrologia ne învaţă că
plexul solar este legat Fecioarei şi picioarele sunt legate Peştilor. Cum Fecioara şi Peştii
sunt legate între ele şi reprezintă axa lui Christ, există de asemenea o legătură între
picioare şi plexul solar.
Plexul solar face parte din sistemul simpatic care este un ansamblu de trasee
nervoase, ganglioni şi plexuri care arată ca în schema următoare:
Vom reveni altă dată mai în detaliu asupra acestui subiect. Pentru moment, să ne
ocupăm de plexul solar. El e situat în spatele stomacului şi e format din cinci ganglioni
ordinari şi doi ganglioni semilunari care au formă de peşte. Aceştia sunt cele cinci pâini şi
cei doi peşti bărbat şi femeie reuniţi.
19

20. Tot ceea ce vă explic aici este înscris în marea carte a naturii; puteţi să le găsiţi şi voi
înşivă. Cât timp copilul se găseşte în pântecul mamei sale, el este legat de ea prin cordonul
ombilical. Prin acest cordon se hrăneşte. Mama reprezintă deci natura. La naştere, se rupe
acest cordon şi copilul e astfel separat de mama sa. Dar există un alt cordon, invizibil, care
leagă mereu copilul de marea mamă Natura şi care continuă să-l hrănească. Acest cordon
nu trebuie tăiat înainte ca omul să fie bine pregătit pentru viaţa separată. Dacă această
legătură este tăiată prematur, omul, copilul naturii, nu mai este alimentat şi el moare. Prin
plexul solar, centru legat după astrologie de semnul Fecioarei, acest cordon invizibil leagă
omul de mama Natură.
Cei doi ganglioni semilunari permit omului să călătorească în spaţiu, iar cei cinci
ganglioni sunt cele cinci pâini care hrănesc multitudinea de celule a organismului. Fiecare
ganglion este legat de una din virtuţile simbolizate de pentagramă: bunătatea, dreptatea,
dragostea, înţelepciunea şi adevărul (a se vedea “Limbajul figurilor geometrice” cap IV
nr.218 colecţia Izvor). Mercur, care domină în Fecioară – e reprezentat în Evanghelie prin
copilul care a adus pâinile şi peştii cu care mulţimea a fost hrănită. Poporul, sunt toate
celulele care compun corpul fizic şi care, în fiecare zi, sunt hrănite de cei doi peşti şi cele
cinci pâini ai plexului solar.
Mulţi vor crede că aceste explicaţii sunt pur fanteziste şi că ele nu corespund
miracolului real pe care l-a făcut Iisus… Le voi cere atunci să se raporteze la textul Sfântului
Matei unde Iisus spune discipolilor săi: “Păziţivă cu grijă de aluatul fariseilor şi saduceilor”.
Discipolii vorbeau între ei spunând: “E pentru că nu am luat pâini”. Iisus cunoscând aceasta
a spus: “De ce şoşotiţi, oameni cu puţină credinţă, că nu aţi luat pâini? Sunteţi încă fără
inteligenţă şi nu vă mai aduceţi aminte cele cinci pâini ale celor cinci mii de oameni şi câte
coşuri aţi ridicat, nici cele şapte pâini ale celor patru mii de oameni şi câte coşuri aţi dus?
Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?”
În altă parte, Sfântul Marcu povesteşte: “Seară fiind, barca era în mijlocul mării şi
Iisus era singur pe pământ. El a văzut că mai aveau mult de tras la vâsle pentru că vântul le
era contrar. La ceasul al patrulea al nopţii, El a mers spre ei, mergând pe apă şi voind să-i
depăşească. Când ei l-au văzut mergând pe mare au crezut că era o fantomă şi au început
să strige pentru că o vedeau toţi şi erau tulburaţi. De îndată Iisus le-a vorbit şi le-a spus:
20

21. “Liniştiţi-vă, eu sunt, nu vă fie frică!”Apoi a urcat spre ei în barcă şi vântul a încetat. Ei au
rămas uimiţi şi înmărmuriţi, căci înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima
împietrită.”
Cele două pasaje arată de la început că peştii şi pâinile pe care povestesc discipolii
nu sunt peşti şi pâini materiale, apoi că acest miracol este în legătură cu puterea pe care o
avea Iisus de a călători în spaţiu (în acest caz, pe mare); iar această putere îi mira pe
discipoli “pentru că nu au înţeles miracolul pâinilor”.
Începeţi să înţelegeţi mai clar că această povestire a miracolului pe care l-a făcut
Iisus hrănind o mulţime de mai multe mii de persoane cu doi peşti şi cinci pâini este o
poveste simbolică pe care nu trebuie să o înţelegem literalmente. În fiecare dintre noi plexul
solar hrăneşte mii şi mii de celule cu cele cinci pâini şi cei doi peşti ai săi. Într-un alt pasaj al
Evangheliilor, este spus: “Din sânul celui care crede în mine vor curge fluvii de apă vie”. Şi
aici Iisus vorbea tot despre plexul solar.
Pentru ca Christ-ul să poată hrăni această multitudine de celule, trebuie ca conştiinţa
noastră superioară să se fi trezit. Toţi posedă un plex solar, dar pentru majoritatea această
muncă subtilă nu se îndeplineşte din cauza vieţii dezordonate pe care o duc, adânciţi în
materie. Toţi oamenii posedă doi peşti şi cinci pâini, dar majoritatea nu se hrănesc decât
parţial, fizic, fără a şti că nutriţia trebuie de asemenea să se realizeze şi în planul spiritual.
Dacă am înţelege lucrurile literalmente, şi din punct de vedere material, Iisus nu a
făcut mare lucru. El a hrănit într-o zi mii de persoane, dar aceasta a fost în trecut, iar acum
totul este uitat; aceasta nu ar fi fost atât de util. Imaginaţi-vă că cineva vă dă astăzi o masă
suculentă şi abundentă; mâine veţi fi din nou flămânzi şi nici măcar nu o să vă aduceţi
aminte de ceea ce aţi primit în ajun. Mulţimea există încă şi astăzi iar Iisus nu poate să-i
hrănească în fiecare zi din punct de vedere fizic. Sunt atât de mulţi flămânzi pe pământ! Din
contră, în plan spiritual, Christ-ul poate să ne hrănească pe toţi în fiecare zi. Iar noi de
asemenea, trebuie să devenim ca şi Christ şi să ne hrănim în fiecare zi poporul nostru de
celule cu o viaţă pură şi plină de dragoste.
Cât despre mine, rolul meu nu este de a vă da o hrană fizică, pentru că mâine veţi
cere alta. Vă dau ceva mult mai bun: mijlocul de a extrage voi înşivă din sursa inepuizabilă
a vieţii care vă va sătura.
Anumite persoane se întreabă de ce Iisus a suferit în ciuda purităţii sale, a elevări
sale, a origini sale divine, de ce a avut duşmani, fariseii, saduceii, şi mai ales Iuda care l-a
trădat. Axa Fecioară-Peşti care vizează cea de-a şasea şi a doisprezecea casă astrologică
ne explică. Casa a VI-a este cea a problemelor de sănătate şi boală, dar de asemenea şi a
purităţii (Fecioara). Iisus vindeca bolnavii prin puritate; el învăţa că nu putem goni demonii şi
să comandăm spiritelor decât prin post şi rugăciune. Iisus gonea demonii, dar aceştia,
părăsind bolnavul sau posedatul, căutau imediat să intre în alţi oameni susceptibili de a-i
primi, şi în particular în farisei şi saducei, pentru a se răzbuna prin intermediul lor. Alungând
aceste spirite impure, Iisus era obligat să plătească datoriile karmice a bolnavilor pe care i-a
eliberat. Sacrificiul pe care îl făcea astfel era foarte mare. El ştia că că va suferi, că va fi
trădat de Iuda şi crucificat, pentru că cea de-a doisprezecea casă astrologică, Peştii, este
cea a încercărilor, a duşmăniei ascunse, a trădărilor. Astfel Iuda era o fiinţă colectivă, rolul
său era necesar.
II
“În timpul cinei, atunci când diavolul pusese deja în inima lui Iuda Iscariotul, fiul lui
Simion, gândul să-L vindă, Iisus, care ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâna sa, că
de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, s-a ridicat de la masă, şi-a scos
veşmintele şi a luat un ştergar cu care s-a încins. Apoi a turnat apă într-un lighean, şi s-a
pus să spele picioarele ucenicilor săi şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. El a
venit la Simon Petru; şi Petru I-a zis: Doamne, Tu să îmi speli mie picioarele? Iisus i-a
21

22. răspuns: Ceea ce fac nu poţi înţelege acum, dar vei înţelege mai târziu. Petre I-a spus: Nu,
niciodată nu îmi vei spăla picioarele. Iisus I-a răspuns: Dacă nu te spăl Eu, tu nu vei avea
parte deloc cu Mine. Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi
capul! Iisus i-a zis: Cine s-a scăldat nu are trebuinţă decât să-şi spele picioarele, ca să fie
curat de tot…” (Sfântul Ioan 13 : 1-17).
Acest pasaj al Evangheliilor este foarte bine cunoscut, toată lumea a fost mirată de
gestul pe care Iisus l-a îndeplinit în timpul ultimei cine pe care a luat-o cu discipolii săi, şi au
interpretat-o ca o lecţie de umilinţă pe care El a vrut să le-o dea. Această interpretare este
exactă dar incompletă şi aş vrea să adaug încă câteva explicaţii.
Deci, Iisus s-a ridicat, a luat un ştergar şi a început să apele picioarele discipolilor
săi. Ori, Petru a refuzat mai întâi de a se lăsa spălat pe picioare de Maestrul său, dar Iisus
I-a spus: “Ceea ce fac nu poţi înţelege acum, dar vei înţelege mai târziu”. Ceea ce
dovedeşte că acest gest are un sens mai profund care nu apare la prima vedere. Iisus a dat
discipolilor săi numeroase explicaţii care nu au fost povestite. Proba, este că la sfârşitul
Evangheliei sale, sfântul Ioan spune că dacă ar trebui să descriem toate cuvintele şi toate
faptele lui Iisus, lumea întreagă nu ar ajunge pentru a putea conţine toate cărţile care s-ar
scrie.
Când v-am explicat miracolul multiplicării celor doi peşti şi cinci pâini cu care Iisus a
hrănit cinci mii de persoane, v-am spus că era creştină este plasată sub influenţa Peştilor şi
a semnului opus, Fecioara. Iisus s-a năcut din Fecioară şi reprezintă Peştii. În spălarea
picioarelor noi vom regăsi această axă Fecioară-Peşti, dar dintr-un alt punct de vedere.
După tradiţia astrologică, în corpul uman, picioarele corespund constelaţiei Peştilor,
plexul solar celei a Fecioarei. Dacă Iisus a spălat picioarele discipolilor săi, a făcut-o pentru
a le arăta această legătură foarte importantă care există între picioare şi plexul solar.
Desigur, prin acest gest el voia să spună: “Vă dau un exemplu. Mai târziu, va trebui
la rândul vostru, să arătaţi aceeaşi umilinţă şi acelaşi dezinteres pentru ceilalţi”, şi de altfel
el a spălat de asemenea şi picioarele lui Iuda despre care ştia că l-a trădat deja. Simbolic,
putem spune că cel care renunţă la a se răzbuna pe fiinţele care i-au făcut rău, le spală
picioarele. Dar spălând picioarele discipolilor săi Iisus voia mai ales să trezească în ei
forţele constructive ale plexului solar.
În anumite cicumstanţe foarte simple ale vieţii curente, unii dintre voi au remarcat
fără îndoială existenţa acestei legături între picioare şi plexul solar. Atunci când e vă foarte
frig la picioare, simţiţi o contracţie în plexul solar, şi dacă mâncaţi în momentul acela
digestia se face rău. Din contră, dacă vă băgaţi picioarele în apă caldă, veţi constata că
simţiţi o dilatare în plexul solar, o senzaţie foarte agreabilă care vă crează bună dispoziţie.
De aceea, dacă vă simţiţi tulburaţi sau contractaţi, pregătiţi-vă (conştientizând gestul), apă
caldă, introduceţi-vă picioarele şi începeţi să le spălaţi cu grijă: veţi acţiona astfel asupra
plexului solar dându-i forţe, iar starea voastră de conştiinţă va fi imediat transformată. Dacă
într-o zi, la voi acasă, nu reuşiţi să meditaţi, faceţi o baie la picioare şi veţi vedea că veţi
putea multmai uşor să vă concentraţi.
Nu e necesar să ţinem picioarele în apă mult timp, dar putem să le vorbim spălându-
le cu blândeţe: “Dragile mele picioare, înţeleg acum toate serviciile pe care mi le faceţi.
Niciodată n-am fost atent cu voi, voi care suportaţi greutatea corpului meu şi mă duceţi
peste tot unde vreau să merg. De acum înainte voi fi mult mai recunoscător umilinţei şi
răbdării voastre.” Picioarele sunt pentru anumite celule o şcoală unde trebuie să facă un
stagiu. Celulele picioarelor sunt fiinţe vii, şi într-o zi aceste fiinţe vor trece examenele. Atunci
când vor reuşi, Inteligenţa cosmică le va spune: “Puteţi acum să urcaţi mai sus”, şi ele vor
urca în plămâni, în inimă, în creier, pentru a continua evoluţia lor. Aceste fiinţe sunt acum în
picioare, pentru că în trecut nu aveau umilinţă nici bunătate, şi au fost deci plasate acolo
pentru a învăţa aceste virtuţi.
Este la fel şi în viaţa oamenilor. Toţi cei care sunt duri, orgolioşi, necinstiţi, vor fi
trimişi de destin în popoare sau familii care trebuie să servească şi să sufere pentru a
22

23. învăţa legea dreptăţii, a umilinţei şi a sacrificiului. Astfel ne învaţă Ştiinţa iniţiatică, fie că o
credem fie că nu.
Nu trebuie să uităm niciodată că prin picioare suntem în contact în permanenţă cu
pământul şi cu curenţii telurici. Picioarele sunt ca nişte antene. Dar curenţii electrici şi
magnetici care urcă sau coboară din pământ nu circulă normal în picioare decât cu condiţia
de a nu fi opriţi de straturi fluidice impure; de aceea e bine să ne spălăm picioarele în
fiecare seară.
Mai întâi Petru a refuzat ca Iisus să-i spele picioarele; dar apoi a vrut să-i spele şi
mâinile şi capul, şi Iisus i-a spus: “Cel care este spălat nu are nevoie decât să îi fie spălate
picioarele pentru a fi pur pe de-antregul.” Picioarele fiind partea corpului cu cel mai strâns
contact cu pământul, ele reprezintă deci planul fizic pe care trebuie să-l depăşim pentru a
avea acces la planurile superioare. De aceea, dacă ne spălăm picioarele concentrându-ne
conştient asupra centrilor situaţi deasupra şi dedesubt, lucrăm la această eliberare de
planul fizic. Aţi reflectat de ce zeul Hermes era reprezentat cu aripi la călcâi? Hermes era
mesagerul zeilor iar aripile sale erau simbolul puterii de a călători în spaţiu. Dar aripile la
picioare a lui Hermes trebuie de asemenea interpretate ca o reprezentare a centrilor
spirituali, chakre pe care fiinţa umană le posedă în picioare. Dacă aceşti centri sunt treziţi,
omul are posibilitatea de a se transporta în spaţiu şi în planurile subtile.
De altfel amintiţi-vă de ceea ce v-am spus despre plexul solar în conferinţa:
“Misterele celor doi peşti şi cinci pâini.” Acest miracol al multiplicării pâinilor este în relaţie
cu puterea pe care o avea Iisus de a călători în spaţiu; într-adevăr, sfântul Marcu care
povesteşte cum Iisus a ajuns până la barcă mergând pe ape, spune: “Ei au fost stupefiaţi şi
plini de mirare pentru că nu au înţeles miracolul pâinilor.” Această remarcă subliniază cât de
mult corespondenţa între picioare şi plexul solar este legată de posibilitatea de a călători în
spaţiu.
Picioarele simbolizează deci planul fizic; ori, în planul fizic, suntem mereu victime,
pentru că planul fizic e în legătură cu planul astral care reprezintă lumea subterană,
infernul. Astfel, picioarele reprezintă locul unde omul este vulnerabil. Această idee este
exprimată în mitologia greacă prin legenda călcâiului lui Ahile. Pentru a-l face invulnerabil,
mama sa Thetis l-a îmbăiat, la naştere, pe Ahile în apele Styx-ului, dar cum ea îl ţinea de
călcâi, această parte a corpului care n-a fost înmuiată, a rămas vulnerabilă; şi astfel că în
timpul războiului Troiei Ahile a murit de la o săgeată otrăvită care i-a străbătut călcâiul.
Înţelegeţi acum sensul gestului şi cuvintelor lui Iisus: “Cel care este spălat nu are nevoie
decât să i se spele picioarele pentru a fi pe de-antregul pur.” Pentru că picioarele sunt
simbolul planului cel mai material, a se spăla picioarele reprezintă termenul de purificare.
Din timpuri imemoriale înţelepţii au descoperit corespondenţe care există între
microcosmos şi macrocosmos. Această ştiinţă a corespondenţelor relevă că nu numai
corpul omului este în legătură cu constelaţiile zodiacului (capul cu Berbecul, gâtul cu Taurul,
etc…) ci şi că fiecare parte este în legătură cu ansamblul organismului, cu universul, cu
forţele şi calităţile sufletului. S-au studiat aceste relaţii pentru mâini, dar ele există de
asemenea pentru picioare.
Picioarele posedă puncte precis legate altor organe a corpului, şi acţionând asupra
acestor puncte putem vindeca anumite probleme a acestor organe.
23

24. Vedeţi, acest gest a lui Iisus de a spăla picioarele discipolilor săi are o semnificaţie
mult mai profundă decât cea pe care am văzut-o până acum. Reflectaţi la tot ce v-am spus,
faceţi o muncă spirituală cu picioarele şi plexul solar şi veţi simţi de îndată toate binefacerile
pe care vi le va aduce această practică.
Cap VII Axa Leu - Vărsător
Se asimilează adesea frigul cu răul, cu tot ce este negativ, cu ceea ce contractă,
paralizează, în timp ce căldura simbolizează ceea ce este bun, frumos, viu. Realitatea este
mult mai complexă.
Ceea ce trebuie să înţelegem de la început, este că există două feluri de căldură şi
de frig. Există căldura care dilată, care dă viaţă, care coace fructele şi căldura care arde,
distruge, care nu lasă decât cenuşă. Există frigul care conservă tot ceea ce este bun şi
realizează excelente condiţii pentru gândire, înţelepciune, şi frigul care paralizează întreaga
viaţă. Sunt deci două feluri de căldură şi de frig pe care trebuie să le studiem.
Există o căldură care vine de la Soare, şi alta care vine de la Marte. Există frigul care
vine de la Saturn, şi un frig al pământului. Soarele reprezintă căldura vivifiantă iar Marte
reprezintă căldura distructivă. Saturn este frigul meditaţiei, al inteligenţei, al înţelepciunii, iar
Pământul este frigul separării, al morţii.
Atunci când Adam şi Eva trăiau în grădina Edenului, ei se hrăneau cu fructele
Arborelui Vieţii care le dădea o căldură vivifiantă. Apoi, când au vrut să mănânce din
fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului, ei au coborât pe pământ unde domneşte
frigul separării, al urii, al morţii, şi mai sunt şi acum! În căldură, ei erau ca celulele legate
împreună, aşa cum sunt atomii animaţi de o aceeaşi mişcare într-o moleculă de gaz. Dar,
odată ajunşi pe pământ, ei au fost atinşi de frigul care i-a îngheţat, i-a pietrificat şi când s-au
privit, s-au simţit separaţi. Toate neînţelegerile dintre oameni provin din cauza acestei
separări a conştiinţei. Dacă coborâm în frigul Pămntului, nu vom înţelege niciodată celălalt
frig, cel al înţelepciunii.
Frigul este deci reprezentat de Saturn şi Pământ, iar căldura de Soare şi Marte. “Dar
călduţ?” veţi spune voi. Călduţă este Luna. Într-adevăr, tot ce atinge Luna este
indeterminat, fad, insipid. De aceea oamenii care sunt sub influenţa Lunii sunt indolenţi,
nehotărâţi, neclari, visători. Cunoaşteţi cu siguranţă acel pasaj din Apocalipsă unde Spiritul
spune Bisericii din Laodicea: “Astfel, pentru că tu eşti călduţ şi nu eşti nici rece din cald, te
voi vomita din gura mea.” Da, pentru că dacă un om e călduţ, nu putem conta pe el, este
mereu în zona vagului, el nu va înţelege niciodată adevărul şi nu va forma niciodată ceva
solid, stabil.
Experienţele ştiinţifice care au fost făcute arată că nu s-a descoperit încă un punct
limită al căldurii, în timp ce pentru frig limita este de – 273 °C, care de altfel nu a putut fi
atinsă niciodată. Există în natură o forţă care împiedică atingerea lui zero absolut.
24

25. Dumnezeu a pus în fiecare lucru, în fiecare fiinţă, o scânteie a focului creator, şi chiar dacă
toţi se unesc pentru a stinge această scânteie, ei nu vor putea reuşi niciodată. În interiorul
fiecărui lucru este puterea focului creator, a lui Dumnezeu nemuritor, care acţionează acolo.
De câte ori deja frigul a încercat să stingă această scânteie, dar fără să reuşească!
Ura, gelozia, îndoiala, orgoliul, teama, frica, care sunt o formă a frigului şi a morţii, au
încercat de milioane de ori să stingă scânteia vieţii, a luminii care este în lume. Dar nu au
reuşit niciodată. Niciodată nu s-a reuşit înăbuşirea acestei lumini divine care care
străluceşte pe pământ. Niciodată fiinţa umană nu va putea distruge complet acest bun care
se găseşte în ea. Toţi trebuie să o ştie pentru a nu-şi pierde timpul încercând să înăbuşe
scânteia divină din ei sau din alţii, ci din contră să lucreze pentru a o alimenta.
Acum să vedem cum putem să ne încălzim sau să ne răcim. Eu vorbesc aici de
partea bună a căldurii şi a frigului… Pentru a te răci, trebuie să urci pe culmi, adică să devii
un înţelept, un filozof, un savant. Pentru a te încălzi, trebuie să cobori un pic în văi, să mergi
în apropierea florilor, râurilor, arborilor şi fraţilor şi surorilor noştrii. Ne încălzim prin
dragoste, iar prin înţelepciune ne răcim Observaţi-i pe cei care gândesc mult, ei sunt reci. Şi
de altfel vă puteţi observa pe voi înşivă, dacă meditaţi mult timp, vi se face frig. În timp ce
dacă simţiţi dragoste pentru ceva sau cineva, vă simţiţi rapid încălziţi. Iarna, atunci când
vreţi să luptaţi cu frigul, chemaţi dragostea, bucuria, dilatarea. Atunci când sunteţi
nemulţumiţi, simţiţi frigul chiar dacă sunteţi în faţa unei tigăi înroşite. Acesta e frgul inferior
al Pământului şi al morţii.
Să revenim la Zodiac şi vom vedea cum această problemă a căldurii şi a frigului este
în relaţie cu axa Vărsător-Leu.
Adresându-se tot bisericii din Laodicea Spiritul adaugă: “Tu nu eşti nici rece nici în
clocot… Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine de aur curăţit (trecut) prin foc, ca să te
îmbogăţeşti şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale,
şi o unsoare (doctorie) pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc
pe toţi aceia pe care îi iubesc.” Veţi vedea acum că acest pasaj poate fi interpretat graţie
axei Vărsător-Leu.
Constelaţia Leului reprezintă focul creator. Este casa Soarelui, cu cea mai puternică
căldură, cea a lunilor iulie şi august. Leul reprezintă inima, inima cosmică, care dă sângele,
viaţa. Este tocmai cea de-a cincea casă, cea a dragostei, a creaţiei, a copiilor. La cealaltă
extremitate a axei, Vărsătorul este guvernat de Saturn, care guvernează asupra iernii.
Vărsătorul este reprezentat de un bătrân, Saturn (deşi Saturn nu este singurul stăpân al
Vărsătorului, mai este şi Uranus) care posedă înţelepciunea, şi care, simbolic, varsă apă
pentru a “adăpa” umanitatea. Cei doi poli ai axei sunt deci dragostea şi înţelepciunea,
căldura şi frigul, văile şi crestele. “Tu nu eşti nici rece nici cald” semnifică că tu nu ai nici
dragoste nici înţelepciune.
Să vedem acum ce semnifică aurul, veşmintele albe şi unsoarea.
“Din aur trecut prin foc”: alchimia ne învaţă că aurul este legat de Soare, el este
condensarea forţelor benefice, a razelor soarelui. Ori, Leul reprezintă aurul trecut prin foc şi
purificat: dragostea spirituală care purifică totul. De altfel, etimologia subliniază aceste
corespondenţe. În evreieşte, inimă se spune “l v” şi leu “lavi”; în bulgară şi în rusă, leu se
spune “l v” şi dragoste “liubov”, rădăcină pe care o regăsim în englezescul “love”, în
germană “liebe” dragoste şi “lwe” leu.
“Veşminte albe”: aceste veşminte albe sunt un simbol al purităţii, puritatea fiind
înţeleasă ca acea absenţă a pasiunilor care dă înţelepciunea.
“O unsoare pentru aţi unge ochii”: unsoarea este Uranus, adevărul care e legat
ochilor. În iniţierile antice Uranus era reprezentat de un ochi zburând deasupra unui ocean.
Acesta era simbolul său. Nu vă gândiţi că Anticii ignorau existenţa lui Uranus şi că această
25

26. planetă a fost descoperită de către Herschell. Anticii o cunoşteau dar ei o numeau Cerul (în
greceşte Ouranos înseamnă cer).
Astfel, Soarele ne aduce viaţă. Saturn ne aduce înţelepciune pentru a ne îmbrăca,
iar Uranus ne permite să vedem realitatea. De aceea axa Vărsător-Leu, care va acţiona de
acum mai departe în lume, pentru că noi intrăm în epoca Vărsătorului, reprezintă epoca
nouă unde discipolii şi copiii lui Dumnezeu vor lucra cu dragostea Soarelui (Leul), cu
înţelepciunea lui Saturn (Vărsătorul) şi vor trăi în adevărul adus de Uranus.
Epoca Vărsător-Leu va fi cea a dragostei, a înţelepciunii, şi într-o anumită măsură, a
adevărului. Dar adevărata epocă a adevărului va veni mai târziu, în a şasea şi a şaptea
rasă, când omul va realiza sinteza perfectă a dragostei şi înţelepciunii, iar atunci adevărul
se va stabili în plenitudine.
Deşi biserica din Laodicea se crede bogată (“Tu spui: sunt bogată, m-am îmbogăţit şi
nu am nevoie de nimic”) Spiritul care o ştie mizerabilă, săracă, oarbă şi dezbrăcată o
sfătuieşte să cumpere aur, veşminte albe şi o unsoare pentru ochii. Aceasta dovedeşte că
în afara acestei axe Vărsător-Leu nu se poate obţine nici dragostea nici înţelepciunea, nici
adevărul, adică că vom rămâne săraci, goi şi orbi.
Deci, cel care este rece trebuie să ştie de asemenea să devină cald, şi invers. Prin
această trecere de la un pol la altul îşi va regăsi echilibrul, va găsi viaţa care se găseşte în
această mişcare de urcuş şi coborâş. Cel care rămâne etern în frig sau în căldură nu
evoluează, totul s-a terminat pentru el. Cum procedaţi atunci când vreţi să vă fierbeţi
legumele? Puneţi pe foc cratiţa, dar la un moment dat o scoateţi de pe foc. De ce nu lăsaţi
ca totul să ardă? Pentru că sunteţi înţelept. Dacă simţiţi dragoste pentru cineva, e bine; dar
înţelepciunea vă spune să nu mergeţi prea departe, pentru că nu e de dorit. Dacă căldura
urcă în voi din cauza cuiva, nu lăsaţi cratiţa pe foc! Mă înţelegeţi, nu-i aşa?… Căldura
(dragostea) e binevenită, dar cu condiţia ca ea să fie urmată de o mică răcorire
(înţelepciunea).
Spiritul îi mai spune bisericii din Laodicea: “Pe cei care îi iubesc (Leul), eu îi mustru şi
îi pedepsesc (Vărsătorul).” Cel care iubeşte, este Soarele; cel care pedepseşte este Saturn,
dar de asemenea şi Uranus care aduce mari bulversări. Dacă Cerul, care ne iubeşte, ne
pedepseşte, el o face prin intermediul destinului, asupra căruia guvernează Saturn. Atunci
când vedem sosind pedepsele lui Saturn, să ştim că Dumnezeu este cel care s-a manifestat
prin intermediul lui. Pentru a fi iubiţi trebuie să fim în Leu şi în Vărsător, între Saturn, vechiul
Adam, şi Soare, Christul, cel care s-a născut din tribul lui Iuda. Iacov, într-adevăr, avea
doisprezece fii, care au fost strămoşii celor doisprezece triburi a lui Israel (a se vedea
capitolul X: “Cele 12 triburi a lui Israel şi cele 12 munci a lui Hercule în relaţie cu Zodiacul).
Fiecare dintre aceste triburi sunt legate de unul dintre semnele zodiacului, cel a lui Iuda
corespunde Leului, şi din tribul lui Iuda s-a născut Iisus, Christul.
Spiritul spune la final: “Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de
domnie, după cum Şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. Nu
există un alt tron decât cel al Leului unde e aşezat Soarele, Christul. Christ-ul, e Soarele,
inima care împrăştie sângele său, dragostea sa, în tot universul. Deci, cel care va învinge
ura şi moartea (frigul interior) va domina pe Tronul lui Dumnezeu.
II
Sfinxul egiptenilor este o reprezentare a zodiacului în relaţie cu cele patru elemente;
el are un cap de om (Vărsător, semn de aer), un corp de taur (Taur, semn de pământ), labe
de Leu (Leu, semn de foc) şi aripi de vultur (Scorpion, semn de apă).
Regăsim aceleaşi figuri în Apocalipsa sfântului Ioan atunci când vorbeşte de cele
patru Animale sfinte care se ţin în faţa Tronului lui Dumnezeu şi care, zi şi noapte, cântă
întruna: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Atotputernic, care era, care este şi
care va veni!” Primul dintre aceste Animale este asemănător unui leu, al doilea unui taur, al
26

27. treilea unui om, şi al patrulea unui vultur. Veţi spune că în Zodiac nu există Vultur ci
Scorpion. În realitate, în zodiacul primordial, Vulturul ocupa locul Scorpionului, dar e o
întreagă poveste care trebuie înţeleasă din punct de vedere simbolic. Din cauza forţelor
sexuale rău dirijate, Vulturul a căzut şi s-a transformat în Scorpion. De altfel, în
corespondenţele pe care Iniţiaţii le-au stabilit între diferitele părţi ale corpului şi semnele
zodiacului, Scorpionul este în corespondenţă cu organele genitale. Vulturul îl reprezintă pe
cel care putea să se ridice foarte sus în cer, dar care a căzut pentru că a mâncat din fructul
Arborelui Cunoşterii Binelui şi Răului.
Cele patru Animale sfinte ca şi Sfinxul egiptenilor corespund deci celor două axe
Taur-Scorpion şi Vărsător-Leu care formează una dintre crucile zodiacului.
Vărsătorul, este omul, deci gândirea, cunoşterea. El este reprezentat de un bătrân
care varsă apă într-o urnă. Această apă este apa vieţii, pentru că cunoşterea Vărsătorului
este o cunoaştere care aduce viaţă, care produce viaţă, care trezeşte viaţa. Apa care scapă
din urna bătrânului învaţă oamenii că trebuie să alimenteze, să unde totul, şi să fructifice
totul în ei şi în jurul lor. Simbolul Fraternităţii noastre, ancora cu cele două mâini care varsă
apă, este de asemenea un simbol al Vărsătorului. Şi în mitologia greacă, Vărsătorul este
reprezentat prin Ganymede care era numit “paharnicul zeilor”.
Apa aduce viaţă, şi cum oamenii au uitat apa, ei nu sunt “stropiţi”; sau poate sunt,
dar cu ce?… Ceea ce au nevoie înainte de orice, este de o apă vivifiantă. De aceea, deşi
Vărsătorul este un simbol al cunoşterii, el nu este legat de creier, ci de plexul solar, singurul
care poate să facă să curgă apă vie în măruntaie (a se vedea “Corpuri şi centre subtile” cap
III “Plexul solar” colecţia Izvor, nr. 219). Se spune în Evanghelii: “Din sânul său vor ţâşni
izvoare de apă vie”. Era Vărsătorul care era deja profetizat, dar sub o formă pe care nimeni,
în acea epocă, nu putea să o înţeleagă.
Cât timp apa vie nu este acolo, putem să povestim orice am vrea, nu este decât
teorie. Iar teoria seacă oamenii. Este tocmai ceea ce se petrece cu cultura actuală: oamenii
se instruiesc, dar cunoaşterea lor rămâne la suprafaţă, nu este vie. Ei bine, ar fi mai bine să
nu ştim nimic din ceea ce se găseşte în cărţi şi să posedăm ştiinţa vieţii, pentru că celui ce
ştie să trăiască, adică să vibreze la unison, în armonie cu toate legile cosmice, universul
întreg i se va revela. Iată de ce Învăţământul Fraternităţii Albe Universale aduce un element
cu totul nou. Oamenii ne prezintă ştiinţa lor, şi eu mă înclin, mă minunez, dar nu este
esenţialul. Ceea ce mă interesează pe mine este de a trăi în armonie cu legile cosmice.
De ani de zile, astrologii vorbesc despre venirea erei Vărsătorului. În realitate, mai
trebuie aşteptat în jur de două sute de ani până ce punctul vernal va intra cu adevărat în
constelaţia Vărsătorului, dar influenţa sa se face deja simţită, şi e normal. În luna martie, de
27

28. exemplu, este încă iarnă, şi totuşi în anumite zile, din cauza soarelui, a păsărilor, a florilor
simţim primăvara; prin efluviile sale, aura sa, emanaţiile sale ea este aici. Acesta este de
asemenea cazul apropierii unei ere noi: un anumit umăr de semne antemergătoare anunţă
venirea sa.
Vărsătorul este un semn de aer. De aceea, de când influenţa sa se face simţită,
ştiinţa şi tehnica s-au orientat spre stăpânirea aerului şi spaţiului. În timpul erei Peştilor,
domeniul apelor a fost explorat mai mult: navigaţia. Cu Vărsătorul, intrăm în domeniul
aerului: telecomunicaţiile (telefonul, televiziunea), avionul, rachetele…
Deşi nu suntem încă intraţi în Vărsător şi ce de schimbări! Şi tocmai, ceea ce e un
pic îngrijorător cu el e influenţa lui Saturn şi Uranus care domiciliază în Vărsător: Saturn
care juacă renghiuri(?), blochează, paralizează şi Uranus care produce şocuri, accidente,
explozii, tot ceea ce este brusc şi violent. Toate formele de explozii sunt sub influenţa
semnului Uranus: explozii fizice (bomba cu hidrogen, bomba atomică) şi exploziile fizice
(toate mişcările de eliberare). De aceea era Vărsătorului va antrena mari rupturi.
Cei care au mai multe planete în semnul Vărsătorului sunt mai pregătiţi să capteze
noile unde care vin de la această constelaţie. Aceştia sunt inovatori, inventatori. Toate
descoperirile în domeniul psihic şi ezoteric, de asemenea tot Vărsătorul le-a cauzat, şi mai
ales ideea de colectivitate, de fraternitate. Iată de ce întreaga lume va fi acum obligată să
se aplece şi să lucreze asupra acestei idei de fraternitate, de universalitate.
Era Peştilor a fost cea a creştinismului, ale cărei trăsături caracteristice corespund
exact semnului Peşti, semnul abnegaţiei şi sacrificiului. Înaintea erei Peştilor a fost era
Berbecului, care a marcat religa lui Moise, şi înaintea ei era Taurului care a marcat religiile
egiptene şi babiloniene… Cu Vărsătorul şi semnul său complementar, Leul, se deschide o
eră nouă, cea a cunoaşterii adevărate.
Cu toate acestea nu trebuie să credem că, pentru că vine epoca Vărsătorului,
întreaga umanitate se va transforma dintr-o dată. Ceea ce s-a schimbat pentru noi toţi sunt
posibilităţile. Din Vărsător se deversează forţe superioare, dar numai cei ce fac eforturi
pentru a absorbi aceste forţe se vor transforma. Cerul ne va trimite undele, dar nu ne va
impune înţelepciunea; Cerul se mulţumeşte să dea celor care se pregătesc să le
primească. Noi intrăm în epoca Vărsătorului, dar dacă nu vom face nimic pentru a beneficia
de influenţele sale, Vărsătorul va veni pentru alţii, dar nu pentru noi.
Cap VIII Triunghiul apei şi triunghiul focului
Cercul zodiacului este format din doisprezece semne dispuse într-o ordine regulată
având la bază cele patru elemente. Fiecare element este astfel reprezentat de un triunghi.
28

29. Dacă respectăm ordinea elementelor (foc, pământ, aer şi apă) în care semnele se
succed în zodiac, vom vedea că triunghiul focului este format din semnele Berbec, Leu,
Săgetător; triunghiul pământului din semnele: Taur, Fecioară, Capricorn; triunghiul aerului
din semnele: Gemeni, Balanţă, Vărsător; triunghiul apei din semnele Cancer, Scorpion,
Peşti. Astăzi ne vom opri numai asupra celor două triunghiuri al apei şi al focului. Apa
coboară şi focul urcă. Triunghiul apei, cu vârful în jos, reprezintă materia, în timp ce
triunghiul focului, cu vârful în sus, reprezintă spiritul.
Să începem prin studiul triunghiului apei care este deci format din semnele Peşti,
Cancer şi Scorpion; veţi vedea câte lucruri interesante vom descoperi în legătură cu aceste
trei semne.
Peştii trăiesc în apă şi se deplasează cu uşurinţă: ei vin şi pleacă şi sunt foarte
fericiţi. Oamenii, de asemenea, sunt plonjaţi într-o întindere fără limite unde înnoată ca şi
peştii; mici sau mari, frumoşi sau urâţi, coloraţi sau nu, abili sau neîndemânatici, cei mari
înghiţindu-i adesea pe cei mici, ei se mişcă în oceanul vieţii.
Peştii au în corpul lor o vezică natatoare care le serveşte la a se deplasa vertical în
apă; graţie acestui organ ei pot coborî şi urca la suprafaţă. Dar iată că anumite specimene
neutilizând corect această vezică, au început să coboare mereu mai jos fără să mai poată
urca. Ele au rămas deci fixate pe sol, unde s-au acoperit cu o carapace groasă, şi au
devenit languste, homari, crabi. Desigur, vă gândiţi: “Dar nu e posibil, nu e ştiinţific.
Niciodată zoologii nu au putut constata că peştii s-au transformat în crustacee!” Ei bine,
aflaţi că eu îi observ pe oameni în zoologie (şi ai de ce să-i observi, credeţi-mă); şi astfel
asist adesea la această mutaţie. Da, oameni care s-au întărit atât de mult că au sfârşit prin
a fi acoperiţi cu o veritabilă carapace. Ei şi-au spus: “Nu merită să înnoţi, e obositor. E mai
bine să te târăşti pe sol, să rămânem pe fund.” Şi chiar mai mult, ei nu mai merg înainte ci
merg înapoi. Nu mă credeţi? Şi totuşi, pe câţi am văzut care, mândri de frumoasa lor
carapace, făceau paradă în faţa altora, îi căutau sau îi urmau, ceea ce ducea la tot felul de
comedii… sau tragedii! Apoi, venea momentul când, îngreunaţi, se afundau foarte jos şi
sfârşeau prin a se ascunde sub o piatră, ca şi homarii. Pot să vă arăt în jurul vostru aceşti
peşti metamorfozaţi, există mulţi.
Peşti-Cancer: este o parte a triunghiului pe care îl studiem. Cancerul este un peşte
devenit crustaceu. Omul s-a lăsat antrenat în materie şi s-a întărit, s-a imobilizat, s-a
pietrificat şi a sfârşit chiar prin a regresa. Procesul s-a continuat şi racul a devenit un
scorpion, necinstit, veninos, şi aici vă pot spune cum se produce aceasta, pentru că este
încă o transformare pe care am studiat-o ştiinţific.
29