Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Coordonatorul seriei este Ştefan Boncu
Zenobia Niculiţă este psiholog, doctor În sociologie şi lector universitar.
Predă cursuri de statistică socială, metodologia cercetării În ştiinţele sociale şi
psihosociologia organizaţiilor. Între domeniile sale de competenţă şi interes se
regăsesc: psihosociologia organizaţiilor, psihologia carierei (metode de
recrutare şi testare a personalului), psihologia vârstelor şi psihologia
creativităţii. De asemenea, este autoarea a două volume pentru publicul larg:
Frumos la Vremea Lui. Eseuri de psihologia vârstelor şi Lecţia de mulţumire.
Povestiri pentru copii.
Zenobia Niculiţă, Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase
© 201 1 , Editura Institutul European laşi
INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţămîntul Superior
Iaşi, str. Grigore Ghica Vodă nr. 1 3, cod 700469, O.P. I , C.P. 1 6 1
tel.lfax: 0232/230 I 97; tel. 0232/230800
euroedit@hotmail.com
http://www.euroinst.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a
României
NICULIŢĂ, ZENOBIA
Psihosociologia comunităţilor virtuale religioase / Zenobia
Niculiţă. - Iaşi : Institutul European, 20 Il
Bibliogr.
ISBN 978-973-6 1 1 -78 1 -7
004.738.52:2
3 1 6.6
Potrivit Legii nr. 8/1 996, a dreptului de autor, reproducerea (parţială sau
totală) a prezentei cărţi fără acordul Editurii constituie infracţiune şi se
pedepseşte În conformitate cu aceasta.
PRINTED IN ROMANIA

Zenobia NICULITĂ,
PSIHOSOCIOLOGIA
COMUNITĂTILOR VIRTUALE,
RELIGIOASE
INSTITUTUL EUROPEAN
2011

CUPRINS
ARGUMENT / 9
Capitolul 1. COMUNITĂŢI SOCIALE ÎN SPAŢIUL VIRTUAL / 13
1.1. Delimitări conceptuale / 13
1.2. Controverse cu privire la existenţa comunităţilor virtuale / 19
1.3. Tipuri de comunităţi virtuale şi aplicaţii ale acestora / 25
1.4. Design-ul comunităţilor virtuale / 31
1.5. Participarea la comunităţile virtuale / 37
1.6. Evoluţia comunităţilor virtuale / 46
1.7. Identitatea virtuală şi implicaţiile acesteia / 47
1.8. Etica şi mecanismele reglatorii ale comunităţilor virtuale / 54
1.9. Impactul comunităţilor virtuale asupra vieţii reale / 57
1.9.1. Socializare şi comunicare umană / 58
1.9.2. Gândire şi învăţare / 60
1.9.3. Personalitate şi identitate / 61
1.9.4. Dependenţa de comunităţile virtuale / 62
1.9.5. Grupuri şi comunităţi sociale din spaţiul real / 64
1.9.6. Globalizare şi implicaţii politice / 66
1.9.7. Integrarea experienţelor online şi offline / 69
Capitolul II. DIMENSIUNEA SOCIALĂ A COMUNITĂŢILOR
RELIGIOASE / 73
11.1. Caracteristici ale comunităţilor religioase / 74
11.2. Tipuri de comunităţi religioase / 77
11.3. Participarea la comunităţile religioase / 79
11.3.1. Accesul la comunităţile religioase / 79
11.3.2. Apartenenţă şi participare activă la comunităţile
religioase / 80
5

11.4. Organizarea şi funcţionarea comunităţilor religioase / 82
11.5. Curente şi tendinţe contemporane în comunită�le religioase / 84
11.6. Atitudini faţă de comunităţile religioase / 87
11.7. Comunităţi şi identitate religioasă. Teoria locaţiei identităţii
religioase a lui Baker / 89
Capitolul III. COMUNITĂŢILE VIRTUALE RELIGIOASE. DE
LA EXP
�
VIRTUALA / 93
III. l . Internetul ca spaţiu nou de manifestare a comunităţilor
religioase / 94
III.2. Delimitări conceptuale şi caracteristici generale ale
comunităţilor religioase / 97
111.3. Atitudini faţă de comunităţile virtuale religioase / 1 00
III.4. Paradoxurile comunităţilor religioase în spaţiul virtual / 1 03
III.5. Cercetări cu privire la comunităţile virtuale religioase / 1 07
III.6. Impactul comunităţilor virtuale religioase asupra vieţii
individuale şi comunitare din spaţiul real / 1 1 2
Capitolul IV. CERCETAREA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE.
TIPURI DE ABORDĂRI ŞI METODE / 1 1 9
IV. l . Dificultăţi în cercetarea comunităţilor virtuale / 1 1 9
IV.2. Analiza comunicării în comunităţile virtuale / 1 23
IV.3. Tipuri de abordări ale cercetării comunităţilor virtuale / 125
IV.4. Deontologia cercetării comunităţilor virtuale / 1 3 1
Capitolul V. STUDIU EXPLORATORIU AL COMUNITĂŢILOR
VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ. ASPECTE
METODOLOGICE / 135
V. I . Scopul şi obiectivele studiului / 135
V.2. Întrebări ale cercetării / 136
V.3. Metodele şi design-ul cercetării / 138
V.3. I . Etapa 1: Descrierea şi delimitarea cadrului
comunităţilor virtuale religioase de limba română / 1 39

V.3.2. Etapa a II-a: Explorarea conţinutului comunicării
din comunităţile virtuale religioase / 145
V.3.3. Etapa a III-a: Comportamente, obiceiuri şi atitudini
ale membrilor comunităţilor virtuale religioase / 1 5 1
V . 4. Particularităţi ale cercetării online / 1 56
Capitolul VI. DESCRIEREA ŞI DELIMITAREA CADRULUI
COMUNITĂTILOR VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA
ROMÂNĂ/159
VI. I . Scopul comunităţilor virtuale religioase / 159
V1.2. Structura comunităţilor virtuale religioase / 1 60
V1.3. Dimensiunile comunităţilor virtuale religioase / 1 62
VI.4. Membrii comunităţilor virtuale religioase / 1 63
V1.5. Caracteristici ale comunicării în cadrul comunităţilor virtuale
religioase / 1 65
V1.6. Subiectele abordate în cadrul comunităţilor virtuale
religioase / 1 67
VI.7. O tipologie a comunităţilor virtuale religioase / 169
V1.8. Concluzii / 1 74
Capitolul VII. EXPLORAREA CONŢINUTULUI COMUNI
CĂRII DIN COMUNITĂŢILE VIRTUALE RELIGIOASE/1 75
VII. I . Principalele teme ale comunicării în comunităţile virtuale
religioase / 1 75
VII.2. Atitudinile participanţilor la comunităţile virtuale religioase
faţă de comunităţile religioase locale şi online / 189
VII.3. Concluzii / 192
Capitolul VIII. COMPORTAMENTE, OBICEIURI ŞI ATITU
DINI ALE MEMBRILOR COMUNITĂŢILOR VIRTUALE
RELIGIOASE/193
VIII. l . Participarea la comunităţile virtuale religioase / 193
VIII.2. Comunicarea în comunităţile virtuale religioase / 195
VIII.3. Motiva�a participării la comunită�le virtuale religioase / 199
7

VIII.4. Identitatea reală În comunităţile virtuale religioase / 202
VIII.5. Implicarea În comunităţile virtuale religioase / 203
VIII.6. Probleme ale vieţii religioase În cadrul comunităţilor
virtuale / 205
VIII.7. Atitudini faţă de comunităţile religioase locale / 206
VIII.7. 1 . Practici şi obiceiuri / 209
VIII.7.2. Atitudini cu privire la aspectele sociale ale
comunităţilor religioase locale / 209
VIII.7.3.Atitudini cu privire la dimensiunea spirituală a
comunităţilor religioase locale / 2 1 3
VIII.7.4. Relevanţa mesajului religios al comunităţii locale / 2 1 5
VIII.7.5. Evoluţia comunităţilor religioase locale / 2 1 6
VIII.7.6. Relaţii Între comunităţil e religioase locale şi cele
virtuale / 2 1 7
VIII.8. Comparaţie Între comunităţil e religioase virtuale şi cele
locale / 2 1 9
VIII.9. Profilul participantului la comunităţil e virtuale religioase
de limba română / 226
VIII. 1 O. Concluzii / 229
Capitolul IX. CONCLUZII CU PRIVIRE LA COMUNITĂŢILE
VIRTUALE RELIGIOASE DE LIMBA ROMÂNĂ /233
BIBLIOGRAFIE /237
ANEXA NR.1. CHESTIONAR "IMPACT CVR" /248

Argument
Apariţia şi dezvoltarea spaţiului virtual pe suport tehnologic
au marcat naşterea unei noi modalităţi de interacţiune umană mediată
computerizat ce a condus la posibilitatea constituirii unor forme de
organizare socială care permit interrelaţionarea indivizilor în lipsa
contactului direct, "faţă în faţă", denumite comunităţi virtuale.
Ideea unei comunităţi virtuale nu este nouă, dar apariţia şi
dezvoltarea tehnologiei informaţiei au condus la proliferarea acestei
realităţi, astfel încât se vorbeşte tot mai des de un exod în masă spre
un teritoriu vast şi încă insuficient explorat, care promite să dizolve
barierele dintre imaginar şi real şi să creeze noi forme de interacţiune
umană. Explozia demografică a spaţiului virtual s-a concretizat în
apariţia unui număr impresionant de comunităţi online variate, cu un
flux continuu al membrilor care le accesează şi cu un potenţial imens
de dezvoltare.
De la crearea unui spaţiu de evadare din existenţa cotidiană la
consolidarea unor grupuri de suport pentru pacienţii cu boli incurabile
sau la facilitarea eforturilor comune de cercetare ale unor grupuri de
experţi, comunităţile virtuale şi-au demonstrat aplicabilitatea într-o
varietate de domenii ale existenţei individuale şi sociale.
Astăzi comunicarea online cu persoane aflate în locuri înde
părtate ale planetei sau ataşamentul afectiv faţă de un grup constituit
exclusiv pe baza schimburilor mediate computerizat reprezintă fapte
obişnuite din existenţa individului, pentru care comunităţile virtuale
au devenit o extensie naturală a organizărilor sociale din spaţiul real.
În acest context, fenomene cu caracter social ca negocierea, cola
borarea, conflictul, comportamentele antisociale, stabilirea spaţiului
personal şi a intimităţii, discriminarea, comportamentele deviante
solicită redefiniri care să includă formele noi de manifestare apărute în
spaţiul virtual.
9

PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITĂŢILOR VIRTUALE RELIGIOASE
Dacă este adevărat că Internetul a devenit atât "o oglindă, cât
şi o umbră a lumii offiine" (Dawson şi Cowan, 2004), atunci din
spaţiul virtual nu putea lipsi fenomenul religios. La scurt timp de la
apariţia sa, cyberspaţiul a devenit un teritoriu de misiune pentru
aproape toate bisericile şi formaţiunile religioase, un loc în care orice
idee şi credinţă religioasă are şansa de a fi cunoscută şi îmbrăţişată de
un număr impresionant de persoane. Între redefinirea spaţiului virtual
ca spaţiu sacru şi demonizarea acestuia ca sursă a frivolizării
manifestărilor religioase, comunităţile de credincioşi care au ales o
formă de comunicare mediată computerizat au găsit strategii de
adaptare la noile condiţii şi s-au dezvoltat într-un ritm demn de era
informaţională. În anul 2000, mai multe persoane utilizau Internetul în
scopuri spirituale şi religioase decât pentru operaţiuni bancare sau
servicii matrimoniale (Larsen, 200 1 ), iar în 2008 (8 decembrie), numai
comunităţile virtuale cu specific religios care utilizau ca formă de
organizare grupurile Yahoo erau în număr de 253 1 62, dintre care cele
creştine erau în număr de nu mai puţin de 91478. Aceste date simple
reprezintă un indiciu cu privire la extinderea fenomenului
comunităţilor virtuale religioase şi îl recomandă ca obiect de interes
pentru cercetare. În perspectiva unui viitor care se preconizează a fi
dominat de tehnica informaţională, impactul comunităţilor virtuale
religioase poate fi radical pentru formele de manifestare şi organizare
religioasă aşa cum sunt ele înţelese la momentul actual. Importanţa
cunoaşterii şi anticipării acestor transformări pledează pentru
necesitatea studiilor ştiinţifice care să descrie fenomenul cu acurateţe
şi care să ofere modele de predicţie eficiente.
Comunităţile virtuale religioase reprezintă un teren nou
pentru cercetarea ştiinţifică, iar ritmul lor de expansiune depăşeşte
posibilităţile şi capacitatea de acoperire ale metodelor disponibile.
Munca cercetătorului în această privinţă este similară cartografierii
unui teritoriu vast, ale cărui limite sunt încă necunoscute.
Lucrarea de faţă îşi propune să contribuie la cunoaşterea
domeniului prin delimitarea şi explorarea unui spaţiu mai restrâns, al
comunităţilor virtuale religioase de limbă română, prin identificarea şi
descrierea principalelor lor caracteristici referitoare la structură, formă
1 0

Argument
şi conţinut. De asemenea, rezultatele studiului includ o tipologie a
acestor comunităţi virtuale, un profil al membrilor care le populează şi
un model al atitudinilor manifestate de aceştia faţă de formele de
organizare religioasă online şi offline. Ţinta demersurilor de cercetare
întreprinse a fost aceea de a plasa câteva repere care să delimiteze
comunităţile virtuale religioase de limba română pe harta vastului
spaţiu social găzduit de reţeaua globală.

Capitolul 1
Comunităţi sociale În spaţiul virtual
1.1. Delimitări conceptuale
Orice încercare de definire a comunităţilor virtuale întâmpină
o serie de dificultăţi majore. Dacă este adevărat că noţiunea de comu
nitate socială, deşi îndelung studiată, nu beneficiază de o definiţie
unanim acceptată, acest lucru este cu atât mai valabil în privinţa
comunităţilor virtuale.
Definiţiile comunităţii sociale variază de la cele generale,
clasice, care o prezintă ca pe "un grup de oameni cu o caracteristică
sau un interes comun, care trăiesc împreună într-o societate mai mare,
un grup legat de o politică comună sau un corp de persoane sau
naţiuni care au o istorie comună şi interese sociale, economice şi
politice comune" (Merriam-Webster Online Dictionary), şi până la
cele specifice psiho-sociologice, care o descriu drept "entitate globală
în care membrii au legături foarte strânse, iar sentimentul de group
este puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde" (Zani şi Palmonari,
2003).
Ca un argument pentru varietatea extremă a înţelesurilor
sensului de comunitate stă lucrarea lui Hillery ( 1955), care a analizat,
la vremea respectivă, un număr de 94 de definiţii.
Este evident că, atât în esenţă, cât şi în modalităţile de mani
festare, comunităţile virtuale nu se pot înscrie cu precizie în definiţiile
clasice ale comunităţilor sociale. Dacă în ceea ce priveşte definirea
acestora din urmă nu există un consens, în ceea ce priveşte un
fenomen atât de recent şi atât de divers ca formă şi conţinut cum sunt
comunităţile virtuale, diferenţele şi varietatea definiţiilor devin normă.
1 3

Prima delimitare sociologică a conceptului de comunitate a
fost realizată de către Tonnies în 1 887 (apud Femback şi Thompson,
1 995), când acesta a definit în mod distinct două concepte denumite
Gemeinschaft şi Gesellschaft, traduse mai târziu prin comunitate şi
societate. În contextul trecerii de la societatea preindustrială la cea
industrială, distincţia lui Tonnies între Gemeinschaft şi Gesellschaft a
examinat comunitatea în procesul degenerării structurilor sociale
tradiţionale. Gemeinschaft este reprezentarea comunităţii tradiţionale,
caracterizată de un simţ organic al comunităţii, de obiceiuri, relaţii
sociale şi familiale strânse, ca şi de o unitate bazată pe consens şi
limbaj comun. Pe de cealaltă parte, Gesellschaft reprezintă o fonna
ţiune caracterizată de o fonnă de hiperindividualism în care relaţiile
dintre oameni devin mecanice, reglementate şi orientate contractual.
În opinia lui Tonnies, procesul urbanizării şi industrializării rezultă în
distrugerea primei fonne de organizare socială descrisă (Gemein
schaft) şi, în consecinţă, în distrugerea comunităţii tradiţionale, a
securităţii şi intimităţii.
Rheingold, unul dintre cei mai cunoscuţi şi citaţi autori din
domeniu, leagă acest fapt de apariţia şi dezvoltarea comunităţilor
virtuale atunci când afinnă că "una dintre explicaţiile pentru acest
fenomen [apariţia comunităţilor virtuale, n.t.] este foamea pentru
comunitate, care creşte în pieptul oamenilor de pretutindeni pe măsură
ce din ce în ce mai multe spaţii publice non-fonnale dispar din viaţa
noastră reală" (2000, p. 61). În lucrarea sa The Virtual Community, el
defineşte într-un mod personalizat şi non-fonnal comunităţile sociale
ca fiind "agregări sociale care emerg din reţea atunci când suficienţi
oameni poartă discuţii publice suficient de mult timp, cu suficiente
sentimente umane încât să fonneze reţele de relaţii personale în
cyberspaţiu" (2000, p. 54).
O predicţie din anii '60 - printre primele fonnulate -, care
poate funcţiona drept definiţie a comunităţilor virtuale, a fost aceea a
lui Licklider şi Taylor (1968, apud Rheingold, 2000, p. 1 76). Întrebaţi
cum vor fi comunităţile interactive online, ei au răspuns: "În cele mai
multe domenii, acestea vor consta din membri separaţi geografic,
uneori grupaţi în c1ustere mici şi uneori lucrând individual. Vor fi
1 4

Comunităţi sociale în spaţiul virtual
comunităţi nu ale locaţiei comune, ci ale interesului comun". O
analiză simplă a felului în care se prezintă comunităţile online la
această dată demonstrează faptul că predicţia celor doi a fost corectă şi
bine documentată.
Smith (1 992) defineşte comunitatea virtuală ca "un set de
interacţiuni cu multe faţete care apar predominant în şi prin
intermediul reţelelor computerizate", în timp ce Jones ( 1 997) eviden
ţiază două înţelesuri ale termenului comunităţi virtuale: primul sens
este utilizat ca echivalent pentru diferitele forme de grupuri a căror
interacţiune este mediată prin intermediul calculatorului. A doua
abordare afirmă că din punct de vedere sociologic comunităţile
virtuale sunt noi forme de comunitate create prin intermediul utilizării
variantelor diferite de comunităţi mediate computerizat. Ambele
abordări ale definirii comunităţilor virtuale evidenţiază faptul că
acestea sunt mai mult decât o serie de mesaje mediate computerizat şi
le plasează în categoria structurilor sociologice.
În relaţie cu spaţiul virtual, Fernback şi Thompson ( 1 995)
definesc comunităţile virtuale drept "relaţii sociale construite în
cyberspaţiu prin intermediul contactului repetat cu un spaţiu specific
care este delimitat simbolic printr-un subiect de interes".
Hagel şi Armstrong propun o abordare economică a noţiunii
de comunitate virtuală ca instrument de marketing. Ei definesc
comunităţile virtuale ca "spaţii mediate computerizat în care există o
integrare a conţinutului şi comunicării, cu accent pe conţinutul generat
de membri" ( 1 997, p. 1 7).
Una dintre definiţiile mai recente, care oferă un bun cadru
pentru delimitarea obiectului cercetării, îi aparţine lui Porter (2004):
"Comunităţile virtuale sunt agregări de indivizi sau parteneri de
afaceri ce relaţionează în jurul unui interes comun şi în care
interacţiunea este, cel puţin parţial, susţinută sau mediată de
tehnologie şi ghidată de protocoale sau norme". Includerea variantei în
care comunităţile virtuale pot fi parţial mediate computerizat extinde
definiţia asupra unei serii de structuri şi interacţiuni sociale care nu se
încadrează în tiparul comunităţilor online, al căror specific este
desf'aşurarea activităţii exclusiv pe Internet.
1 5

Încadrându-se într-un tip similar de abordare, Jones ( 1997)
propune o explorare sistematică a cyberspaţiului prin intermediul a
ceea ce el numeşte cyber-arheologie, în care determinismul tehnologic
să poată fi înlocuit cu noţiunea ierarhiilor interrelaţionate. O astfel de
abordare va distinge între comunităţi virtuale şi locul lor cibemetic,
spaţiul virtual, permiţând o înţelegere mai profundă a fenomenelor
sociale implicate.
Conform aceluiaşi autor (Jones, 1997), pentru ca un cyber
spaţiu şi ceea ce îi este asociat să fie etichetate drept comunitate vir
tuală, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a. un nivel minim de membri care susţin comunitatea;
b. un nivel minim de interactivitate;
c. o varietate a persoanelor care comunică;
d. un spaţiu virtual comun (de obicei public), în care are loc o parte
semnificativă dintre interacţiunile membrilor.
O analiză a acestor condiţii conduce la o mai bună delimitare
a conceptului de alte fenomene şi structuri din spaţiul virtual care nu
pot constitui comunităţi.
a. Un nivel minim de membri care susţin comunitatea
Numărul minim de membri necesar pentru un nivel rezonabil
de interacţiune va fi în legătură directă cu densitatea mesajelor pe
unitatea de timp. În cazul în care accesarea spaţiului virtual comun şi
postarea mesajelor prezintă o frecvenţă redusă, este necesar un număr
mai mare de membri pentru a susţine activităţile şi comunicarea la un
nivel relativ constant.
b. Un nivel minim de interactivitate
Orice comunitate, virtuală sau nu, este alcătuită din mai multe
grupuri sociale primare, care reprezintă "un număr de persoane ce
comunică între ele pe o perioadă de timp şi care sunt suficient de
puţine încât fiecare persoană să poată să comunice cu toate celelalte,
nu la mâna a doua, prin intermediul altor persoane, ci faţă în faţă"
(Homans, 195 1 , p. 1). Impactul noilor tehnologii solicită o schimbare
1 6

Comunităţi sociale in spaţiul virtual
radicală a înţelegerii cu privire la ceea ce înseamnă grup social primar,
aşa cum este ilustrată ea în definiţia anterioară. Caracteristica esenţială
a grupurilor sociale primare, care se menţine în spaţiul virtual, este
interacţiunea dintre membri, cu toate implicaţiile sale. Cerinţa unui
nivel minim de interacţiune permite excluderea unei varietăţi de clase
de comunităţi mediate computerizat din cadrul comunităţilor virtuale.
De exemplu, o adresă de e-mail în care participanţii primesc ştiri şi
informaţii, dar nu sunt capabili să poarte discuţii interactive cu ceilalţi
membri nu poate fi clasificată drept o comunitate virtuală.
c. Varietateapersoanelor care comunică
Stabilind varietatea persoanelor care comunică drept o
condiţie necesară, Jones exclude din sfera comunităţilor virtuale cele
mai multe interacţiuni în cadrul bazelor de date sau interogările
bazelor de date. Pentru ca o comunitate virtuală să existe şi să fie
"vie", este nevoie de participarea mai multor indivizi umani, care să
îndeplinească roluri diferite, să contribuie cu experienţa şi cunoştinţele
lor variate la comunicare.
Condiţia varietăţii membrilor şi a interacţiunilor este perfect
ilustrată de unul dintre cele mai timpurii sisteme BBS (Bulletin Board
Sistem), The Well. Această comunitate a fost descrisă ca fiind "cea
mai influentă comunitate online din lume". Deşi a pornit ca o reţea de
mici dimensiuni, Well a crescut exponenţial de la debutul său,
ridicând problema dacă ar trebui să fie considerată o comunitate
virtuală sau, mai degrabă, o cyber-regiune care conţine multe
comunităţi virtuale. Administratorii Well o descriu ca "un c1uster de
sate electronice care trăiesc pe internet".
d. Un spaţiu public virtual comun, În care are loc o parte
semnificativă dintre interacţiunile membri/or
Din perspectiva cyber-arheologiei, pentru delimitarea spa
ţiului virtual comun, cercetătorii din domeniul comunităţilor mediate
computerizat studiază mesajele postate, structurile şi conţinutul
website-ului (Jones, 1997). Structura spaţiului virtual comun este
1 7

eterogenă, de natură intelectuală şi socială. Această condiţie a
comunităţilor virtuale religioase include necesitatea existenţei unui
suport tehnic care să le asigure continuitatea în cyberspaţiu.
O contribuţie originală la delimitarea şi înţelegerea con
ceptului de comunitate virtuală o are Blanchard, care, într-o lucrare
din 2004, sugerează studierea comunităţilor virtuale ca operând cu
"forme de mediu emergente numite cadre comportamentale virtuale
(virtual behavior settings). Acestea sunt create prin interacţiuni
împărtăşite ale membrilor şi prin dezvoltarea unui simţ al spaţiului sau
«locului» în comunităţile mediate computerizat" (2004, p. 2). Această
abordare a comunităţilor virtuale are la bază noţiunea de sentiment
psihologic al comunităţii, ce este definit ca "sentimentul membrilor de
ataşament emoţional împărtăşit, apartenenţă, influenţă, integrarea şi
împlinirea nevoilor, care face comunitatea diferită de un simplu grup
de indivizi" (McMillian şi Chavis, 1 986).
În acest context, comunităţile virtuale sunt "grupuri umane
relativ stabile, care interacţionează în primul rând mediat de computer
şi care au dezvoltat un sentiment al comunităţii" (Blanchard, 2004, p. 3).
Conceptul de comunitate se referă de obicei la un set de
relaţii sociale care operează în cadre specifice, căruia i se alătură şi o
componentă ideologică, ce se referă la identităţi, interese sau
convingeri comune. Această abordare a comunităţilor sociale include
atât dimensiuni materiale, cât şi dimensiuni simbolice, care depăşesc
graniţele a ceea ce este considerat real sau chiar înlocuiesc dimen
siunea geografică a noţiunii clasice de comunitate. În acest sens, este
semnificativă definiţia conform căreia comunităţile virtuale sunt
"relaţii sociale construite în cyberspaţiu, prin contact repetat, în cadrul
unui spaţiu sau al unor limite specifice (de exemplu o conferinţă sau o
cameră de discuţii) care sunt delimitate simbolic de un subiect de
interes" (Femback şi Thompson, 1 995, p. 5).
De la optimiştii marcaţi de determinism tehnologic, ca
Rheingold, care văd comunităţile virtuale ca pe "un fel de înflorire
ultimă a comunităţilor" (2000, p. 1 1 2), şi până la critici ca Weinreich,
care susţin faptul că ideea unei comunităţi virtuale trebuie să fie
greşită, deoarece comunitatea este indisolubil legată de spaţiul
1 8

geografic, delimitarea conceptului se impune ca o sarcină dificilă, care
nu poate avea o rezolvare unică.
1.2. Controverse cu privire la existenţa
comunităţilor virtuale
Deşi comunităţile virtuale reprezintă o noţiune provocatoare,
de actualitate, foarte frecvent utilizată, care ocupă o parte
semnificativă a discursului ştiinţific interdisciplinar, conceptul de
comunitate nu este întotdeauna potrivit pentru a descrie interacţiunile
online. Astfel, o serie de cercetători din domeniul ştiinţelor sociale
atrag atenţia cu privire la suprautilizarea tennenului, ceea ce îl face să
devină "mai degrabă un slogan decât o categorie analitică" (Barab,
2003). Aceste observaţii se dovedesc a fi pertinente şi impun o serie
de delimitări conceptuale care să izoleze spaţiul virtual, comunicarea
şi comunitatea însăşi.
Dezbaterile cu privire la legitimitatea sau validitatea con
ceptului de comunitate virtuală se poartă între promotorii sau
entuziaştii acestor fonne de organizare socială şi criticii lor. Ambele
tabere utilizează argumente pertinente, valide, care contribuie la
dezvoltarea modelelor teoretice şi a cercetărilor aplicative din
domeniu. Din nefericire, ambele tabere ale dezbaterii sunt adesea prea
ancorate în prezent, "neacademice şi parohiale" (Wellman şi Gulia,
1 999), iar argumentele lor sunt prea frecvent înrădăcinate unilateral în
domeniul etic.
Punctul de plecare al dezbaterii este reprezentat de definiţia
tradiţională a comunităţii ca entitate circumscrisă geografic (veci
nătate, cartier, comunitate sătească etc.). În acest sens, comunităţile
virtuale sunt dispersate geografic şi, astfel, nu întrunesc condiţia de
bază a definiţiei originale. În această orientare se înscrie Weinreich,
care argumentează faptul că ideea de comunitate virtuală trebuie să fie
greşită, deoarece comunitatea este "o reţea de relaţii care împărtăşesc
un teritoriu geografic comun, o istorie comună şi un sistem de valori
împărtăşit, de obicei înrădăcinat într-o religie comună" ( 1 997, p. 14).
1 9

EI continuă prin a argumenta că atunci când este vorba de contacte
mediate computerizat, acestea nu pot constitui o comunitate în
adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu pot înlocui experienţa
relaţiilor directe, nemediate, pe care se bazează cooperarea, prietenia
şi, în ultimă instanţă, fenomenul comunitar. După cum autorul însuşi
observă, "poţi comunica prin intennediul reţelelor, dar nu trăieşti în
ele" (Weinreich, 1 997, p. 1 5).
Ideea modelării experienţelor comunitare de către mediu vine
în continuarea argumentului lui Weinreich, accentuând importanţa
spaţiului geografic şi social în devenirea unei comunităţi. Astfel, dacă
o comunitate s-ar muta în altă locaţie, experienţele membrilor săi ar fi
foarte diferite şi, în consecinţă, comunitatea ar fi alterată semnificativ
(Foltz şi Foltz, 2003). Din această perspectivă, interacţiunilor din
spaţiul virtual le lipseşte tocmai mediul fizic, ale cărui influenţe sunt
considerate semnificative şi indispensabile pentru fonnarea şi
transfonnarea unei comunităţi sociale.
În aceeaşi direcţie de argumentaţie se încadrează şi
McClellan (apud Fernback şi Thompson, 1995), care critică ideea de
comunităţi virtuale, numindu-Ie pseudocomunităţi, care păstrează doar
aparenţa unor legături sociale reale. În realitate, susţine autorul mai
sus menţionat, în loc de a înlocui spaţiile publice, comunităţile virtuale
contribuie la declinul lor, fiind un mijloc de a ţine indivizii departe
unii de ceilalţi, dependenţi de mijlocul tehnologic de comunicare. În
consecinţă, cultura online creează oameni care se ascund de viaţa reală
şi îşi petrec întreaga viaţă simulând relaţii în cyberspaţiu.
Calhoun ( 1 99 1) furnizează un argument elaborat, numind
condiţia modernă una a "relaţionării sociale indirecte", în care
comunicarea şi relaţiile cu ceilalţi sunt mai mult imaginate sau
parasociale decât reale. Mijloacele multimedia pot lărgi experienţele
sociale ale indivizilor, creând iluzia contactelor sociale multiple sau a
apartenenţei la organizări sociale mai mari. Totuşi, în opinia autorului,
ele creează mai degrabă "identităţi categoriale" sau "comunităţi ima
ginate" decât comunităţi veritabile, deoarece o comunitate adevărată
solicită relaţionare directă între membrii săi, ceea ce presupune mai
mult decât sentimentul de a aparţine la un grup. Ideea de bază a
20

acestui argument constă În faptul că există diferenţe majore Între
comunităţile sociale bazate pe relaţii directe Între membrii lor (chiar
dacă acestea Împărtăşesc adesea o identitate culturală construită
imaginativ) şi categoriile sociale definite cultural pe baza atribuirilor
externe ale membrilor lor. În baza acestor delimitări conceptuale,
relaţiile mediate computerizat se înscriu în cea de-a doua situaţie,
aceea a categoriilor sociale definite cultural.
De aceeaşi parte a dezbaterii se plasează şi Wittel (2001),
care afirmă că formaţiunile sociale online sunt, de fapt, o formă de
reţea socială mai degrabă decât o comunitate. Şi aceasta deoarece
comunităţile sociale implică legături puternice, de durată, proximitate
şi o istorie comună, în timp ce socializarea din cadrul reţelelor virtuale
este caracterizată de relaţii superficiale, informale, cărora le lipseşte o
istorie comună şi care sunt bazate mai mult pe schimburi de informaţii
şi pe ştirile cu privire la noutăţi personale. Acest argument se înscrie
în linia raţionamentului lui Senett (1 992, apud Wall şi Williams,
2007), care porneşte de la declinul relaţiilor sociale puternice, de
durată şi de la pierderea obiceiului de a juca roluri sociale publice,
ceea ce face ca indivizii să fie incapabili să regăsească comunitatea şi
spiritul ei veritabil. Astfel, comunitatea, în forma sa organică şi
satisfăcătoare, este imposibil de regăsit în societatea actuală şi este
înlocuită de ceea ce autorul numeşte gemeinschaft destructiv. Acesta
presupune că faptul de a utiliza calităţi ale comunităţii atunci când ele
nu există cu adevărat (ca în cazul interacţiunilor din spaţiul virtual) are
efecte nocive asupra societăţii În ansamblu.
De partea cealaltă a dezbaterii se află o serie de cercetători
optimişti, ca Wall şi Williams (2007), Rheingold (2000) sau
Oldenburg ( 1 989), care resping ideea că limitele geografice sunt cele
care asigură existenţa unei comunităţi veritabile. Ei. consideră acest
argument nevalid, în condiţiile în care este frecventă situaţia
învecinării geografice a indivizilor sau chiar a convieţuirii în acelaşi
spaţiu fără a forma o comunitate. Co-prezenţa nu asigură interacţiuni
profunde între membrii participanţi, În special atunci când numărul lor
este mare. Pe de altă parte, comunităţile virtuale permit interacţiunea
2 1

în timp real sau util a unui număr crescut de indivizi la un nivel
personal.
De asemenea, autorii critică ideea confonn căreia comu
nităţile veritabile sunt bine delimitate, argumentând că, în general,
comunităţile sunt fluide, membrii lor alăturându-se şi plecând frecvent
sau participând simultan la mai multe comunităţi. Chiar dacă nu
respectă criteriul localizării geografice unitare, comunităţile virtuale
impun limite între membri şi restul lumii, organizându-se după o serie
de criterii tematice şi identitare, ceea ce le califică pentru a se încadra
în conceptul de comunitate socială.
În ceea ce priveşte rolul comunităţilor virtuale, Rheingold
(2000) consideră că acestea servesc drept locuri terţiare, în care indi
vizii se întâlnesc pentru a comunica şi a fonna relaţii sociale. Abili
tatea de a fonna reţele, de a câştiga cunoştinţe şi de a găsi comuniune
în cyberspaţiu reprezintă, în opinia autorului, "lipiciul social care
alătură indivizi izolaţi pentru a fonna o comunitate" (2000, p. 23).
În acelaşi ton cu Rheingold, Jones ( 1997) consideră că dife
ritele fonne de comunicare mediată computerizat s-au dezvoltat din
nevoia de a recrea acel sentiment al comunităţii pe care participanţii îl
exprimă prin scopul restabilirii legăturilor sociale. În societatea
postmodernă, care a pierdut de mult apropierea şi legăturile sociale
specifice Gemeinschaft-ului, comunităţile virtuale vin să împlinească
o nevoie specifică şi să contracareze detaşarea emoţională specifică
Gesellschaft-ului. După Oldenburg (apud Thomsen, Straubhaar, şi
Bolyard, 1998), individul are trei medii sociale de bază: mediul de
muncă, locuinţa şi mediul de recreere. Acesta din unnă este un loc de
socializare, de re1aţionare cu prietenii, în care discuţiile sunt relaxate,
triviale şi urmăresc subiecte de interes comun. Tocmai în acest mediu
se obţine acel sentiment de apartenenţă la o comunitate. Oldenburg
continuă raţionamentul arătând că, într-o epocă a mall-urilor şi
restaurantelor de tip fast-food, când cele mai multe dintre spaţiile
publice specifice comunităţilor sociale s-au diminuat considerabil sau
chiar au dispărut, nevoia de relaţionare şi de apartenenţă rămâne
neîmplinită. Căminul şi locul de muncă au rămas singurele spaţii
interactive ale existenţei individuale. În consecinţă, din ce în ce mai
22

multe persoane caută să relaţioneze mediat, online, pentru a-şi putea
Împlini o nevoie fundamentală de natură socială. Comunităţile virtuale
reprezintă, în aceste condiţii, rezultatul efortului de recreare a celei de
a treia sfere a existenţei individuale.
În unna unei analize a comunităţilor din societatea post
industrială, Van Vliet şi Burgers (apud Femback şi Thompson, 1995)
au ajuns la concluzia că acestea conţin cu necesitate unnătoarele
elemente: interacţiune socială, un sistem de valori împărtăşit şi un
sistem de simboluri comun. Toate acestea se regăsesc în cadrul
comunităţilor virtuale, ceea ce constituie un argument în plus pentru
validitatea conceptului.
Studiile realizate de Cerulo (1 997) asupra interacţiunilor
sociale din cadrul comunităţilor online au condus la concluzia că
acestea sunt mai mult decât schimburi efemere, accidentale. Spaţiile
virtuale servesc drept catalizatori pentru relaţii semnificative, de lungă
durată, ceea ce le califică drept suporturi ale comunităţilor sociale. În
plus, după cum demonstrează Harrison (2009) în lucrarea sa
referitoare la moştenirea comunităţilor virtuale, există o istorie a
interacţiunilor şi locurilor virtuale care poate fi studiată prin metode
specifice cyber-arheologiei.
În ceea ce priveşte distincţia dintre real şi virtual, Boellstorff
ajunge la concluzia că identităţile virtuale reprezintă o extensie a ceea
ce considerăm a fi real şi defineşte spaţiile virtuale ca "locuri ale
culturii umane realizate de către computer prin intennediul Inter
netului" (p. 1 7, apud Schackman, 2009). Din această perspectivă,
noţiunile real - virtual trebuie abordate mai degrabă ca poli ai unui
continuum decât ca două categorii net diferenţiate, care se exclud
reciproc. Comunităţile virtuale se găsesc la polul acestui continuum şi
fac parte din experienţa socială a indivizilor, care utilizează unul
dintre cele mai complexe instrumente construite de om pentru a
relaţiona cu ceilalţi. După cum afinna Reid, "mai degrabă decât a se
lăsa constrânşi de către computer, membrii acestor grupuri [online,
nn] exploatează În mod creativ caracteristicile sistemului pentru a se
juca cu noi fonne şi expresii de comunicare, pentru a explora identităţi
23

publice posibile, pentru a fonna relaţii care altfel ar fi improbabile şi
pentru a crea nonne comportamentale. Făcând astfel, ei inventează noi
comunităţi" ( 1 995, p. 167). Autorii citaţi se exprimă astfel împotriva
detenninismului tehnologic care atribuie fonnelor tehnologice de
mediere a comunicării un rol esenţial în transfonnarea interacţiunilor
umane. Şi aceasta pentru că "o comunitate nu e o fonnă sau o funcţie
fixă, ci un amalgam de opţiuni ale căror înţelesuri şi concretizări sunt
întotdeauna negociate de către indivizi în contextul schimbării
constrângerilor externe. Acest fapt este adevărat indiferent dacă
membrii grupului interacţionează prin comunicare electronică, faţă în
faţă sau ambele" (Komito 1 998, p. 1 05, apud Kozinets, 201 0).
Considerând toate argumentele analizate, se poate
concluziona, aşa cum afinnă Fernback şi Thompson încă din 1995, că
întregul concept al comunităţilor virtuale este încă amorf, din cauza
unei lipse a modelelor mentale împărtăşite cu privire la ceea ce
înseamnă cu exactitate o comunitate în cyberspaţiu. Studiile desÎa
şurate în ultimul deceniu au arătat faptul că Internetul reprezintă o
colecţie de spaţii sociale diferite, cu caracteristici proprii, care
modelează interacţiunile umane (Miller şi Slater, 2000; Wall şi
Williams, 2007). În consecinţă, etichetarea Internetului şi a comu
nicării mediate computerizat drept o simplă fonnă de comunicare
reprezintă o abordare îngustă, care nu ţine cont de varietatea feno
menelor psiho-sociale care au loc în spaţiul virtual. Controversa cu
privire la existenţa comunităţilor sociale în spaţiul virtual şi la
validitatea conceptului de comunitate virtuală nu este doar un exer
ciţiu intelectual, care se desîaşoară la nivel teoretic. După cum afinnă
Gunkel şi Gunkel într-o analiză asupra potenţialului cyberspaţiului, "a
denumi este întotdeauna un exerciţiu de putere. Viitorul cyberspaţiului
va fi detenninat nu numai de invenţia unor noi suporturi tehnice fizice,
ci şi de denumirile pe care le vom adopta pentru a-I descrie"
(Papacharissi, 2009).
24

1.3. Tipuri de comunităţi virtuale şi aplicaţii ale
acestora
Orice efort de sistematizare a domeniului comunităţilor
virtuale - un domeniu atât de divers şi în continuă transformare - are
nevoie să înglobeze criterii care să fie direct relaţionate cu principalele
componente ale unei comunităţi (Maloney-Krichmar şi Preece, 2002):
a. oamenii, care reprezintă "ingredientul" esenţial şi care iniţiază şi
susţin interacţiunile sociale, joacă rolurile specifice comunităţii,
comunică la diferite niveluri, creează şi modelează produsele
intelectuale şi culturale comune;
b. scopul împărtăşit, care înglobează interesele, nevoile, problemele
comune pentru toţi membrii comunităţii;
c. sistemul computerizat (tehnologia), care mediază interacţiunea
socială şi care se referă atât la componentele hardware, cât şi la
programele destinate comunicării în spaţiul virtual (software
social);
d. sistemul de politici şi reguli, care iau forma ritualurilor, proto
coalelor, regulilor şi legilor care ghidează interacţiunile mem
brilor comunităţii şi care sunt reflectate în design-ul spaţiului
virtual comun.
În funcţie de relaţia cu spaţiul real, comunităţile online pot fi
extinderi în spaţiul virtual ale unor comunităţi care există într-un areal
geografic bine delimitat sau comunităţi care îşi desÎaşoară activitatea
exclusiv în spaţiul virtual. Cele dintâi folosesc spaţiul virtual ca o
adiţie la cel geografic, în care au loc principalele activităţi, şi îşi
desfăşoară interacţiunile online atunci când întâlnirile nemediate nu
sunt posibile. De exemplu, unele comunităţi religioase se întrunesc în
cadrul bine delimitat al bisericii o dată pe săptămână, în ziua de
odihnă şi închinare colectivă, şi continuă să comunice online în restul
săptămânii. Totuşi, cele mai multe dintre comunităţile virtuale sunt
alcătuite din indivizi sau grupuri izolate geografic, social sau
situaţional, cărora spaţiul virtual le oferă oportunitatea de a se întruni
şi de a comunica, de a-şi reuni eforturile şi resursele pentru atingerea
unor scopuri comune.
25

După politica de acces la calitatea de membru, comunităţile
virtuale pot fi de două tipuri: cele care oferă acces liber tuturor
persoanelor care doresc să se alăture comunităţii şi cele care
restricţionează accesul persoanelor care nu îndeplinesc unul sau mai
multe criterii. În cea de-a doua categorie se înscriu, de exemplu,
comunităţile profesionale, care acceptă membri doar din rândul
profesioniştilor dintr-un anumit domeniu (comunităţi ale medicilor,
avocaţilor, specialiştilor IT etc.) sau comunităţile care condiţionează
accesul de plata unei taxe.
În funcţie de scopul unnărit, comunităţile virtuale pot fi:
a. comunităţi de interese - construite în jurul unor interese care
variază de la hobby-uri la probleme de identitate sau orientări
profesionale. De obicei, ele sunt orientate pe domenii înguste,
foarte specializate, de exemplu: comunităţi ale colecţionarilor de
monede vechi, ale iubitorilor de muzică jazz, ale vegetarienilor
adepţi ai curentului rawfood (mâncare negătită) etc.;
b. comunităţi de practică (specializate pe grupuri sociale, profe
sionale, culturale, religioase care împărtăşesc aceleaşi obiceiuri,
practici profesionale sau culturale);
c. comunităţi de circumstanţă (membrii participanţi se află în
circumstanţe ale vieţii similare, de exemplu: elevi, diabetici,
absolvenţi ai unei universităţi etc.);
d. comunităţi de scop (comunităţi ai căror membri împărtăşesc un
ideal comun sau unnăresc împlinirea aceluiaşi scop şi încearcă să
I atingă prin reunirea eforturilor individuale, de exemplu:
comunităţi care au ca ţintă lupta împotriva discriminării,
promovarea drepturilor copiilor etc.)
Tipurile de interacţiune posibile între membri diferenţiază
comunităţile în:
a. comunităţi în care interacţiunile se desfăşoară sincronic, în timp
real (de tipul celor găzduite în camerele de chat şi platformele de
realitate virtuală);
b. comunităţi în care interacţiunile se desfăşoară asincronic, de tipul
forumurilor şi listelor de discuţii;
c. comunităţi mixte, care permit ambele tipuri de interacţiuni.
26

Canalele de comunicare Între membri diferenţiază Între
comunităţi În care este posibilă doar comunicarea scrisă (cele mai
frecvente) şi comunităţi În care sunt disponibile mai multe sau chiar
toate canalele de comunicare: scris, verbal / auditiv, vizual. O cate
gorie specială de spaţii virtuale care adăpostesc comunităţi sunt lumile
virtuale tridimensionale, care pot fi accesate prin intennediul unor
aplicaţii computerizate şi care prezintă unnătoarele caracteristici
principale (Dickey, 2003):
a. iluzia spaţiului tridimensional;
b. avataruri care servesc drept reprezentări vizuale pentru membri şi
care pot fi transfonnate (personalizate) pentru a reflecta
identitatea virtuală a utilizatorilor;
c. medii de discuţii În timp real (chat environments) care beneficiază
de un feedback aproape instantaneu.
Active Worlds, Adobe Atmosphere, OnLive! Traveler,
Second Life sunt astfel de lumi virtuale. Ele constituie o categorie
specială, deoarece pot adăposti o varietate de comunităţi de toate
tipurile şi, dintre toate oportunităţile prezente În spaţiul virtual,
simulează cel mai adecvat spaţiile ge<!grafice şi sociale În care se
dezvoltă În mod obişnuit o comunitate. In cadrul acestor lumi virtuale
există "teren" ce poate fi achiziţionat de către membri, construcţii şi
locaţii virtuale În care aceştia se pot Întâlni. Bisericile, sinagogile sau
templele construite În interiorul acestor lumi virtuale Îndeplinesc
pentru avatarurile utilizatorilor roluri similare cu cele din spaţiul real.
Comunităţile virtuale, aşa cum se prezintă la ora actuală, oferă
oportunităţi teoretic nelimitate pentru aplicaţii În domenii extrem de
variate ale existenţei umane:
1 . Consiliere şi psihoterapie. Serviciile de consiliere online au
proliferat datorită oportunităţilor pe care le oferă În ceea ce
priveşte disponibilitatea, anonimatul şi confidenţialitatea, precum
şi pluralitatea specialiştilor accesibili. În acest sens, grupurile de
suport online reprezintă o alternativă facilă şi accesibilă, cu
program non-stop, la serviciile terapeutice faţă În faţă. Astfel, În
acest tip de comunităţi, persoanele care Întâmpină probleme
similare pot găsi soluţii comune, se pot Încuraja reciproc şi pot
27

descoperi un sentiment de siguranţă pe care adesea nici chiar
relaţia faţă în faţă cu un specialist nu îl poate oferi. De exemplu,
Daily Strength (http://www.dailystrength.orglsupport-groups)
reprezintă o colecţie de comunităţi care funcţionează ca grupuri
de suport pentru persoane cu diferite tulburări medicale sau
afecţiuni psihologice.
2. Educaţie. Oportunităţile educaţionale oferite de comunităţile
virtuale au făcut din aceste structuri sociale unelte tradiţionale în
domeniul pedagogiei. După cum afinna Barab (2003, p. 199), "a
construi comunităţi online în serviciul învăţământului reprezintă o
realizare majoră, despre care avem multe de învăţat". Cursurile şi
seminariile online, tutorialele în spaţiul virtual, echipele de
cercetare internaţionale sunt doar câteva dintre activităţile educa
ţionale pentru care comunităţile virtuale sunt spaţiul optim de
desfăşurare. Campusurile virtuale reprezintă nu numai un mijloc
eficient de manageriere a resurselor educaţionale disponibile, ci şi
o poartă prin care studenţii se pot conecta la viaţa academică a
instituţiei. De asemenea, comunităţile virtuale din domeniul
educaţiei oferă un spaţiu social în care profesorii şi educatorii de
toate tipurile pot împărtăşi idei personale, pot construi relaţii
profesionale, pot elabora în comun strategii educaţionale. Totuşi,
succesul şi valoarea acestui din unnă tip de comunităţi "depind în
mare măsură de participarea membrilor şi de disponibilitatea lor
de a recomanda comunitatea şi altora" (Cheung şi Lee, 2009).
Eleaming.ro (http://www.elearning.rol) este o astfel de
comunitate.
3. Activităţi profesionale. Recrutarea de personal, alcătuirea unui
grup internaţional de experţi pentru evaluarea unei situaţii şi
propunerea de soluţii, realizarea unui panel - toate capătă
dimensiuni noi şi devin mai facile în spaţiul virtual. Profesionişti
din toate locaţiile "satului global" se pot întâlni şi pot colabora în
spaţiul virtual, ceea ce contribuie la extinderea fondului infor
maţional şi creativ al oricărui domeniu. Comunităţile profesionale
au avantajul de a reuni specialişti din diferite loca�i geografice,
ceea ce pennite interacţiunea unor persoane cu expertiză în
28

domeniu şi care altfel ar avea oportunităţi mai reduse (dacă nu
inexistente) de a colabora. Exemple de astfel de comunităţi
profesionale sunt: Doctors ofNursing Practice
(http://doctorsofnursingpractice.ning.coml), Lawyer's Forum
(http://lawyerforum.orglindex.html).
4. Artă şi cultură. Comunităţile fonnate pe criterii estetice permit
construcţia unui cadru socio-tehnic în care pluralitatea ideilor şi a
fonnelor de manifestare potenţează actul creativ. Membrii
comunităţii se întrunesc online pentru a-şi împărtăşi ultimele
creaţii, pentru a primi un feedback de la ceilalţi sau pentru a
realiza împreună creaţii noi. Comunităţile virtuale de acest tip
pennit, alături de fonnele artistice clasice, manifestări noi, de
tipul design-ului web sau graficii computerizate. Comunităţi
virtuale cu această temă principală de discuţie sunt şi următoarele:
Poezie.ro (http://www.poezie.ro/). VisualartForum.ro
(http://www.visualart.ro/foruml).
5. Activităţi comerciale. Odată cu apariţia Internetului şi cu extin
derea acestuia, companiile comerciale au sesizat oportunitatea de
a constitui comunităţi ale clienţilor cu scopul de a păstra legătura
cu aceştia pentru a-i fideliza şi pentru a primi un feedback cu
privire la serviciile şi produsele oferite. Faptul că aceste
comunităţi au avut succes este demonstrat de frecvenţa lor mare
în spaţiul virtual. Prin intermediul lor sunt promovate idei şi
tendinţe referitoare la produsele şi serviciile companiilor care le
iniţiază, iar clienţii membri ai comunităţilor pot schimba
informaţii cu privire la utilizarea acestor produse. Deşi aceste
comunităţi se construiesc prin contribuţia tuturor membrilor,
companiile care le iniţiază pot influenţa semnificativ inter
acţiunile şi, implicit, rezultatele acestora prin intennediul design
ului şi caracteristicilor tehnice ale spaţiului virtual (Dholakia,
Blazevic, Wiertz, şi Algesheimer, 2009). Discuţiile cu caracter
tehnic sunt frecvente şi conduc la atingerea unui nivel ridicat de
expertiză a unor utilizatori de durată cu privire la produse şi
modul lor de utilizare. Aceşti membri "veterani" ajung să
înglobeze în identitatea virtuală (uneori şi în cea reală) unele
29

dintre caracteristicile şi valorile promovate de compania ale cărei
produse le folosesc. Două exemple ale unor astfel de comunităţi
care comunică în limba română sunt Lumea Pampers
(http://www.pampers.ro/ro_RO/home) şi Forum iPhone 3G
(http://www.iphone-forum.ro/forum/).
6. Politică. Odată cu apariţia comunităţilor virtuale, o parte din
dezbaterile cu privire la diferite teme politice s-a mutat în spaţiul
virtual, permiţând unor persoane sau grupuri mai puţin vizibile în
realitate să capete ascendent şi putere politică. Vulnerabilitatea la
zvonistică, reţelele de comunicare infinit de variate, posibilitatea
alternării identităţilor pot deveni unelte de promovare a unor idei
sau formaţiuni politice dincolo de limitele impuse de comunicarea
în timp şi spaţiu real. Pe de altă parte, comunităţile virtuale
reprezintă spaţii deschise dezbaterilor şi consultărilor pe teme
diverse la care poate participa un număr mare de indivizi care,
altfel, nu ar avea acces la acest domeniu. Asemenea comunităţi
sunt inpolitics.ro (http://www.inpolitics.rol) sau 220.ro
(http://www.220.ro/comunitate/politica-evenimentel).
7. Jocuri şi divertisment. Vârf de lance în ceea ce priveşte formele
inedite de manifestare şi varietatea conţinutului, comunităţile
virtuale care au ca scop divertismentul se regăsesc încă pe capul
de afiş al dezbaterilor din mass-media. De la platforme virtuale
pentru identităţi alternative la comunităţi ale gamerilor (jucă
torilor pasionaţi) sau spaţii de socializare, aceste comunităţi
reprezintă, într-un anume sens, avangarda acestui fenomen social
pe tărâmul virtual al comunicării online. Din punct de vedere
tehnic, aceste comunităţi beneficiază de cele mai avansate soluţii,
iar din punct de vedere al diversităţii membrilor, ele sunt deschise
unei varietăţi socioculturale maxime. Games.net
(http://www.games.net/) şi Inlink (http://www.inlink.rol) sunt
exemple de comunităţi ce se încadrează în această categorie.
8. Sănătate. Comunităţile din domeniul sănătăţii variază de la mici
grupuri de persoane care se confruntă cu aceleaşi probleme
medicale până la site-uri mari de natură profesională şi
comercială care furnizează servicii diferite, inclusiv posibilitatea
30

de consultare online a unor specialişti. După cum afirmau
Maloney-Krichmar şi Preece (2002, p. 23), "din ce În ce mai
mulţi oameni vin online pentru a Învăţa despre bolile lor, pentru a
afla informaţii, pentru a găsi suport pentru a-i ajuta pe semenii
care suferă şi pentru a fi mai puţin Înfricoşaţi". După cum
precizează Walther şi Boyd (2002), există o serie de beneficii
specifice acestui tip de comunităţi: accesul facil la comunitate,
managementul relaţiilor sociale care sunt legate de stigmatizare,
protecţia anonimatului (În special În cazul unor afecţiuni care
implică aspecte intime). Exemple de asemenea comunităţi sunt:
Epidermoid (http://www.epidermoidbraintumor.org/) o
comunitate iniţiată şi susţinută de pacienţi diagnosticaţi cu o
formă specifică de tumoră cerebrală - şi Healing Well
(http://www.healingwell.com/community/default.aspx?f=42), o
comunitate ai cărei membri sunt pacienţi care suferă de afecţiuni
cardiace.
9. Religie. Comunităţile religioase, deşi aparent puternic legate de
contactul nemijlocit şi de participarea la servicii religioase
comune, au Înflorit În spaţiul virtual, adăugând o dimensiune
globală experienţei religioase. Acest tip de comunităţi pot fi
extensii ale unor comunităţi religioase locale, grupări online ale
persoanelor care Împărtăşesc aceleaşi credinţe religioase sau
spaţii de dezbateri pe teme religioase Între persoane de diferite
orientări şi confesiuni. Jesus Life Together
(http://www.jesuslifetogether.com/?gclid=CPuf7efOwqACFcOS3
wod6XUObQ) sau Muslim Gateway
(http://www.muslimgateway.com/community/) sunt două
exemple de astfel de comunităţi de orientare religioasă creştină,
respectiv musulmană.
1.4. Design-ul comunităţilor virtuale
Comunităţile virtuale iau naştere şi se dezvoltă Într-un spaţiu
construit din interacţiunile sociale umane şi tehnologia informatică,
3 1

printr-un proces care implică participarea activă a unui număr mare de
persoane ce pot fi separate geografic şi care este modelat de limitele
impuse tehnologic. Această interacţiune dintre comunicarea online şi
trăsăturile tehnice ale comunităţii reprezintă baza unui model expli
cativ cu privire la crearea, funcţionarea şi organizarea unei comunităţi
virtuale după reguli predefinite sau construite pe parcurs. Regulile
interiorizate ale interacţiunilor sociale produc şi reproduc ac�uni şi
sisteme sociale (Giddens, 1 984). Astfel, acţiunile sociale online au
puterea de a crea, susţine şi restructura pattern-uri de interacţiuni
sociale În cadrul comunităţilor virtuale. Din această perspectivă,
func�onarea comunităţilor online se bazează pe o mixtură de reguli
sociale şi tehnice.
Relaţia dintre interacţiunea socială şi tehnologie nu este una
de tip determinist. Trăsăturile tehnice ale comunităţilor virtuale
facilitează sau inhibă, după caz, interacţiunile sociale dintre membrii
acestora. Varietatea de interacţiuni sociale este facilitată sau
constrânsă de tehnologiile de mediere computerizată a comunicării.
Deşi tehnologia poate fi utilizată ca unealtă socială În multiple feluri,
trăsăturile tehnice ale sistemului În care se desfăşoară interacţiunea
trasează constrângeri asupra modalităţilor În care membrii comunităţii
pot realiza activităţi În scopuri sociale (Gallant, Boone, şi Heap,
2007). Pe baza regulilor sociale şi tehnice, membrii comunităţilor
online au puterea de a controla şi manipula rezultatele şi produsele de
natură socială.
Este evident că interacţiunea socială este mult mai importantă
decât tehnologia În sine (Jones, Ravid, şi Rafaeli, 2004), deoarece ea
este cea care defineşte limitele, creează conţinutul şi susţine comu
nitatea virtuală. În consecinţă, pentru a exista şi a se dezvolta, comu
nităţile virtuale sunt dependente de contribuţia voluntară a
participanţilor dispuşi să comunice, să iniţieze interacţiuni şi să creeze
reguli. Datorită acestui fapt, prin comparaţie cu managerii organi
za�i1or convenţionale, cei care iniţiază şi administrează comunităţile
virtuale au un nivel redus de autoritate şi control asupra membrilor
(Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007). Contractele de muncă sau recom
pensele financiare sunt dificile sau nu pot fi utilizate În acest context.
32

De aceea, este nevoie de un mediu virtual care sa mcurajeze
implicarea membrilor comunităţii. Caracteristicile sociale şi tehnice
ale mediului virtual care influenţează interacţiunile membrilor sunt
implementate prin ceea ce se numeşte design-ul comunităţii. Acest
concept se referă la trăsăturile site-ului, la arhitectura sa, la structurile
de interacţiune şi organizare a comunicării, la opţiunile de navigare şi
politicile comunităţii (Ren, Kraut, şi Kiesler, 2007). La construcţia
design-ului comunităţii participă programatorii care se ocupă de
dezvoltarea software-ului, managerii de pagini web şi site-uri, deţi
nătorii sau administratorii comunităţilor virtuale, dar şi participanţii
activi, "veteranii" comunităţii, care oferă sugestii sau trasează norme
de conduită pentru ceilalţi. Participanţii la activităţile comunităţilor
virtuale învaţă normele de conduită în cadrul comunităţii, observând
interacţiunile dintre ceilalţi, dar şi apelând la suportul membrilor
veterani sau al administratorilor.
Design-ul comunităţilor virtuale include stabilirea unor cadre
şi reguli generale de natură tehnică referitoare la:
a. Structura site-ului. Încă de la debutul comunităţii, şi apoi
permanent pe parcursul existenţei sale, iniţiatorii şi administratorii
trebuie să structureze şi să restructureze conţinuturile şi inter
acţiunile pe care acestea le generează. Structura site-ului este
similară scheletului unei clădiri, care va ajunge să fie populată şi
apoi remodelată în funcţie de nevoile locatarilor. De exemplu,
dacă este vorba de un forum, atunci structura sa va consta în
diferite topic-uri (subiecte de discuţie). Pentru o comunitate
găzduită de o realitate virtuală, structura iniţială a site-ului va fi
relativ simplă (pagina principală, informaţii cu privire la
modalitatea de acces, specificaţii tehnice, pagina de ajutor sau
FAQ (frequently asked questions = Întrebări frecvente), În timp ce
structura spaţiului virtual se va modifica permanent în funcţie de
acţiunile membrilor. Alteori, un site poate îngloba mai multe
comunităţi diferite ale căror structuri sunt similare în ceea ce
priveşte caracteristicile tehnice, dar diferă în ceea ce priveşte
conţinutul.
33

b. Tipul de comunicare. Una dintre principalele decizii care
modelează întreg design-ul comunităţii virtuale este alegerea cu
privire la timpul de răspuns. În această privinţă, comunităţile pot
fi sincrone sau asincrone. Ambele tipuri prezintă avantaje şi
dezavantaje în ceea ce priveşte efectele asupra interacţiunilor
sociale şi asupra comunităţii ca întreg. După cum observa
Pargman (2000), cadrul comunităţilor sincrone pennite
dezvoltarea unor ritualuri şi conversaţii între membri, care conduc
la creşterea sentimentelor de co-prezenţă, care, la rândul lor,
întăresc concepţia membrilor cu privire la persistenţa unui loc
virtual. Pe de altă parte, în comunităţile asincrone comunicarea se
desfăşoară într-un ritm care pennite interacţiunea dintre indivizi
aflaţi în locuri ale planetei la distanţe de mai multe fusuri orare.
De asemenea, comunicarea asincronă pennite administratorilor
comunităţii un mai bun control al interacţiunilor, filtrând
remarcile ofensatoare, indecente sau care instigă la ură.
Comunităţile asincrone presupun înregistrarea mesajelor şi, astfel,
fac posibilă existenţa unei istorii online a comunităţii.
Unele comunităţi sunt mixte, penniţând ambele tipuri de
comunicare. Acestea pot utiliza alternanţa între cele două tipuri de
comunicare pentru a reduce supraîncărcarea cu infonnaţii redundante.
Astfel, membrii comunităţii pot alege fonna sincronă de comunicare
pentru a transmite infonnaţii personale, pentru a comunica cu o
singură persoană sau pentru a organiza evenimente de grup. În felul
acesta, se evită situaţia în care membrii părăsesc comunitatea din
cauza volumului prea mare de mesaje care nu sunt de interes pentru ei
şi, în schimb, se oferă participanţilor posibilitatea de a rămâne
conectaţi la comunitate în timpul şi ritmul potrivite cu nevoile lor.
O altă trăsătură a comunicării în comunităţile virtuale se
referă la fonna limbajului folosit. Astfel, în cele mai multe comunităţi,
singura opţiune este aceea a limbajului scris, care a căpătat o serie de
caracteristici specifice comunicării online pentru a putea suplini lipsa
limbajului nonverbal şi paraverbal: elemente grafice - emoticonuri,
animaţii, acţiuni (scurte descrieri inserate în text). Toate acestea sunt
parte a design-ului comunităţii şi pot fi selectate de către membri din
34

liste disponibile, plasate, de obicei, alături de câmpul în care se
introduce mesajul. Pe parcurs, membrii activi ai comunităţii pot
propune noi elemente care li se par necesare sau care au rezultat din
procesele creative de grup. Există şi comunităţi care oferă posibilitatea
comunicării prin limbaj verbal (audio), însoţit sau nu de imagini
transmise în timp real (video chat). Deşi avantajele acestui tip de
comunităţi sunt evidente în ceea ce priveşte cantitatea de informaţie
transmisă şi posibilitatea de simulare a discuţiilor faţă în faţă, ele sunt
mai puţin frecvente în virtutea cerinţelor de natură tehnică pe care le
solicită atât din partea serverului care le găzduieşte, cât şi din partea
utilizatorului (dotări ale PC-ului, capacitatea conexiunii la Internet),
dar şi în virtutea implicaţiilor pe care le au asupra identităţii virtuale a
membrilor.
c. Interfaţa cu utilizatorul. Această parte a design-ului este cea care
facilitează participarea indivizilor la activităţile comunităţii şi se
referă la modul în care membrii vizualizează spaţiul virtual,
elementele grafice atribuite identităţii online a participanţilor
(imagini, avatar, simboluri, structura uneltelor virtuale şi a
opţiunilor disponibile pentru membri), modul de vizualizare a
celorlalţi membri şi a mesajelor lor. Felul în care persoanele
interacţionează cu interfaţa comunităţii reprezintă unul dintre cei
mai importanţi factori legaţi de design, cu implicaţii directe
asupra participării membrilor la activităţile comune. Se urmăreşte
crearea unor interfeţe cât mai uşor de utilizat, intuitive, atractive
din punct de vedere grafic şi funcţionale. De asemenea, interfaţa
cu utilizatorul contribuie la crearea reprezentării mentale a
comunităţii, ceea ce determină un efort susţinut din partea
programatorilor pentru optimizarea sa continuă.
d. Regulile de acces la comunitate şi la calitatea de membru.
Modalitatea prin care o persoană poate deveni membru al unei
comunităţi reprezintă una dintre primele decizii administrative şi
de design. Există comunităţi virtuale deschise, la care poate
participa orice persoană după un procedeu simplu de înscriere, şi
comunităţi închise, în cazul cărora accesul la calitatea de membru
este permis doar unor anumite categorii sociale sau numai celor
35

care achită o anumită taxă. Cel mai adesea, comunităţile virtuale
deschise îşi fac publice conţinuturile comunicării tuturor celor
care accesează site-ul, indiferent dacă sunt membri sau nu.
Comunităţile virtuale închise îşi păstrează conţinutul privat,
accesibil doar membrilor.
e. Administrarea comunităţii. Stabilirea unor reguli sau trăsături ale
comunităţii pot fi disponibile exclusiv administratorului, iniţia
torului sau proprietarului site-ului. O altă opţiune este aceea de a
permite unor utilizatori "veterani" să ia un număr limitat de
decizii (de exemplu: întâmpinarea noilor veniţi, excluderea din
comunitate a celor care încalcă regulile sale sociale, crearea unor
noi subiecte de discuţie sau a unor noi spaţii virtuale etc.) pentru a
creşte capacitatea de autoadministrare a comunităţii. De
asemenea, design-ul comunităţii include adesea şi un sistem
prestabilit de ierarhizare a membrilor în funcţie de numărul de
mesaje transmise sau de alte criterii.
Membrii comunităţilor virtuale oferă permanent (voluntar sau
involuntar) un feedback cu privire la design-ul acestora în termeni de
eficienţă, atractivitate, flexibilitate, accesibilitate, măsura în care le
sunt îndeplinite nevoile etc. În urma unui studiu referitor la design-ul
comunităţilor online, Gallant, Boone şi Heap (2007) propun un model
de evaluare bazat pe cinci "euristici", care relevă impactul
caracteristicilor tehnice ale comunităţii asupra interacţiunilor sociale şi
asupra modului în care se raportează indivizii la entitatea socială
găzduită în spaţiul virtual.
Prima dintre cele cinci euristici descrise de autorii menţionaţi
se referă la formele artistice care oferă posibilitatea unei interacţiuni
personalizate cu interfaţa web. Caracteristicile interfeţei, care pot fi
personalizate, încurajează utilizarea unei varietăţi mai mari de opţiuni
existente în comunitate. De asemenea, trăsăturile şi acţiunile
personalizate "satisfac nevoia persoanelor de a-şi dezvolta un stil
individual şi de a crea o afirmaţie socială prin intermediul design-ului
propriului lor spaţiu din comunitatea Web" (Gallant, Boone şi Heap,
2007). Formele artistice care conduc la individualizarea acestui spaţiu
includ sunete, muzică, imagini, culoare, design.
36

Ierarhia selectivă este cea de a doua euristică şi se referă la
procesele prin care utilizatorii pot stoca, sorta, actualiza, ingnora sau
filtra informaţiile relevante. Aceste procedee de selecţie reduc riscul
supraîncărcării în comunicare şi, implicit şi riscul părăsirii comunităţii
datorită incapacităţii de filtrare a informaţiilor. Prin intermediul
ierarhiei selective se "aplică preferinţele utilizatorilor pe trăsăturile
sistemului" (GaIlant, Boone şi Heap, 2007). În această euristică se
încadrează şi procedeele prin care se stabileşte leadership-ul, se
desemnează roluri ca cel de mentor, se divid membrii între grupuri,
sisteme sau reţele, se organizează sistemul formalizat de acces la
calitatea de membru pe categorii (de exemplu, gratuit sau premium).
A treia euristică se numeşte creativitate interactivă şi se referă la
dinamismul, flexibilitatea şi noutatea interacţiunilor dintre membrii
comunităţii. O comunitate virtuală de succes va permite într-o mare
măsură manifestarea creativităţii membrilor săi în cadrul inter
acţiunilor prin înglobarea noutăţii, a misterului, a continuităţii şi a
posibilităţilor de a utiliza tehnologia existentă în moduri noi.
Construirea identităţii virtuale a participanţilor la comunitatea
virtuală reprezintă a patra euristică a modelului elaborat de GaIlant,
Boone şi Heap. Comunităţile cele mai bine evaluate sunt cele care
permit crearea şi exprimarea identităţii membrilor într-o manieră
activă.
Ultima euristică se referă la sistemul de recompense şi costuri
evidente pentru utilizatori. Recompensele sunt de obicei de natură
socială şi includ posibilitatea de comunicare cu alte persoane care
împărtăşesc aceleaşi interese, dobândirea unui statut social,
schimburile de informaţii. Costurile participării la activităţile unei
comunităţi virtuale pot fi legate de timpul consumat, probleme legate
de intimitate şi de dezvăluirea identităţii reale.
1.5. Participarea la comunităţile virtuale
Pentru a exista şi a se dezvolta, comunităţile virtuale depind
de schimburile sociale şi de interacţiunile bazate pe un contract social
37

nescris, construit în jurul conceptului de reciprocitate. Ele au nevoie
de implicarea voluntară a membrilor şi de contribuţia lor pentru a
păstra infrastructura comunităţii, pentru a actualiza informaţiile şi a
genera altele noi şi pentru a oferi sprijin afectiv şi social celorlalţi.
Modalităţile de participare variază în funcţie de comunitate, de la
adăugarea de comentarii la un mesaj dintr-un blog sau forum până la a
concura împotriva altuia într-un joc video online de tip MMORPG sau
a crea locuinţe, instituţii şi evenimente pe o platformă virtuală de tipul
Second Life.
După cum reiese din secţiunea anterioară acestui capitol,
înscrierea ca membru şi participarea la comunităţile virtuale pot fi
stimulate sau inhibate de caracteristicile tehnice ale acestora. Totuşi,
există o multitudine de alţi factori de natură psiho-socială care
influenţează modul în care fiecare membru participă la activităţile
uneia sau mai multor comunităţi online. Aceşti factori se referă la
motivaţia personală, la deciziile cu privire la beneficii şi costuri,
incluziunea în reţele sociale şi în grupuri coezive, la restricţionarea
accesului din raţiuni economice sau tehnice.
Motivele pentru care oamenii participă activ la comunităţi
online sunt variate pentru fiecare individ dar includ, de cele mai multe
ori, unul sau mai multe dintre următoarele: nevoia de comunicare cu
ceilalţi, nevoia de apartenenţă la un grup, nevoia de a fi informat şi de
a-şi împărtăşi cunoştinţele, reciprocitatea anticipată, recunoaşterea
sporită şi simţul eficacităţii. Durgin şi Sherif (2003) au analizat
raţiunile pentru care indivizii petrec timp pe internet, în comunităţile
virtuale, şi au obţinut o listă a celor mai frecvente astfel de motive:
• este amuzant;
• ca să-mi treacă timpul;
• nu am nimic altceva de Iacut;
• pentru a nu fi singur;
• pentru a-mi compara ideile cu
ale altora;
• pentru a spune lucruri
interesante;
38
• pentru că pot alege când să
iniţiez o discuţie;
• este nou şi incitant;
• pentru a-i ajuta pe alţii, pentru
a le arăta că îmi pasă;
• am nevoie să vorbesc despre
problemele mele;
• pentru a întâlni alţi oameni;

• pentru că este disponibil;
• e un obicei, am ceva de făcut;
• pentru a scăpa de familie;
• pentru a amâna alte sarcini;
• pentru a participa la discuţii;
• pentru a le spune altora ce să
facă;
• pentru că mă relaxează.
În cadrul aceluiaşi studiu, cei doi cercetători au comparat
importanţa acestor motive de a participa la comunităţile virtuale cu
importanţa lor pentru comunicarea directă (faţă în faţă) cu alte
persoane şi au obţinut diferenţe semnificative pentru motive care se
încadrează în următoarele domenii: incluziune, control, afectivitate,
relaxare, evadare, informare, interacţiune socială, trecerea timpului,
obiceiuri, distracţie şi întâlniri sociale. Comunităţile virtuale sunt
structurate în aşa fel încât să atingă cât mai multe dintre aceste motive,
pentru a creşte nivelul participării membrilor săi şi pentru a atrage alţii
noi.
Cu cât o comunitate le îndeplineşte mai multe dintre aceste
nevoi într-o mai mare măsură, membrii vor participa mai susţinut şi
pentru o perioadă mai mare de timp la activităţile sale. Conform
modelului lui Maslow, aceste trebuinţe s-ar plasa la un nivel ierarhic
superior. În consecinţă, persoanele ale căror trebuinţe inferioare nu au
fost satisfăcute nu vor participa la comunităţile virtuale, în timp ce
persoanele care îşi găsesc împlinirea unor trebuinţe superioare în
cadrul anumitor comunităţi vor participa într-o mare măsură la
activităţile acestora, devenind membri stabili.
Bishop (2007) susţine că teoriile motivaţiei care se bazează
pe o ierarhie a trebuinţelor nu sunt adecvate pentru comunităţile
online. Mai adecvate ar putea fi teoriile care au la bază ideea că
indivizii sunt motivaţi de către scopurile pe care şi le propun. În cazul
comunităţilor virtuale, membrii acestora îşi dezvoltă şi îşi modifică
scopurile în funcţie de interacţiunile din interiorul comunităţii. Totuşi,
teoriile bazate pe rolul motivaţional al scopurilor nu explică de ce
unele persoane îşi doresc să participe la o comunitate online dar nu o
fac. Autorul menţionat mai sus propune un model pe trei niveluri,
denumit cadrul cogniţiei ecologice, menit să conducă la o mai bună
înţelegere a motivelor pentru care membrii comunităţilor virtuale
39

participă sau nu la activităţile acestora. Primul nivel este cel al
dorinţelor individului din diferite categorii: socială, existenţială,
organizare (ordine), creativitate, răzbunare (agresivitate). Aceste cate
gorii de dorinţe conduc la comportamente care au cea mai mare
probabilitate de apariţie În comunităţile online. Al doilea nivel, al
modelului, se referă la cogniţiile actorului social În legătură cu
scopurile, planurile, valorile, credinţele şi interesele cu care acesta
caută să ajungă În consonanţă. Al treilea nivel, al cadrului cogniţiei
ecologice, este constituit din mijloacele senzoriale pe care actorul le
are pentru a interpreta mediul şi a interacţiona cu acesta. Mediul în
care se plasează acest cadru este constituit din alţi actori sociali,
artefacte care iau fonna textului sau a graficii şi structuri sub fonna
aplicaţiilor software.
Cadrul cogniţiei ecologice funcţionează În baza a trei
principii enunţate de către Bishop (2007) după cum unnează:
1 . Un actor social este detenninat să acţioneze de către propriile sale
dorinţe.
2. Dorinţa actorului de a acţiona este limitată de scopurile, planurile,
valorile, credinţele şi interesele sale.
3. Un actor va acţiona pe baza felului În care Îşi percepe mediul.
Pornind de la aceste principii, cadrul cogniţiei ecologice
susţine că, pentru a participa activ la o comunitate, un actor trebuie să
aibă o dorinţă de a acţiona (consistentă cu planurile, scopurile, valorile
şi credinţele proprii) şi abilităţile sau uneltele necesare pentru a o
realiza.
Modelul cadrului cogniţiei ecologice oferă un cadru adecvat
pentru explicarea motivaţiei de participare la comunităţile virtuale,
însă omite o etapă importantă referitoare la luarea deciziei de parti
cipare, decizie care se bazează adesea pe o analiză (mai mult sau mai
puţin conştientizată) a costurilor şi beneficiilor. În măsura În care
costurile de realizare a dorinţelor actorului social nu depăşesc bene
ficiile, acesta va fi mai dispus să se angajeze În activităţile comunităţii
pe care o observă. Există multe situaţii în care discuţiile şi forumurile
online pot fi mai comode decât multe Întâlniri ce au loc Într-o cameră,
faţă în faţă. De exemplu, o persoană care caută sprijin pentru o
40

afecţiune psiho-somatică pe care Îi este greu să o accepte va putea găsi
online comunităţi care au la bază grupuri de suport pentru aceeaşi
afecţiune şi va putea să participe la discuţii fără a fi nevoit să se
deplaseze de acasă, să-şi dezvăluie identitatea reală sau să plătească
vreo sumă de bani, aşa cum ar fi fost cazul dacă ar fi participat la
sesiuni de terapie de grup În spaţiu real. În aceste situaţii, costurile
participării sunt mult mai mici decât beneficiile, ceea ce va influenţa
semnificativ decizia persoanei de a participa la o comunitate online ce
Îi poate oferi sprijinul de care are nevoie. De altfel, un studiu realizat
cu privire la comunităţi online ale persoanelor cu deficienţe de auz a
ajuns la concluzia că persoanele care nu beneficiază de suport social
sunt cele care participă activ În cea mai mare măsură la comunităţile
online (Cummings, Kiesler şi Sproull, 2002). Pentru astfel de comu
nităţi, care oferă sprijin persoanelor cu diferite probleme medicale sau
psihologice, empatia este ingredientul de bază care menţine coeziunea
şi stimulează participarea observatorilor.
Comunităţile de suport pentru persoane cu probleme
medicale reprezintă o categorie particulară dintre multiplele tipuri care
există În spaţiul virtual. Totuşi, studiul interacţiunilor care au loc în
astfel de comunităţi conduce la concluzii care contrazic standardul
confonn căruia "co-prezenţa fizică" este necesară pentru crearea unor
relaţii calitative, cu un grad ridicat de intimitate (Thomsen, Straubhaar
şi Bolyard, 1998). Autodezvăluirea şi intimitatea se dezvoltă Într-un
ritm rapid în astfel de comunităţi, pe măsură ce participanţii îşi descriu
problemele, cer şi oferă sfaturi, infonnaţii sau Încurajări.
Aceasta nu înseamnă că participarea la comunităţile virtuale
este cu totul similară celei din timp şi spaţiu reale, specifică
Întâlnirilor faţă În faţă. Experienţa senzorială de a-i Întâlni pe ceilalţi
este limitată În spaţiul virtual, deoarece aici oamenii comunică În cea
mai mare măsură prin limbaj scris şi nu pot vedea reacţiile nonverbale
ale celorlalţi, reacţii care oferă un feedback şi reglează comunicarea.
În plus, barierele lingvistice creează dificultăţi şi distorsiuni În
comunităţile online de nivel global, având În vedere că nu toţi
participanţii se exprimă cu aceeaşi uşurinţă În limba engleză, care este
41

nu numai limba de circulaţie, dar şi limba comună majorităţii
aplicaţiilor şi programelor computerizate.
Pe măsură ce depăşesc barierele care îi împiedică să participe
la comunitate, membrii acesteia formează pattern-uri de comunicare
unul cu celălalt şi dezvoltă reguli sociale legate de felul în care îşi
împărtăşesc informaţiile, de tipul de interacţiuni admise între diferiţi
membri, de asocierea în grupuri sau de rezolvarea conflictelor
(Miranda şi Saunders, 2003). La fel ca şi grupurile sociale tradiţionale,
comunităţile virtuale se divid adesea în subgrupuri sau chiar se separă
cu scopul de a forma o nouă comunitate. În viaţa reală, conflictul care
duce la scindarea unei comunităţi este trăit intens de către membrii
acesteia. A părăsi o comunitate este cel mai adesea o experienţă
traumatizantă din punct de vedere emoţional, însă a părăsi o
comunitate virtuală s-ar putea să fie la fel de uşor ca a schimba postul
de televiziune urmărit. Retragerea din comunitate se poate face facil,
fără ca ceilalţi membri să poată influenţa decizia celui care părăseşte
grupul. De asemenea, o singură persoană poate fi membră a mai
multor comunităţi virtuale, participând la unele şi părăsindu-le
permanent sau temporar pe altele. Teoretic, orice individ poate parti
cipa la un număr mare de comunităţi, dar în realitate constrângerile
legate de timp şi resursele personale îl determină să participe activ la
un număr foarte restrâns dintre acestea.
Există o evoluţie a participării unui individ la comunităţile
virtuale care poate fi asemănată cu un ciclu al vieţii. Una şi aceeaşi
persoană se poate găsi simultan în diferite stadii ale evoluţiei în
diferite comunităţi. Primul stadiu este unul marginal, deseori denumit
şi vizitator sau oaspete (guest), în care participantul joacă un rol
periferic, tatonează terenul şi culege informaţii cu privire la
comunitate fără a se implica activ. În cel de-al doilea stadiu,
participanţii depăşesc prima barieră a comunicării şi devin nou-veniţi
sau novici, care primesc recunoaşterea comunităţii ca membri şi au
nevoie de mentorat sau de sprijin pentru a putea învăţa regulile de
interacţiune şi limbajul grupului. O a treia fază este cea a participării
regulate, în care membrii care au ajuns până la acest nivel devin
maturi şi prezintă un nivel ridicat al implicării în aplicarea sistemului
42

de reguli al grupului şi în comunicare, utilizând frecvent şi corect
limbajul specific. După o perioadă de durată variabilă, membrul matur
poate deveni lider al comunităţii, mediind interacţiunile sau con
flictele, propunând reguli noi de interacţiune sau reafirmându-le pe
cele vechi, susţinând participarea membrilor mai noi. Ultima fază a
ciclului de participare a unui membru la comunităţile virtuale este
aceea a părăsirii comunităţii în virtutea lipsei provocărilor, apariţiei
unor interese sau relaţii noi sau a pierderii interesului pentru scopurile
comune. Acest ciclu de evoluţie a integrării unui participant în
comunitatea virtuală nu este parcurs în mod necesar de toţi membrii.
Unii dintre aceştia îşi păstrează pentru o perioadă indefinită statutul de
lideri, chiar dacă frecvenţa participării lor suferă un declin. O pro
porţie mare dintre persoanele care accesează o comunitate nu depă
şeşte niciodată prima barieră de comunicare, mulţurnindu-se să
observe pentru o perioadă de timp interacţiunile celorlalţi.
Neparticiparea unora dintre membrii comunităţilor virtuale reprezintă
o problemă pentru creatorii şi administratorii acestora, deoarece, după
cum au demonstrat mai mulţi cercetători din domeniu, fără contribuţia
voluntară a cât mai multor persoane, o comunitate va dispărea în mod
inevitabil, oricât de bine pus la punct ar fi sistemul tehnic pe care se
bazează. În consecinţă, investigarea mecanismelor care favorizează
implicarea activă a unor membri şi inhibă participarea altora este
necesară pentru a se putea identifica strategii de menţinere a activităţii
unei comunităţi virtuale. Subiecţii vizaţi în cadrul iniţiativelor care îşi
propun să îmbunătăţească participarea la comunităţile online sunt cei
care accesează comunitatea, solicită statutul de membru, pentru ca
apoi să se rezume la a observa comunicările şi activităţile care se
desraşoară rară a interveni. Aceşti subiecţi sunt numiţi "lurkers" (to
lurk (engl.) = a sta ascuns, în umbră). Referitor la motivaţia pentru
care aceşti membri nu participă activ la comunităţile virtuale, un
studiu realizat de Preece, Nonnecke şi Andrews (2004) a identificat
următoarele motive:
• nu simt nevoia să transmită un mesaj;
• au nevoie să afle mai multe informaţii despre grup;
• nu pot sau nu ştiu să utilizeze software-ul;
43

• consideră că ajută grupul prin faptul că nu ÎI încarcă cu mesajele
proprii;
• nu le place grupul.
La polul opus se află membrii activi ai comunităţii care trimit
mesaje În mod regulat, împărtăşindu-şi cunoştinţele şi experienţele
personale deoarece cred că acţiunile lor au rezultate pozitive pentru
ceilalţi. Obiectivul studiilor cu privire la participarea în comunităţile
virtuale este acela de a determina membrii de tip "Iurkers" să-şi
părăsească atitudinea de observatori şi să se transforme În membri
activi.
Atunci când membrilor observatori le lipseşte dorinţa de a
participa, iniţiatorii comunităţii pot crea strategii pentru a-i stimula
prin intermediul unor recompense, evenimente promovate corespun
zător sau oferirea de informaţii personalizate, în funcţie de interesele
lor declarate. Lipsa abilităţilor de utilizare a software-ului poate fi
rezolvată prin secţiuni speciale de instrucţiuni sau prin sprijinul unui
membru veteran al comunităţii. Cea mai dificilă situaţie este aceea În
care credinţele, convingerile sau temerile membrilor observatori Îi
Împiedică să participe la activităţile comunităţii. Bishop (2007)
sugerează patru metode pentru schimbarea convingerilor acestor
membri ai comunităţilor virtuale cu scopul de a-i determina să
participe:
a. inducerea unei disonanţe În credinţele actorului social - disonanţă
care va fi resimţită negativ şi pe care acesta va fi tentat să o
reducă prin participare;
b. crearea unui cadru social confortabil, În care membrii veterani ai
comunităţii îi tratează cu atenţie şi compasiune pe nou-veniţi.
acest tip de abordare va contracara convingerea sau teama
membrilor observatori că ar putea fi ignoraţi;
c. utilizarea unor artefacte de mediere (ca hyperlinkurile) care
creează percepţia de disponibilitate a informaţiilor şi de facilitate
a accesării lor;
d. crearea unor structuri ale site-ului şi a unor discuţii antrenante dar
non-conflictuale, care angajează observatorul Într-o mare măsură,
44

astfel încât să îl detennine să elimine din câmpul conştiinţei
temerile şi convingerile care îl împiedică să participe.
Ca unnare a modului şi măsurii în care participă la
comunităţile virtuale, membrii acestora dobândesc diferite statusuri şi
roluri sociale, care vor influenţa la rândul lor, printr-un mecanism de
feedback, participarea ulterioară la viaţa comunităţii. Unele dintre
concluziile lui 8ales ( 1 95 1) privind studiul grupurilor sociale prin
metoda analizei procesului de interacţiune (Interaction Process
Analysis - IPA) sunt aplicabile şi în contextul comunităţilor virtuale.
Între acestea se înscriu: confinnarea specializării rolurilor în cadrul
grupurilor şi dominarea comunicării de către unii membri care
primesc cea mai mare atenţie din partea celorlalţi. Membrii comu
nităţii care îndeplinesc diferite roluri, precum cele de mentor, expert
(cel care furnizează infonnaţii cu regularitate) sau coordonator social,
sunt cei care vor participa într-o mare măsură la activităţile
comunităţii şi vor primi cea mai mare atenţie din partea membrilor
novici (care au aderat recent la comunitate şi învaţă regulile acesteia).
Din perspectiva dinamicii grupului, participarea la comunităţile
virtuale poate fi abordată cu referire la patru trăsături comune tuturor
grupurilor sociale: interacţiunile sociale, structura grupului, coeziunea
şi identitatea socială (Forsyth, 1 999).
1 . Interacţiunile sociale din cadrul comunităţilor online sunt mediate
computerizat şi au legătură, în general, cu două tipuri de activităţi:
sarcinile grupului şi crearea relaţiilor interpersonale. În funcţie de
scopul comunităţii, unul dintre aceste tipuri de activităţi va fi
predominant. Un bun nivel al participării la comunităţile virtuale
presupune existenţa a numeroase interacţiuni între membri.
2. Structura grupului reprezintă o reflectare a pattern-urilor de
relaţionare dintre membri în virtutea rolurilor şi nonnelor sociale.
În cadrul comunităţilor virtuale, structura este detenninată de
interacţiunile şi expertiza fiecărui membru mai mult decât în
comunităţile din spaţiul real.
3. Coeziunea grupului se referă la tăria legăturilor dintre membri şi
la unitatea pe care aceştia o manifestă în dt;cizii şi acţiuni
comune.
45

4. Identitatea socială se creează şi se consolidează pe măsură ce
persoana participă la activităţile comunităţii virtuale şi îşi asumă
roluri active ca membru al comunităţii.
1.6. Evoluţia comunităţilor virtuale
La fel ca orice structură sau organism viu, comunităţile vir
tuale prezintă o evoluţie la nivel global, dar şi o evoluţie individuală,
ale cărei etape se desfăşoară într-un ritm propriu, dependent de o serie
de factori ca: numărul membrilor, fluctuaţiile în interacţiunile dintre
aceştia, transformările de conţinut şi structură, promovare, conflicte
interne sau evenimente exterioare grupului.
Cele mai multe comunităţi îşi încep evoluţia ca un concept
dezvoltat de o companie, un grup de designeri sau de simpli utilizatori
ai unei platforme. Cele mai multe comunităţi au o creştere lentă la
început, în parte datorită faptului că numărul participanţilor corelează
cu interesul de a contribui la comunicare, deoarece un număr mai
mare de membri oferă o mai mare probabilitate de a întâlni persoane
cu interese similare, care pot oferi informaţii semnificative. Astfel,
creşterea comunităţii urmează un model în reţea, putând fi estimată cu
ajutorul modelului matematic de difuzie al lui Bass, care a fost
dezvoltat iniţial pentru a descrie procesul prin care produse noi sunt
adoptate sau utilizate ca urmare a interacţiunii dintre utilizatorii
efectivi şi cei potenţiali. Astfel, dacă nu intervin evenimente nepre
văzute, comunitatea continuă să crească într-un ritm accelerat,
ajungând la dimensiuni care, de obicei, le depăşesc pe cele ale
comunităţilor similare din spaţiul real.
Cu cât o comunitate virtuală devine mai mare, cu atât se
impune o restructurare a sa în funcţie de o serie de variabile care au
rolul de a ordona interacţiunile şi a grupa indivizii în aşa fel încât
comunicarea să nu fie blocată. De obicei, atunci când se ajunge la o
dimensiune "critică", o comunitate se poate reorganiza în grupuri
diferite care utilizează aceeaşi platformă sau se poate divide În
comunităţi separate care abandonează spaţiul virtual iniţial. Unele
46

comunităţi devin atât de extinse încât comunicarea între toţi membrii
este practic imposibilă, iar reorganizarea solicită resurse tehnologice
noi pentru a putea face faţă volumului crescut de interacţiuni.
Comunitatea iniţială devine astfel un cluster de alte comunităţi, dintre
care unele continuă să se extindă şi să se dividă, în timp ce altele
dispar, întocmai ca luminile unui oraş care se aprind şi se sting.
În cazul în care creşterea numărului de membri devine
incontrolabilă, comunitatea îşi pierde din atractivitate, deoarece
participanţii trebuie să depună un efort din ce în ce mai mare pentru a
menţine ritmul şi a recepta mesajele tuturor celorlalţi. Coeziunea se
degradează şi, în final, comunitatea este abandonată. Preece (apud
Cheung şi Lee, 2009) apreciază că multe comunităţi active iniţial nu
au reuşit să-şi păstreze membrii şi au devenit "cyber-oraşe fantomă".
De felul în care reuşesc să atragă noi membri, să stimuleze
participarea celor existenţi, să se adapteze şi să se organizeze pe
parcursul devenirii sale depinde traseul pe care îl va unna o
comunitate spre noi organizări sau spre dispariţie.
1.7. Identitatea virtuală şi implicaţiile acesteia
Atunci când aderă la o comunitate virtuală, orice persoană
trebuie să completeze un formular de înscriere mai amplu sau mai
sumar, să se declare de acord cu regulile de funcţionare ale comu
nităţii, să precizeze un nume de cont şi o parolă. Acesta este primul
pas în crearea unei identităţi virtuale cu care persoana se va reprezenta
şi va participa la comunitate şi care conţine elemente ale identităţii
sale reale, dar şi creaţii ale imaginaţiei proprii sau imagini, descrieri şi
caracteristici predefinite de designerii comunităţii. Identitatea virtuală
este primul lucru pe care un membru îl creează, începând de la nume
şi construind treptat prin interacţiune cu ceilalţi. Inventând o
identitate, fiecare membru ajută la crearea unei lumi (Rheingold,
2000). Fiecare participant contribuie la crearea şi susţinerea comu
nităţii prin mesajele şi acţiunile sale, dar şi prin personajul/personajele
pe care le însufleţeşte şi care populează spaţiul virtual.
47

Confonn teoriei saturaţiei sociale, ceilalţi membri ai
comunităţii beneficiază de pe urma interacţiunilor cu personajul creat,
asimilând părţi ale acestuia prin imitaţie, Împrumuturi de modele
comportamentale, scheme de gândire sau atitudini. Saturaţia socială
intervine atunci când o persoană este implicată În mai multe relaţii
sociale decât poate susţine. Kenneth J. Gergen afinnă că mediile de
comunicare moderne expun persoana de rând la "opiniile, valorile şi
stilul de viaţă ale altora" Într-o măsură din ce În ce mai mare. Este
evident că mulţi dintre noi comunicăm cu mai mulţi oameni În fiecare
zi prin telefon, fax şi e-mail decât comunicau bunicii şi străbunicii
noştri Într-o lună, Într-un an sau chiar Într-o viaţă. După Gergen,
saturaţia socială este un efect al internalizării unor părţi din mai multe
persoane decât a internalizat orice om Înainte. Eurile noastre devin
"populate" de mulţi alţii. "
În procesul saturaţiei sociale, numărul,
varietatea şi intensitatea relaţiilor aglomerează din ce În ce mai mult
zilele. O apreciere completă a magnitudinii schimbării sociale şi a
intensificării sale probabile În decadele viitoare cere o concentrare
asupra contextului tehnologic, mai Întâi. [. . . ] Într-un sens important,
pe măsură ce saturaţia socială are loc, noi devenim asamblări imitative
ale celorlalţi. Purtăm În memorie pattern-urile de a fi ale celorlalţi.
Dacă condiţiile sunt favorabile, putem pune aceste pattern-uri În
acţiune. Fiecare dintre noi devine celălalt, un reprezentant sau un
înlocuitor. Pe măsură ce secolul a progresat, eurile au devenit din ce În
ce mai populate cu caracterul altora. Nu suntem unul, ci, ca şi Walt
Whitman, noi «conţinem multitudini». [. . .] Odată cu saturaţia socială,
fiecare dintre noi ajunge să conţină o populaţie vastă de potenţialuri
ascunse. Toate eurile zac latente şi, În condiţiile potrivite, pot ieşi la
viaţă" (Gergen, 199 1 , p. 1 24).
În cadrul realităţii virtuale, aceste euri latente sunt eliberate
de tehnologie, În sensul că sunt create contextele În care ele pot intra
În acţiune. Constrângerile legate de coerenţa internă a individului care
trăieşte într-un spaţiu geografic limitat sunt eliminate în cyberspaţiu,
acolo unde frontierele dintre imaginaţie, tehnologie şi realitate devin
fluide. Din potenţialităţi, aceste euri latente devin identităţi alternative
exprimate simultan sau succesiv în comunităţile virtuale la care
48

participă subiecţii. În măsura în care individul poate experimenta
diferite laturi ale personalităţii şi identităţilor sale potenţiale,
comunităţile virtuale devin laboratoare psihosociale în care se creează
şi se testează modalităţi de autoprezentare, identităţi alternative ale
aceleiaşi persoane, biografii virtuale sau pattern-uri de comunicare.
Turkle ( 1 995, apud Williams, 2006) a studiat modul în care indivizii
pot ajunge la un nivel superior de autocunoaştere testând diferite
identităţi alternative, comportamente şi roluri sociale în cadrul
comunităţilor virtuale. EI descrie cyberspaţiul ca pe o multitudine de
locuri de moratoriu psihologic al vieţii reale, în care participanţii pot
încerca diferite identităţi pe care să le înglobeze apoi în existenţa din
timpul şi spaţiul reale.
Pe parcursul devenirii comunităţii, membrii acesteia doresc
să-şi poată exprima liber individualitatea, stilul de viaţă şi interesele
pe care le împărtăşesc şi, în acelaşi timp, apreciază posibilitatea de a
manipula, recrea şi reafinna propria identitate.
Ca efect al experimentelor online cu diferite fonne identitare,
se naşte problema autenticităţii acestora. În ce măsură sunt aceste
fonne identitare veritabile? Este posibilă existenţa unor identităţi
false? Dacă da, care este impactul lor asupra interacţiunilor din cadrul
comunităţii şi, în ultimă instanţă, asupra comunităţii înseşi? Din acest
punct de vedere, există o distincţie între comunităţi virtuale pentru
care coerenţa între identitatea virtuală şi cea reală a membrilor este o
condiţie esenţială (de exemplu, comunităţile de profesionişti în diferite
domenii) şi comunităţi pentru care relaţia dintre identitatea virtuală şi
cea reală a membrilor nu are nicio relevanţă (de exemplu, comunităţile
de jucători online numite MUD = Multi-User Dungeon, Multi-User
Dimension sau Multi-User Domain).
În ceea ce priveşte prima categorie de comunităţi, problema
identităţilor false pune sub semnul întrebării autenticitatea relaţiilor şi
a schimburilor dintre membri, deoarece acestea sunt strâns conectate
cu viaţa reală a indivizilor. De exemplu, este extrem de important
pentru membrii unei comunităţi de medici dacă o persoană care oferă
infonnaţii şi îşi împărtăşeşte experienţele în spaţiul virtual are cu
adevărat această profesie. În condiţiile în care se descoperă la un
49

Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale

Similar to Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale (20)

Zenobia Niculita - Psihosociologia comunitatilor virtuale