Documentul discută impactul violenței asupra mediului școlar, subliniind necesitatea elaborării unui program de prevenție și intervenție pentru comportamentele agresive ale elevilor. Se evidențiază factori individuali, comunitari și familiali care contribuie la dezvoltarea violenței, precum și măsuri de prevenire care includ implicarea specialiștilor și a comunității. De asemenea, se propune responsabilizarea elevilor cu comportament violent și oferirea de asistență și suport pentru victimele violenței.

2. MOTIVAŢIA ACTIVITAŢII :
Violenţa poate fi întâlnită practic oriunde.
Dacă deschidem ziarele, putem citi despre războaie
în diferite părţi ale lumii. Dacă deschidem televizoarele,
vedem oameni ridicând vocea sau trăgând unii în alţii.
Dacă observăm copii jucandu-se, vedem că ei
prefera jocuri precum ,, Împuşcă-l pe cel rău”.
In aceste conditii, mediul scolar este si acesta la
randul sau expus acestui factor de risc.
CE E DE FACUT?

3. Scopul şi obiectivele activitatii
• discutarea modului de manifestare a agresivităţii
în mediul şcolar primar şi gimnazial
• formularea unui program de prevenţie şi
intervenţie asupra acestui fenomen, la clasele care
înregistrează probleme în acest sens.
• o cercetare viitoare a comportamentelor agresive (fizice
cât şi verbale) în cazul şcolarului care sa ofere baza
informaţiilor referitoare la cauzele şi modurile de
prevenire si combatere a agresivităţii în mediul
şcolar.

4. Considerând nocivitatea comportamentului agresiv care perturbă vădit
activitatea socială şi luând în considerare manifestările agresive observabile în
şcoală:
Obiectivele propuse
• sesizarea modalităţilor de percepere a agresivităţii de către elevii de
clase şi vârste diferite prin intermediul exemplelor concrete - de
situaţii agresive - întâlnite de elevii în cadrul şcolii;
• identificarea celor mai frecvent - întâlnite comportamente agresive
la elevi de clase şi vârste diferite în cadrul şcolii;
• identificarea, pe baza rezultatelor a cauzelor reale privind
manifestarea comportamentului agresiv
• elaborarea programului de prevenţie şi intervenţie asupra
agresivităţii în cadrul şcolii.
• Includerea elevilor agresivi intr-un program de consiliere.

5. • Violenţa este acceptată ca o cale de a
rezolva conflictele. Acest lucru produce
numeroase probleme, deoarece copiii
învaţă din mediul în care trăiesc. Cu cât
mediul cultivă mai mult violenţa, cu atât
copiii se vor obişnui mai mult cu ea,
văzută ca o cale practică şi sănătoasă de
rezolvare a conflictelor. Pentru a schimba
această mentalitate, tinerii ar trebui să
înveţe:
• a) să recunoască violenţa
• b) să facă faţă conflictelor folosind alte
mijloace decât cele violente.

6. VIOLENŢA – DELIMITĂRI
CONCEPTUALE
AGRESIVITATEA  comportament
distructiv şi violent orientat spre persoane,
obiecte sau spre sine.
Există şi o agresivitate calmă, non-
violentă, dar întotdeauna semnifică atac,
ofensivă, ostilitate, punere în primejdie
sau chiar distrugere a obiectului ei.

7. DELINCVENŢA JUVENILĂ  fenomen ce
include totalitatea încălcărilor de norme
sociale săvârşite de către tinerii sub
18 ani, încălcări sancţionate penal.
Factorii delincvenţei nu sunt numai
de ordin individual ci, în special,de ordin social.
Marea majoritate a delincvenţilor provin
din familiile dezorganizate, fac parte din
grupuri.
Alte influenţe negative pot fi puse
pe seama romanelor şi filmelor
ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea.
.

8. FORME ALE VIOLENŢEI
I. 1. VIOLENŢA AUTODISTRUCTIVĂ
(centrată asupra propriei persoane)
a)Automutilarea
-autolezări provocate, grave uneori (tatuaje,
leziuni autoprovocate);
-e determinată de unele condiţii de mediu şi
situaţionale în care se află individul

9. b) Raul indreptat catre sine
 izolarea de prieteni şi familie;
 pierderea interesului în activităţile plăcute;
 neglijarea înfăţişării personale devenită un obicei;
 comportare violentă sau răzvrătită sau fuga de acasă;
 plictiseala persistentă, dificultate în concentrarea atenţiei,
scăderea rezultatelor la învăţătură;
 modificări în regimul de somn şi alimentare (apatie,
iritabilitate, agresivitate);
 crize frecvente de plâns;

10. .
2. VIOLENŢA HETERODISTRUCTIVĂ
 utilizarea forţei fizice în raporturile
interpersonale;
 paleta largă de manifestare: de la
gesturi de ameninţare până la omor.
Exemple: priviri agresive, mimică, gestică
agresivă, ameninţări, insulte, maltratare
fizică a unei persoane, viol, omor, ironie,
defăimare ş.a.m.d.

11. II. 1. VIOLENŢA FIZICĂ (bătaia,
războiul)
2. VIOLENŢA MORALĂ (nedreptatea,
injuria)

12. .
III. 1. VIOLENŢA MATERIALĂ (arderea
unei cărţi)
2. VIOLENŢA SIMBOLICĂ
(interzicerea, cenzurarea unei cărţi)
IV. 1. VIOLENŢA DIRECTĂ (împuşcarea
cuiva)
2. VIOLENŢA INDIRECTĂ (ordinul
de împuşcare a cuiva)

13. V.VIOLENŢA APROBATĂ DIN PUNCT
DE VEDRE SOCIAL (jocuri sportive: box,
karate)

14. .
VIII. 1. VIOLENŢA INTENŢIONATĂ
2. VIOLENŢA NEINTENŢIONATĂ

15. Violenţa din filme
• Autorii actelor de violenţă TV rămân
nepedepsiţi în 73%din cazuri.
• Aproximativ 25% din actele de
agresiune implică arme de mână.
• 47% din situaţiile violente nu
prezintă suferinţele victimelor şi 58%
nu arată durerea.
• Doar 4% din programele violente
arată alternative paşnice de
rezolvare a conflictelor.
• Canalele de filme din top, au avut
cea mai mare cotă a programelor
violente (85%) . Reţelele de difuzare
au avut un procentaj mai scăzut de
violenţă (44%).
• Violenţa în televiziune nu este un
fenomen recent.
Studiu
0
20
40
60
80
100
1 2 3 4 5 6 7 8
Procente

16. FACTORII DE RISC CARE DUC
LA DEZVOLTAREA
VIOLENŢEI ÎN ŞCOLI
Factori comunitari:
 dezvoltare economică şi socială scăzută;
 comunitate dezorganizată;
 norme şi reguli comunitare favorabile
reacţiilor agresive, consumului de
alcool/de droguri, fumatului.

17. Factori familiali
 conflicte familiale;
 antecedente de alcoolism sau violenţă
în familie;
 atitudini favorabile comportamentelor
agresive;
 asteptari scăzute ale părinţilor privind
succesul şcolar al copiilor lor.

18. Factori sociali:
 eşec şcolar;
 trecerea de la gimnaziu la liceu;
 o motivaţie scăzută pentru şcoală.
Factori individuali:
 marginalizarea elevului faţă de grup;
 valori sociale scăzute;
 colegi care recurg la violenţă, consumă
alcool, tutun, droguri;
 atitudini favorabile violenţei;
 consumul prematur de alcool sau tutun
(sub 15 ani).

19. Masuri pentru diminuarea /prevenirea
violenţei şcolare la nivelul unităţilor
şcolare
• Organizarea de catre Comisia de prevenire şi
combatere a violenţei în mediul şcolar)
• Implicarea în vederea identificării timpurii a cazurilor
de risc ridicat de apariţie a unor comportamente
violente şi adoptarea unor strategii de prevenire a
actelor agresive.
• Organizarea unor concursuri de proiecte desfăşurate
la nivel de unitate şcolară sau in comunitate de către
elevi in vederea identificării şi eliminării posibilelor
cauze ale violenţei şcolare
• Organizarea unor intalniri interactive cu specialişti
(psihologi, asistenţi sociali, medici, poliţişti jandarmi,
jurişti etc) in vederea conştientizării riscurilor
asociate comportamentelor agresive şi a metodelor de
preveni

20. .
• identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi
a cauzelor care pot determina manifestările de
violenţă ale acestora.
• elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă
individualizată pentru elevii implicaţi (ca autori sau ca
victime) în cazuri de violenţă.
• implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au
comis fapte de violenţă în programe de asistenţă derulate
în parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate
(Poliţia comunitară, autorităţi locale, Biserica, ONG-uri
specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi
tinerilor) ;

21. .
• responsabilizarea elevilor cu
comportament violent, evitarea centrării
exclusiv pe sancţiune şi eliminarea din practica
educaţională a unor sancţiuni care contravin
principiilor pedagogice (sancţionarea
comportamentului violent prin notă, repetenţie,
măsuri de corecţie fizică etc.) ;
• valorificarea intereselor, aptitudinilor şi
capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă
prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi
extraşcolare ;
• identificarea şi asistarea elevilor care au
fost victime ale violenţei şcolare prin
implicarea cadrelor didactice, a personalului
specializat şi a părinţilor

22. Pentru a putea preveni si combate
agresivitatea este necesara:
• pastrarea calmului si a autocontrolului;
• gandirea pozitiva;
• mentinerea deschisa a cailor de comunicare;
• foarte multa flexibilitate si perseverenta;
• evitarea jignirilor, umilirilor, duritatii excesive si nemotivate;
• oferirea dragostei neconditionate;
• implinirea nevoilor affective ale adolescentilor;
• acordarea atentiei depline pentru ca adolescentul sa se simta iubit,
respectat, valoros;
• canalizarea resurselor adolescentului spre activitati sportive, de
relaxare, activitati placute, discutii cu o persoana mai matura;
• invatarea unor tehnici de respiratie, de calmare si control;
• rezolvarea problemelor familiale;
• controlul mai strict al lecturilor, programelor TV urmarite, etc.

23. VIOLENŢA VERBALA
CERTURLE ÎNTRE PARINŢI AFECTEAZĂ COPIII MAI MULT
DECÂT CREDEM

24. SE CEARTĂ LA
ŞCOALĂ
SAU DERANJEAZĂ
ORELE

25. SE POT GĂSI ALTE METODE DE PEDEAPSĂ

28. CERTURI ÎNTRE COLEGI

29. ADEVĂRATE
LUPTE ÎN
INCINTA ŞCOLII

34. ÎN AFARA
ŞCOLII

36. NU
VIOLENŢEI !!!