PASTELE IN GRECIA –
"MEGALI EVDOMADA"
La fel ca şi la noi, în săptămâna premergătoare Paştelui, cunoscută sub numele de
"Megali Evdomada", adică Săptămâna Mare, în mod tradiţional, credincioşii greci
postesc, nu mănâncă carne, ulei sau lactate până după miezul nopţii din Sâmbătă
Paştelui, după slujba de Înviere. Iată care sunt cele mai vechi obiceiuri de Paşte la
greci!
Cea mai importantă sărbătoare din calendarul
grecesc, celebrarea Paştelui îmbracă forme
inedite în fiecare regiune din Grecia, iar unele
obiceiuri de Paşte la greci sunt dintre cele mai
speciale. Unicitatea sărbătorii Paştelui, conform
tradiţiilor greceşti, se regăseşte mai ales în
săptămâna de dinaintea marelui eveniment
religios.
PASTELE IN GRECIA –
"MEGALI EVDOMADA"
La fel ca şi la noi, în săptămâna premergătoare Paştelui, cunoscută sub numele de
"Megali Evdomada", adică Săptămâna Mare, în mod tradiţional, credincioşii greci
postesc, nu mănâncă carne, ulei sau lactate până după miezul nopţii din Sâmbătă
Paştelui, după slujba de Înviere. Iată care sunt cele mai vechi obiceiuri de Paşte la
greci!
Cea mai importantă sărbătoare din calendarul
grecesc, celebrarea Paştelui îmbracă forme
inedite în fiecare regiune din Grecia, iar unele
obiceiuri de Paşte la greci sunt dintre cele mai
speciale. Unicitatea sărbătorii Paştelui, conform
tradiţiilor greceşti, se regăseşte mai ales în
săptămâna de dinaintea marelui eveniment
religios.
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Sfânta muceniţă Teodosia, fecioara din Tir (Fenicia)(s.v. 29 mai / s.n. 11 iu...Stea emy
Muceniţa Teodosia era din oraşul Tir, din Fenicia. În anul 308, pe când se afla în Cezareea Palestinei, a mers la palatul dregătorului Urban, la temniţa unde erau înlănţuiţi creştinii, şi-i îmbărbăta pe aceştia pentru suferinţele lor pentru numele Mântuitorului Iisus Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea (265-339), care a văzut mucenicia Sfintei Teodosia, scrie: „...o fecioară credincioasă, care nu avea încă 18 ani, s-a apropiat de cei legaţi pentru Hristos şi le grăia lor cu îndrăzneală despre Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească şi pe ea înaintea Domnului, când vor sta în faţa lui Dumnezeu, după sfârşitul nevoinţei lor muceniceşti. Iar ostaşii care păzeau, auzind pe fecioară grăind asemenea cuvinte celor legaţi pentru Hristos, au prins-o ca şi cum ea ar fi făcut un mare rău, şi au dus-o la dregătorul Urban. Acesta a poruncit să o întindă pe roată şi să-i sfâşie coastele şi sânii cu gheare de fier, până la oase. Sfânta a suferit toate aceste chinuri cu bucurie, iar dregătorul văzând-o că încă este vie a poruncit să fie aruncată în mare şi înecată. Şi astfel s-a mutat la Domnul.”
Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altui mucenic Iustin şi a cel...Stea emy
Sfântul măritul mucenic Iustin martirul sau Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu. Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.
3. Vopsirea ouălor
În tradiția românească, ouăle se
vopsesc în Joia Mare, în Vinerea Mare
sau chiar în Sâmbăta Mare, în funcție
de zonă și de preferințe.
Ouăle roșii reprezintă atât sângele lui
Isus Hristos cât și focul, iar cele
colorate reprezintă bucuria.
4. Ajunul Paștelui
Împreună cu aspectele religioase, în
România, sărbătoarea simbolizează
renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi.
Curățarea casei, înnoirea hainelor sunt
toate mărci ale noului început. Toată
lumea, bogată sau săracă, se îmbracă în
hainele sale cele mai bune (majoritatea se
îmbracă in costume tradiționale) și merge
la slujba de la miezul nopții.
5. Mâncarea de Paște
Pe lângă ouăle
tradiționale, românii,
mănâncă de Paște o masă
care include specialități
ca pască, cozonac, drob,
friptură de miel, brânzeturi
sau pandișpan.
7. Împodobirea bradului
Obiceiul împodobirii bradului de
Crăciun își trage originile de la
popoarele germanice. Tradiția s-
a răspândit în restul Europei și
apoi în toata lumea după primul
război mondial.
Între podoabele bradului
bomboanele de pom, globurile și
ghirlandele au devenit clasice.
8. Moș Crăciun
Pe atunci el era îmbrăcat in
verde. El împarte cadouri
tuturor copiilor în noaptea de
Crăciun (de 24 spre 25
decembrie).
Copiii, in fiecare an, înainte de
Crăciun, cu o lună, îi scriu lui
Moș Crăciun o scrisoare în
care îi spun ce își dorește
fiecare.
9. Colindele
Sărbătoarea Crăciunului este
anunțată prin obiceiul copiilor de a
merge cu colindul și cu Steaua, pentru
a vesti Nașterea Mântuitorului.
De asemenea, o veche tradiție este
„mersul cu icoana”, un fel de colindat
care se face de către preoții
comunității locale cu icoana Nașterii
Domnului, binecuvântându-se casele
și creștinii.
Colindele de iarnă sunt texte rituale
cântate, închinate Crăciunului și
Anului Nou. Originea lor se pierde în
vechimile istoriei poporului roman.