Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia este prăznuită în Ajunul marelui praznic al Naşterii Domnului Hristos şi de aceea este cunoscută de toţi creştinii. Cuvioasa care a trăit în secolul al treilea, atunci când creştinii erau prigoniţi, a îmbrăcat haina monahală de bărbat şi aşa şi-a săvârşit lupta duhovnicească. Fiind forţată să-L mărturisească pe Hristos, nu a pregetat nici o clipă şi pentru aceasta a fost ucisă cu sabia, mutându-se la Hristos, Mirele Ceresc. În Ajunul Crăciunului ne aşteptăm să se întâmple lucruri frumoase şi încercăm să facem noi altora lucruri cât mai plăcute. Expresia „spiritul Crăciunului”, atât de răspândită astăzi, mai ales datorită filmelor artistice, ne obligă să facem lumea mai bună şi mai frumoasă. Zăpada care întârzie să apară, pentru ca această sărbătoare să semene cu Crăciunul colindelor de odinioară al românilor, ne trimite şi mai mult în zona necunoscută a visării cu ochii deschişi. Slujbele Bisericii noastre vorbesc despre o sărbătoare care opreşte timpul în loc şi ni-i face contemporani pe toţi sfinţii şi îngerii care stau înmărmuriţi, la lumina Stelei şi la vederea umilului staul care L-a încăput pe Cel neîncăput. Creştinii au înţeles altfel această lumină nevăzută, iar Hristos a fost dorit de ei atât de mult, încât au fost în stare să-şi dea şi viaţa pentru a nu-L pierde şi trăda. Sfânta Eugenia, pomenită de Biserica Ortodoxă în ajunul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, este una din creştinele care şi-au dedicat întreaga viaţă Mirelui Hristos, indiferent de toate tentaţiile şi frumuseţile acestei lumi trecătoare.

1. Sfânta Eugenia - Cuvioasa din ajunul Crăciunului
(s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)
Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianua-
rie):
https://www.academia.edu/44792378/Sf%C3%A2nta_cuvioas%C4%83_muceni%C5%A3
%C4%83_Eugenia_Evghenia_24_decembrie_
https://archive.org/details/sf.-eugenia
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-eugenia
***

2. Materiale despre Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia):
https://independent.academia.edu/emystea/Sf-muc-Eugenia-(24-dec-)
https://archive.org/details/@steaemy?query=Eugenia
https://www.slideshare.net/steaemy1/search_my_uploads?type=&new=&q=Eugenia
&&&
Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia este prăznuită în Ajunul marelui praznic al
Naşterii Domnului Hristos şi de aceea este cunoscută de toţi creştinii.
Cuvioasa care a trăit în secolul al treilea, atunci când creştinii erau prigoniţi, a
îmbrăcat haina monahală de bărbat şi aşa şi-a săvârşit lupta duhovnicească. Fiind
forţată să-L mărturisească pe Hristos, nu a pregetat nici o clipă şi pentru aceasta a
fost ucisă cu sabia, mutându-se la Hristos, Mirele Ceresc.
În Ajunul Crăciunului ne aşteptăm să se întâmple lucruri frumoase şi încercăm să
facem noi altora lucruri cât mai plăcute. Expresia „spiritul Crăciunului”, atât de
răspândită astăzi, mai ales datorită filmelor artistice, ne obligă să facem lumea mai
bună şi mai frumoasă. Zăpada care întârzie să apară, pentru ca această sărbătoare
să semene cu Crăciunul colindelor de odinioară al românilor, ne trimite şi mai mult
în zona necunoscută a visării cu ochii deschişi.
Slujbele Bisericii noastre vorbesc despre o sărbătoare care opreşte timpul în loc şi
ni-i face contemporani pe toţi sfinţii şi îngerii care stau înmărmuriţi, la lumina
Stelei şi la vederea umilului staul care L-a încăput pe Cel neîncăput. Creştinii au
înţeles altfel această lumină nevăzută, iar Hristos a fost dorit de ei atât de mult,
încât au fost în stare să-şi dea şi viaţa pentru a nu-L pierde şi trăda.
Sfânta Eugenia, pomenită de Biserica Ortodoxă în ajunul Naşterii Domnului nostru
Iisus Hristos, este una din creştinele care şi-au dedicat întreaga viaţă Mirelui
Hristos, indiferent de toate tentaţiile şi frumuseţile acestei lumi trecătoare.
Dorul după Hristos
Viaţa Sfintei cuvioase muceniţe Eugenia este descrisă de către Sfântul cuvios
Simeon Metafrastul, scriitor de vieţi ale sfinţilor din Bizanţul secolului al zecelea.

3. Conform acestei istorisiri, Eugenia era fiica unui dregător roman pe nume Filip, iar
mama ei se numea Claudia. După ce părinţii ei au fost trimişi, în interes de
serviciu, ca să guverneze Alexandria, Eugenia a devenit creştină, sub influenţa şi
fervoarea trăirii creştine din acel oraş. Deşi ea îşi însuşise învăţăturile din înaltele
şcoli alexandrine, după ce a fost botezată, şi-a luat haine de bărbat pentru a merge
la mănăstire. Trebuie să menţionăm că pe atunci încă nu era organizat monahismul
feminin. Din cauza unei neînţelegeri şi a unor intrigi, ea fost nevoită să-şi
dezvăluie identitatea chiar în faţa tatălui ei, guvernatorul, care s-a convertit atunci
la credinţa în Hristos. Ulterior, tatăl Sfintei Eugenia a devenit episcop şi a fost ucis
din porunca noului guvernator, devenind astfel mucenic. Sfânta s-a întors la Roma
împreună cu mama sa şi acolo a fost prinsă, chinuită ca să jertfească idolilor, iar
pentru refuzul ei i s-a tăiat capul.
Cinstirea Sfintei Eugenia de-a lungul vremurilor
În Martirologiul Fericitului Ieronim (secolul cinci) se menţionează că Eugenia a
fost înmormântată la Roma, pe Via Latina, la cimitirul lui Apronian. Călătorii
romani din secolul al şaptelea ne spun că deasupra mormântului ei a fost zidită o
bazilică, restaurată mai târziu de papii Ioan al VII-lea (705-707), Adrian I (772-
795) şi Leon al III-lea (795-816), după care a dispărut. Locul unde au fost atât
cimitirul lui Apronian, cât şi mormântul Sfintei Eugenia nu a putut fi stabilit exact.
Actualmente, moaştele Sfintei Eugenia se păstrează în Biserica Sfinţilor Apostoli
din Roma.
Părticele din cinstitele sale moaşte se mai găsesc la Mănăstirea „Sfânta Varvara”
din Cipru, în Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din insula Andros şi „Sfânta
Treime” din Koropi, în apropierea Atenei.
Mozaicurile care o reprezintă pe Sfânta Eugenia în Grecia, Italia (Ravenna,
Napoli), Croaţia (Poreci) vorbesc despre răspândirea cinstirii ei în afara Romei.
Cultul sfintei s-a întărit în timpul episcopului Avitus din Vienne, Galia, care a trăit
la sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea.
Venantius Fortunatus în secolul VI şi Flodoardus în secolul al X-lea au compus
imne închinate Sfintei Eugenia.

4. Ziua sfintei se prăznuieşte în Apus la 25 decembrie, cu excepţia Spaniei, unde a
fost trecută în calendare pe 27 sau 23 decembrie. Sinaxarele bizantine stabilesc
data de pomenire a Sfintei Eugenia în ajunul Naşterii Domnului, pe 24 decembrie.
Primele cântări bizantine dedicate Sfintei Eugenia se găsesc în Tipicul alcătuit de
Patriarhul Alexie Studitul al Constantinopolului pentru mănăstirea de maici
„Adormirea Maicii Domnului”, înfiinţată de el la anul 1034. Acest tipic conţine
canonul, sedealna şi stihirele slujbei Utreniei din 24 decembrie, la pomenirea
Sfintei Eugenia, legate de Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului.
Mai târziu, Tipicul Everghetinos a stabilit prăznuirea Sfintei Eugenia în data de 21
decembrie, pentru motivul festivităţii slujbei de Ajun. Slujba ar fi trebuit astfel să
fie unită cu cea a Sfintei Iuliana din Nicomidia. Totuşi, ulterior, după ce Bisericile
Ortodoxe au adoptat Tipicul ierusalimitean al Sfântului Sava, pomenirea s-a
statornicit în ziua de 24 decembrie, combinându-se cu slujba Înainte-prăznuirii
Naşterii Domnului.
Icoanele Sfintei Eugenia
Icoanele Sfintei Eugenia sunt cunoscute, după cum am menționat mai sus, încă din
secolul al VI-lea.
Sfânta era prezentată în rândul fecioarelor martire din Împărăţia lui Dumnezeu,
într-o tunică înfrumuseţată sau într-o haină lungă (Biserica Sant’ Apollinare Nuovo
şi capela arhiepiscopală din Ravenna.)
La sfârşitul perioadei iconoclaste, Sfânta Eugenia a început să fie reprezentată în
haine monahale, cu capul acoperit, câteodată chiar în schima mare şi cu o cruce în
mâna dreaptă. Chipul sfintei se găseşte adesea în reprezentările sinaxarului din
biserici, singură sau cu alţi mucenici împreună.
În miniaturile din Minologiile secolelor X-XII Sfânta Eugenia este prezentată fie
martiră, fie în picioare, aşa cum o regăsim la renumita biserică românească
„Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din localitatea Arbore, judeţul
Suceava, pictată în 1541 şi aflată în patrimoniul UNESCO.
Pr. Eugeniu Rogoti - Cuvioasa din ajunul Crăciunului

5. Acatistul Sfintei muceniţe Eugenia
[Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita bine-
cuvântare din fața Sfintei Mese, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, tot-
deauna, acum și puru rea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.]
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus, diaconul, monahul
sau mireanul, va rosti: Pentru rugăciunile Sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugãciunile începãtoare:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

6. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
[Dacã este preot de faţã, zice: Cã a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava: a
Tatãlui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana:
Amin.]
Dacã nu va fi preot de faţã, diaconul, monahul sau mireanul, va rosti: Pentru rugã-
ciunile Sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, mi-
luieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilinţă:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

7. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Simbolul credinţei
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Doamne, miluieşte ! (de 12 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul
nostru.
Apoi: Psalmul 142
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.

8. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea
Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la
mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe
care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să
mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate
din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc
sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de 3 ori).
Şi îndatã se cântã, pe glasul al 3-lea: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.
Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori), apoi:
Troparul Sfintei cuvioase muceniţe Eugenia, glasul al 4-lea: Mieluşeaua Ta,
Iisuse, Eugenia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine cău-
tându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu
Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru
tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântu-
iește sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin. al Nãscãtoarei

9. Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, ne-
vrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea
nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,
Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi: Doamne, miluieşte ! (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.

10. Condacele şi icoasele
Condacul 1
Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă,
părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate, de frumuseţea
cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca
dragoste, ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă fecioară
muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bucu-
ră-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Icosul 1
Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară,
calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a Împăratului tuturor. Iar noi,
văzând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce nume de bun neam ai purtat;
Bucură-te, că, frumoasă la chip fiind, şi vitează cu duhul te-ai arătat;
Bucură-te, că înţelepciunea cea elinească şi filosofia ritorilor cu înlesnire ai învăţat;
Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi
cu bogăţia nu ai primit;
Bucură-te, că fecioria cea curată ai râvnit;
Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască Epistolele Sfântului apostol Pavel ai
citit;
Bucură-te, că de la el ai aflat că unul este Dumnezeu cel adevărat;
Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina
dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;
Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână
omenească te-ai lepădat;
Bucură-te, că cele trecătoare ai lăsat;
Bucură-te, că de Mirele tău Hristos ai fost înţelepţită;
Bucură-te, purtătoare de cunună prea fericită;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 2-lea
Când te-ai logodit cu Hristos, I-ai adus Lui de bunăvoie, ca o zestre însufleţită, slu-
gile care, urmând tăriei tale, fecioară binecuvântată Eugenia, au strălucit lămurit cu
credinţa şi cu harul, deprinzându-se cu toată fapta bună, ca nişte adevăraţi muce-
nici înţelepţi ai lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea

11. Înţelegerea cea neînţeleasă căutând, muceniţă, să o înţelegi, ai lepădat slava cea de-
şartă, şi lipindu-te de Hristos, ai grăit către slugile tale: „Eu nu mă voi mai numi
doamnă a voastră, ci soră şi împreună slujitoare a lui Dumnezeu cel adevărat”;
pentru aceasta şi noi îţi cântăm:
Bucură-te, că părul cel fecioresc ţi-ai tăiat şi cu dorire spre Mănăstirea lui Teodor
ai plecat;
Bucură-te, că îmbărbătată de har fiind, firea femeiască ţi-ai uitat;
Bucură-te, că, împreună cu cei doi oameni slujitori ai tăi, spre lucrările bărbăteşti ai
alergat;
Bucură-te, că Dumnezeu cu vederea cea mai înainte te-a povăţuit;
Bucură-te, că, din purtare de grijă, Dumnezeu toate cele despre tine fericitului
episcop Elen le-a descoperit;
Bucură-te, că arhiereul Elen cu Sfântul Botez în Hristos v-a îmbrăcat;
Bucură-te, că luminându-vă, jugul Lui aţi dorit;
Bucură-te, că luând chip şi nume bărbătesc cu ceata monahilor te-ai unit;
Bucură-te, că urmând ţie, din robi cu trupul, slugile tale libertatea duhului au do-
bândit;
Bucură-te, că a strălucit în inima ta binecuvântarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai înflorit ca un crin în pustiul păgânătăţii;
Bucură-te, că bunul neam al sufletului l-ai păzit nevătămat;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 3-lea
Fericită fecioară, cea acoperită cu haine şi cu nume bărbăteşti, binevieţuind şi
slujind lui Dumnezeu, atâta ai sporit în dumnezeiasca învăţătură, încât şi Sfânta
Scriptură o cunoşteai pe de rost şi multora le erai mirare şi pildă pentru bucuria
cea nepieritoare, cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Pururea fiind împodobită, fecioară, cu viaţă curată, cu bun cuvânt şi cu har, jertfă
te-ai adus pe tine Celui ce pentru noi a luat trup din Fecioară; pentru aceasta şi noi
îţi cântăm:
Bucură-te, smerenie blândă şi îmblânzitoare;
Bucură-te, a celor mâhniţi caldă mângâietoare;
Bucură-te, că şi darul tămăduirii ai primit;
Bucură-te, că mai mult decât toţi pustnicii ai strălucit;
Bucură-te, că taina ta cea acoperită de Dumnezeu fraţii nu o cunoşteau;
Bucură-te, că, murind egumenul şi adunându-se obştea, cu multă rugare la stăreţie
te sileau;
Bucură-te, că a-L întreba mai întâi pe Hristos i-ai îndemnat;

12. Bucură-te, că, urmând cuvântul Domnului, tuturor slugă şi rob te-ai arătat;
Bucură-te, că pentru toţi te-ai ostenit în grele slujiri mănăstireşti;
Bucură-te, că, slujind fraţilor, cu dor şi fără încetare te rugai lui Dumnezeu;
Bucură-te, că mult iubeai slujbele cele bisericeşti;
Bucură-te, că în toate ţi-ai păzit inima curată;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 4-lea
Vifor de ispite a asmuţit asupra ta şarpele cel pierzător de suflete văzându-te pur-
tătoare de biruinţă, îndreptată spre mântuire, dar luminându-te cu lumina cea înţe-
legătoare, l-ai batjocorit cu puterea Celui Preaînalt, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Văzând Melantia cea bogată cu averea, dar săracă de fapte bune, frumuseţea ta, s-a
rănit de dragostea cea fără de rânduială, neştiind firea cea femeiască ce se tăinuia
în chipul şi în numele cel bărbătesc; dar tu, mustrând-o cu asprime, i-ai spus că una
îţi este nunta, dorirea de Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că ai vindecat-o de friguri pe Melantia, ungând-o cu untdelemn sfinţit;
Bucură-te, că cele trei vase de argint pline de bani de la ea nu le-ai primit;
Bucură-te, că la săraci să-i dăruiască o învăţai;
Bucură-te, că tu cu dragostea lui Dumnezeu te îndestulai;
Bucură-te, că, sărăcind cu Hristos, bogăţie adevărată ţi-ai agonisit;
Bucură-te, că, mărturisindu-ţi aceea poftă a ei desfrânată, cu asprime o certai;
Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţită că în tărie cu nimic nu ai slăbit;
Bucură-te, că pe cea aprinsă de tăciunii desfrânării ai alungat;
Bucură-te, primitoare de înţelepciune;
Bucură-te, că te desfătai cu dragostea de cumpătare;
Bucură-te, rugătoare pentru alungarea ispitelor;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 5-lea
Ca un orb care şi-a pierdut lumina ochilor, cea înnegrită cu fapta şi cu numele a
căutat să-ţi aducă ocară, şi ducându-se la judecătorul cetăţii, tatăl tău, a minţit fără
de ruşine că ai voit să o sileşti spre desfrânare. Dar tu nu te dezlipeai de Mirele tău
Cel ceresc, strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Umplându-se judecătorul de mânie şi trimiţând îndată să fii legată şi adusă la
judecată, împreună cu toţi monahii de sub ascultarea ta, ai răbdat ocară şi defăi-
mare. Dar nevoind tu să se facă de batjocură haina călugărească, ţi-ai sfâşiat haina

13. rostind: „Se cuvine ca noi, călugării, să suferim cu mulţumire ocările, batjocura şi
chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească,
iată, vă spun că sunt femeie; judecătorul este prea iubitul meu tată, soţia lui e ma-
ma mea, aceştia de lângă mine îmi sunt fraţi, şi nu-i numesc robi”. Pentru aceasta
îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce nu ai dat somn genelor tale până nu ai omorât toată patima des-
fătării;
Bucură-te, că te-ai făcut lăcaş curat Ziditorului tău;
Bucură-te, statornicie fără clătinare;
Bucură-te, a călugărilor povăţuitoare;
Bucură-te, că ai arătat nebunia patimii celei trupeşti;
Bucură-te, apărătoarea hainei călugăreşti;
Bucură-te, că ai purtat candela fecioriei nestinsă;
Bucură-te, că părinţii tăi, văzându-te, cu bucurie mare s-au bucurat;
Bucură-te, că Domnul a pedepsit-o pe necredincioasa Melantia, foc trimiţând peste
casa şi averea ei;
Bucură-te, că tatăl tău, Filip, văzând cele petrecute, de toată mărirea, bogăţia şi
desfătarea vieţii s-a lepădat;
Bucură-te, că împreună cu mama ta, Claudia, şi cu fraţii tăi s-au botezat;
Bucură-te, că şi el muceniceşte viaţa şi-a săvârşit;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 6-lea
Mărturisitor şi purtător de Dumnezeu devenind Filip, tatăl tău, prea cuvioasă
Eugenia, şi ritor bine grăitor fiind, pe mulţi din elinii cei mai de frunte i-a sfătuit şi
i-a adus la Hristos, iar pe cei slabi la suflet şi pe cei ce se îndoiau în credinţă i-a
întărit; şi împărţindu-şi averea, a lepădat dregătoria, ajungând păstor creştinilor din
Alexandria. Dar din zavistia vrăjmaşului, fericitul episcop Filip a fost ucis în
ascuns de urâtorii de Dumnezeu păgâni, care nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind tu cu duhul, ai atras la tine mulţime de fecioare şi împreună cu ele ai
slujit lui Hristos, Mirele Cel ceresc, biruind toată patima şi urâciunea; pentru care
noi, minunându-ne, să strigăm:
Bucură-te, că ai trecut fără să te arzi prin focul ispitelor;
Bucură-te, că fără să ţi se înmoaie vitejia ai trecut prin apa cea nestatornică a cle-
vetirii;
Bucură-te, că din toate nevoinţele ai ieşit biruitoare;
Bucură-te, că slăbiciunea femeiască ţi-a fost întărită de puterea lui Hristos;
Bucură-te, că celor curaţi cu fecioria le eşti ocrotitoare;

14. Bucură-te, că lui Hristos, Împăratul tuturor, ai logodit multe fecioare;
Bucură-te, că le-ai dăruit Lui ca pe o zestre cuvântătoare;
Bucură-te, că pe toţi i-ai uimit cu lumina înţelepciunii;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai condus să creadă luminat în Hristos, Lumina lumii;
Bucură-te, că ai risipit negura închinării la idoli;
Bucură-te, că nu încetezi să te rogi pentru noi, cei osteniţi de trudă fără rânduială;
Bucură-te, că nu ne laşi pe noi, cei întunecaţi de întunericul acestui veac;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 7-lea
Voind fericita Claudia, maica ta, să se întoarcă în Roma, ai urmat-o împreună cu
fraţii şi casa ta, făcându-vă acolo pricinuitoare de întoarcere la Dumnezeu pentru
multe suflete, văduvele având scăpare la maica ta, iar fecioarele la tine, Sfântă
Eugenia, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Văzând mărita Vasilisa viaţa ta cea purtătoare de Dumnezeu, pe tine cu dragoste
te-a urmat, că s-a logodit cu Hristos, părăsind toate desfătările trupeşti şi s-a în-
vrednicit de bucuria mucenicilor. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ai lucrat la înmulţirea Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-a oprit focul prigoanei păgânilor;
Bucură-te, că mulţime de inimi ai deschis dulcelui Mântuitor;
Bucură-te, că şi pe mărita Vasilisa cea de neam împărătesc ai adus-o Împăratului
tuturor;
Bucură-te, că descoperire ai primit de la Domnul pentru mucenicia Vasilisei;
Bucură-te, că Sfânta Vasilisa ţi-a mărturisit descoperirea cea despre îndoita ta cu-
nună mucenicească;
Bucură-te, că te-ai rugat cu înflăcărare pentru fecioarele încredinţate ţie;
Bucură-te, că eşti pururea rugătoare pentru cei ce-şi păzesc fecioria;
Bucură-te, că îi plângi pe cei ce aleg veselia cea vremelnică;
Bucură-te, că îi jeluieşti pe cei din durerea cea veşnică;
Bucură-te, că L-ai propovăduit pe Hristos prin viaţa ta;
Bucură-te, că te-ai mutat la lumina cea neînserată;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 8-lea
Locuind acum în lăcaşurile cele cereşti, mărită, lămurit te-ai învrednicit de desfă-
tările Raiului. Cu fecioarele şi cu muceniţele, curată fecioară Eugenia, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi, ca văzând nevoinţă străină, să ne înstrăinăm cu mintea la cer
şi să cântăm: Aliluia!

15. Icosul al 8-lea
Lămurit-ai tuturor adevărul Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, prea cinstită
Eugenia, îmbărbătând partea cea femeiască şi logodind lui Hristos mulţime nenu-
mărată de fecioare, care cu dragoste te-au urmat. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi
unele ca acestea:
Bucură-te, bucurie luminată de lumina cea neînserată;
Bucură-te, mireasă a lui Hristos cu inima curată;
Bucură-te, feciorelnică gingăşie cu har îmbărbătată;
Bucură-te, nevinovată copilă şi povăţuitoare prea înţeleaptă;
Bucură-te, duhovnicească ocrotitoare şi mângâietoare;
Bucură-te, că întunecimea necredinţei ai risipit;
Bucură-te, că fecioria ta în Hristos a rodit însutit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ţi-a dăruit har peste har;
Bucură-te, că lupta nu ţi-a fost în zadar;
Bucură-te, că eşti fecioară şi maică duhovnicească;
Bucură-te, că luminezi şi încălzeşti cu raze de iubire cerească;
Bucură-te, că ai biruit ceata cea idolească şi blestemată;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 9-lea
Dobândit-ai dorirea cea mai presus de minte şi de pricepere, ajungând înainte la
dorita Lumină, Sfântă muceniţă Eugenia, că încă în bezna temniţei fiind, razele
strălucitoare ale Treimii celei stăpânitoare lămurit te-au luminat pe când cântai:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ai înfierat cu tărie prin dumnezeieştile tale învăţături nebunia idolească prea lău-
dată, logodind lui Hristos, Împăratul tuturor, mulţime nenumărată de fecioare,
luminându-se cu sângiuirile muceniciei. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, făclie aprinsă de dorirea de Dumnezeu;
Bucură-te, candelă cu untdelemn de înţelepciune;
Bucură-te, potir de lumină plin de har sfinţitor;
Bucură-te, mireasă a Mirelui Mântuitor;
Bucură-te, dorire de mucenicie pentru Hristos;
Bucură-te, nădejde şi pentru noi, cei păcătoşi;
Bucură-te, bucuria celor ce îţi urmează în călugărie;
Bucură-te, îndrumătoarea celor ce trăiesc în feciorie;
Bucură-te, floare bine mirositoare a pustniciei;
Bucură-te, podoabă strălucitoare a muceniciei;
Bucură-te, mijlocitoare neobosită pentru cei căzuţi;

16. Bucură-te, liman al celor bolnavi şi deznădăjduiţi;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 10-lea
Purtând candela fecioriei nestinsă, întru tot lăudată muceniţă Eugenia, ca o jertfă
fără prihană te-ai adus Stăpânului, dobândind cununa muceniciei; şi acum nu
înceta rugându-te, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim şi noi, cei ce te lăudăm şi
cu dragoste te cinstim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Hristos, Mirele tău, după cuviinţă te împodobeşte cu îndoite cununi, de Dumnezeu
întelepţită Eugenia, şi Cel drept în cămara luminată pe drept te aşază, că, încă în
bezna lumii, fiind ai dobândit lumina cea neînserată. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că piatra cea mare singură de tine s-a dezlegat;
Bucură-te, că apa Tibrului nu te-a înecat;
Bucură-te, că întocmai ca Petru mergeai peste ape, dar nu te scufundai;
Bucură-te, că pentru Lumina lumii ai pătimit;
Bucură-te, că L-ai urmat şi te-ai luminat;
Bucură-te, că ai fost aprinsă de focul adus de Hristos pe pământ;
Bucură-te, că focul cel materialnic ţi s-a făcut rob ascultător;
Bucură-te, că în zadar te-au aruncat chinuitorii în cuptor;
Bucură-te, că focul s-a făcut răcoare şi nu te-a vătămat;
Bucură-te, că în temniţa cea întunecoasă Domnul luminii te-a cercetat;
Bucură-te, că Domnul milei rănile ţi-a vindecat şi în lumina Lui te-a îmbrăcat;
Bucură-te, că pâine albă şi mai dulce ca mierea de la îngeri ai primit;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 11-lea
Către dumnezeiasca răcoare ai ieşit trecând prin focul cel de nesuferit al chinurilor
şi prin apa cea nestatornică a supărărilor, prea bună muceniţă Eugenia; nu înceta să
te rogi pentru noi cei cufundaţi în noroiul patimilor, ca mântuindu-ne să cântăm
împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Închisă fiind în temniţă, ţi s-a arătat Hristos zicând: „Eu sunt Cel ce am primit
cruce şi moarte pentru tine, precum şi tu pentru dragostea Mea rabzi nişte cumplite
chinuri ca acestea. De aceea de multe daruri şi de prea mare slavă am să te învred-
nicesc în Împărăţia Mea cea veşnică şi te vei despărţi de lumea aceasta vremelnică
şi stricăcioasă în ziua în care M-am născut Eu om”. Pentru aceasta şi noi, nevred-
nicii, te lăudăm strigând:

17. Bucură-te, că te topeai ca ceara de focul dorului dumnezeiesc;
Bucură-te, că te revărsai ca un râu de dragoste către Mirele cel ceresc;
Bucură-te, că apa Tibrului nu ţi-a stins focul iubirii de Hristos;
Bucură-te, că focul nu ţi-a ars trupul înflăcărat de iubire dumnezeiască;
Bucură-te, că de cutremurul rugăciunii tale templul idolesc s-a prăbuşit;
Bucură-te, că şi idolii făcuţi de mână omenească s-au zdrobit;
Bucură-te, că toţi cu uimire s-au cutremurat;
Bucură-te, că Lumina lumii în bezna temniţei ţi-a vorbit;
Bucură-te, că pentru naşterea Domnului vistieriile inimii ţi le-ai golit;
Bucură-te, că, în loc de smirnă, sângele ţi l-ai dăruit;
Bucură-te, că, în locul aurului, ai adus credinţă în focul Duhului curăţită;
Bucură-te, că, în loc de tămâie, ai adus duhul tău înmiresmat de rugăciune curată;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul al 12-lea
În râu bărbăteşte şi în foc cu tărie ai fost încercată; pe cele potrivnice firii cu tărie
le-ai trecut, slăvind pe Hristos şi cu dragoste şi credinţă cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Harul lui Dumnezeu strălucitor luminându-te, te-a împodobit pentru lăcaşurile
cereşti, pe care prin rugăciunile tale ajută-ne să le dobândim şi noi, cei ce-ţi cântăm
unele ca acestea:
Bucură-te, că ne vesteşti bucuria naşterii Stăpânului;
Bucură-te, că Iisus cel prea dulce ţi-a îndulcit cu arătarea Sa chinul şi ţi-a vindecat
rănile trupului;
Bucură-te, că de praznicul Naşterii Domnului păgânii ţi-au tăiat frumosul tău cap;
Bucură-te, că iubita ta maică şi cei din casă în locul numit „Calea romanilor” te-au
îngropat;
Bucură-te, că moaştele tale împreună cu moaştele sfinţilor mucenici de tine mai
înainte îngropaţi s-au odihnit;
Bucură-te, că plângându-te maica ta cu plângere multă, i te-ai arătat în vis stră-
lucită şi împodobită şi de multe fecioare însoţită;
Bucură-te, că fericita Claudia mult s-a bucurat, iar tu vremea mutării la Domnul i-
ai anunţat;
Bucură-te, că ai biruit cu harul slăbiciunea femeiască;
Bucură-te, mijlocitoare pentru toată neputinţa omenească;
Bucură-te, purtătoare de nebiruită putere dumnezeiască;
Bucură-te, călăuză luminată pentru cei ce rătăcesc încă pe cale;
Bucură-te, grabnic ajutătoare pentru cei ce caută alinare în rugăciunile tale;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!

18. Condacul al 13-lea (de trei ori)
O, Sfântă cuvioasă fecioară şi muceniţă Eugenia, primeşte acum de la noi această
smerită şi puţină rugăciune de laudă, pe care ţi-o aducem cu buze necurate, şi
scoate-ne cu rugăciunile tale din toată întunecimea păcatului, din toate nevoile şi
durerile sufleteşti şi trupeşti, şi cere pentru noi de la Mirele tău să ne întărească în
păzirea poruncilor Sale, să ne dăruiască mila Lui cea dumnezeiască şi să nu ne
lepede în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii, ca împreună cu tine să-I cântăm:
Aliluia!
Apoi se zice iarăşi:
Icosul 1
Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, ca-
lea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a Împăratului tuturor. Iar noi, vă-
zând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce nume de bun neam ai purtat;
Bucură-te, că, frumoasă la chip fiind, şi vitează cu duhul te-ai arătat;
Bucură-te, că înţelepciunea cea elinească şi filosofia ritorilor cu înlesnire ai învăţat;
Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi
cu bogăţia nu ai primit;
Bucură-te, că fecioria cea curată ai râvnit;
Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască Epistolele Sfântului apostol Pavel ai
citit;
Bucură-te, că de la el ai aflat că unul este Dumnezeu cel adevărat;
Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina
dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;
Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână
omenească te-ai lepădat;
Bucură-te, că cele trecătoare ai lăsat;
Bucură-te, că de Mirele tău Hristos ai fost înţelepţită;
Bucură-te, purtătoare de cunună prea fericită;
Bucură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Condacul 1
Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă,
părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate, de frumuseţea
cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca
dragoste, ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Fecioară
muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bu-
cură-te, muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!

19. Rugăciune către Sfânta muceniţă Eugenia
Sfântă cuvioasă fecioară şi muceniţă Eugenia, mireasă cu totul frumoasă a lui
Hristos Dătătorul frumuseţilor, Făcătorul de bine şi Mirele sufletelor, fiind tu înfru-
museţată cu ostenelile pustniceşti şi strălucind luminat cu luptele muceniceşti,
întocmai cu îngerii petrecând pe pământ, cu ei dănţuieşti acum în casa Părintelui
Ceresc!
Te rugăm, luminată fecioară şi muceniţă, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru
noi, cei aflaţi în nevoile acestei vieţi trecătoare, să ne dăruiască harul Lui cel de
viaţă dătător; cere pentru noi credinţă curată, viaţă luminată de har, răbdare în
încercări, bărbăţie în luptele împotriva patimilor, tărie nestrămutată, bucuria împli-
nirii poruncilor dumnezeieşti, dragoste nefăţarnică, iubire de vrăjmaşi, smerenie şi
blândeţe, iertare de păcate şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată, ca să moş-
tenim şi noi Lumina cea neînserată şi să proslăvim numele cel sfânt al Domnului,
al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Se face apoi Otpustul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru ru-
găciunile prea curatei Maicii Tale, ale Sfintei cuvioase muceniţe Eugenia şi ale tu-
turor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!