Raportul anual din 2010 privind sectorul IMM din România evidențiază impactul crizei economice globale asupra acestui sector și schimbările semnificative în demografie și performanțe economice. Scopul raportului este de a oferi un instrument de diagnosticare și fundamentare a deciziilor pentru susținerea IMM-urilor, contribuind la creșterea competitivității acestora pe piețele interne și internaționale. Informațiile sunt bazate pe date statistice oficiale și colaborări cu instituții partenere relevante din România.

1. Raportul anual privind sectorul IMM
din România, 2010
Evoluții între dificultăți și provocări
Anexele raportului precum și varianta electronică a raportului sunt disponibile pe website-ul
www.esimplu.ro, secțiunea „Resurse de afaceri” și pe site-ul www.postprivatizare.ro, secțiunea „Publicații”.

2. ECHIPA EDITORIALĂ
Fundația Post-Privatizare
Péter Barta – Director Executiv
Ileana Modreanu
Irina Toboșaru
Marius Piti
Echipa de Asistență Tehnică: DevStat – Servicios de Consultoría Estadística – S.L. (Spania)
José Cervera-Ferri – Coordonator lucrare
Florabela Cărăușu – Project Manager
Despina Pascal – Analist principal
Alți colaboratori: Ester Azorín, José Vila și Monica Bergamini
Traducere și formatare: David Grau-Peñas și Andreea Drăgușin

3. FundațiaPost-Privatizare
3
CUPRINS
Listă de abrevieri..........................................................................................................................................6
1. Introducere.............................................................................................................................................9
2. Cadrul economic și influența asupra sectorului IMM..............................................................................10
2.1. Evoluția indicatorilor macroeconomici ai României în anii 2008 și 2009.........................................10
2.1.1. Privire de ansamblu asupra cadrului macroeconomic din România ......................................10
2.1.2. Contextul macroeconomic la scară globală și europeană.....................................................21
2.2. Impactul crizei economice mondiale asupra sectorului IMM din România.......................................25
2.2.1. Influența crizei asupra demografiei IMM.............................................................................27
2.2.2. Influența crizei asupra IMM-urilor din diferite domenii de activitate.....................................29
2.2.3. Percepția întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei........................................................30
2.3. Competitivitatea internațională a sectorului de afaceri din România ..............................................31
2.3.1. Performanțele sectorului de afaceri din România ................................................................31
2.3.2. România în contextul competitivității globale......................................................................38
3. Evoluția sectorului de afaceri în România ..............................................................................................42
3.1. Principalii indicatori privind producția industrială...........................................................................42
3.2. Evoluția sectorului Comerț............................................................................................................46
3.3. Evoluții în sectorul Construcții.......................................................................................................47
4. Demografie și dinamică în sectorul IMM din România............................................................................49
4.1. Schimbări în demografia IMM.......................................................................................................49
4.1.1. Situația întreprinderilor mici și mijlocii pe clase de mărime..................................................50
4.1.2. Dinamica sectorului IMM pe sectoare de activitate .............................................................52
4.1.3. Structura sectorului IMM pe domenii de activitate economică .............................................55
4.1.4. Analiza sectorului IMM, în funcție de ramura economică și clasa de mărime........................56
4.1.5. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Servicii..........................................58
4.1.6. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Industrial......................................60
4.2. Rolul IMM în crearea de locuri de muncă ......................................................................................64
4.3. Factori de influență ai dezvoltării antreprenoriale ..........................................................................73
4.3.1. Crearea de întreprinderi noi în România .............................................................................77
4.3.2. Profilul întreprinzătorilor români.........................................................................................78
4.3.3. Principalele dificultăți cu care se confruntă întreprinzătorii români.......................................83
4.3.4. Sprijinirea dezvoltării culturii antreprenoriale în România....................................................84
5. Performanțele economice și financiare și investițiile în sectorul IMM ......................................................87
5.1. Productivitate și profitabilitate ......................................................................................................87

4. FundațiaPost-Privatizare
4
5.1.1. Evoluția cifrei de afaceri a sectorului IMM...........................................................................87
5.1.2. Productivitatea muncii în sectorul IMM...............................................................................90
5.1.3. Costuri cu forța de muncă în sectorul IMM..........................................................................95
5.2. Evoluția comerțului exterior al sectorului IMM .............................................................................100
5.2.1. Evoluții de ansamblu în comerțul exterior al României.......................................................101
5.2.2. Schimbări în participarea IMM la operațiuni de comerț exterior .........................................103
5.2.3. Performanțele economice ale sectorului IMM în activitățile de comerț exterior...................105
5.3. Disparități regionale în dezvoltarea IMM în România ...................................................................107
5.3.1. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere demografic ..........110
5.3.2. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere al numărului de
personal angajat.........................................................................................................................115
5.3.3. Densitatea IMM în profil regional .....................................................................................116
5.3.4. Dimensiunea regională a performanțelor economice din sectorul IMM...............................119
5.4. Accesul IMM la surse de finanțare...............................................................................................121
5.4.1. Accesul la credite din surse bancare..................................................................................122
5.4.2. Programe de sprijin financiar pentru IMM din Fondurile Structurale și de Coeziune............135
5.4.3. Accesul IMM la finanțările nerambursabile și capacitatea de absorbție a fondurilor europene
prin programele operaționale......................................................................................................142
5.4.4. Portofoliul de programe naționale pentru IMM în perioada 2008-2009 .............................148
6. Cadrul instituțional pentru susținerea IMM din România......................................................................157
6.1. Instituții de sprijin pentru dezvoltarea IMM..................................................................................157
6.2. Pachetul de măsuri de redresare economică promovate de Guvern în sprijinul IMM......................161
6.2.1. Simplificarea procedurilor administrative...........................................................................163
6.2.2. Facilitarea accesului la finanțare.......................................................................................164
6.2.3. Schimbări în politica fiscală...............................................................................................167
6.3. Infrastructura de afaceri și impactul asupra sectorului IMM..........................................................169
6.3.1. Impactul incubatoarelor de afaceri asupra regiunilor de dezvoltare din România................169
6.3.2. Parcurile industriale..........................................................................................................171
6.3.3. Parcurile științifice și tehnologice......................................................................................174
7. Inovarea-Cercetarea-Dezvoltarea în IMM din România.........................................................................176
7.1. Activitatea de Cercetare-Dezvoltare în România...........................................................................180
7.2. Rolul sectorului de afaceri în Cercetare-Dezvoltare.......................................................................183
7.3. Inovarea în sectorul IMM.............................................................................................................188
7.4. Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor în sectorul IMM...............................................194
7.5. Politicile guvernamentale pentru sectorul de Cercetare-Dezvoltare – Planul Național de Cercetare,
Dezvoltare și Inovare...........................................................................................................................200

5. FundațiaPost-Privatizare
5
8. Concluzii și recomandări.....................................................................................................................205
ANEXA I. Tabele statistice........................................................................................................................212
ANEXA II. Metodologie............................................................................................................................217
ANEXA III. Referințe bibliografice .............................................................................................................220

6. FundațiaPost-Privatizare
6
LISTĂ DE ABREVIERI
Abreviere Denumire
ACIS Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale
AIPPIMM Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM
AM Autoritatea de Management
ANCS Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică
BCE Banca Centrală Europeană
BIM Biroul Internațional al Muncii
BM Banca Mondială
BNR Banca Națională a României
CAEN Clasificarea Activităților din Economia Națională din România
CDI Cercetare-Dezvoltare-Inovare
CNDIPT Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic
CNIPMMR Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România
CRIMM Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii
CSNR Cadrul Strategic Național de Referință
CIF Cod de Identificare Fiscală
EIP Programul Indicatorilor pentru Antreprenoriat (Entrepreneurship Indicators Programme)
ERA Zona Europeană de Cercetare (European Research Area)
Eurostat Oficiul European de Statistică
EXIMBANK Banca de Export-Import a României
FC Fondul de Coeziune
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FEP Fondul European pentru Pescuit
FGCR Fondul de Garantare a Creditului Rural
FMI Fondul Monetar Internațional
FNGCIMM Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
FPP Fundația Post-Privatizare
FRCG Fondul Român de Contragarantare
FRGC Fondul Român de Garantare a Creditelor
FSE Fondul Social European
IAPC Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum
ICG Indexul Competitivității Globale
IFN Instituții Financiare Nebancare
IMF Instituții de microfinanțare
IMM Întreprinderi Mici și Mijlocii
INS Institutul Național de Statistică
IPC Indicele Prețurilor de Consum
ITM Inspectoratele Teritoriale de Muncă
JAR Junior Achievement România
JASMINE Acțiune Comună de Sprijinire a Instituțiilor de Microfinanțare din Europa (Joint Action to Support
Micro-Finance Institutions in Europe)
JEREMIE Resurse Europene Comune pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (Joint European Resources for
Micro and Medium Enterprises)

7. FundațiaPost-Privatizare
7
KFS Sondajul Kauffman al Întreprinderilor
MECMA Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri
MECT Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului
MIMMCMA Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri
MIMMCTPL Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale
OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OIIMM Organismul Intermediar pentru IMM
ONG Organizații Non-Guvernamentale
ONRC Oficiul Național al Registrului Comerțului
OTIMMC Oficiile Teritoriale pentru IMM și Cooperație
PIB Produs Intern Brut
PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală
POP Programul Operațional pentru Pescuit
POR Programul Operațional Regional
POSCCE Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
POSDRU Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
PPS Paritatea Puterii de Cumpărare Standard
SBA Small Business Act
TIC Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor
TVA Taxa pe Valoare Adăugată
UE Uniunea Europeană
USD Dolar Statele Unite ale Americii
Lista codurilor din două litere ale țărilor
AT Austria HR Croația NO Norvegia
BE Belgia HU Ungaria PL Polonia
BG Bulgaria IE Irlanda PT Portugalia
CY Cipru IS Islanda RO România
CZ Republica Cehă IT Italia RS Serbia
DE Germania LT Lituania SE Suedia
DK Danemarca LU Luxemburg SG Singapore
EE Estonia LV Letonia SI Slovenia
EL Grecia MD Republica Moldova SK Slovacia
ES Spania MK Macedonia TR Turcia
FI Finlanda MT Malta UK Marea Britanie
FR Franța NL Olanda

9. FundațiaPost-Privatizare
9
1. INTRODUCERE
În România, evoluția economiei în anul 2009 și ulterior, în decursul anului 2010, a fost puternic afectată de criza
economică și financiară. Mediul de afaceri autohton, în mod deosebit sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), a
înregistrat schimbări semnificative ca urmare a impactului crizei economice mondiale. Pe lângă schimbările în planul
demografiei sectorului IMM și performanțele economice negative înregistrate, a fost afectat spiritul antreprenorial și a
crescut considerabil aversiunea față de asumarea riscurilor de către investitori.
În același timp însă, perioada de criză a reprezentat și traversarea unei perioade de învățare pentru întreprinzători,
manageri, personalul din firme, care au trebuit să se adapteze la noile situații. Spre exemplu, companiile relativ noi care
au cunoscut exclusiv perioade de creștere încă de la înființare, au fost puse în fața unor situații de nesiguranță și
instabilitate. Având o economie de piață tânără, România trebuie să demonstreze flexibilitate pentru a se adapta
contextului actual de pe piețele internaționale.
Întreprinderile sunt nevoite să acționeze în condiții noi, caracterizate de reduceri sau discontinuități ale lichidităților
disponibile anterior, de deteriorarea relațiilor privind disciplina contractuală care au fost consolidate în perioada de
creștere economică și de diminuarea numărului clienților și a consumului pentru toți operatorii economici, atât din
domeniul productiv cât și al serviciilor.
În cadrul componentei activității dedicate îmbunătățirii mediului de afaceri, axat cu precădere pe întreprinderile mici și
mijlocii, Fundația Post-Privatizare și-a propus să continue elaborarea și publicarea Raportului anual al sectorului IMM,
inițiat în anul 2004 de către autoritățile publice de resort de la acea vreme în cadrul unor proiecte PHARE de asistență
tehnică. Considerăm că existența unui astfel de raport este esențială pentru diagnosticarea în mod corect și documentat
a situației sectorului IMM din România.
Raportul Anual al Sectorului IMM din România - ediția 2010 scoate în relief cele mai importante evoluții și
schimbări care au apărut în acest sector pe parcursul anului 2009 și se dorește un instrument de documentare și
fundamentare a deciziilor, la îndemâna factorilor interesați din sectorul public și privat, pentru continuarea proiectării și
susținerii de politici și programe destinate sprijinului pentru IMM. De asemenea, prin informațiile prezentate
disponibilizate raportul își propune să contribuie la creșterea competitivității firmelor românești pe piața internă a UE,
precum și pe alte piețe internaționale.
Raportul se bazează pe informații și date statistice oficiale asigurate de ONRC și INS, precum și pe cele furnizate în mod
direct sau publicate de alte instituții publice din România. De asemenea, informații relevante pentru caracterizarea
sectorului IMM din România comparativ cu situația din UE au fost preluate din publicațiile oficiale ale unor organizații
internaționale de prestigiu.
Elaborarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără sprijinul instituțiilor partenere, a căror contribuție a fost esențială
pentru asigurarea și interpretarea tuturor datelor actualizate: Oficiul Național al Registrului Comerțului, Institutul
Național de Statistică, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Agenția pentru Implementarea
Proiectelor și Programelor pentru IMM.
Le mulțumim tuturor pentru contribuția la realizarea acestei lucrări!
Péter Barta
Director Executiv
Fundația Post-Privatizare

10. FundațiaPost-Privatizare
10
2. CADRUL ECONOMIC ȘI INFLUENȚA ASUPRA SECTORULUI IMM
2.1. Evoluția indicatorilor macroeconomici ai României în anii 2008 și 2009
2.1.1. Privire de ansamblu asupra cadrului macroeconomic din România
Începând cu ultimul trimestru al anului 2008, contextul macroeconomic în care și-au desfășurat activitatea
întreprinderile mici și mijlocii din România fost unul dificil, cu evoluții negative și impredictibile, al căror
impact s-a accentuat în cursul anului 2009, pe măsură ce aria de cuprindere a crizei financiare și economice
mondiale se extindea. Mai mult decât atât, conjunctura macroeconomică dificilă în care a evoluat sectorul
privat de afaceri în ansamblul său, dar cu predilecție segmentul de IMM, a fost resimțită amplificat din cauza
schimbărilor negative intervenite brusc, după o perioadă relativ lungă în care cadrul macroeconomic a
favorizat dezvoltarea acestuia.
Creștere economică la punctul de inflexiune, inflație sub control și șomaj în creștere
Efectele celei mai mari crize mondiale, după cea din perioada 1929-1933, nu numai că s-au propagat rapid
dinspre SUA către Europa, dar în cazul multora dintre noile state membre UE acestea s-au manifestat mai
puternic. În ceea ce privește România, criza financiară și cea economică s-au resimțit cu o oarecare întârziere
față de momentul declanșării, marcat de lunile august-septembrie 2008, ca urmare a gradului redus de
deschidere a economiei românești1
. Însă impactul crizei în economia românească s-a resimțit amplificat din
cauza vulnerabilităților caracteristice unei economii emergente care, în numai doi ani de la momentul aderării
la UE, nu a avut timpul fizic necesar pentru accesarea si consolidarea mecanismelor de coeziune și integrare
în structurile economice europene.
Astfel, în anul 2009, pe fondul turbulențelor din economia mondială, a acțiunii crizei, precum și a unui
complex de factori interni, economia românească a înregistrat pentru prima dată după un număr de aproape
10 ani, o creștere economică negativă de -7,1%. Explicațiile acestei lipse de performanță, sunt puse în cea
mai mare măsură pe seama unui complex de trei factori majori de influență, și anume: i) contracția cererii
interne de consum, ii) retragerea fluxurilor de capital provenite din străinătate și iii) căderea destul de abruptă
a comerțului exterior, atât cea a exporturilor cât și a importurilor totale.
i. Contracția cererii interne de consum. Referitor la modul de manifestare a acestui factor de
influență trebuie subliniate câteva aspecte sintetice. Astfel, trebuie evidențiat caracterul lax al
politicilor salariale demarate cu mai mulți ani în urmă precum și relaxarea politicii fiscale în anul
electoral 2008, care au condus la încălcarea unui principiu fundamental, respectiv menținerea
echilibrului între dinamica productivității muncii și cea a câștigurilor salariale. Pe de altă parte,
majorarea consumului prin creșterea cererii interne a fost alimentată substanțial prin intermediul
creditului pentru consum, în special în primele trei trimestre ale anului 2008, ca ulterior, în anul
2009, să se înregistreze contracția severă a ofertei de creditare.
Tabloul care ilustrează situația cererii de consum și capacitatea de absorbție din piața internă este cu totul
diferit în cursul anului 2009. Sub presiunea nevoilor de ajustare, în special în sectorul privat, câștigurile
salariale au înregistrat un recul, iar fenomene precum disponibilizarea forței de muncă și creșterea șomajului
1
Definit ca suma importurilor și exporturilor de bunuri și servicii exprimată ca pondere în PIB.

11. FundațiaPost-Privatizare
11
au revenit în peisajul economic românesc după o perioadă destul de mare de absență. Pe de altă parte,
alimentarea consumului pentru nevoi din credite, generic denumite „personale”, a fost restrânsă sever, în
special în ceea ce privește creditul ipotecar, contrar eforturilor guvernamentale de reactivare a pieței
imobiliare prin lansarea Programului „Prima Casă”. În schimb, în sectorul public în general nu intervin ajustări
substanțiale decât cu începere din ultimul trimestru al anului 2009. Mai mult decât atât, diminuarea
câștigurilor salariale din sectorul public s-a produs ca urmare a unor măsuri administrative (spre exemplu,
politica celor 10 zile de concediu fără plată în luna decembrie a anului 2009) și nu de ajustare a cheltuielilor
prin restructurarea sau reducerea numărului de personal bugetar.
ii. Retragerea fluxurilor de capital provenite din străinătate. Pe fondul creșterii aversiunii față
de riscuri a investitorilor străini în noul context al acțiunii crizei mondiale, încă din ultima parte a
anului 2008, apoi din plin în cursul anului 2009 se manifestă restrângerea fluxurilor de lichidități
provenite de pe piețele internaționale, fenomen de natură a vulnerabiliza economia României.
iii. Căderea destul de abruptă a comerțului exterior. Cel de-al treilea factor major de influență
rezidă în scăderea cererii pentru exporturile românești, prin reducerea perspectivelor de creștere
economică și a consumului în țările membre UE, care de altfel reprezintă destinația principală a
fluxurilor comerciale din România, dar și în temperarea dinamicii importurilor țării noastre (mai ales a
celor asociate consumului privat) ca urmare a atenuării cererii interne.
Atingerea unui punct de inflexiune pe curba de evoluție a PIB
În aceste condiții, creșterea economică de ansamblu a României a atins în anul 2009 un punct de inflexiune
care inversează tendința pozitivă de evoluție a Produsului Intern Brut (PIB) înregistrată în mod constant după
anul 2004.
Graficul 2.1.a pune în evidență caracteristica de bază a anului 2009 din punct de vedere macroeconomic,
respectiv stoparea creșterii economice înregistrate în anii anteriori.
Grafic 2.1.a Dinamica ritmului anual de creștere a Produsului Intern Brut în perioada 2004-2009
Sursa: BNR, Buletin Lunar, August 2010
Astfel, după o serie de ani de creștere economică pozitivă la nivele dintre cele mai mari, raportat2
la alte state
membre ale UE, precum și după aproape două decenii de tranziție către economia funcțională de piață,
2
Ritmul anual de creștere a PIB în România a evoluat între 2,1% în anul 2000 și 8,5% în anul 2004, 2007 UE-27 ritm
mediu de creștere al PIB de 2,9%, Irlanda: 4,9%, Finlanda: 4,4%, Spania: 3,8%, Olanda: 3,5%, Austria: 3,5%, Regatul
8,5
4,2
7,9
6,3
7,3
-7,1
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
2004 2005 2006 2007 2008 2009

12. FundațiaPost-Privatizare
12
economia țării se confruntă cu cea mai mare amplitudine de variație a indicatorului „rată interanuală de
creștere a PIB”. Valorile înregistrate la acest indicator sintetic în cei doi ani consecutivi (2008 și 2009),
descriu o amplitudine de variație mare, respectiv parcurgerea unui balans al creșterii economice de la o
valoare pozitivă de +7,3 % în anul 2008, la o creștere economică negativă de -7,1%, la finele anului 2009.
Din perspectiva cererii, declinul PIB a fost atribuit, în principal, restrângerii semnificative a consumului intern,
intervenită simultan cu efortul suportat în proporție covârșitoare de către sectorul privat prin efectele aplicării
unor măsuri de politică fiscală fără precedent, respectiv introducerea impozitului minim pe profitul brut al
companiilor. Această măsură a fost adoptată de Guvern în scopul evitării adâncirii deficitului fiscal, prin
asigurarea colectării de venituri predictibile la bugetul de stat, în condițiile absenței măsurilor de ajustare a
cheltuielilor în sectorul public.
În aceste circumstanțe macroeconomice complicate, se apreciază, totuși, că o influență favorabilă a exercitat
anul agricol bun din 2008, care a condus la scăderea presiunilor inflaționiste. De asemenea, conform
Raportului anual al BNR „în anul 2008, România a resimțit din plin atât beneficiile, cât și costurile liberalizării
depline a contului de capital. Dacă în primele trei trimestre ale anului finanțarea externă relativ abundentă a
permis creșterea peste potențial a produsului intern brut, extinderea crizei financiare internaționale la nivelul
sectorului real și înrăutățirea percepției investitorilor străini au determinat atenuarea sensibilă a ritmului anual
de creștere a PIB. Concluzia care se impune și care merită adusă în atenția decidenților și a publicului este
aceea că, în condițiile în care capitalurile au libertate deplină de mișcare, autoritățile trebuie să promoveze
politici prudente și sustenabile, care să genereze pentru investitorii străini gradul de încredere în perspectivele
economiei necesar atât în perioadele de avânt economic, cât și în cele de recesiune, astfel încât aceștia să nu
își diminueze expunerea față de țara-gazdă”.
Evoluția prudentă a indicelui prețurilor de consum (IPC) și controlul asupra țintei de
inflație
În anul 2008, rata medie anuală a inflației măsurată prin indicele prețurilor de consum (IPC) s-a situat la
nivelul de 7,8%, în timp ce în anul 2009 rata medie anuală a inflației din România, calculată pe baza
indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC), a fost de 5,6 %, peste nivelul de referință de 1,1 % stabilit
de Banca Națională a României.
În ceea ce privește rata anuală a inflației IPC înregistrată la finele perioadei (decembrie 2009, raportat la
decembrie 2008), aceasta s-a redus de la 6,3 % la 4,7 %, depășind însă ținta inițială stabilită la 3,5%. Deși
pe fondul unei contracții economice mai severe în România față de alte țări, ritmul de reducere a ratei inflației
a fost relativ lent datorită unor rigidități structurale pe piața mărfurilor și serviciilor și pe piața muncii precum
și datorită altor factori a căror manifestare a fost variabilă pe parcursul anului 2009.
Controlul inflației s-a obținut pe fondul unor măsuri luate în planul accizării, aplicate mai devreme față de
obligațiile asumate (de ex. la țigări) și ca urmare a deprecierii cu aproximativ 15,2% a monedei naționale. În
același timp, ajustarea timpurie a cheltuielilor din sectorul afacerilor, împreună cu lipsa de ajustare a
cheltuielilor din sectorul public până spre sfârșitul anului 2009, și rigiditățile de pe piața mărfurilor, și
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 3%. În schimb, sub medie s-au situat: Italia: 1,5%, Danemarca: 1,8%, Franța,
Portugalia: 1,9%. Cu mult peste media pe ansamblul UE s-au aflat țările: Slovacia: 10,4%, Letonia: 10,3% și, respectiv
Estonia: 7,1%., Bulgaria 6,2%, România 7,3%, Sursa: Raportul anual al sectorului IMM și cooperație, ediția 2008

13. FundațiaPost-Privatizare
13
serviciilor, precum și de pe piața muncii, deși anacronice în raport cu economia de piață, au acționat ca o
frână în procesul de escaladare a prețurilor de consum.
După cum se evidențiază în ilustrarea grafică de mai jos, în intervalul de referință, Banca Națională a
României a înregistrat performanțe notabile în controlul inflației. Începând cu anul 2004 s-a înregistrat o rată
a inflației cu o singură cifră (9,0%), rezultat care s-a menținut în tot acest interval, inclusiv în anul 2009 când
nivelul acesteia, deși cel mai mare din Europa, a fost de 5,6% (nivel mediu anual calculat la IPC).
Grafic 2.1.b Evoluția ratei medii anuale a inflației
Sursa: BNR, Buletin Lunar, August 2010
Creșterea semnificativă a ratei șomajului
Evoluția ratei șomajului în perioada de referință este prezentată în graficul 2.1.c. Dacă în intervalul anterior
anului 2009, rata șomajului a avut o evoluție descendentă, atingând pragurile minime de 4,4% în anul 2008
și, respectiv 4,1% în anul 2007, situația s-a deteriorat brusc în anul 2009, rata medie anuală a șomajului de
7,8% depășind nivelul înregistrat la începutul intervalului de referință. Această inflexiune bruscă din 2009 a
acestui indicator, deși sub nivelul de 10,5% atins în anul 2000 sau al cotelor istorice de 12-15% din primul
deceniu al tranziției, a fost de natură să propage îngrijorare mai ales cu privire la evoluțiile din anii următori.
Grafic 2.1.c Evoluția ratei șomajului în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010
45,7
34,5
22,5
15,3
11,9
9,0 6,56 4,84
7,85
5,59
0
10
20
30
40
50
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
10,5
8,8
8,4
7,4
6,3
5,9 5,2
4,1 4,4
7,8
0
2
4
6
8
10
12
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

14. FundațiaPost-Privatizare
14
Diminuarea activităților de comerț exterior pe fondul căderii abrupte a importurilor și
exporturilor; „îmbunătățirea aparentă” a soldului negativ al balanței comerciale
În esență, datele prezentate sub forma grafică de mai jos pun în evidență o cădere a exporturilor României în
anul 2009 la o valoare a tranzacțiilor de numai 29 miliarde euro (în prețuri curente exprimate în euro și pe
condiția de livrare FOB3
). În plus, trebuie evidențiat faptul că această cădere a exporturilor s-a produs pe
fondul fenomenului de depreciere cu 15,2% a monedei naționale, respectiv de la un curs mediu de schimb de
3,68 leu/euro în anul 2008 la 4,24 leu/euro în anul 2009, spre deosebire de performanța istorică de creștere
consemnată în anii 2007și 2008 obținută pe o tendință contrară, de apreciere a monedei naționale.
Grafic 2.1.d Evoluția volumului tranzacțiilor de comerț exterior, în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010.
Ilustrarea grafică 2.1.d scoate în relief faptul că și importurile au avut o evoluție descendentă, coborând de la
un volum al tranzacțiilor de 57 miliarde euro, în anul 2008 la 38 miliarde euro, în anul 2009. De altfel,
reducerea volumului valoric al importurilor este mult mai pronunțată, respectiv 32% față de anul anterior în
raport cu scăderea de doar 13,7% a exporturilor în aceeași perioadă.
Căderea pronunțată a importurilor poate fi pusă parțial și pe seama evoluției descendente a exporturilor, fiind
cunoscut faptul că în general, producția românească pentru export se bazează preponderent pe intrări de
materie primă, materiale, tehnologii și alte tipuri de know-how, provenite la rândul lor din surse externe.
Pe lista mai lungă a cauzelor care au contribuit la scăderea dramatică a importurilor în anul 2009 pot fi
adăugate:
reducerea veniturilor salariale ale populației și respectiv contracția puterii de cumpărare, ca urmare, în
principal, a ajustărilor din sectorul neguvernamental;
gradul mare de îndatorare a populației față de sistemul bancar (statistica BNR evidențiază un număr
de aproximativ 5 milioane de persoane care au în plată un credit ipotecar sau/și de nevoi personale
3
Free on board: condiție de livrare „franco la bord”, termen INCOTERMS ce definește îndeplinirea de către vânzător a
obligației de livrare ce are loc numai în momentul când marfa a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit.
Pe cale de consecință, din acel moment, toate costurile și riscurile de pierdere sau de avariere a mărfii se transferă în
sarcina cumpărătorului. Întotdeauna livrarea sub condiție FOB presupune în sarcina vânzătorului și obligația de vămuire
a mărfii pentru export. Livrarea sub condiție FOB este compatibilă numai cu vânzarea care implică fie un transport
maritim fie un transport fluvial de marfă, de altfel modalitatea de transport cea mai utilizată.
18.935
22.255
25.850
29.549
33.725
29.116
24.258
30.061
37.609
47.371
52.834
35.903
0
10.000
20.000
30.000
40.000
50.000
60.000
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Export (mil. EUR) Import (mil. EUR)

15. FundațiaPost-Privatizare
15
de consum), fapt care implicit generează limitări cu privire la destinația veniturilor disponibile ale
populației;
oferta scăzută de creditare a nevoilor de consum, precum și disponibilitatea redusă a finanțărilor
pentru creditele comerciale pe termen scurt de către agenții economici;
și, nu în ultimul rând, factorii de prudențialitate din partea importatorilor de a nu rămâne cu mărfuri
în stoc, pe care să greveze suplimentar imobilizările de disponibilități bănești pe fondul deficiențelor
de cash flow.
Se poate menționa, ca un al doilea aspect pozitiv (pe lângă cel de stăpânire a inflației), atenuarea
semnificativă a deficitului balanței comerciale a României, prin diminuarea ecartului deschis între cele două
curbe, a importurilor și, respectiv cea a exporturilor. Această evoluție este ilustrată în graficul 2.1.e, care
evidențiază dinamica cheltuielilor pentru importuri și cea a veniturilor obținute din exporturi.
Cu toate acestea, soldul balanței comerciale s-a menținut negativ deoarece valoarea importurilor a depășit-o
pe cea a exporturilor.
Grafic 2.1.e Variația exporturilor și importurilor în intervalul 2005-2009
Sursa: BNR, Buletin Lunar, August 2010
Pentru a întregi tabloul factorilor de influență sub a căror acțiune s-a desfășurat comerțul exterior al
României, în intervalul 2004-2009, trebuie subliniat și faptul că evoluția cursului de schimb a monedei
naționale raportat la euro este de natură a afecta puternic încasările din activități de export ale firmelor
românești. Astfel, un proces de depreciere a monedei naționale este considerat stimulativ pentru exporturi,
întrucât producătorii își văd mărită cifra de afaceri rezultată din încasările la exporturi, în timp ce o apreciere a
cursului este asociată unui factor care volatilizează încasările din activități de export. Acest factor de influență
stimulativă a exporturilor este în schimb contrabalansat de acțiunea inversă asupra cheltuielilor cu
importurile, având în vedere faptul că exporturile companiilor din România se bazează în mare măsură pe
importuri. Practic, la nivelul de ansamblu al activităților de comerț exterior și la scară macro, acești factori de
influență se neutralizează reciproc. În plus, soldul cronic negativ al balanței comerciale în detrimentul
exporturilor totale și respectiv, în favoarea importurilor totale împreună cu dinamica de depreciere a cursului
17,5% 16,2% 14,3% 14,1%
-13,7%
23,9% 25,1% 26,0%
11,5%
-32,0%
-40,0%
-30,0%
-20,0%
-10,0%
0,0%
10,0%
20,0%
30,0%
40,0%
2005 2006 2007 2008 2009
Exporturi în anul anterior Importuri în anul anterior

16. FundațiaPost-Privatizare
16
de schimb al monedei naționale în raport cu principala valută euro4
, sunt de natură să afecteze evoluția
prețurilor de consum cu amănuntul și să imprime o evoluție mai accelerată a ratei inflației în economie.
Pe fondul turbulențelor din economia mondială, stabilitatea macroeconomică a țării în
anul 2009 a constituit o serioasă provocare pentru autoritățile române
Evoluțiile din anul 2009 au pus în evidență aspecte legate de sustenabilitatea creșterii economice care
aparent se instalase definitiv în anii anteriori. În consecință, declinul PIB a impus inițierea unor măsuri de
politică economică la nivel guvernamental, menite să conducă la stoparea căderii economice, ieșirea din
recesiune și revenirea pe un trend ascendent a creșterii economice în următorii ani.
Atât Guvernul cât și Banca Națională a României, în conformitate cu atribuțiile lor de autoritate pentru
reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, asigurarea stabilității sistemului financiar
și elaborarea și aplicarea politicii monetare, au intervenit prin introducerea unor măsuri menite să mențină
stabilitatea macroeconomică.
Evaluările BNR arată faptul că în România impactul crizei financiare asupra economiei, deși considerabil, s-a
manifestat preponderent în mod indirect, respectiv prin propagarea dinspre băncile „mamă” din străinătate
către cele „fiică” din România. Aceasta, deoarece modelul de afaceri al instituțiilor financiare din țara
noastră, bazat pe prevalența produselor bancare tradiționale (comparativ cu inovațiile financiare și produsele
derivate puternic dezvoltate în străinătate) împreună cu măsurile prudențiale și administrative adoptate, s-au
tradus prin absența „activelor toxice” și menținerea stabilității financiare. Între acestea, se pot evidenția:
măsurile prudențiale și administrative prin care BNR a acționat în mod constant pentru temperarea
vitezei de creștere a creditului de consum acordat persoanelor fizice și sectorului privat și susținerea
creditării în moneda națională în favoarea creditelor în valută;
politica în domeniul rezervelor minime obligatorii situate la un nivel ridicat, a permis ajustarea
graduală a lichidității din sistemul bancar în funcție de evoluția condițiilor din piață;
măsurile comune introduse de BNR și Guvern privind ridicarea nivelului garantat al depozitelor
constituite la instituțiile de credit, de la 20.000 euro la 50.000 euro (pe persoană și pe bancă),
începând cu 15 octombrie 2008; măsura a fost de natură să stimuleze încrederea și să conducă la
creșterea economisirii în rândul populației.
Structura economiei în proces lent, dar continuu, de convergență pentru intrarea în
zona euro
Deși Tratatul de la Maastricht nu stipulează existența unor criterii de convergență reală, în vederea intrării
României în zona euro (în perspectiva anului 2015, conform calendarului agreat cu Uniunea Europeană) și
pentru ca adoptarea monedei unice europene să genereze mai multe beneficii în raport cu costurile implicate,
este necesară atingerea în prealabil a unui grad ridicat de convergență reală cu țările membre ale zonei euro
în ceea ce privește structura economiei, gradul de deschidere a acesteia, gradul de integrare al comerțului
exterior, nivelul PIB/locuitor, productivitatea muncii, etc.
4
Justificată de preponderența tranzacțiilor în euro în ansamblul activităților de comerț exterior, luând în calcul că peste
70% din tranzacții se realizează pe relația cu UE.

17. FundațiaPost-Privatizare
17
În continuare, analiza se axează pe aceste elemente de convergență reală.
Gradul de deschidere redus al economiei
O caracteristică deținută de România în comparație cu celelalte țări membre ale UE constă în gradul redus de
deschidere a economiei. Creșterea economică din ultimul deceniu a avut ca principal pilon de susținere
absorbția internă bazată pe creșterea cererii interne de consum și mai puțin pe participarea produselor și
serviciilor românești pe piețele internaționale. Această realitate conduce în mod implicit la realizarea unui
grad relativ redus de deschidere a economiei (68,4% din PIB în 2009), nivel de altfel apropiat de cel obținut
în anul 2008, respectiv 62,8%. Din această perspectivă, România se plasează pe o poziție sub media de
72,1% înregistrată la nivel de UE-27 și pe o poziție mult în urma unor țări din regiune, membre ale UE
(Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Ungaria), al căror grad de deschidere s-a situat în anul 2009 la 148,7% în
cazul Ungariei, 131,9% în cazul Republicii Cehe, și, respectiv 77,7% în cazul Poloniei.
Deși se admite că în contextul conjunctural al crizei economice, slaba orientare spre export a economiei
românești a constituit un avantaj în anul 2009, în sensul că economia românească a intrat în recesiune mai
târziu comparativ cu alte țări din regiune (cu circa două trimestre), profunzimea acesteia a fost amplificată de
dependența mare față de cererea internă. Aceasta poate fi una din cauzele pentru care ieșirea României din
criză se va realiza cu o întârziere similară.
Pentru recuperarea acestor decalaje relative și conjuncturale, modelele de dezvoltare economică de succes
indică faptul că pe termen mediu și lung exporturile trebuie să dețină un rol tot mai important ca motor al
economiei, cu atât mai mult cu cât creșterea bazată pe potențialul de absorbție al pieței interne este blocată
pe termen scurt.
Contribuția principalelor sectoare economice la formarea Produsului Intern Brut
Contribuția principalelor sectoare de activitate economică la formarea PIB, în intervalul de referință 2004-
2009, se prezintă în graficul 2.1.f.
Grafic 2.1.f Contribuția principalelor sectoare economice la formarea Produsului Intern Brut, în intervalul
2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010
24,7 24,6 24,5 24,3 22,9 23,7
5,9 6,4 7,4 9,1 10,6 9,9
12,6 8,5 7,8 5,8 6,7 6,3
46,0 48,8 48,6 49,3 48,9 50,1
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Industrie Construcții Agricultură Servicii

18. FundațiaPost-Privatizare
18
La sfârșitul anului 2009, contribuția principalelor sectoare de activitate economică la formarea PIB prin
corelarea cu valoarea adăugată brută, se prezenta astfel:
Industria a avut o contribuție relativ constantă în intervalul 2004-2007, după care, în 2008 (an de
plină creștere economică) și-a redus contribuția relativă la formarea PIB; ulterior, în 2009 s-a revenit
ușor către greutatea specifică din primii ani ai intervalului, fără a se atinge însă nivelele stabilite
anterior. Astfel, datele de structură prezentate în grafic, indică o diminuare de la 24,7% în 2004 la
22,9% în 2008 și un nivel de 23,7% înregistrat în anul 2009;
În ceea ce privește Agricultura, ponderea acesteia în valoarea adăugată brută pe total economie a
scăzut de la 12,6% în anul 2004, la 5,8% în anul 2007 pe fondul manifestării crizei, fapt care a
determinat ca ponderea celorlalte sectoare de activitate economică să se ridice la nivelul de 6,3%, în
anul 2009. Cu toate aceste ajustări obținute în timp, România e departe de media din UE-25, unde
contribuția agriculturii la formarea valorii adăugate brute reprezenta numai 1,8% în anul 2008;
Aportul cel mai consistent la formarea PIB a revenit Serviciilor care asigură astfel o apropiere mai
mare în planul convergenței cu structura UE-25 state. Contribuția sectorului Servicii a evoluat de la
46,0 % în 2004, la 50,1% în anul 2009, păstrând totuși un nivel încă inferior mediei din UE-25
(71,9%);
Sectorul Construcțiilor, în intervalul 2004-2008, aproape și-a dublat contribuția la formarea valorii
adăugate brute. Astfel, ponderea acestui sector evoluează de la valoarea de 5,9% în anul 2004 la
valoarea de 10,6% în anul 2008, după care în anul 2009 se înregistrează o reducere a contribuției la
formarea PIB, ajungând la un procent 9,9%. Cu toată această mică reducere, se poate aprecia că
aportul construcțiilor se menține la cote mari, ceea ce poate semnifica rezerva de potențial încă
ridicat al acestui sector de activitate economică.
Gradul de participare a sectorului privat la realizarea Produsului Intern Brut nu se
deteriorează în condițiile crizei economice din 2009
În ceea ce privește rolul jucat de sectorul privat în ansamblul său la realizarea PIB, redarea grafică 2.1.g
ilustrează faptul că, participarea sectorului privat la formarea PIB-ului s-a ridicat la peste 70% de-a lungul
întregului interval de timp analizat, evidențiind oscilații anuale care variază într-un interval mic de
amplitudine, respectiv de 1,5 puncte procentuale.
Prin urmare, deși într-un an caracterizat de dificultăți majore în planul contracției cererii de consum, al
accesului la finanțare, al blocării proiectelor de investiții prin retragerea influxurilor de capital și de alți factori
inhibitori pentru dezvoltare, proporția de 70,5% în crearea Produsului Intern Brut demonstrează pe de o parte
performanța și importanța sectorului de afaceri privat și, pe de altă parte, faptul că acesta reprezintă motorul
principal de ieșire din criza economică.
Continuarea fermă a proceselor de ajustare din sectorul public, alături de accelerarea proceselor structurale
din economie susțin sectorul privat să-și mărească simțitor contribuția la crearea valorii adăugate brute în
economia țării, la crearea de locuri de muncă și la absorbția numărului crescut de șomeri.

19. FundațiaPost-Privatizare
19
Grafic 2.1.g Ponderea sectorului privat în economie în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010
Evoluția indicatorului PIB/locuitor în corelație cu declinul Produsului Intern Brut
Grafic 2.1.h Evoluția PIB/locuitor în România în perioada 2004-2009 (prețuri curente)
Sursa: INS, „România în cifre", 2010
Adâncirea crizei economice și financiare internaționale a condus la inversarea tendinței de evoluție a PIB, aflat
în scădere cu -7,1% în anul 2009 față de creșterea cu 7,3% în anul precedent, situație reflectată
corespunzător și în valoarea absolută a indicatorului PIB/locuitor.
România a înregistrat în anul 2009 o valoare a PIB/locuitor exprimată în paritatea puterii de cumpărare
standard (PPS) mai mică cu 46 % față de media din Uniunea Europeană, potrivit unei estimări revizuite
publicate de Oficiului European de Statistică (Eurostat) în decembrie 2010. De asemenea, în 2008,
PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS) a reprezentat 47% din media UE,
România situându-se pe poziția 26 în UE.
Cauzalitatea declinului PIB din punct de vedere al cererii trebuie căutată în factori precum:
Restrângerea semnificativă a absorbției interne în corelație cu efortul suportat de către sectorul privat
pentru restructurare rapidă în vederea compensării parțiale a pierderilor din cifra de afaceri și a
menținerii capacității de plată a obligațiilor fiscale la bugetul de stat și la bugetele de asigurări
71,5 70,1 71,6 72,0 71,7 70,5
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
246.469
288.955
344.651
416.007
514.654
491.274
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
2004 2005 2006 2007 2008 2009

20. FundațiaPost-Privatizare
20
sociale, în condițiile majorării acestora. Conform datelor din sursa BNR, scăderi pronunțate ale
nivelului au înregistrat consumul privat (-9,2%) și investițiile (-25,3%), consumul final guvernamental
consemnând, încă, un ritm pozitiv (1,2%), dar de circa patru ori mai redus comparativ cu anul
precedent;
Restrângerea bruscă și extrem de severă a ofertei de finanțare a cererii interne din partea sistemului
bancar, atât pentru credite de consum cât și pentru cele ipotecare sau alte proiecte imobiliare. De
altfel anul 2009 consemnează nu numai ezitarea instituțiilor financiar bancare în a reporni motoarele
creditării, prin adresarea ofertei proprii de finanțare pentru persoane fizice și juridice, dar și eșecul în
derularea Programului „Prima Casă”, special proiectat de Guvernul României ca o măsură de
combatere a efectelor crizei financiare, prin manifestarea unei prudențe excesive în comparație cu
euforia anilor anteriori;
Contracția a fost vizibilă și la nivelul surselor proprii, urmare a diminuării veniturilor salariale în prima
parte a anului 2009, în principal datorita ajustărilor din sectorul privat și, mai târziu spre sfârșitul
anului, în sectorul public. În primul caz, ajustarea este indicată de dinamica negativă a veniturilor
disponibile ale populației (componenta destinată consumului fiind comprimată suplimentar de
accentuarea înclinației spre economisire) și de pierderile din sectorul corporatist; în cel de-al doilea
caz, fenomenul este relevat de traiectoria descrescătoare a creditului pentru consum, a celui pentru
echipamente și pentru proiecte imobiliare;
Restrângerea severă a pieței de finanțare, inclusiv pe canalul leasing utilizat cu predilecție pentru
achiziționarea de autovehicule, echipamente și tehnologii TIC, echipamente medicale sau de
producție;
Reducerea, la aproximativ jumătate din valoarea consemnată în anul 2008, a fluxurilor nete de
capital sub forma investițiilor străine cu destinație România;
Comprimarea cu 5,5% a volumului exporturilor de bunuri și servicii, ca urmare directă a contracției
cererii de pe principalele piețe de desfacere a mărfurilor și serviciilor produse în România, în principal
cele din alte țări membre ale UE. Cu toate acestea, cererea externă netă a înregistrat o contribuție
pozitivă la dinamica PIB (7,3%), în condițiile în care importurile de bunuri și servicii (-20,6%) au
consemnat un ritm de scădere sensibil mai alert comparativ cu exporturile. Aceste evoluții s-au produs
pe fondul traiectoriilor puternic descrescătoare pe care s-au plasat toate segmentele cererii interne de
consum, la care s-a adăugat influența nefavorabilă a deprecierii monedei naționale.
Sectorul privat își menține rolul principal în crearea de locuri de muncă în economie
Evoluțiile în structura economiei la nivel macro sunt reflectate și în structura populației ocupate și a numărului
de salariați din economia țării. Astfel, după cum se poate observa din graficul 2.1.i, numărul mediu de
salariați în economie evidențiază o tendință ușor descrescătoare la începutul intervalului de timp analizat, ca
ulterior să prezinte o evoluție ascendentă, marcată de cel mai înalt nivel de 5,046 milioane de salariați în anul
2008. Din totalul numărului mediu de angajați în economie, 66,2% își desfășurau activitatea în sectorul
privat. De altfel, traiectoria descrisă de indicatorul numărul mediu de angajați în sectorul privat a fost una
continuu ascendentă.

21. FundațiaPost-Privatizare
21
Grafic 2.1.i Evoluția numărului mediu de salariați în economie și respectiv în sectorul privat în perioada
2004-2008 (mii pers.)
Sursa: INS, „România în Cifre", 2010
2.1.2. Contextul macroeconomic la scară globală și europeană
La câțiva ani de la declanșare, este recunoscut faptul că actuala criză mondială își are rădăcinile în criza
creditelor subprime5
din SUA. Criza pieței creditelor ipotecare s-a transformat într-o criză a întregului sistem
financiar, deși după declanșarea crizei financiare plasată la nivelul anilor 2006-2007, autoritățile de
reglementare din SUA și alte state europene, precum Marea Britanie, au efectuat o serie de acțiuni al căror
scop era să restabilească încrederea în sistemul financiar. Intervenția unor state prin „injecții” de fonduri
publice, sub diferite modalități6
, în instituțiile financiare cu grave probleme cu scopul de a preveni
repercutarea efectelor negative asupra economiei reale, s-a soldat cu o temporizare a impactului crizei
financiare, dacă nu chiar cu un eșec.
Propagarea turbulențelor din sistemul bancar-financiar în econonomia reală și respectiv către agenții
economici s-a produs prin reducerea severă și aproape intempestivă a volumului creditării. Drept consecință,
la scară mondială, cu începere din anul 2008 s-a înregistrat, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, o
contracție a produsului intern brut global (-0,6%), reducere care a fost mai accentuată în Europa și în SUA, în
timp ce în China și în India s-a consemnat o temperare a creșterii economice.
La nivelul țărilor din UE, scăderea produsului intern brut real a fost mult mai puternică (-4,2% comparativ cu
2007), în pofida măsurilor stimulative fără precedent implementate de autoritățile guvernamentale și de către
băncile centrale. Ca urmare a aplicării acestor măsuri, deficitul bugetar mediu consemnat în Uniunea
Europeană s-a majorat la aproape 7% din PIB, ponderea datoriei publice în PIB a crescut cu 12 puncte
procentuale, iar rata dobânzii de politică monetară din zona euro a coborât la un nivel minim istoric de 1%
pe an. În fața realităților economice dure, UE a fost practic nevoită să recunoască abdicarea de la unul din
obiectivele Tratatului de la Maastricht, respectiv, un deficit mediu anual mai mic de 3% din PIB în statele
membre.
5
Deși nu există o definiție standard a creditelor subprime, totuși, se consideră credite „sub-prime”(near-prime, non-
prime, second chance lending) creditele acordate unor clienți al căror scor de creditare este sub un anumit nivel.
6
Credite guvernamentale, cumpărare de pachete majoritare de acțiuni la instituțiile financiare în dificultate, susținerea
unor planuri de achiziție, fuziune cu alte bănci din sistem, naționalizarea unora dintre bănci etc.
0
1.000
2.000
3.000
4.000
5.000
6.000
2004 2005 2006 2007 2008
Numărul de angajați în sectorul privat Numărul mediu de angajați

22. FundațiaPost-Privatizare
22
De asemenea, se apreciază că dinamica scăzută a salariilor, absența unei îmbunătățiri a condițiilor de pe
piața forței de muncă, precum și nivelul redus al încrederii consumatorilor într-un reviriment al economiei au
inhibat consumul, determinând consumatorii la o atitudine mai prudentă și mai orientată către economisire,
factor de natură a decelera creșterea economică în ansamblul ei.
În tabelul 2.1.a se prezintă în mod sintetic, pentru comparație, evoluția ratei de creștere a PIB în UE-27 în
intervalul 2007-2009.
Pe parcursul anului 2009 dinamica economiei țărilor din Uniunea Europeană a fost diferită. Astfel:
Polonia a fost singura țară din UE-27 care, deși și-a încetinit ritmul dezvoltării, totuși reușește performanța
unei creșteri pozitive de 1,7% în anul 2009 raportată la anul anterior, devenind astfel prin politicile monetare
și mixul de politici publice adoptate pentru contracararea efectelor crizei financiare și economice, un exemplu
de bună practică.
Țările Baltice, Letonia, Lituania și Estonia înregistrează pragul maxim al prăbușirii economice în anul
2009, respectiv, de -18,0%, -14,8% și -14,1%. De altfel, se remarcă faptul că aceste trei țări, alături de
Irlanda, Italia, Suedia și Danemarca au înregistrat o creștere negativă încă din anul 2008. Deși căderea
economică din 2008 raportată la anul 2007 nu a fost atât de dramatică, se observă faptul că impactul crizei
financiare în aceste țări s-a resimțit încă din faza ei inițială.
Tabel 2.1.a Rata de creștere a PIB în statele membre ale UE
Rata de creștere a PIB (%)
(anul precedent =100)
2000 2007 2008 2009 2000 2007 2008 2009
UE-27 3,9 2,9 0,7 -4,2 IT 3,7 1,6 -1,3 -5,0
AT 3,4 3,1 2,0 -3,6 LV 6,9 10,0 -4,6 -18,0
BE 3,7 2,8 1,0 -3,0 LT 4,1 8,9 2,8 -14,8
BG 5,4 6,2 6,0 -5,0 LU 8,4 5,2 – -3,4
CY 5,0 4,4 3,6 -1,7 MT – 3,9 2,1 -1,9
CZ 3,6 6,0 2,5 -4,8 NL 3,9 3,5 2,0 -4,0
DK 3,5 1,6 -0,9 -4,9 PL 4,3 6,6 5,0 1,7
EE 9,6 6,3 -3,6 -14,1 PT 3,9 1,9 – -2,7
FI 5,0 4,2 1,2 -7,8 RO 2,4 6,3 7,3 -7,1
FR 3,9 2,2 0,4 -2,2 SK 1,4 10,4 6,2 -4,7
DE 3,2 2,5 1,3 -5,0 SI 4,1 6,8 3,5 -7,8
EL 4,5 4,0 2,0 -2,0 ES 5,0 3,7 0,9 -3,6
HU 5,2 1,1 0,6 -6,3 SE 4,4 2,6 -0,2 -4,9
IE 9,4 6,0 -3,0 -7,5 UK 3,8 3,0 0,5 -4,9
Sursa: INS, „România în cifre”, 2010
Economiile din celelalte noi state membre s-au confruntat cu contracția creșterii economice, înregistrând
valori negative ale ratei de creștere a PIB, dar de magnitudini relativ diferite. Astfel, Malta și Cipru se
poziționează sub media la nivel UE-27, Cehia și Slovacia în jurul mediei UE de -4,2%, în timp ce Slovenia

23. FundațiaPost-Privatizare
23
(-7,8 %), România (-7,1%), Ungaria (-6,3%) și Bulgaria (-5,0%) au obținut rate de reducere a creșterii
economice cu mult peste media europeană.
Prin intermediul graficului 2.1.j se prezintă comparativ evoluția PIB în unele țări din regiune: Republica Cehă,
Ungaria și Polonia devenite membre ale UE la 1 mai 2004 și, respectiv, România și Bulgaria care au aderat la
UE la 1 ianuarie 2007.
Grafic 2.1.j Evoluția ratei de creștere a PIB în România și alte state membre UE, în intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre", 2010
Deși ultimele intrate în UE, România și Bulgaria atinseseră cotele cele mai mari de creștere economică în
2008, respectiv, +7,3 % și +6,0%, devansând chiar Polonia care a înregistrat o creștere economică continuă
(ritmul mediu de creștere anual se încadra între 4,3 - 6,6%). Contrar evoluției anterioare pe un termen mediu,
în anul 2009, România se confruntă cu o inflexiune a tendinței de evoluție, înregistrând alături de Ungaria,
căderile cele mai dramatice după cum se poate vedea în graficul de mai jos. De menționat că deși România a
finalizat anul 2008 cu o performanță remarcabilă în ceea ce privește creșterea economică de ansamblu,
aceasta s-a obținut pe fondul unei nerealizări la indicatorul macroeconomic deficitul bugetar, care a
reprezentat 5,2% din PIB. Această performanță negativă a vulnerabilizat suplimentar economia națională în
condițiile anului de criză 2009. Depășirea țintei de deficit bugetar a fost urmarea directă și imediată a scăpării
de sub control a dinamicii salariale în raport cu indicii de productivitate a muncii, a creșterilor de pensii în
anul electoral sau a cheltuielilor guvernamentale excesive în ultimul trimestru al anului 2008.
8,5
4,1
7,9
6,3
7,3
-7,1
-10
-5
0
5
10
2004 2005 2006 2007 2008 2009
România Bulgaria Republica Cehă
Polonia Ungaria

24. FundațiaPost-Privatizare
24
Grafic 2.1.k Evoluția ratei medii anuale a inflației în România și alte câteva state membre ale UE în
intervalul 2004-2009
Sursa: INS, „România în cifre", 2010
În anul 2009 rata medie anuală a inflației din România (5,6%) a fost mai mică decât cea obținută în anul
anterior, dar cea mai mare din UE-27, unde rata medie anuală a inflației a fost de numai 1%. De altfel, cu
excepția unui număr mic de țări, printre care se numără Lituania (4,6%), Polonia (4%), Letonia (3,3%) și
Bulgaria (2,5%), celelalte 22 de țări au controlat mult mai bine ținta de inflație, gravitând în jurul valorii
mediei europene. După cum se ilustrează și în graficul 2.1.k, România are nivelul cel mai ridicat la acest
indicator în comparație cu celelalte state din regiune. Această situație se prezintă în condițiile majorării
semnificative a accizelor la unele produse, a deprecierii monedei naționale, dar și pe fondul ajustării
insuficiente a cheltuielilor sectorului public, precum și al rigidităților existente pe piața produselor și pe piața
forței de muncă, cu alte cuvinte în pofida contracției severe a cererii de consum.
Grafic 2.1.l Evoluția ratei șomajului în România și în alte state noi membre ale UE din regiunea Central și Est
Europeană
Sursa: INS, „România în cifre", 2010
Pentru a reflecta procesul modificărilor structurale din economiile noilor state membre ale UE și ale celor în
proces de aderare, orice analiză economică trebuie completată și cu indicatorii de ocupare a forței de muncă.
Astfel, conform datelor publicate de Biroul Internațional al Muncii (BIM) și redate în graficul 2.1.l, cel mai
ridicat nivel al șomajului a fost înregistrat de către Ungaria cu 10% rata medie anuală de creștere față de
anul precedent, urmată de Polonia cu un nivel 8,2%.
11,9
9,0
6,6
4,9
7,9
5,6
0,0
2,0
4,0
6,0
8,0
10,0
12,0
14,0
2004 2005 2006 2007 2008 2009
România Bulgaria Republica Cehă
Polonia Ungaria
8,0 7,2 7,3
6,4 5,8
6,9
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
2004 2005 2006 2007 2008 2009
România Bulgaria Republica Cehă
Polonia Ungaria

25. FundațiaPost-Privatizare
25
O situație particulară în această analiză comparativă la nivelul câtorva țări membre UE din regiune este
deținută de Polonia, care înregistrează o rată ridicată a șomajului pe fondul unei creșteri economice pozitive
de 1,7% în anul 2009. Această performanță negativă poate fi consecința unor măsuri severe de restructurare
și ajustare economică adoptate de Polonia pentru gestionarea efectelor crizei economice. Conform aceleași
surse, BIM, această analiză comparativă relevă că România are un nivel al ratei șomajului relativ similar cu
celelalte două state, respectiv Bulgaria și Cehia. Această nouă poziționare a României vine după o perioadă
„istorică” de menținere a ratei șomajului la un nivel redus.
Astfel, începând din anul 2004, România înregistrase un nivel al ratei șomajului cu mult mai scăzut în
comparație cu partenera sa la aderare, Bulgaria, care avea la sfârșitul anului 2004 o rată a șomajului de
12,0% și chiar mai scăzută decât cele înregistrate de Republica Cehă și Polonia. Ratele medii anuale scăzute
din România în intervalul analizat și până în anul 2009 sunt puse în corelație cu ratele medii anuale înalte de
creștere economică și cu potențialul de dezvoltare economică a țării, în plin proces de valorificare în anii
premergători aderării și, mai ales în primul an de după intrarea în Uniunea Europeană. Șirul destul de lung al
anilor de dezvoltare economică accelerată, ce apărea în același timp sustenabilă, a fost brusc întrerupt de
impactul crizei financiare și economice mondiale.
Efectele crizei, în cazul particular al României, au reliefat necesitatea coordonării acțiunilor Guvernului, Băncii
Naționale, în calitatea de bancă centrală și autoritate de reglementare, cu cele ale instituțiilor financiare
internaționale (Banca Centrală Europeană, FMI, Banca Mondială, etc.). BNR a elaborat, în colaborare cu
Ministerul Finanțelor Publice, un Plan strategic de acțiune în sectorul bancar care a reprezentat totodată una
dintre condiționalitățile Acordului Stand-by încheiat cu FMI. Conform planului, punctul de plecare pentru
gestiunea crizelor financiar-bancare este acela al aplicării soluțiilor private, de piață, bazate pe situația
grupului bancar luat ca întreg și pe responsabilizarea acționariatului pentru acordarea de sprijin cu fonduri
suplimentare.
La baza planului guvernamental de gestionare a crizei, autoritățile române au avut începând cu luna aprilie a
anului 2009, un acord de împrumut cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și alte instituții
financiare internaționale, în valoare totală de 20 miliarde de euro.
2.2. Impactul crizei economice mondiale asupra sectorului IMM din România
Impactul crizei economice mondiale s-a resimțit puternic în economia României, în ansamblul său, care a fost
afectată de o încetinire substanțială a creșterii, cu efecte negative și imediate asupra populației și
întreprinderilor vizând, în principal, locurile de muncă și volumul vânzărilor.
La modul concret, criza financiară și economică mondială s-a propagat în România pe mai multe canale7
și s-
a manifestat în următoarele domenii:
(1) canalul consumului instituțional / achiziții publice - atât ca urmare a lipsei de eficiență în atragerea
resurselor europene puse la dispoziția României, cât și prin reducerea accesului la finanțare din surse
bancare, ca urmare a restrângerii liniilor de creditare private externe de la băncile-mamă, cu impact
asupra evoluției de ansamblu a creditului neguvernamental. Primul și al doilea plan de manifestare
sunt interconectate, având în vedere principiul rambursabilității care guvernează accesul pe bază de
proiecte la fondurile europene și implicit necesitatea activării finanțărilor punte din surse atrase;
7
Raportul Anual al BNR, 2010

26. FundațiaPost-Privatizare
26
(2) canalul investițiilor străine directe - stoparea sau restrângerea proiectelor majore de investiții, atât ca
urmare a întreruperii finanțărilor din sursa bancară, cât și prin manifestarea unei prudențe sau chiar
aversiuni a investitorilor străini față de riscurile continuării derulării proiectelor în România;
(3) canalul comerțului exterior - diminuarea exporturilor ca urmare a restrângerii cererii pe piețele de
export tradiționale, dar și reducerea importurilor urmare a diminuării cererii interne de consum;
(4) canalul puterii de cumpărare a populației - reducerea graduală, dar semnificativă a consumului
populației și a organizațiilor ca urmare, în primă fază, a proceselor de ajustare în firmele private și
într-o fază ulterioară, a introducerii programelor de austeritate guvernamentală în sectorul bugetar.
Totodată diminuarea cererii de cumpărare a populației s-a produs și ca efect al restrângerii
dramatice a ofertei sistemului bancar de credite pentru consum.
(5) canalul avuției naționale - prin reducerea substanțială a valorii multor categorii de active, îndeosebi
a celor imobiliare, dominante în clasa de active folosite drept garanții bancare, precum și prin
creșterea ponderii creditelor neperformante în activele instituțiilor de credit.
În afara factorilor majori de influență și a canalelor prin care aceștia au acționat, pe lista cauzelor care au
contribuit la fragilizarea economiei țării în situația de recesiune poate fi inclusă și situația deficitelor externe
mari acumulate de economia României. În anul 2008, an care marca intervalul de creștere economică
continuă, România încheia această etapă accelerată de dezvoltare cu un deficit bugetar semnificativ (-5,4%
din PIB). La acest deficit s-a ajuns ca urmare a creșterii fără precedent a cheltuielilor guvernamentale în an
electoral care nu a putut fi compensată de performanțele sectorului privat pe plan extern. Aceasta a condus la
înregistrarea unui deficit semnificativ al contului curent, de 12,3% din PIB, apreciat de investitorii străini ca
fiind mult prea ridicat8
.
Printre cauzele interne care au propagat criza din zona financiară în cea a economiei reale, amplificând
efectele, pot fi enumerate:
instabilitatea politică într-un an electoral;
acumularea de mari întârzieri la plată între agenții economici și reapariția arieratelor în economie cu
efect endemic și repercusiuni negative în ceea ce privește disciplina contractuală în ansamblul său;
instabilitatea fiscală ca urmare a nevoii urgente de colectare de venituri la bugetul de stat prin
politica de mărire a bazei de impozitare;
politica băncilor comerciale de creștere a dobânzilor pentru creditele în curs de plată și de reducere a
ofertei pentru noi credite;
împrumuturile masive ale statutului de pe piața bancară internă care au diminuat interesul băncilor
pentru finanțarea sectorului corporativ și al IMM-urilor;
întârzierile mari la plată a datoriilor statului către furnizorii privați și a obligațiilor de restituire, în
condițiile legii, a impozitelor și taxelor datorate către agenții economici.
Problemele prezentate au afectat toate categoriile de societăți comerciale care s-au văzut brusc confruntate
cu întârzierea plăților din partea clienților (la rândul lor confruntați cu probleme de cash flow), diminuarea
8
Conform analizelor din Raportul anual al BNR, ediția 2010

27. FundațiaPost-Privatizare
27
cifrei de afaceri ca urmare a scăderii cererii pentru produsele și serviciile lor, creșterea costurilor pentru
restituirea creditelor angajate în valută ca urmare a deprecierii monedei naționale, dificultățile de fluxuri de
disponibilități financiare, lipsa capitalului de lucru și pentru dezvoltare, etc.
În mod particular, toate aceste dificultăți au avut impact negativ mai puternic asupra IMM-urilor, care s-au
dovedit mai vulnerabile în fața riscurilor unei evoluții economice ciclice, precum și în raport cu dezechilibrele
macroeconomice.
Principala formă de manifestare a impactului9
crizei economico-financiare asupra sectorului IMM poate fi
rezumată sub aspectul dificultății ridicate de a accesa credite10
, ca urmare: a reducerii interesului băncilor
pentru clienții mici, a costurilor mai ridicate ale creditului, precum și a cerințelor mai severe aplicate la analiza
de bancabilitate a proiectelor și a bonității solicitanților, toate acestea pe fondul unei prudențialități brusc
sporite a băncilor în raport cu clienții de categorie mică și mijlocie.
În această conjunctură de piață, complet schimbată față de anul anterior, firmele au fost obligate la luarea
unor măsuri urgente pentru ajustarea cheltuielilor administrative. Setul de decizii, ca răspuns la dificultățile
aduse de criză, a cuprins: diminuarea investițiilor, amânarea sau chiar abandonarea unor proiecte de
investiție, renegocierea contractelor cu furnizorii, restructurarea/diminuarea activității și în consecință reduceri
de personal și de salarii.
Prin urmare, într-un asemenea tablou nefavorabil, dinamismul, flexibilitatea, spiritul inovator, capacitatea de
orientare către nevoile clienților sau capacitatea de adaptare, care reprezintă trăsăturile definitorii ale IMM-
urilor, nu au fost suficiente pentru a rezista impactului crizei, în cazul multor întreprinderi.
2.2.1. Influența crizei asupra demografiei IMM
Evoluția IMM în anii 2007-2009, prezentată în tabelul 2.2.a, evidențiază o serie de aspecte particulare,
surprinse în perioada de analiză, și anume:
Procesul de intrare și ieșire din piață în sectorul IMM este unul firesc care decurge din caracteristicile acestuia
de fructificare a unor noi oportunități și conjuncturi în piață, precum și de adaptare la inovare, dezvoltare
tehnologică, transformare calitativă și orientare continuă către nevoile și cererea clienților. Chiar dacă, în
general, mobilitatea sectorului IMM este mai mare iar durata medie de viață a unui IMM este mai scurtă, în
raport cu companiile mari, magnitudinea și ritmul schimbărilor intervenite în anul 2009, au determinat o serie
de aspecte particulare în ceea ce privește demografia sectorului IMM, atât sub aspectul înmatriculării de noi
societăți comerciale, cât și sub aspectul ieșirii de pe piață, marcată prin suspendări temporare de activitate și
radieri definitive din Registrul Comerțului.
9
Studii realizate de OCDE în anul 2009 și 2010
10
Raportul anual al BNR, 2009, „Sinteza principalelor evoluții economice și financiare în anul 2009”

28. FundațiaPost-Privatizare
28
Tabel 2.2.a Evoluția înregistrărilor IMM în perioada 2007 – 2009
Perioada 2007
2008 2009
Sem I Sem II Total an Sem I Sem II Total an
Înmatriculări 142.073 76.460 64.182 140.642 60.979 55.043 116.022
Radieri 20.401 6.495 11.181 17.676 12.037 31.578 43.615
Suspendări 12.012 7.194 4.825 12.019 71.250 62.112 133.362
Sursa: Oficiul Național al Registrului Comerțului - Sinteze statistice
Datele prezentate în tabelul 2.2.a. conduc către concluzia că, în anul de criză 2009, înființarea de noi IMM-uri
a continuat într-o dinamică mai redusă, în timp ce ieșirile din mediul economic au crescut substanțial și brusc,
prin radiere și în mod deosebit prin suspendare11
de activitate.
Astfel, în anul 2009 peste 133.000 de IMM-uri și-au suspendat activitatea comparativ cu numai 12.000 în
anul 2007 și, respectiv puțin peste 12.000 în anul 2008, ceea ce reprezintă o creștere explozivă, de peste 11
ori față de anii anteriori. Totodată, trebuie remarcat faptul că suspendarea de activitate a avut o dinamică
spectaculoasă, atât în raport cu situația anilor anteriori cât și în comparație cu numărul radierilor definitive.
Astfel, principala formă de ieșire din piață în 2009 a fost suspendarea activității, care a avut o creștere de 3
ori mai mare în comparație cu numărul radierilor. Această evoluție a modificat raportul între numărul de
suspendări și numărul de radieri, din unul subunitar în anii 2007 și 2008, în unul supraunitar.
Studii internaționale, precum „Doing Business Report” (care cercetează „ușurința de a face afaceri” în țările
lumii) efectuat de Banca Mondială, pun în evidență în cazul României costuri și proceduri administrative
pentru ieșirea din afaceri, mai împovărătoare față de cele de intrare. Din acest motiv, procedura radierii
definitive din Registrul Comerțului este evitată, proprietarii preferând procedura de suspendare a activității,
percepută ca find mai puțin birocratică și mai ieftină. Astfel, în anul 2009, numărul de suspendări (71.250) a
fost mai mare în primul semestru comparativ cu numărul înregistrat al doilea semestru (62.112). În ceea ce
privește numărul radierilor se constată o creștere semnificativă între cele două semestre, respectiv de la
12.037 la 31.578.
În consecință, procedura radierii fiind mai cronofagă, mai costisitoare și mai birocratică, iar întreprinzătorii
nevoiți să ia măsuri rapide de adaptare la situația de criză și mai ales la noul context fiscal, au apelat în
majoritatea lor la decizia de suspendare a activității.
Fără niciun echivoc, ieșirile IMM din sistemul economic au drept cauză directă politica de ridicare a gradului
de colectare de venituri la bugetul de stat prin introducerea impozitului minim, precum și al diferențierilor în
tratamentul amortizărilor și al TVA, măsuri care au generat o reacție de protecție din partea agenților
economici din categoria IMM, aflați deja în dificultate economică.
Dacă se face referire la dinamica radierilor în intervalul 2007-2009, numărul de IMM-uri radiate din Registrul
Comerțului a crescut de 2 ori, respectiv de la 20.401 la 43.61512
. Totuși, pe fondul negativ al evoluțiilor
demografice ale IMM-urilor, trebuie evidențiat și un aspect cu conotații pozitive. Astfel, decizia de ieșire din
mediul economic poate fi asociată cu un fenomen de asanare a acestuia, respectiv prin reținerea în mediul de
11
Potrivit art. 237 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, durata inactivității nu poate depăși 3 ani.
12
Condițiile de radiere din Registrul Comerțului sunt reglementate de legea 31/1990 modificată și se efectuează fie ca
urmare a încheierii procedurii de insolvență și faliment, fie din propria inițiativă a investitorilor, acționarilor, asociațiilor
firmei respective.

29. FundațiaPost-Privatizare
29
afaceri a firmelor active și competitive în condiții de criză economică. Această constatare se sprijină pe faptul
că principala categorie de IMM care au recurs la suspendare a fost reprezentată de societățile comerciale fără
activitate, denumite în evidențele statistice „întreprinderi dormant” sau inactive la momentul 2009, care nu
au depus bilanț contabil (peste 80% din firmele radiate și circa 1/3 din cele suspendate), precum și cele cu
venituri sub 10.000 lei (44% din firmele care și-au suspendat activitatea).
În același timp, datele sintetizate în tabelul 2.2.a la capitolul înmatriculări, care marchează intrările în
sistemul economic, arată că în anul 2009 procesul de înființare de noi firme a continuat prin înmatricularea a
circa 116.000 de IMM-uri. Deși într-o dinamică mai scăzută, în raport cu anii anteriori, procesul apariției de
noi IMM-uri s-a concretizat prin înregistrarea unui decalaj de 82,4% a numărului de firme înmatriculate în
2009 comparativ cu 2008.
Faptul că, în anul 2009, înființarea de noi IMM-uri nu a căzut dramatic demonstrează, pe de o parte,
potențialul antreprenorial al României iar pe de altă parte, necesitatea susținerii dezvoltării sectorului IMM, ca
o soluție de ieșire din criză și o modalitate de relansare a creșterii economice. De altfel, aceasta este
manifestarea așa numitului „proces de distrugere creativă”13
, descris de Joseph Schumpeter prin apariția de
noi firme în măsură să acopere nișe noi în piață, în timp ce firmele mai puțin competitive dispar din mediul
economic.
2.2.2. Influența crizei asupra IMM-urilor din diferite domenii de activitate
Datele prezentate de INS în lucrarea „România în cifre” publicată în anul 2010, evidențiază repercusiunile
negative ale crizei asupra IMM-urilor din diferitele sectoare de activitate. În sinteză, aceste evoluții scot în
relief următoarele schimbări:
60% scădere abruptă în primul semestru al anului 2009 față de 2008, a numărului de IMM-uri din
domeniul Serviciilor de intermediere imobiliară;
40% recul față de anul 2008 al numărului de firme din Construcții;
20% scădere a numărului de IMM-uri din Industria prelucrătoare, precum și al celor care furnizau
Servicii administrative și de sprijin;
10% scădere a numărului de IMM-uri active în sectorul Comerț cu ridicata și cu amănuntul, în anul
2009 raportat la 2008.
În același timp, există domenii în care conjunctura complicată a primului semestru al anului 2009 a adus și
unele creșteri semnificative ale numărului de IMM active, respectiv de 4,2 ori. Astfel, în domeniul distribuției
de apă, salubritate, gestionarea deșeurilor și activități de remediere, urmat de sfera activităților profesionale,
științifice și tehnice, numărul de IMM-uri a crescut în 2009 cu aproximativ 50%, în raport cu numărul celor
existente la sfârșitul lui decembrie 2008. De asemenea, o creștere de 12,6% s-a evidențiat și în sectorul
transporturi și depozitări.
13
Joseph Schumpeter: „Capitalism, Socialism and Democracy”, ed. Harper, New York, 1975

30. FundațiaPost-Privatizare
30
2.2.3. Percepția întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei
Cu toate că în anul 2009 nu a fost organizat niciun sondaj de opinie la nivel național de către instituțiile
publice abilitate, totuși percepțiile întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei au fost investigate prin
intermediul mai multor sondaje de opinie realizate de structuri private sau în cadrul unor proiecte regionale.
Astfel, în tabelul de mai jos sunt sintetizate principalele concluzii ale acestor anchete, cu privire la dificultățile
percepute de întreprinzători.
Tabel 2.2.b Percepțiile întreprinzătorilor cu privire la impactul crizei
Obstacole percepute
88,8% birocrația excesivă
86,7% fiscalitate împovărătoare
Cerințe exprimate
73,3% accesul la finanțare
71,6% cadrul politic stabil
71,5% creșterea suportului
public pentru investiții
Concluzii din ancheta Institutului de
Studii Economice Internaționale din
Viena (WIIW), 2010
51,3% din totalul
întreprinderilor incluse în
anchetă scot în evidență
evoluția cadrului legislativ;
45,2% fac trimitere la birocrația
excesivă;
32,3% dintre respondenți
semnalează insuficienta
predictibilitate a cadrului
legislativ;
31,7% dintre participanți
percep corupția ca un factor
major de influență negativă.
Concluzii ale anchetei CNIPMMR din
iulie 2009
57,3% aveau dificultăți majore
cu efectele negative ale
climatului economic;
50,0% cu asigurarea resurselor
financiare;
44,3% cu reducerea costurilor;
26,0% presiunea pentru
creșterea vânzărilor;
16,7% cu instabilitatea
legislației.
Concluzii ale anchetei Danis
Consulting cu acoperire regională
(2009)
Din lista de concluzii prezentată mai sus se desprinde un set de preocupări, îngrijorări și provocări referitoare
la factori perturbatori ce țin de mediul extern (oferta de finanțare, instabilitate legislativă, etc.) în care firmele
trebuie să-și deruleze activitățile și la factori din mediu economic de ansamblu, care cresc vulnerabilitățile
sectorului IMM.
În conformitate cu rezultatele anchetei de opinie14
desfășurate pe parcursul anului 2009, percepția
întreprinzătorilor era focalizată pe evoluțiile viitoare negative.
Astfel cel mai frecvent semnalate au fost obstacole și dificultăți direct legate de efectele crizei economice,
precum asigurarea resurselor financiare, reducerea costurilor, preocupări pentru creșterea vânzărilor afectate
de reducerea cererii de consum. De altfel, anchetele de opinie menționate evidențiază că firmele respondente
se confruntau cu un complex de dificultăți generate de contextul crizei, la care se adaugă instabilitatea
legislației.
Fără a se putea face o comparație între rezultatele acestor anchete, întrucât există diferențe metodologice și
s-au administrat seturi de întrebări diferite pentru investigarea ariilor tematice respective, totuși concluziile lor
14
Anchetă organizată în prima jumătate a anului 2009 de către CNIPMMR. Ancheta Danis Consulting care a cuprins
firme din 15 județe din Transilvania. Anchetă realizată la începutul anului 2010 de Institutul de Studii Economice
Internaționale din Viena (WIIW).

31. FundațiaPost-Privatizare
31
sunt în linii generale, consonante15
. Cu toate aceste limitări metodologice, ele creionează modul în care au
evoluat percepțiile întreprinzătorilor români în contextul crizei economice.
În același timp, rezultă necesitatea efectuării unor noi studii cuprinzătoare pe bază de sondaj și eșantion
reprezentativ, pe categorii de mărime și sectoriale, la nivel național, precum și pe regiuni de dezvoltare, cu
scopul de a investiga atât barierele și obstacolele, cât și percepțiile IMM-urilor cu privire la conjunctura
economică de ansamblu și impactul acesteia asupra sectorului IMM din România.
2.3. Competitivitatea internațională a sectorului de afaceri din România
2.3.1. Performanțele sectorului de afaceri din România
„Doing Business Report” efectuat de Banca Mondială este unul dintre cele mai cuprinzătoare studii
comparative la scară globală care se desfășoară cu regularitate la interval de un an de zile. Cercetarea
întreprinsă anual cuprinde un număr de 183 de state ale lumii.
Pe fondul crizei mondiale, România a pierdut 10 poziții în clasamentul global privind
ușurința de a face afaceri.
Indexul global cu privire la „ușurința de a face afaceri” plasează România pe locul 45 în anul 2008 și,
respectiv, poziția 55 în anul 2009, în clasamentul celor 183 de state. Astfel în contextul crizei, România a
înregistrat o deteriorare a indexului cu 10 poziții. Graficul de mai jos ilustrează atât poziția României în
clasament, cât și vecinătăți importante în această ierarhie, din zona geografică de care aparține.
Grafic 2.3.a Poziția României în Clasamentul global DBR
Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială
După cum se poate observa, din punct de vedere al indexului global al „ușurinței de a face afaceri”, România
(locul 55) se poziționează în fața Poloniei (72), Republicii Cehe (74), dar în urma Ungariei (47) și chiar a
Bulgariei (44).
15
În schimb, aceste rezultate nu pot fi extrapolate la nivelul sectorului IMM sau al mediului de afaceri deoarece nu au
avut la bază eșantioane reprezentative la scară națională, ci s-au bazat pe eșantioane aleatorii de conveniență.
1
42 44 47
55
72 74
94
0
20
40
60
80
100
120
SG SK BG HU RO PL CZ MD

32. FundațiaPost-Privatizare
32
Graficul 2.3.b prezintă sintetic locurile obținute de România, din perspectiva fiecărui indicator cuprins în
această analiză, în dinamică pe doi ani 2009 și respectiv 2010. Analiza setului de 10 indicatori evidențiază
atât deteriorarea unor poziții deținute în anul anterior, cât și îmbunătățirea unor performanțe cu privire la alte
criterii de analiză.
Grafic 2.3.b Evoluția poziției României în funcție de fiecare indicator în anii 2010 și 2009
Sursa: Doing Business Report, 2009, 2010, Banca Mondială
Astfel, România pierde 10 locuri în acest clasament din punct de vedere al indexului global vizând mediul de
afaceri în ansamblul său. Această deteriorare a poziției în clasamentul global este cauzată, după cum arată
datele graficului 2.3.b, de pierderile de poziție la aproape toate criteriile de analiză, dar cu o pierdere mai
semnificativă, de exemplu, de 15 locuri la capitolul de disciplină contractuală în executarea contractelor, de
12 poziții în ceea ce privește ușurința de a deschide o afacere, coroborat cu pierderea de 4 locuri în clasament
în privința criteriului de închidere a afacerilor, obținerea autorizațiilor pentru construire, accesul la creditare,
precum și la capitolul de comerț exterior. În schimb, singurul criteriu unde poziția României în clasament s-a
îmbunătățit privește înregistrarea proprietății, respectiv, la poziția 92 comparativ cu locul 112 ocupat în anul
anterior.
Totodată, trebuie menționat faptul că deteriorarea poziției României în acest clasament poate fi pusă, cel
puțin parțial, pe seama unor schimbări pozitive înregistrate de celelalte 182 de țări cuprinse în acest studiu,
nu numai ca urmare a înrăutățirii situației proprii.
91
55
46
149
41
15
92
113
91
42
55
88
30
43
148
38
12
112
110
87
30
45
Închiderea unei afaceri
Executarea contractelor
Comerţul exterior
Plata impozitelor
Protejarea investitorilor
Accesul la creditare
Înregistrarea proprietăţii
Condiţiile de angajare
Autorizaţii pentru construcţii
Deschiderea unei afaceri
Mediul de Afaceri
2009 2010

33. FundațiaPost-Privatizare
33
Grafic 2.3.c Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „deschiderea unei afaceri”
Sursa: Doing Business Report 2010, Banca Mondială
Locul 42 la pornirea sau deschiderea unei afaceri. În România, înființarea unei afaceri are la bază 6 proceduri,
durează în medie 10 zile și costă 2,9% din venitul mediu pe locuitor, iar ponderea costurilor de inițiere a
afacerii, raportat la capitalul minim de pornire, se ridică la 0,9% din venitul mediu pe locuitor (ultimele
aspecte înregistrează o tendință de ușoară scădere în ultimii doi ani). Din perspectiva acestui index, România
se plasează înaintea Poloniei (117), Republicii Cehe (113), Moldovei (77), Slovaciei (66) și a Bulgariei (50),
dar în urma Ungariei (39).
Grafic 2.3.d Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „obținerea autorizațiilor de
construcție”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 91 pentru obținerea autorizațiilor de construcție. Procesul reclamă parcurgerea a 17 proceduri care
solicită o durată de 243 zile și al căror costuri se ridică la 87,9 % din venitul pe locuitor, pe o tendință
semnificativă de scădere comparativ cu anul 2007. Acest loc 91 poziționează România înaintea Poloniei
(164), Moldovei (161) și Bulgariei (119), dar în urma Ungariei (88), Republicii Cehe (76) și a Slovaciei (56).
4
39 42
50
66
77
113 117
0
20
40
60
80
100
120
140
SG HU RO BG SK MD CZ PL
2
56
76
88 91
119
161 164
0
40
80
120
160
200
SG SK CZ HU RO BG MD PL

34. FundațiaPost-Privatizare
34
Grafic 2.3.e Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „condiții de angajare pe
piața forței de muncă”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 113 pentru condiții de angajare a forței de muncă. Acest loc 113 poziționează România doar înaintea
Moldovei (141) și mult în urma Slovaciei (81), Ungariei (77), Poloniei (76), Bulgariei (53) și a Republicii Cehe,
care ocupă locul 25, fiind cel mai bine poziționată între toate statele din regiune, la acest capitol de analiză.
Grafic 2.3.f Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „înregistrarea proprietății”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 92 la capitolul înregistrarea proprietății. Acest proces impune, în România, parcurgerea a 8 proceduri,
care durează 48 de zile și costă 1,3 % din valoarea proprietății. Deși îmbunătățit cu 10 poziții în clasament,
acest indicator plasează România cu mult în urma multor țări din regiune: Polonia (88), Cehia (62), Ungaria
(61), Bulgaria (56). În acest clasament mondial se remarcă poziționarea pe primele locuri, a Republicii
Moldova (17) și Slovaciei (11).
1
25
53
76 77 81
113
141
0
40
80
120
160
SG CZ BG PL HU SK RO MD
11
16 17
56
61 62
88 92
0
20
40
60
80
100
120
SK SG MD BG HU CZ PL RO

35. FundațiaPost-Privatizare
35
Grafic 2.3.g Poziția României și vecinătăți în funcție de indicatorul „accesul la creditare”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 15 pentru accesul la credit. Această poziție avantajoasă în clasamentul mondial plasează România la
egalitate cu Polonia și Slovacia, dar și cu mult înaintea altor țări din regiune, respectiv Republica Moldova
(87), Republica Cehă (43), Ungaria (30). Pentru evitarea oricăror confuzii și pentru interpretarea corectă a
acestor rezultate, trebuie subliniat că metodologia DBR pentru analiza acestui index nu are în vedere
disponibilitatea finanțării din perspectiva cererii de credit a firmelor, ci alte elemente privind siguranța și
transparența în piață, respectiv, cele care țin de prevederi legislative cu caracter executoriu în beneficiul
creditorilor și furnizarea publică de informații în privința debitorilor. Cu privire la cazul concret al României,
acest loc 15 s-a obținut pe baza unui scor de 8 puncte în ceea ce privește indexul solidității drepturilor legale
executorii (0-10), 5 puncte cu referire la indexul profunzimii informațiilor referitoare la creditare (0-6) și privit
prin prisma acoperirii oferite de Registrul public care cuprinde 5,7% din populația adultă a țării.
Grafic 2.3.h Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „protecția investitorilor”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 41 pentru protecția investitorilor. S-a atribuit României locul 41 în baza unui index de 9 referitor la
cuprinderea informațiilor publice (index evoluând conform metodologiei de la 0-10), un index de 4 pe o scală
de 10 unități care evaluează ușurința identificării acționariatului și nu în ultimul rând, pentru un scor de 6
puncte din maximum 10, pentru soliditatea protecției investitorilor. Acest loc poziționează România la același
nivel cu Polonia și Bulgaria și mult în fața Ungariei (119), Republicii Moldova (109), Slovaciei (109) și
Republicii Cehe (93).
4 4
15 15 15
30
43
87
0
20
40
60
80
100
SG BG RO PL SK HU CZ MD
2
41 41 41
93
109 109
119
0
20
40
60
80
100
120
140
SG BG RO PL CZ SK MD HU

36. FundațiaPost-Privatizare
36
Grafic 2.3.i Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „plata taxelor și impozitelor”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 149 pentru plata taxelor și impozitelor. Acest index plasează România pe locul 149 în acest clasament
mondial cu un număr de plăți pe an de 113, cu proceduri de plată care presupun un număr de 202 ore
alocate, cu un nivel al impozitului pe profitul brut de 16,0%, taxe de muncă și contribuții de asigurări sociale
în procent de 34,2% și cu o rată a fiscalității totale ce se ridică la 44,6%. De asemenea, graficul arată că
toate țările din regiune incluse în această analiză de detaliu se plasează în partea a II-a a clasamentului
mondial respectiv de la poziția 95, ocupată de Bulgaria la locul 151 deținut de Polonia. Cu excepția Poloniei,
România are poziția cea mai dezavantajoasă, ceea ce conduce la concluzia necesității adoptării unor politici
publice, reglementări și sisteme menite să simplifice și să ușureze birocrația cerută de procedurile
administrative de plată a taxelor și impozitelor.
Grafic 2.3.j Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „comerțul exterior”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 46 în ceea ce privește comerțul exterior. Cu o ușoară deteriorare a poziției în clasament, acest loc a
rezultat ca urmare a unui număr de 5 documente cerute de operațiunile de export și respectiv 6 la import,
care solicită circa 12 zile ca durată pentru asigurarea conformității la export și respectiv 13 zile pentru
operațiunile la import, ceea ce reclamă costuri de 1.275 dolari SUA per container la export și respectiv 1.175
dolari SUA per container la import. Totuși poziția României se situează cu mult în fața altor state din regiune,
respectiv Republica Moldova (140), Slovacia (113), Bulgaria (106), Ungaria (70) și Cehia (53).
5
95
101
119 121 122
149 151
0
30
60
90
120
150
180
SG BG MD SK CZ HU RO PL
1
42 46
53
70
140
106
113
0
40
80
120
160
SG PL RO CZ HU MD BG SK

37. FundațiaPost-Privatizare
37
Grafic 2.3.k Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „executarea contractelor”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 55 pentru impunerea disciplinei contractuale. Conform identificării efectuate de studiu România
figurează cu un număr de 31 de proceduri de urmat, o durată de 512 zile pentru parcurgerea lor și un cost ce
se ridică la 28,9% din valoarea reclamată. Această poziție plasează România cu mult în fața Bulgariei (87),
Cehiei (82), Poloniei (75) și Slovaciei (61), dar cu mult în urma Ungariei (14) și a Republicii Moldova (22).
Grafic 2.3.l Poziția României și vecinătăți în clasament în funcție de indicatorul „închiderea unei afaceri”
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Locul 91 pentru capitolul închiderea unei afaceri. Procedurile aferente durează în medie 3,3 ani și reclamă un
cost care se ridică la 11% din valoarea patrimoniului. Acest indicator poziționa România în urma multor state
din regiune precum Slovacia (39), Ungaria (58), Bulgaria (78), Polonia (85) și Republica Moldova (90), dar
totuși în fața Republicii Cehe care deținea locul 116 în clasamentul efectuat de DBR.
13 14
22
55
61
75
82
87
0
20
40
60
80
100
SG HU MD RO SK PL CZ BG
2
39
58
78
85 90 91
116
0
30
60
90
120
150
SG SK HU BG PL MD RO CZ

38. FundațiaPost-Privatizare
38
2.3.2. România în contextul competitivității globale
Pentru a completa tabloul despre competitivitatea mediului de afaceri din România din perspectiva
rapoartelor și studiilor efectuate de diferite organisme internaționale, în continuare sunt prezentate
principalele concluzii ale lucrării Indexul Competitivității Globale elaborat de Forumul Economic Mondial (The
World Economic Forum).
Raportul Competitivității Globale (Global Competitiveness Report)
Cerințe de bază
Instituții
Infrastructură
Economii bazate pe factorii de
producție
Creșterea eficienței
Educație superioară și training
Eficiența pieței de produse
Eficiența pieței muncii
Economii bazate pe eficiență
Inovație și complexitate
Complexitatea afacerilor Economii bazate pe inovație
Sursa: Indexul Competitivității Globale, 2009.
Schema16
de mai sus, care stă la baza fundamentării Indexului Competitivității Globale (ICG), arată că în
primele etape de dezvoltare, economia statelor se bazează pe factorii de producție, iar țările sunt competitive
în funcție de resursele de care dispun: forță de muncă și resurse naturale. Companiile sunt competitive în
baza prețurilor, vând produse sau servicii, iar productivitatea scăzută se reflectă și asupra salariilor scăzute.
Menținerea competitivității în acest stadiu de dezvoltare implică, în primul rând, buna funcționare a
instituțiilor publice și private, o infrastructură dezvoltată, un cadru macroeconomic stabil, precum și forță de
muncă sănătoasă și cu cel puțin un nivel de bază al educației. Odată cu creșterea salariilor în urma
dezvoltării, țările trec într-un alt stadiu de dezvoltare economică și atunci sunt necesare un proces de
producție mai eficient și o calitate mai mare a produselor. În acest stadiu, competitivitatea se bazează pe un
nivel de educație mai ridicat, o piață de produse mai eficientă și o piață a forței de muncă mai dezvoltată,
piețe financiare mai complexe, existența economiei de scală și abilitatea de a implementa noi tehnologii.
Nivelul superior îl reprezintă economiile bazate pe inovație care își permit susținerea unor salarii mai mari și
un standard de viață ridicat, ca urmare a derulării unor afaceri competitive prin produse noi și originale. La
acest nivel, companiile concurează prin inovație, prin dezvoltarea de produse noi și diversificate, utilizând cele
mai complexe sisteme de afaceri.
16
Analiza bunelor practici internaționale, studiu comparativ de fundamentare a Strategiei Guvernamentale pentru
dezvoltarea și îmbunătățirea mediului de afaceri în perspectiva 2011-2015, MECMA 2010.

39. FundațiaPost-Privatizare
39
România are o economie care se orientează către eficiență, corespunzător unui nivel
mediu de dezvoltare
Corespunzător rezultatelor acestui studiu, profilul României poate fi schițat astfel:
România se încadrează în categoria economiilor orientate către eficiență, corespunzătoare unui nivel
mediu de dezvoltare;
Pe ansamblu, România se situează în anul 2009 pe poziția 64 între cele 133 state care fac obiectul
analizei. Conform ediției din 2010 România mai pierde 3 poziții în această ierarhie, aflându-se pe
locul 67, poziție care o plasează înaintea Bulgariei (71), dar totuși în urma Republicii Cehe (36),
Poloniei (39), Ungariei (loc 52) și Slovaciei (locul 60);
Indexul cerințe de bază (care include piloni precum instituții, infrastructura, cadrul macroeconomic,
sănătate și educație), indica pentru România o îmbunătățire a poziției, fiind plasată pe locul 77 față
de locul 86 deținut anterior. Avansul se datorează îmbunătățirii poziției în ceea ce privește
infrastructura (de la 110 la 92), cadrul instituțional cu 3 poziții câștigate în clasament, precum și
menținerea poziției la pilonul sănătate și educație primară;
Indexul stimulatori ai eficienței (este un index compozit cuprinzând: educația universitară și formarea
continuă, eficiența pieței mărfurilor, eficiența pieței muncii, gradul de complexitate al pieței
financiare, promptitudinea și ușurința propagării tehnologiilor, precum și dimensiunea pieței interne).
Acest index situează România pe locul 54, comparativ cu locul 49 în anul anterior;
Indexul factori de complexitate și inovare (însumează doi piloni: gradul de complexitate al afacerilor și
inovarea). Din această perspectivă, per total, România în contextul crizei pierde în clasament 16
poziții, respectiv de la 75 la 91. Defalcat pe piloni, România pierde 10 poziții în ceea ce privește
gradul de complexitate al afacerilor și 17 poziții la inovare.
În schimb, ecartul mic care desparte România de „campionii” în planul competitivității globale (spre exemplu
1,5 puncte față de Elveția pe o scală cu 7 puncte) și poziționarea la mijlocul clasamentului celor 139 de țări
cuprinse în studiu, evidențiază faptul că trebuie să facă față unui mediu concurențial foarte strâns.
În efortul său de a-și mări competitivitatea globală, România ar trebui să acționeze pentru recuperarea
decalajului care o separă de statele europene la capitole precum: infrastructura fizică de utilități publice dar și
de bază materială pentru afaceri, inovația în economie, consolidarea capacității instituțiilor, pregătirea
tehnologică și complexitatea afacerilor.
Conform Indexului Competitivității Globale, factorii cei mai problematici care induc dificultăți în mediul de
afaceri din România sunt instabilitatea reglementărilor de natură fiscală și a politicilor publice din acest
domeniu.
Pozițiile deținute de România și o serie de state europene din aceeași regiune geografică, corespunzător
fiecăruia dintre pilonii competitivității globale sunt prezentate detaliat în versiunea electronică a Anexei II –
Tabele statistice (disponibilă pe website-ul www.esimplu.ro, secțiunea “Resurse de afaceri” și pe site-ul
www.postprivatizare.ro, secțiunea “Publicații”).

40. FundațiaPost-Privatizare
40
Concluzii:
În plan macroeconomic, economia României în anul 2009 se caracterizează prin:
După mulți ani de creștere economică alertă și pozitivă se atinge un punct de
inflexiune, prin scăderea bruscă și accentuată a PIB (-7,1%, după o creștere cu +7,3%
în anul 2008);
Rata inflației IPC a fost ținută sub control atingând un nivel de 5,6% în 2008 și 4,7%
în decembrie 2009. În ultimul deceniu Banca Națională a României a înregistrat
performanțe notabile în controlul inflației. Începând cu anul 2004 s-a înregistrat o rată
a inflației cu o singură cifră, rezultat care s-a menținut în tot acest interval, inclusiv în
anul 2009;
Rata medie anuală de creștere a șomajului după o perioadă relativ lungă de timp, a
fost deteriorată semnificativ în anul 2009, ridicându-se la 7,8 %;
S-a înregistrat o deteriorare puternică a deficitului bugetar (8,3% din PIB, comparativ
cu 5,4 % din PIB în anul anterior);
A intervenit o depreciere a monedei naționale încă din primul trimestru al anului, până
la cotații de 4,2 - 4,3 lei/euro, care a generat o creștere a cursului de schimb cu
aproximativ 15,2%;
Diminuarea substanțială a deficitului de cont curent (4,5 % față de 11,6 % din PIB în
anul 2008);
Controlul inflației s-a obținut pe fondul unor măsuri luate în planul accizării țigărilor
înainte de termenul planificat, deprecierii monedei naționale, ajustării timpurii în
sectorul neguvernamental, dar insuficiente în cel public, al rigidităților de pe piața
mărfurilor și serviciilor, precum și de pe piața muncii. Deși anacronice în raport cu
economia de piață, acestea au acționat ca o frână în procesul de escaladare a prețurilor
de consum;
Planul guvernamental de gestionare a crizei, introdus de autoritățile române începând
cu luna aprilie a anului 2009, a avut la bază un acord de împrumut cu Uniunea
Europeană, Fondul Monetar Internațional și alte instituții financiare internaționale, în
valoare totală de 20 miliarde de euro;
BNR a elaborat, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice, un Plan strategic de
acțiune în sectorul bancar care a reprezentat totodată una dintre condiționalitățile
acordului stand-by încheiat cu FMI. Conform acestui plan, punctul de plecare pentru
gestiunea crizelor financiar-bancare este acela al aplicării soluțiilor private, de piață,
bazate pe situația grupului bancar luat ca întreg și pe responsabilizarea acționariatului
pentru acordarea de sprijin cu fonduri suplimentare.
Spre deosebire de alte state confruntate cu criza, în România nu a fost necesară
acordarea de sprijin prin injectarea de fonduri publice pentru instituțiile de credit,
această sarcină revenind, ca urmare a negocierilor, acționarilor băncilor comerciale;
PIB-ul pe cap de locuitor al României a scăzut atingând nivelul de 5.400 Euro pe un

41. FundațiaPost-Privatizare
41
locuitor, ceea ce reprezintă un nivel de patru ori mai mic decât media din UE-27;
Importurile au crescut mai rapid decât exporturile ca efect al cererii de consum dar și al
aprecierii monedei naționale în raport cu cele mai importante valute (Euro și USD);
În condițiile diminuării fluxurilor investiționale către România s-a realizat totuși
creșterea rezervelor valutare ale țării, ca urmare a intrării în efectivitate a acordului
stand by de împrumut cu FMI;
În pofida cadrului macroeconomic nefavorabil și a impredictibilității ce a caracterizat
anul 2009, contribuția sectorului privat la formarea PIB se menține la nivelul de 70,5%
datorită ajustărilor prompte efectuate de sectorul privat în noul context.
Sub aspectul impactului crizei asupra IMM
133.000 de IMM-uri și-au suspendat activitatea, ceea ce reprezintă o creștere de peste
11 ori față de 2007;
43.600 firme au fost radiate din Registrul Comerțului, ceea ce reprezintă o creștere de
peste 2,3 ori față de numărul înregistrat în 2007;
Procesul de înființare de noi IMM-uri a încetinit, cu toate acestea s-a înființat un număr
de 116.000 noi firme;
Principala formă de ieșire din piață a fost suspendarea activității, numărul firmelor
suspendate fiind de 3 ori mai mare în comparație cu numărul radierilor.
Cele mai afectate sectoare de activitate au fost serviciile de intermediere imobiliară,
construcțiile, industria și serviciile de administrare și sprijin, comerțul cu ridicata și cu
amănuntul;
Cele mai multe noi entități juridice s-au înființat în sfera activităților profesionale,
științifice și tehnice;
Sub aspectul competitivității sectorului de afaceri din România
Conform cu Doing Business Report 2010, România ocupa în anul 2009 locul 55 din 183 de
state evaluate, înregistrând pe fond de criză mondială o deteriorare de 10 poziții a locului
deținut în anul anterior.

42. FundațiaPost-Privatizare
42
3. EVOLUȚIA SECTORULUI DE AFACERI ÎN ROMÂNIA
După douăzeci de ani de eforturi conjugate pentru construirea unui stat democratic și a unei economii
funcționale de piață, în vederea atingerii obiectivelor de aderare și de integrare în structurile UE, sectorul
privat al afacerilor a dobândit un rol primordial și îndeplinește funcții vitale în dezvoltarea de ansamblu a țării.
Astfel sectorul afacerilor este recunoscut ca fiind agentul principal pentru mobilizarea capitalului, valorificarea
resurselor naturale în vederea creării de valoare adăugată, producerea bunurilor și serviciilor necesare
consumului populației, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii, mijloacelor și tehnologiilor de
derulare a unui comerț modern.
Ca urmare a faptului că structura sectorului economic de afaceri din România este bazată preponderent pe
IMM-uri, rolul acestuia în dezvoltarea economică este strâns legat de cel al întreprinzătorilor și al spiritului
antreprenorial din societatea românească.
După cum s-a evidențiat în capitolul anterior, sectorul de afaceri din România în cursul anului 2008 și
respectiv 2009 s-a confruntat cu un cadru macroeconomic dificil, cu schimbări intempestive de amploare și la
intervale scurte de timp și cu o deteriorare a climatului de afaceri general, ca urmare a impactului, deși ușor
întârziat totuși brutal, al crizei financiare și, ulterior economice. Prin urmare, sectorul de afaceri a fost nevoit
să evolueze într-un mediu caracterizat de turbulențe, incertitudine și foarte slabă predictibilitate.
La aceste condiții, care au determinat parametrii de evoluție ai sectorului de afaceri, se adaugă absența
oricărei experiențe anterioare în gestionarea efectelor ciclicității dezvoltării economice, respectiv a perioadelor
de creștere, de recesiune și de criză economică, ceea ce a condus la agravarea acțiunii factorilor psihologici de
influență, precum neîncrederea, incapacitatea de asumare a riscurilor, aversiunea față de incertitudine, etc.
Ca o consecință a manifestării acestor caracteristici, evoluțiile din sectorul economic al afacerilor sunt mai
ușor de urmărit apelându-se la indici de creștere ai diferiților indicatori economici, la intervale scurte de timp,
respectiv trimestrial.
3.1. Principalii indicatori privind producția industrială
Astfel, urmărind evoluția indicilor de creștere a producției în minerit și excavație, în industria prelucrătoare,
electricitate, gaz, furnizare de abur și aer condiționat în România comparativ cu toate statele membre ale UE
(UE-27) și respectiv cu vechile state membre (UE-15), în graficul 3.1.a se constată descreșterea semnificativă
în cazul statelor UE, care s-a declanșat mai timpuriu (în al patrulea trimestru al anului 2007), mai exact cu o
jumătate de an înainte de a se manifesta în România. Începând din al treilea trimestru al anului 2008,
evoluțiile au fost contradictorii, la începutul intervalului fiind puternic descrescătoare, urmând ca din al doilea
trimestru al anului 2009 să se observe o revenire înscrisă pe un trend crescător. Ulterior, în primele trei
trimestre ale anului 2010 se constată o relativă stagnare. De asemenea, graficul arată că procesul de
redresare a început mai întâi în România, comparativ cu UE-27 și UE-15. Totodată, se evidențiază că la nivel
de UE-27 și respectiv UE-15, fenomenul de redresare odată declanșat a urmat o traiectorie mai ascendentă
până în al doilea trimestru al anului 2010, în comparație cu situația din România.

43. FundațiaPost-Privatizare
43
Grafic 3.1.a Evoluția indicilor de creștere ai producției în minerit și excavație, în industria prelucrătoare,
electricitate, gaz, furnizare de abur și aer condiționat în România comparativ cu UE-27 și, respectiv UE-15
(variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Grafic 3.1.b Evoluția indicilor de creștere a producției intermediare și a bunurilor de capital în România
comparativ cu UE-27 și respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Cu referire la evoluția indicilor de creștere a producției intermediare și a bunurilor de capital în România
comparativ cu UE-27 și respectiv UE-15 (graficul 3.1.b) se evidențiază faptul că tendința descrescătoare s-a
produs cu un trimestru mai târziu în România în comparație cu țările UE. De asemenea, evoluția indicatorilor
reflectă aceeași configurație a trendului pe întreaga perioadă. În schimb, cu privire la acest indicator,
revenirea din recesiune s-a produs în aproximativ același timp atât în UE, cât și în România, dar cu efect
nesustenabil.
-20%
-15%
-10%
-5%
0%
5%
10%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15
-30%
-25%
-20%
-15%
-10%
-5%
0%
5%
10%
15%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15

44. FundațiaPost-Privatizare
44
Grafic 3.1.c Evoluția indicilor de creștere a producției de energie în România comparativ cu UE-27 și,
respectiv UE-15.
Sursa: INS baza de date TEMPO
Urmărirea traiectoriei evoluției indicilor de creștere trimestrială a producției de energie în România comparativ
cu UE-27 și, respectiv UE-15 (graficul 3.1.c), scoate în evidență variații mari în timp precum și o dinamică
trimestrială relativ similară cu situația de ansamblu la nivelul UE-27.
Grafic 3.1.d Evoluția indicilor de creștere a producției de energie în România comparativ cu UE-27 și
respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Totodată, se poate sublinia faptul că reîncadrarea pe o curbă ascendentă s-a produs în România chiar cu
două trimestre mai devreme față de evoluția sectorului energetic din țările vechi membre ale Uniunii
Europene, ceea ce pune în evidență un potențial de redresare mai bun al sectorului energetic atât sub
influența ofertei, cât și sub presiunea cererii de energie electrică.
75
80
85
90
95
100
105
110
115
2007Q1
2007Q2
2007Q3
2007Q4
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15
-30%
-20%
-10%
0%
10%
20%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15

45. FundațiaPost-Privatizare
45
Grafic 3.1.e Evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de capital în România comparativ cu UE-27
și respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de capital în România comparativ cu UE-27 și respectiv
UE-15 scoate în relief un declin care a intervenit cu un trimestru mai târziu. În afara acestui decalaj de timp în
ceea ce privește debutul declinului, tendințele configurate de variația inter-anuală a indicilor de creștere
(graficul 3.1.e), sunt asemănătoare, dar la nivele care indică o recesiune chiar mai profundă în UE.
Grafic 3.1.f Evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de folosință îndelungată în România
comparativ cu UE-27 și respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
În schimb, evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de folosință îndelungată în România indică o
cădere semnificativă care s-a produs drept urmare a scăderii intervenite încă din al doilea trimestru al anului
2008, urmată de o relativă stagnare în trimestrul al patrulea al anului 2008 și o cădere continuă în cursul
anului 2009.
De asemenea, graficul de mai sus pune în evidență o oarecare redresare începând cu al doilea trimestru al
anului 2010, comparativ cu UE-27 și respectiv UE-15. Totuși, și la această categorie de bunuri, redresarea a
început mai târziu în România. Această situație poate fi expresia vulnerabilității pieței interne pentru
produsele de folosință îndelungată, luând în considerare faptul că achiziționarea acestor categorii de bunuri
de către familii impune apelarea la creditele de consum, ce s-au restrâns serios în oferta băncilor.
-30%
-20%
-10%
0%
10%
20%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15
-25%
-20%
-15%
-10%
-5%
0%
5%
10%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15

46. FundațiaPost-Privatizare
46
Grafic 3.1.g Evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de larg consum în România comparativ cu
UE-27 și respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Evoluția indicilor de creștere a producției de bunuri de larg consum în România comparativ cu UE-27 și ,
respectiv UE-15, redată prin intermediul reprezentării grafice 3.1.g, evidențiază o recesiune mai profundă în
România, spre deosebire de UE-27 și respectiv UE-15. Cu toate aceste evoluții oscilatorii, valorile indicilor de
creștere au fost superioare celor din UE-27 și UE-15 până la sfârșitul ultimului trimestru din 2008. După acest
moment, valorile indicilor de creștere scad sub nivelele din Uniunea Europeană, ceea ce pune în evidență
faptul că ieșirea din recesiune în România este mai întârziată comparativ cu situația la nivelul UE-27 și
respectiv UE-15.
3.2. Evoluția sectorului Comerț
Ca o concluzie desprinsă din capitolul anterior, la nivel internațional, România se află în categoria economiilor
care au în vedere orientarea către eficiență, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare, iar sectorul privat
al afacerilor pe segmentul IMM se bazează pe producerea și furnizarea de servicii.
Din această perspectivă, analiza evoluțiilor cifrei de afaceri obținută în sectorul Serviciilor, cu predilecție în
subsectorul comerțul cu ridicata și cu amănuntul, reparații de vehicule, precum și în sectorul Construcțiilor,
sunt ilustrative și explicative pentru schimbările din economia țării în perioada de recesiune și, mai ales,
pentru eforturile de redresare a situației și căutarea căilor de ieșire din criză.
-10%
-5%
0%
5%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15

47. FundațiaPost-Privatizare
47
Grafic 3.2.a Evoluția indicilor de creștere a cifrei de afaceri în comerțul cu ridicata și cu amănuntul, reparații
vehicule, în România comparativ cu UE-27 și respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Astfel, după cum se poate urmări în graficul 3.2.a, variațiile inter-anuale ale indicatorilor privind evoluția cifrei
de afaceri a sectorului comerț descriu tendințe similare sub aspectul configurației, precum și un decalaj de
timp care se manifestă atât la debutul crizei, cât și prin ieșirea mai întârziată din recesiune.
3.3. Evoluții în sectorul Construcții
Grafic 3.3.a Evoluția indicilor de creștere în sectorul Construcții, în România comparativ cu UE-27 și
respectiv UE-15 (variație inter-anuală)
Sursa: INS baza de date TEMPO
Mulți ani la rând, sectorul Construcții a jucat un rol major în obținerea performanței de creștere economică în
România, respectiv până în anul 2008, inclusiv. În același timp, trebuie evidențiat faptul că evoluțiile puternic
descrescătoare înregistrate ulterior de către acest sector au contribuit substanțial la intrarea țării în recesiune.
Căderea abruptă din sectorul Construcții, deși mai târzie, a fost mult mai severă. Fără nici un echivoc, variația
inter-anuală a indicilor de creștere a sectorului Construcții, ilustrată prin intermediul graficului 3.3.a, scoate în
relief căderea abruptă în comparație cu evoluțiile din UE-27 și, respectiv UE-15, precum și faptul că ieșirea din
criză, respectiv redresarea acestui sector nu s-au produs încă nici pe parcursul anului 2010, ceea ce este o
mare pierdere pentru întreaga economie.
-20%
-10%
0%
10%
20%
30%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15
-30%
-20%
-10%
0%
10%
20%
30%
40%
50%
2008Q1
2008Q2
2008Q3
2008Q4
2009Q1
2009Q2
2009Q3
2009Q4
2010Q1
2010Q2
2010Q3
România UE27 UE15

48. FundațiaPost-Privatizare
48
Concluzii
O instalare mai târzie a crizei în România în comparație cu UE-27, pusă în
evidență de tendințele descrescătoare care pornesc cu un decalaj de timp
atât în cazul producției de minerit, cât și de bunuri de folosință îndelungată;
O volatilitate mare a seriei de date înregistrate la nivelul sectorului economic
din România, care își are explicația în dimensiunea de ansamblu a
economiei, ca efect în planul statisticii;
Tendința în cazul producției intermediare și de bunuri de capital este mai
bună decât cea în cazul producției de bunuri de consum, ceea ce pune în
evidență semnale de relansare mai timpurie a industriei, cu efect pozitiv
asupra exporturilor, în timp ce redresarea din sfera consumului va dura mai
mult timp;
Curbele care descriu tendințele pe termen scurt ilustrează faptul că reculul a
fost diferențiat pe ramuri industriale, iar numărul „anilor pierduți” ca urmare
a declinului din perioada crizei diferă în mod corespunzător;
Căderea din sectorul Construcții, deși mai târzie, a fost mult mai severă în
comparație atât cu UE-27 cât și cu UE-15, iar redresarea încă nu s-a produs,
ceea ce înseamnă o mare pierdere pentru întreaga economie a țării.

49. FundațiaPost-Privatizare
49
4. DEMOGRAFIE ȘI DINAMICĂ ÎN SECTORUL IMM DIN ROMÂNIA
4.1. Schimbări în demografia IMM
Întreprinderile mici și mijlocii continuă să joace un rol esențial în economia europeană, în special în condițiile
în care țările din Uniunea Europeană atât în ansamblul lor, cât și fiecare în parte, caută resurse și soluții
pentru ieșirea din criză și relansarea economică. În acest context, IMM-urile reprezintă o sursă de inițiativă
antreprenorială și inovare care poate contribui la crearea de noi locuri de muncă în compensarea celor
desființate ca urmare a recesiunii economice mondiale.
Creștere demografică întreruptă și dinamică încetinită a numărului total de IMM în
anul 2009
În anul 2009, pe fondul acțiunii crizei financiare și economice. s-a înregistrat, pentru prima dată după 4 ani
de creștere demografică continuă, o scădere în cifre absolute a numărului de IMM-uri înregistrate în România.
Astfel, la 31 decembrie 2009 numărul de IMM-uri înregistrate la Registrul Comerțului se ridica la un total de
625.458 de întreprinderi față de 662.024 existente la același moment al anului 2008, dinamica demografică
pe total IMM, înregistrând o reducere cu 6,5 % în comparație cu anul anterior. Totuși nivelul de dezvoltare
demografică din 2009 se menține superior celui atins în anul 2007, fapt ilustrat printr-un indice de creștere
de 128,7%.
Din numărul total de IMM-uri înregistrate la sfârșitul anului 2009, numai 379.627 au fost active17
, ceea ce
reprezintă 60,6%, procent atins de asemenea și la nivelul anului 2008. De altfel, trebuie subliniat faptul că în
pofida caracteristicilor macroeconomice foarte diferite ale celor doi ani consecutivi, respectiv anul 2008,
considerat la nivelul economiei naționale ca fiind anul cu cea mai mare creștere economică din ultimii patru
ani și anul 2009 caracterizat de recesiune economică, raportul între numărul întreprinderilor mici și mijlocii
înregistrate și numărul celor active se menține la același nivel.
Tabel 4.1.a Numărul de IMM-uri înregistrate, pe total și clase de mărime în intervalul 2000-2009
Categoria 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Micro 375.804 374.255 377.499 417.366 358.787 386.561 410.763 431.029 602.711 573.299
Mici 29.121 30.340 30.231 33.856 36.392 39.128 43.419 47.022 49.560 43.724
Mijlocii 7.504 7.737 7.761 8.147 9.121 9.158 9.322 9.577 9.753 8.435
Total 412.429 412.332 415.491 459.369 404.300 434.847 463.504 487.628 662.024 625.458
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
Două intervale de creștere demografică continuă a sectorului IMM în perioada 2000-
2009
În conformitate cu datele demografice în dinamică, prezentate în tabelul 4.1.a, în perioada 2000-2009 se
evidențiază o creștere demografică susținută, de 51,6%.
17
Întreprinderi care au depus bilanț contabil și care au înregistrat o cifră de afaceri mai mare decât zero.

50. FundațiaPost-Privatizare
50
De asemenea, din perspectiva dezvoltării demografice a sectorului IMM, seria de date prezentată sinoptic în
tabelul de mai sus pune în evidență două intervale de dezvoltare continuă a acestuia. Astfel, urmărind
evoluția pe 10 ani a numărului de IMM-uri, se remarcă primul interval de creștere demografică între anii
2000-2003 și cel de-al doilea interval de creștere continuă începând cu 2005 până în 2008. Practic, la
sfârșitul anului 2008, sectorul IMM atinge cel mai înalt nivel de dezvoltare din punct de vedere demografic
(dar nu și de activitate), respectiv un număr de 662.024 de firme înregistrate la Registrul Comerțului.
În consecință, datele din tabelul de mai sus scot în relief o situație specifică întâlnită în anul 2004. În acel an,
după un interval de creștere, evoluția sectorului IMM a fost întreruptă de un declin destul de accentuat,
marcând astfel prima criză demografică a sectorului IMM, soldată cu dispariția a 55.069 de firme. Pierderea
înregistrată o depășește pe cea din anul 2009, când a avut loc o reducere pe total sector IMM de 36.566 de
firme. De menționat faptul că declinul înregistrat în anul 2004 nu s-a datorat condițiilor economice, ci aplicării
unor prevederi legale de ordin administrativ.
În următorii patru ani ce au succedat momentului de criză în dezvoltarea demografică din 2004, sectorul IMM
a înregistrat o revenire puternică care a permis reîncadrarea pe o curbă continuu ascendentă a numărului de
IMM-uri până în anul 2008, când se atinge cel mai înalt nivel în dezvoltarea acestuia.
4.1.1. Situația întreprinderilor mici și mijlocii pe clase de mărime
Grafic 4.1.a Structura sectorului IMM pe clase de mărime a IMM-urilor înregistrate în anul 2009
Sursa: Date ONRC, la 31 decembrie 2009 (procentele din grafic
au fost rotunjite)
Atât în anul 2008 cât și în anul 2009, pe fondul de creștere demografică susținută a sectorului IMM din
România, microîntreprinderile și-au mărit ponderea în structura de ansamblu a întreprinderilor înregistrate la
Registrul Comerțului. De altfel, din numărul total de IMM-uri înregistrate, microîntreprinderile au avut cea mai
substanțială pondere de-a lungul întregii perioade analizate, cu câteva excepții, respectiv 2006 și 2007, când
procentul acestora scăzuse la 88,4 % pentru ca ulterior să crească din nou la 91,0% în anul 2008 și să
ajungă la 91,7% în anul 2009.
Micro
92%
Mici
7%
Mijlocii
1%

51. FundațiaPost-Privatizare
51
Ponderea ridicată a microîntreprinderilor nu este de natură conjuncturală. Explicația proporției foarte mari în
structura sectorului IMM pe o perioadă de lungă durată poate fi pusă în relație cu mai mulți factori de
influență. Printre aceștia poate fi invocat nivelul scăzut al capitalului intern precum și faptul că majoritatea
investitorilor români fac primul pas în afaceri înființând microîntreprinderi care, pe parcursul ciclului lor de
viață, nu au șanse foarte mari de a avansa în clasele de mărime superioare.
În același timp, această situație poate fi pusă în legătură cu factorii de ordin legislativ și, nu în ultimul rând,
cu politicile publice și măsurile de natură fiscală care au încurajat mai mult multiplicarea numărului de noi
entități juridice decât consolidarea și dezvoltarea celor deja înregistrate. Întreprinzătorii au fost practic
motivați chiar să abandoneze „în adormire” firme înființate anterior și să inițieze o nouă afacere pentru a
putea beneficia de stimulentele și facilitățile fiscale sau de un regim de impozitare mai avantajos. Anterior
anului 2010 micro-întreprinderile din România s-au bucurat de unele facilități în ceea ce privește impozitarea
(impozitul preferențial de 1,5 - 3% din cifra de afaceri, față de 16% - cotă unică pentru celelalte categorii de
mărime). De asemenea, introducerea Noului Cod al Muncii în martie 2003, cu modificările ulterioare, a
încurajat fenomenul de externalizare a serviciilor către foștii angajați, oportunitate care a condus la înființarea
de microîntreprinderi și la creșterea numărului acestora.
Pe de altă parte, preponderența microîntreprinderilor în structura sectorului IMM, pe o perioadă îndelungată,
poate fi o indicație și asupra unui fenomen de stagnare a dezvoltării firmelor la nivelul de microîntreprindere.
Această structură a sectorului și constrângerea de a rămâne „la scară mică” evidențiază mișcări
nesemnificative ale firmelor între cele trei clase de mărime (micro, mici și mijlocii), definite conform
reglementărilor din România și din UE. Astfel, în absența creșterii sau a unei dezvoltări nesemnificative a
întreprinderilor pe parcursul ciclului de viață, nu se înregistrează modificări de structură în cadrul sectorului
IMM.
Analiza în termeni relativi a datelor din tabelul 4.1.a, în care se prezintă numărul de IMM-uri pe clase de
mărime, arată că între cele două momente ale seriei de date a intervenit o ușoară creștere a rolului
întreprinderilor de dimensiune mică (de la 7,0% în 2000 la 9,6% în 2007) și, respectiv a celor din clasa
mijlocie (de la 1,8% în 2000 la 2,0% în 2007), perioadă care coincide cu cele mai mari influxuri de capital
străin și investiții străine directe în economia României.
În aceste condiții, se poate concluziona că preponderența microîntreprinderilor reprezintă o caracteristică a
dezvoltării de lungă durată a sectorului IMM din România, fapt care poate ridica probleme de competitivitate
în competiția lor pe piața internă a UE.
Rata de activitate, calculată ca raport dintre numărul firmelor active și numărul firmelor înregistrate, se
menține constantă în 2008 și 2009, respectiv cu valori de 57,0% la microîntreprinderi, de 97,0% la
întreprinderile mici și de 99,0% în cazul întreprinderilor din clasa mijlocie. Nu același lucru se poate menționa
despre distribuția după categoria de mărime a IMM-urilor active, în cei doi ani analizați.

52. FundațiaPost-Privatizare
52
Grafic 4.1.b Structura sectorului IMM, pe clase de mărime a IMM-urilor active, la nivelul anului 2009
Sursa: Date ONRC, la 31 decembrie 2009 (procentele din grafic
au fost rotunjite)
Din comparația modului de distribuție pe clase de mărime a numărului de IMM-uri înregistrate și, respectiv a
numărului de IMM-uri active la nivelul anului 2009, se poate observa faptul că ponderea microîntreprinderilor
scade la 87%, în timp ce cea a întreprinderilor mici crește la 11%. În schimb, categoria de întreprinderi
mijlocii își păstrează ponderea la nivelul de 2% în cele două situații luate în analiză. Cauzele inactivității unui
procent însemnat de microîntreprinderi (43%) din cele cuprinse în baza de date a ONRC (deși aceasta ar fi
trebuit să conțină, în general, numai firmele active care au depus bilanț si au o cifră de afaceri mai mare
decât zero), ar putea să facă subiectul unei cercetări calitative separate, după modelul Observatorului IMM-
urilor elaborat la nivelul Uniunii Europene. Oricum, datele disponibile ilustrează că ratele de activitate cele
mai scăzute se întâlnesc la microîntreprinderile din sectorul Comerț (59,0%) și respectiv din Construcții
(55,0%).
4.1.2. Dinamica sectorului IMM pe sectoare de activitate
Performanțe negative din punct de vedere demografic în toate sectoarele de activitate
economică, în anul 2009 față de 2008
Dinamica demografică ascendentă care s-a instalat cu ușoare intermitențe începând din anul 2000 în toate
sectoarele de activitate, a fost brusc întreruptă de efectele crizei economice și financiare. Această constatare
este susținută de datele din tabelul 4.1.b, care prezintă evoluția demografică a IMM-urilor în funcție de
principalele sectoare de activitate economică, pe un interval de 10 ani cu începere din anul 2000.
Micro
87%
Mici
11%
Mijlocii
2%

53. FundațiaPost-Privatizare
53
Tabel 4.1.b Evoluția numărului de IMM-uri înregistrate pe principalele sectoare de activitate economică,
2000-2009
Sector 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură,
silvicultură și pescuit
9.925 10.720 10.523 13.704 11.746 11.958 12.859 14.036 19.586 17.939
Industrie și energie 45.719 47.693 52.923 59.555 54.993 55.718 56.873 59.492 70.593 65.483
Construcții 11.808 13.402 18.842 24.542 25.197 29.265 34.757 45.896 73.389 69.619
Servicii 344.977 340.517 333.203 361.568 312.364 337.906 359.015 368.204 498.456 472.417
Total 412.429 412.332 415.491 459.369 404.300 434.847 463.504 487.628 662.024 625.458
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
Analiza în dinamică arată că numărul de IMM-uri a crescut în toate sectoarele economice,în toți anii cuprinși
în seria de date, cu excepția anului 200918
. Mai mult decât atât, creșterea a fost mai accentuată atât în
primul, cât mai ales în al doilea an al aderării României la UE, când numărul de IMM-uri a crescut semnificativ
în toate sectoarele de activitate economică, comparativ cu anii premergători momentului aderării.
Datele demografice prezentate în tabelul de mai sus scot în evidență faptul că anul 2008 a fost un an de
creștere economică generală și semnificativă. Sectorul IMM a dat un răspuns corespunzător oportunităților
din mediul economic, înregistrând cele mai înalte dinamici demografice atât pe total, cât și pe sectoare de
activitate. Astfel, spre exemplu, o dinamică cu totul particulară se semnalează în sectorul Construcțiilor, unde
creșterea numărului de firme în anul 2008 față de anul anterior a fost cea mai accentuată (60,0%). Sectorul
Servicii a înregistrat o creștere de 35,0%, urmat de IMM-urile din Industrie cu 18,6% și Agricultură cu
13,9%.
Pe fondul general de sporire a numărului de IMM-uri, creșterile diferitelor sectoare de activitate au înregistrat
evoluții foarte diferite în cei doi ani consecutivi, 2008 și 2009.
Afectate direct și imediat de criza economică din anul 2009, firmele din Construcții au reacționat printr-un
recul demografic. Totuși, numărul acestora în 2009 s-a menținut cu mult peste cel de la începutul perioadei,
respectiv a fost de aproximativ 6 ori mai mare decât în anul 2000. De altfel, creșterea numărului de firme în
Construcții a fost continuă pe întreg intervalul de timp, dar cea mai importantă creștere (60,0%) s-a
înregistrat în 2008 față de 2007 și a fost expresia dezvoltării sectorului imobiliar pe toate segmentele,
rezidențial și de afaceri, precum și a dezvoltării economice de ansamblu a României în primii doi ani după
aderarea la UE.
Cu alte cuvinte, creșterea spectaculoasă a numărului de firme în acest sector a fost expresia unei reacții
antreprenoriale în strânsă legătură cu dezvoltarea de ansamblu a țării, cu tradiția internă în această sferă de
activitate, precum și cu specificul antreprenorial al acestui sector de activitate economică. De asemenea,
boom-ul demografic spectaculos din anul 2008 al IMM-urilor în Construcții poate fi pus în legătură cu
oportunitățile de subcontractare în cadrul unor lucrări publice de anvergură pentru extinderea infrastructurii
urbane de drumuri, canalizare, alimentări cu apă, de interes local și național. Într-o proporție importantă,
creșterea numărului de IMM-uri în construcții a fost asociată și cu multiplicarea oportunităților de lucrări
industriale, precum reabilitarea de parcuri industriale și tehnologice, căi ferate și infrastructură rutieră rurală,
cu lucrări în sectorul energetic, inclusiv al energiilor alternative, în sectorul comercial (mari complexe
18
Cauza declinului înregistrat în 2004 a fost prezentată anterior, analiza demografică după mărimea IMM.

54. FundațiaPost-Privatizare
54
comerciale și de recreere, de tip mall) și în domeniul socio-cultural și educațional (programe de reabilitare a
instituțiilor de învățământ, spitale) și alte astfel de instituții.
Astfel, creșterea numărului IMM-urilor active în Construcții era previzibilă și justificată în raport cu
oportunitățile dintr-o piață în plină dezvoltare. Tot atât de adevărat este că în condițiile noi aduse de anul
2009, prin impactul crizei financiare și economice mondiale și propagarea acesteia în economia țării, sectorul
IMM din Construcții a fost unul dintre cele mai afectate, direct și imediat. În absența resurselor financiare
pentru continuarea lor, multe dintre proiectele de dezvoltare imobiliară publice și private au fost anulate. În
aceste circumstanțe conjuncturale, după cum se poate remarca din datele tabelului 4.1.b, un număr de 3.770
firme din construcții a fost radiat din peisajul economic.
Din considerentele subliniate anterior, anul 2008 nu apare ca fiind cea mai justă bază de referință, fiind un an
excepțional și înregistrând performanțe negative. Prin urmare, pentru o evaluare pertinentă, obiectivă și pe
termen lung se impune luarea în analiză a unei alte baze de referință. Astfel, raportat la anul 2000, care
marchează începutul seriei de date disponibile, în pofida descreșterilor înregistrate în cadrul sectorului
Construcții în anul 2009, numărul IMM-urilor active în acest domeniu de activitate economică rămâne de
aproximativ 6 ori mai mare față de începutul intervalului.
Dezvoltare demografică pe termen lung în sectorul IMM din Servicii
Dacă în anul 2007, sectorul Serviciilor ajungea la o relativă stagnare a numărului de IMM-uri, în anul imediat
următor înregistrează o creștere de 35,4% pentru ca, ulterior în anul 2009, să înregistreze aceeași dinamică
negativă ca și IMM-urile din toate sectoarele de activitate economică, pierzând un număr de 26.039 firme,
ceea ce reprezintă o scădere cu 5,2% față de anul 2008.
Cu toate acestea, în structura pe sectoare, IMM-urile din Servicii continuă să dețină în 2009 cea mai mare
pondere, și anume 75,5% din numărul total al IMM-urilor, iar dinamica demografică de creștere cu 36,9% pe
întreg intervalul îl califică drept sector cu dezvoltare sustenabilă pe termen lung. Trebuie menționat faptul că
în cadrul intervalului analizat, 2000 – 2009, IMM-urile din Servicii au înregistrat un parcurs oscilatoriu din
punct de vedere demografic. Astfel, în mai mulți ani din seria de date, respectiv în 2001, 2002 și 2004,
dinamica acestora a fost negativă în raport cu anii anteriori, ca în 2007 și, mai ales, în 2008 sectorul Servicii
să dovedească potențial de creștere major.

55. FundațiaPost-Privatizare
55
4.1.3. Structura sectorului IMM pe domenii de activitate economică
Configurație structurală pe principalele domenii de activitate, menținută în ultimii doi
ani
Grafic 4.1.c Evoluția IMM-urilor pe sectoare economice de activitate față de anul de referință 2000
Sursa: INS, MEF,ONRC, calcule proprii
Evoluția pe întreg intervalul și schimbările de structură la nivel de sectoare de activitate scot în relief
următoarele caracteristici principale (graficul 4.1.c):
Menținerea unei structuri relativ constante pe sectoare de activitate în ultimii doi ani, în cadrul
sectorului IMM, în pofida performanțelor demografice negative în anul 2009 față de 2008, ceea ce
ilustrează faptul că reducerea demografică s-a manifestat cu aceeași intensitate în toate sferele de
activitate economică, neexistând un domeniu expus cu predilecție, ceea ce conduce la concluzia unei
crize generale;
Sectorul Construcții, care a fost caracterizat ca având dinamica cea mai torsionată, a ajuns să
reprezinte 11,1% din numărul total al IMM-urilor. Creșterea numărului de IMM-uri din domeniul
Construcțiilor a fost de altfel caracteristica întregului interval, dar mai accentuată în intervalul 2007-
2008. Totuși, acest domeniu s-a soldat cu o creștere a ponderii în structura de ansamblu a sectorului
IMM, evoluând de la 2,9% în 2000 la 11,1 % atât în 2008, cât și în 2009;
Pe fondul evoluțiilor diferite de dinamică, cu impact asupra mișcărilor de structură, sectorul Serviciilor
marchează în timp o diminuare a ponderii în numărul total de IMM-uri, respectiv de la 83,6% în anul
2000, la 75,5% în 2007 și, de atunci se menține la acest nivel de participare în structura sectorului
IMM pe ramuri de activitate economică. Prin participarea ridicată la structura sectorului IMM, precum
și prin faptul că-și menține greutatea specifică în ultimii 3 ani, foarte diferiți în plan general, sectorul
Serviciilor își demonstrează atât importanța și maturitatea atinsă în stadiul de dezvoltare, cât și
sustenabilitatea pe termen mediu și lung;
IMM-urile din Agricultură, după o perioadă caracterizată de oscilații, în limitele unui punct
procentual, reușesc să-și stabilizeze ponderea în jur de 3,0% în ultimii trei ani ai intervalului de timp
analizat;
100%
108% 106%
138% 118%
120%
130% 141%
197,3%
180,7%
0%
100%
200%
300%
400%
500%
600%
700%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură Industrie și energie Construcții Servicii

56. FundațiaPost-Privatizare
56
IMM-urile din Industrie după ce au înregistrat o diminuare relativ continuă a greutății specifice
începând cu anul 2000, înregistrează o stabilizare a ponderii la un nivel de 10,7%-10,5% în ultimii
doi ani ai seriei de date.
Sectorul IMM din România, din punct de vedere demografic, își menține structura
caracteristică bazată pe Servicii, cu precizarea că subsectorul Comerț este cel mai bine
reprezentat în cadrul Serviciilor, cu o pondere de cca. 50%
Concluzia avansată mai sus este susținută de modul în care se distribuie numărul de IMM-uri pe sectoare
principale de activitate în interval de 10 ani, distribuție redată în reprezentarea grafică 4.1.d. După cum se
poate observa, ponderea IMM-urilor din sectorul Servicii tinde să devină constantă, iar schimbările greutății
specifice din celelalte sectoare de activitate nu variază în intervale foarte mari, ci dimpotrivă variațiile anuale
sunt de mică amplitudine. Aceste aspecte coroborate, conduc la concluzia că sectorul IMM din România se
îndreaptă către un tip de economie bazată pe servicii și, prin această caracteristică, se apropie de modelele
economice din multe alte state membre UE.
Grafic 4.1.d Distribuția IMM-urilor pe sectoare economice de activitate până în 2009
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
4.1.4. Analiza sectorului IMM, în funcție de ramura economică și clasa de mărime
Pentru a favoriza înțelegerea deplină a semnificației acestor schimbări demografice, se procedează la o
analiză de profunzime a modificărilor intervenite în cadrul sectorului printr-o abordare transversală,
evidențiind contribuția diferitelor clase de mărime a IMM-urilor în cadrul fiecăruia dintre sectoarele economice
de activitate.
Astfel, în graficul 4.1.e este redată distribuția IMM-urilor în funcție de mărime, pe fiecare sector economic în
parte, la nivelul anului 2009.
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură şi pescuit Industrie şi energie Construcţii Servicii

57. FundațiaPost-Privatizare
57
Grafic 4.1.e Distribuția IMM-urilor după sector de activitate și categorie de mărime în anul 2009
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
Principalele caracteristici și concluzii care se desprind din analiza distribuției pe sectoare de activitate și clase
de mărime pot fi rezumate în constatarea că unele clase de mărime au o „predispoziție” către anumite
specializări sectoriale de activitate. Astfel:
Majoritatea absolută a microîntreprinderilor, respectiv 77,3% era, la nivelul anului 2009, activă în
sectorul Serviciilor, din care 48,9% în subramura Comerț. În același timp, din categoria
întreprinderilor mijlocii numai un procent de 42,5% activa în sfera serviciilor;
Preponderența microîntreprinderilor în cadrul sectorului Servicii la un nivel de 93,6% poate fi
explicată printr-o serie de fenomene specifice sectorului de afaceri din România, precum
externalizarea tot mai multor servicii din companiile mai mari atât de stat, cât și private. De
asemenea, se poate adăuga și explicația referitoare la fenomenul înlocuirii relațiilor salariale, bazate
pe contracte de muncă, cu relațiile comerciale, bazate pe contracte de furnizare de servicii. Prin
urmare, companiile nu mai angajează personal salarial propriu, ci lucrează cu sub-contractori care, de
cele mai multe ori, dețin o microîntreprindere. Nu în puține rânduri, această modalitate de a atrage
expertiză se practică fie din considerente legate de personalul care necesită specializări foarte înalte
fie din motive de optimizare a costurilor și câștigurilor salariale, pe fondul unei politici fiscale aparte
față de microîntreprinderi. Chiar dacă noile măsuri fiscale de impozitare introduse prin OUG nr.
58/2010 din 26 iunie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
și alte măsuri financiar-fiscale, pot descuraja această practică a înlocuirii contractelor de muncă cu
contractele comerciale de prestări servicii, în anul 2009 și în cei anteriori, aceasta a fost larg uzitată
de companii. Pe de altă parte, fenomenul este expresia nevoii de flexibilizare a relațiilor pe piața
forței de muncă.
Cu toate că în anii anteriori, întreprinderile mijlocii erau mai bine reprezentate în sectorul Industrial, în
anul 2009 ele pierd din pondere la această specializare predilectă. Activitatea întreprinderilor mijlocii
în domeniul Industrial este firească și explicabilă prin potențialul dat de dimensiunea lor, în
comparație cu întreprinderile din categoriile micro și mică, implicate în alte activități, cum ar fi
sectorul Serviciilor. Această caracteristică este anulată de distribuția pe sectoare și categorii de
mărime în anul 2009, când doar 39,9% dintre cele mijlocii activau în Industrie, proporție depășită de
numărul celor care s-au orientat către Servicii (42,5%). Dar, chiar și cu acest procent diminuat la
39,9%, ele rămân majoritare ca orientare către domeniul de activitate respectiv, în timp ce numai
8,9% dintre microîntreprinderi derulează activități industriale. Implicarea unor firme de dimensiuni
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Agricultură,
silvicultură şi
pescuit
Industrie şi energie Construcţii Servicii
Micro Mici Mijlocii

58. FundațiaPost-Privatizare
58
mai mari în sectorul industrial se explică prin faptul că acest sector necesită atât investiții mai mari de
capital, dar și un număr de personal mai mare, precum și calificări superioare și mai diversificate ca
structură.
Doar 10,8% dintre microîntreprinderi activau în Construcții, în timp ce din rândul celor mijlocii un
procent de 14,8% avea acest domeniu de activitate. Totuși, din perspectivă dinamică, acest aspect
evidențiază faptul că în ultimii doi ani ponderea microîntreprinderilor în Construcții a crescut cu
aproximativ 2%, în timp ce greutatea specifică a celor mijlocii s-a diminuat ușor. Indirect, această
informație oglindește faptul că în perioada 2007-2008 de „boom” demografic în Construcții, o mare
parte dintre întreprinderi a fost din clasa de mărime micro.
De altfel, și în domeniul Industriei se înregistrează o diminuare a ponderii deținută cumulativ de către
întreprinderile mici și mijlocii în anul 2009, ajungând la 21,5% față de 23,1%. Această diminuare
este în favoarea microîntreprinderilor, care și-au marcat prezența printr-o creștere a ponderii de la
76,9% în 2008, la 78,5% în anul 2009.
În schimb, o repartizare mai echilibrată pe sectoare de activitate se evidențiază la categoria firmelor
mijlocii, aspect ilustrat prin faptul că Industria atrage 40,0% din întreprinderile mijlocii, în timp ce
Serviciile atrag un segment ce reprezintă 42,5% dintre acestea. Situația distribuției întreprinderilor din
această categorie mijlocie diferă de celelalte două clase (micro și mici, care într-o proporție
covârșitoare au o orientare preponderentă către un anumit sector), rezultând o aparentă specializare
sau pretabilitate a avantajelor lor competitive către anumite sectoare de activitate.
4.1.5. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Servicii
Pe termen lung se evidențiază pierderea de greutate specifică a subsectorului Comerț
Având în vedere relevanța sectorului Servicii pentru dezvoltarea economică de ansamblu a sectorului IMM,
analiza merită a fi aprofundată pe subsectoare din cadrul sectorului terțiar, respectiv al Serviciilor.
Din punct de vedere al statisticii economice, ramura Serviciilor este divizată în patru subsectoare, și anume:
(1) Comerț, (2) Turism, (3) Transporturi și comunicații și (4) Alte servicii cu evoluții specifice (grafic 4.1.f).
Grafic 4.1.f Distribuția IMM din Servicii pe subsectoare în anii 2000-2009
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Comerţ Turism Transport şi comunicaţii Altele

59. FundațiaPost-Privatizare
59
Reprezentarea grafică de mai sus relevă faptul că ponderea IMM-urilor din Comerț scade continuu și
substanțial de la 73,6% în 2000 la 48,5% în 2009. În același timp, Turismul înregistrează o creștere
demografică a IMM-urilor de la 4,1% la 6,3%. Reducerea greutății specifice a IMM-urilor din Comerț se
realizează în favoarea subsectorului Alte servicii19
, care înregistrează creșterea cea mai ridicată, de la 17,8%
în 2000, la 36,9% în 2009.
Tot în acest interval de timp, IMM-urile care activau în sfera Serviciilor, în subsectorul Transporturi și
comunicații aproape că și-au dublat ponderea, crescând de la 4,8% la începutul intervalului, la 8,3% în anul
2009.
De remarcat este faptul că schimbările de structură demografică din sectorul Servicii pe subsectoare ale
acestuia au loc în direcția creșterii prezenței IMM-urilor în subsectoarele cu valoare adăugată mai mare și
reflectă astfel evoluții de natură calitativă.
Totodată, direcția pozitivă a acestor modificări de structură, precum și constanța cu care au survenit de-a
lungul întregului interval de timp analizat, pot conduce la ideea că există încă un potențial de restructurare în
interiorul sectorului Servicii care poate fi valorificat în continuare de către IMM-uri, până când se va ajunge la
o configurație orientată către eficiență și competitivitate.
Dinamică ascendentă până în anul 2008 și încetinirea creșterii fiecărui subsector al
Serviciilor în 2009
Evoluția structurii sectorului Servicii devine completă prin analiza evoluției fiecărui subsector de servicii în
respectivul interval, raportat la anul 2000, ca an de referință. Evoluțiile de dinamică sunt redate în graficul
4.1.g, care prezintă indicii de creștere a numărului de IMM-uri pe fiecare subsector din sfera serviciilor.
Grafic 4.1.g Evoluția IMM-urilor din servicii pe subsectoare relevante, față de anul de referință 2000
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
Evoluția numărului de IMM-uri din Comerț se remarcă printr-o dinamică permanent negativă, dar și
destul de oscilatorie pe parcursul intervalului de 10 ani. Astfel, deși în anul 2009 atinge un nivel de
90,2% raportat la anul 2000, totuși această dinamică este mult mai mare comparativ cu anul 2004,
când creșterea negativă a subsectorului coborâse la 75,3% din nivelul atins în anul 2000. Explicarea
19
În conformitate cu CAEN, în categoria „alte servicii” intră serviciile de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor, serviciile
financiare, serviciile către gospodării.
0,0%
50,0%
100,0%
150,0%
200,0%
250,0%
300,0%
350,0%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Comerţ Turism Transport şi comunicaţii Altele

60. FundațiaPost-Privatizare
60
dinamicii negative a IMM-urilor din Comerț poate fi pusă pe seama fenomenului de concentrare care
a avut loc în sfera distribuției cu ridicata și cu amănuntul, în favoarea marilor unități comerciale.
Creșterea numărului de IMM-uri din Turism este caracterizată printr-o evoluție pozitivă, deși ușor
oscilatorie de-a lungul intervalului de timp, practic numărul de întreprinderi din acest domeniu de
activitate fiind dublu la sfârșitul perioadei, fapt ilustrat de indicele de 207,2% obținut în anul 2009.
Evoluția numărului de IMM-uri din Transporturi și comunicații și, mai ales, din sub-sectorul Alte
servicii se caracterizează printr-o dinamică accentuată și continuu pozitivă. Astfel, raportat la anul
2000, IMM-urile care operau în Transporturi și comunicații au o creștere de 239,6%, în timp ce o
dinamică mai accentuată se înregistrează la Alte servicii, respectiv 289,0%.
4.1.6. Analiza dinamicii demografice a IMM-urilor din sectorul Industrial
În scopul efectuării unei analize de profunzime Sectorul Industrial este împărțit în șase subsectoare: (1) textile
și îmbrăcăminte, (2) industrie mecanică, (3) chimie, (4) prelucrarea lemnului și produse din lemn, (5) industrie
alimentară, (6) alte industrii.
Menținerea repartiției demografice pe principalele subsectoare industriale în ultimii
doi ani
Acestea sunt examinate în conținutul prezentului subcapitol al analizei, pentru a furniza o imagine mai clară
asupra dinamicii fiecăruia în parte, dar și în scopul obținerii unor informații comparative. Reprezentările
grafice de la 4.1.h. și, respectiv 4.1.i prezintă evoluția sub aspectul structurii pe subsectoare a sectorului IMM
industrial, precum și indicii de creștere demografică în intervalul 2000-2009.
Grafic 4.1.h Evoluția în structura IMM-urilor active în industrie pe subsectoare, în intervalul 2000-2009
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
Fenomenul demografic de ansamblu caracterizat ca fiind negativ, se produce pe fondul scăderii înregistrate în
toate sectoarele industriale, în anul 2009 comparativ cu anul 2008. Acestea pot fi și explicațiile pentru care,
totuși, la nivel de structură, distribuția IMM-urilor pe principalele sectoare industriale redată prin intermediul
reprezentării grafice 4.1.h se menține similară în ultimii doi ani.
Analiza de profunzime scoate în evidență situații particulare deosebite în ceea ce privește evoluția
demografică, pe termen scurt, a unor ramuri industriale care apar ca fiind cele mai afectate.
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Textilă Mecanică Lemn Alimentară Chimică Altele

61. FundațiaPost-Privatizare
61
Astfel:
IMM-urile din industria alimentară scad ca număr absolut în anul 2009 comparativ cu anul anterior,
deși numărul lor se menține superior celui din anul 2007, primul an de după aderare, când IMM-urile
din această ramură de activitate s-au confruntat cu cea mai severă scădere. Deși se înregistrează
reducerea dinamicii de creștere a numărului de IMM-uri în anul 2009, după o redresare obținută în
2008, aceasta nu s-a reflectat imediat în cifrele relative. Ponderea în totalul IMM din sectorul
industrial s-a menținut la valoarea de 18,2% din numărul total al IMM din Industrie, dar pe fondul
altor mișcări interne în cadrul acestei categorii. De altfel, deși caracterizate prin indici anuali de
creștere la valori relativ modeste, IMM-urile din industria alimentară, din punct de vedere demografic,
își mențin o pondere relativ constantă în structura de ansamblu a sectorului Industrial, de-a lungul
intervalului de analiză;
Numărul IMM-urilor din industria textilă a crescut în anul 2008, atingând cifra de 8.692 unități, ca
ulterior, în anul 2009 să se confrunte cu o reducere la 7.595 unități. Însă pentru IMM-urile din
industria textilă, anul 2007 a fost cel mai dificil, când s-a consemnat dinamica negativă cea mai
severă. În aceste circumstanțe oscilatorii de la un an la altul, totuși dinamica pe termen lung,
respectiv raportat la anul 2000, arată un indice de creștere pozitiv (168,3%), fără a putea fi
caracterizat ca fiind spectaculos pentru o industrie în care se presupune că există avantaje
comparative și competitive, bazate pe o tradiție industrială acumulată în decenii. Cât privește
structura IMM-urilor din industria textilă, acestea au o pondere care a variat destul de nesemnificativ
în pofida pierderilor de unități absolute, respectiv de la 12,8% în 2007, la 13,6% în 2008 și au
scăzut ușor la 13,0% în ultimul an al analizei;
Nu în ultimul rând, IMM-urile din industria lemnului s-au confruntat cu probleme de dinamică,
similare sectorului de industria textilă, și anume faptul că prezintă oscilații anuale semnificative în
cifre absolute, dar își mențin o participare relativ stabilă în distribuția pe sectoare, comparativ cu
începutul intervalului de timp luat în analiză, respectiv de la 11,7%la 11,9%.
Pe de o parte, oscilațiile anuale (cu sens de creștere) ale numărului de IMM-uri din industriile alimentară,
textilă și de mobilă pot fi corelate cu faptul că factorii competitivi și barierele la intrarea în afaceri în aceste
subramuri industriale sunt mici în comparație cu alte industrii, stimulând înființarea de firme în aceste
domenii. Pe de altă parte, vulnerabilitatea acestora, care poate explica, cel puțin în parte, oscilațiile anuale cu
sens de descreștere la intervale scurte de timp, poate fi pusă în legătură cu impactul crizei economice și
financiare din anul 2009 care nu a ocolit nicio ramură de activitate industrială sau economică.
Totodată, vulnerabilitatea sectorului IMM din aceste subramuri industriale are legătură cu creșterea
standardelor, în ceea ce privește procesele de certificare a managementului calității, dar și cu o competiție
mult mai ridicată a produselor similare de pe piața internă a Uniunii Europene. În plus, oscilațiile anuale ale
numărului de IMM-uri din industria textilă pot fi corelate cu pierderea avantajelor comparative pentru
operațiunile de procesare activă20
, fenomen apărut o dată cu aderarea la UE și deplasarea partenerilor
tradiționali pentru aceste operațiuni către alte țări, care își mențin costuri reduse în ceea ce privește forța de
muncă și alte inputuri de producție (de ex. utilități etc.).
20
Mai cunoscute sub denumirea de operațiuni în „lohn”

62. FundațiaPost-Privatizare
62
Evoluții demografice sectoriale foarte diferite pe termen lung
Conservarea pe termen scurt a ponderii specifice în principalele sectoare industriale s-a petrecut pe fondul
acțiunii negative a crizei și în contextul unei evoluții foarte diferite de la un sector industrial la celălalt, privit
din perspectiva unei perioade de 10 ani, după cum reliefează graficul 4.1.i, prin intermediul căruia se
schițează traiectoria și se redă astfel nivelul comparativ al evoluției fiecărui sector industrial în parte.
Grafic 4.1.i Indicii de creștere a IMM-urilor active în industrie, pe subramuri, în intervalul 2000-2009
Sursa: INS, MEF, ONRC, calcule proprii
După cum se poate observa, dinamica demografică în ultimul an al seriei de date este în cădere în toate
sectoarele industriale. Urmărirea dinamicii, surprinse prin evoluția indicilor de creștere pe o perioadă lungă de
timp, indică faptul că două sectoare industriale au avut o dinamică similară (grafic 4.1.i) așa cum este cazul
IMM-urilor din industria alimentară și, respectiv, din cea a lemnului.
De asemenea, în timp ce pe întreg parcursul, evoluția demografică a IMM-urilor din Alte industrii a fost
superioară celorlalte sectoare industriale, cu excepția IMM-urilor din sectorul industriei mecanice. În ceea ce
privește creșterea demografică a IMM-urilor din industria chimică, aceasta s-a accelerat în special în ultima
parte a intervalului, respectiv după anul 2007, până în anul 2008 când a înregistrat o cădere asemeni
celorlalte subsectoare industriale.
Totodată, pe termen lung cea mai dinamică și ridicată creștere demografică a avut loc la nivelul IMM-urilor
din industria mecanică de-a lungul întregului interval de timp, raportat la baza de pornire pe care o reprezintă
anul 2000, manifestând aceeasi tendință descendentă după 2009.
De altfel, analiza de profunzime a evoluțiilor înregistrate la nivelul subsectorului industriei mecanice, pe
subdomenii ale acestei industrii prelucrătoare, scoate în evidență o serie de aspecte și mai detaliate, astfel:
În primul rând, evoluția cea mai dinamică a IMM-urilor din industria prelucrătoare raportată la anul
de referință 2000 s-a înregistrat în subsectorul mașini și echipamente (483,8%), cu o creștere chiar
mai spectaculoasă în anul 2008 față de anul 2000 de (587%) a numărului de IMM-uri active în acest
domeniu. Această dinamică s-a reflectat pozitiv în creșterea ponderii IMM-urilor din subsectorul
mecanic în totalul IMM din industrie, respectiv de la 1,0 % în anul 2000, la 2,8% în 2009;
Alte subsectoare cu dinamică ridicată au fost cele din domeniul prelucrării mineralelor neferoase
(308,6%), urmat de prelucrarea metalelor de bază (261,7%) și industria prelucrării cauciucului și a
materialelor plastice (250,3%).
50%
100%
150%
200%
250%
300%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Textilă Mecanică Lemn
Alimentară Chimică Altele

63. FundațiaPost-Privatizare
63
Cu toate aspectele de dinamică negativă înregistrate în anul 2009 în raport cu 2008, situația nu se
deteriorează în raport cu anul 2007. Mai mult decât atât, privind din perspectivă cei 10 ani luați în analiză, se
poate desprinde fără echivoc concluzia că există o tendință certă de consolidare a IMM-urilor din sectorul
Industrial, susținută mai ales de rolul sporit al IMM-urilor în cadrul industriei mecanice, echipament de
transport, echipament electric și optic, care câștigă teren într-o dinamică alertă. Aceste evaluări sunt susținute
prin indicii de creștere a numărului de IMM-uri, care relevă dinamica accentuată a acestora în subsectorul
industriei prelucrărilor mecanice. Caracteristica este una cu atât mai importantă, cu cât acest sector reprezintă
unul cu valoare adăugată mai mare și, implicit, se poate reflecta în sporirea gradului de competitivitate a
IMM-urilor românești pe piața internă a UE, precum și pe piețele non-UE. De asemenea, din perspectiva
Strategiei 2020 adoptată la nivelul UE, IMM-urile specializate care activează în subramuri precum construcția
de mașini și aparatură și de echipamente vor juca un rol important în dezvoltarea întregului sistem economic,
în transferul progresului tehnologic și promovarea inovării la nivelul UE.
Concluzii
Creșterea demografică din anii anteriori anului 2009 a fost întreruptă, iar
dinamica numărului total de IMM-uri înregistrate a fost încetinită;
După 4 ani de creștere demografică continuă, anul 2009 aduce o scădere în
cifre absolute a numărului de IMM-uri înregistrate în România, respectiv
625.458 de întreprinderi înregistrate; dintre acestea numai 60,6% erau
active, raport care se menține constant în anii 2008 și 2009;
Performanțe negative din punct de vedere demografic, înregistrate în toate
sectoarele de activitate economică în anul 2009, cu dinamică diferită, față
de 2008;
Pe termen lung se conturează două etape de dezvoltare demografică
continuă a sectorului IMM, întrerupte de două perioade de criză din
perspectiva demografiei, respectiv anul 2004 și 2009;
Preponderența microîntreprinderilor este o caracteristică a dezvoltării de
lungă durată a sectorului IMM din România;
Anul 2009 a reprezentat și pentru creșterea demografică a IMM-urilor din
România un punct de inflexiune, respectiv creșterea spectaculoasă din 2008
a fost urmată de descreștere regăsită la IMM-urile din toate sectoarele de
activitate economică;
Pe domenii de activitate economică, sectorul IMM din România își menține,
din punct de vedere demografic, structura bazată pe Servicii, cu mențiunea
că, subsectorul Comerț este cel mai bine reprezentat;
Deși au fost afectate de criza economică și au înregistrat un recul
demografic, numărul firmelor din Construcții este de aproximativ 6 ori mai

64. FundațiaPost-Privatizare
64
mare decât în anul 2000;
Pe termen lung, creșterea demografică cea mai susținută se regăsește la
IMM-urile din sectorul Servicii;
Potențial de restructurare în interiorul sectorului Servicii care, în condiții de
valorificare corespunzătoare, va putea ajunge la o configurație orientată
către eficiență și competitivitate;
Pe termen lung, se evidențiază pierderea continuă a ponderii specifice
înregistrate de subsectorul Comerț, în raport cu începutul deceniului, cu
toate acestea, menținându-se încă la cote ridicate în structura sectorului;
Menținerea repartiției demografice pe principalele subsectoare industriale în
ultimii doi ani;
Evoluțiile demografice sectoriale au fost foarte diferite pe termen lung în
aproape toate industriile, cu excepția IMM-urilor din industria alimentară și a
lemnului, care au traiectorii evolutive similare;
Configurația structurală s-a menținut pe domeniile principale de activitate
economică (Agricultură, Industrie, Servicii, Construcții), în ultimii doi ani.
Cu toate aspectele de dinamică negativă înregistrate în anul 2009 în raport cu 2008,
situația nu se deteriorează față de anul 2007, aspect esențial care conduce la
concluzia că adoptarea de măsuri de politică economică adecvate în sprijinirea
dezvoltării sectorului IMM poate contribui la întoarcerea situației demografice pe un
trend de redresare pozitivă.
4.2. Rolul IMM în crearea de locuri de muncă
Diminuarea severă a rolului IMM-urilor în crearea de locuri de muncă în anul 2009
Dacă în anii anteriori crizei economice sectorul IMM din România juca rolul de creator de noi locuri de muncă,
această tendință a fost întreruptă în contextul anului 2009. Numărul mediu anual de angajați în sectorul IMM
la 31 decembrie 2009 a scăzut cu 11,3% față de anul anterior.
În conformitate cu datele din bilanț, la sfârșitul anului 2009, numărul mediu anual de salariați în sectorul
IMM era de 2,63 milioane de persoane față de 2,96 milioane în anul 2008, ceea ce înseamnă pierderea a
333.273 locuri de muncă. Mai mult decât atât, evoluția indicatorului pe un interval de 10 ani arată că
numărul mediu anual de angajați înregistrează un indice cu dinamică negativă de -5% în raport cu anul
2007. Această dinamică negativă accentuată a condus la o scădere a numărului mediu anual de angajați în
sectorul IMM sub cel înregistrat la sfârșitul anului 2006 (-3,8%), în pofida faptului că situația demografică de

65. FundațiaPost-Privatizare
65
ansamblu, ilustrată prin evoluția numărului total de IMM-uri, deși pe o tendință de scădere, se menține totuși
superioară la sfârșitul anului 2009 față de anul 2006.
Reduceri ale numărului mediu de angajați s-au înregistrat atât pe total sector IMM, cât și la nivelul fiecărei
categorii de mărime. Comparativ cu 2008, dinamica negativă cea mai puternică a avut loc la categoria
întreprinderi mijlocii (-13,5%), urmate de întreprinderile mici cu -12,1% și, în al treilea rând, la
microîntreprinderi (-8,2%).
La o primă examinare ar exista tentația de a explica reducerea mai mare a numărului de angajați în
întreprinderile mijlocii prin măsurile de restructurare mai severe introduse de acestea pentru a face față
impactului crizei financiare și economice. Aceasta măsură a putut fi luată întrucât la un număr mai mare de
personal (50 - 249 de angajați) au existat posibilități mai largi de a opera ajustări în vederea restructurării
costurilor pentru a face față noului context financiar de criză, în timp ce, în cazul microîntreprinderilor și al
întreprinderilor mici numărul total de angajați fiind mult mai mic, ajustările de personal nu puteau fi efectuate
fără afectarea funcțiilor de bază ale oricărei firme și, respectiv, a bunei funcționări în continuare a acesteia.
Realitatea ilustrată prin indicatorii derivați cu referire la media numărului de persoane angajate într-o
întreprindere, pe total și pe clase de mărime, arată că media de angajați pe o microîntreprindere a fost de 2,8
persoane în 2008 și respectiv 2,7 persoane în 2009. În cazul întreprinderilor mici, media numărului de
angajați ce revine pe o firmă a fost de 20,3 persoane, în ambii ani luați în analiză, în timp ce media
numărului de angajați într-o firmă mijlocie s-a ridicat la 103,8 persoane în anul 2008 și respectiv 104,1
persoane în anul 2009. Prin urmare, reducerea numărului mediu anual de angajați nu își are cauzele în
diminuarea mediei de angajați la nivelul unei firme din categoriile respective, ci fără echivoc trebuie pusă în
legătură cu scăderea de ansamblu a numărului de firme în anul 2009 față de 2008.
Aprofundarea, prin analiza comparativă, a indicilor de creștere a numărul mediu de angajați în cei doi ani
consecutivi și a indicilor de creștere demografică a numărului de întreprinderi pe categorii de mărime ne
indică următoarele aspecte:
Evoluția personalului a urmat îndeaproape, ca sens și profunzime, pe cea a numărului total de
întreprinderi mijlocii, fapt ilustrat prin scăderea cu 3,5% a numărului de întreprinderi mijlocii în 2009
în raport cu anul 2008, și, respectiv cu 3,4% a numărului mediu anual de personal la această
categorie de întreprinderi, comparativ cu același moment al anului 2008;
În timp ce la microîntreprinderi, dinamica negativă a numărului de firme a reprezentat o scădere cu
4,9% în raport cu anul anterior, dinamica negativă a personalului angajat a fost de -8,2% în raport
cu anul 2008, deschizând practic cel mai mare ecart și evidențiind faptul că dinamica negativă a
numărului mediu de personal a depășit-o pe cea a numărului de microîntreprinderi.
În fapt, ponderea mare a microîntreprinderilor în structura demografică de ansamblu a sectorului
IMM, coroborată cu descreșterea ușoară (0,1 persoane) a mediei de angajați pe o microîntreprindere
explică dinamica negativă accentuată a personalului la nivelul întregului sector IMM. Aceasta a
condus în anul 2009 la scăderea numărului mediu anual de personal sub nivelul celui realizat la
sfârșitul anului 2006.

66. FundațiaPost-Privatizare
66
Grafic 4.2.a Numărul mediu de angajați în sectorul IMM pe categorii de mărime a întreprinderilor, în
perioada 2001-2009
Sursa: ONRC și calcule proprii
Distribuția numărului de angajați în IMM între cele trei categorii de mărime este relativ egală și stabilă în
timp.
Creșterea numărului mediu anual de angajați a fost temperată în toate sectoarele de
activitate în 2009 comparativ cu anul de referință 2001.
IMM-urile din toate sectoarele de activitate economică raportează reduceri ale numărului mediu anual de
personal, dar cea mai mare scădere, de 128.805 de locuri de muncă, se constată în Servicii, urmate de IMM-
urile din Industrie, printr-o diminuare în valoare absolută de 108.075 de locuri de muncă. Pierderea anuală a
numărului de personal angajat în IMM-urile din sectorul Construcții s-a ridicat la 85.247 de locuri de muncă.
Practic, dinamicii ridicate din ultimii ani a numărului mediu de personal angajat în IMM-uri i-a urmat o
temperare a creșterii în anul 2009 în raport cu anul de referință 2001, în condițiile în care se păstrează o
dinamică pozitivă. În ceea ce privește dinamica numărului mediu de angajați din sectorul IMM pe principalele
domenii de activitate se remarcă o creștere permanentă și accentuată în sectoarele industrie, construcții și
servicii până în anul 2008, inclusiv. Doar IMM–urile active în agricultură au înregistrat o ușoară oscilație a
numărului de personal angajat, explicabil de altfel prin vulnerabilitatea acestui sector de activitate la factorii
conjuncturali anuali. Dacă se focalizează analiza doar pe cele trei sectoare care au raportat creșteri continue
mai mari față de anul 2001, în sectorul Construcții s-a înregistrat în anul 2008 dinamica cea mai accentuată
(+ 121,3%), urmat de Servicii (+ 36,0%) și de IMM-urile din Industrie (+ 22,4%).
De altfel, creșterea spectaculoasă a numărului de angajați în sectorul Construcții din anii anteriori anului
2009 s-a corelat cu creșterea semnificativă a numărului de IMM-uri active în domeniul construcțiilor din
respectivii ani.
0
500.000
1.000.000
1.500.000
2.000.000
2.500.000
3.000.000
3.500.000
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Mijlocii Mici Micro

67. FundațiaPost-Privatizare
67
Grafic 4.2.b Evoluția numărului de salariați din sectorul IMM, pe principalele sectoare de activitate, în
intervalul 2001-2009 (2001=100)
Sursa: ONRC, calcule proprii
Mai mult decât atât, tendințele descrise prin evoluția indiciilor de creștere din graficul de mai sus, precum și
informațiile furnizate de reprezentarea grafică 4.2.b, arată o evoluție diferită a numărului mediu de angajați
pe principalele sectoare de activitate.
Tabel 4.2.a Estimarea reculului înregistrat la angajarea de forță de muncă la nivelul sectoarelor economice
de activitate din sectorul IMM
Agricultură, silvicultură și pescuit 2-3 ani pierduți
Industrie și energie 7-8 ani pierduți
Construcții 2-3 ani pierduți
Servicii, din care 2 ani pierduți
Comerț 5 ani pierduți
Turism 1-2 ani pierduți
Transport și comunicații 4 ani pierduți
Alte servicii 1-2 ani pierduți
Efectele crizei se pot evidenția și prin pierderile de locuri de muncă în diferitele sectoare de activitate
economică. Astfel, în timp ce IMM-urile din Industrie au înregistrat cea mai grea pierdere de personal,
numărul locurilor de muncă la sfârșitul anului 2009 înregistrând un recul de 7-8 ani, datele statistice arată
faptul că, la IMM-urile din Agricultură, Construcții și Servicii, situația angajării a revenit la cea existentă în
urmă cu 2-3 ani.
Conform reprezentării grafice (grafic 4.2.c), numărul de angajați în IMM-urile din sectorul Industrial crește la
începutul intervalului, după care se poziționează pe un plafon de stabilitate, în timp ce numărul de salariați în
IMM-urile din Servicii și Construcții își continuă evoluția ascendentă de-a lungul întregii perioade, dar cu
0
200.000
400.000
600.000
800.000
1.000.000
1.200.000
1.400.000
1.600.000
1.800.000
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură şi pescuit Industrie si energie
Construcţii Servicii
Comerţ Turism
Transport şi comunicaţii Alte servicii

68. FundațiaPost-Privatizare
68
accente mai puternice în ultimii doi ani. Toată această dinamică pozitivă și accelerată este brusc întreruptă de
evoluțiile din anul 2009.
Grafic 4.2.c Numărul mediu anual de angajați în IMM pe sectoare de activitate, în intervalul 2001-2009
Sursa: ONRC, calcule proprii
Serviciile aduc cel mai mare aport în structura ocupării din sectorul IMM, în anul 2009
Pe fondul scăderii de ansamblu, precum și a reducerii cu o dinamică mai accentuată în sectoarele Construcții
și Industrie, greutatea specifică a personalului angajat în Servicii crește la 57,0% în anul 2009, față de 54,9%
cât reprezenta în anul 2008.
Astfel, structura pe principalele sectoare de activitate, ilustrată prin reprezentarea grafică 4.2.d, indică faptul
că sectorul Servicii furnizează mai mult de jumătate din numărul locurilor de muncă ocupate cu personal
salariat (57,0%), în timp ce ponderea numărului de angajați în IMM-urile din sectorul Construcții scade de la
14,9% în anul 2008 la 13,5 % în 2009. În acest timp, ponderea personalului angajat în IMM-urile din
Agricultură se menține constantă la 3,0%, în timp ce IMM-urile din Industrie pierd din importanță în crearea
de locuri de muncă. Totuși, diminuarea contribuției sectorului Industrial la crearea de locuri de muncă începe
cu mai mulți ani înainte, respectiv din anul 2005 când, conform datelor prezentate în graficul 4.2.c,
reprezenta 34% din numărul mediu anual al angajaților în sectorul IMM, iar pe fondul unor scăderi anuale
atinge cea mai scăzută greutate specifică (26,5%) în anul 2009.
0
500.000
1.000.000
1.500.000
2.000.000
2.500.000
3.000.000
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură și pescuit Industrie si energie Construcţii Servicii

69. FundațiaPost-Privatizare
69
Grafic 4.2.d Distribuția numărului de salariați din IMM în funcție de sectorul de activitate, în anul 2009
Sursa: ONRC, calcule proprii
Evoluția numărului mediu de personal pe o serie lungă de ani este completată cu analiza evoluției structurii
personalului pentru toate sectoarele de activitate, redată în graficul 4.2.e de mai jos.
Pe termen lung, ponderea ocupării în IMM-urile din sectorul Servicii crește semnificativ în raport cu celelalte
sectoare, corelându-se cu structura demografică a numărului de firme care urmează o evoluție similară.
Datele prezentate scot în evidență faptul că deși IMM-urile din sectorul Servicii urmează o tendință
oscilatorie, ajung să dețină,pe întregul interval mai mult de jumătate din locurile de muncă, respectiv până la
57,0% în anul 2009. În schimb, trebuie menționat și faptul că 47,9% din angajații cuprinși în sfera Serviciilor
lucrează în subsectorul Comerț.
În același timp, ponderea numărului mediu anual de angajați în Construcții crește continuu de la 9,4% în anul
2001 la 14,9% în 2008 ca, ulterior, în anul 2009, să se diminueze la 13,5%.
Grafic 4.2.e Evoluția structurii numărului mediu anual de salariați din sectorul IMM, pe principalele sectoare
de activitate în intervalul 2001-2009 (%)
Sursa: ONRC, calcule proprii
Agricultură,
silvicultură
și pescuit
3%
Industrie și
energie
26%
Construcţii
14%
Servicii
57%
0
500.000
1.000.000
1.500.000
2.000.000
2.500.000
3.000.000
3.500.000
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură și pescuit Industrie și energie Construcţii Servicii

70. FundațiaPost-Privatizare
70
Analiza încrucișată facilitează examinarea de profunzime a repartizării numărului mediu anual de salariați pe
sectoare de activitate și clase de mărime. Situația la nivelul anului 2009 este documentată prin datele
prezentate în tabelul 4.2.b și scoate în evidență o serie de tendințe și legături semnificative.
Tabel 4.2.b Structura numărului de angajați în IMM, pe clase de mărime și sectoare de activitate în 2009
(%)
Sector
Clase de mărime
Micro Mici Mijlocii Total
Agricultură, silvicultură și piscicultură 3,0 3,4 2,5 3,0
Industrie și energie 11,0 27,0 42,0 26,5
Construcții 11,5 14,7 14,6 13,5
Servicii 74,5 54,9 40,9 57,0
Total 100 100 100 100
Sursa: ONRC, calcule proprii
Astfel, se evidențiază că:
a) Greutatea specifică a angajaților în Servicii se corelează negativ cu clasa de mărime, respectiv
ponderea celor cuprinși în acest sector de activitate crește pe măsură ce întreprinderile sunt mai mici,
ajungând la 74,5% în cazul microîntreprinderilor;
b) Pe o tendință inversă se înscrie numărul de angajați din Industrie, care crește substanțial odată cu
clasa de mărime a firmei, respectiv de la 11% la microîntreprinderi ajungând la 42,0% la
întreprinderi mijlocii, față de o medie de 26,5% pe total industrie;
c) În sectorul Construcții se constată o corespondență similară între mărimea întreprinderii și creșterea
ponderii numărului de personal angajat, deși într-o măsură mai scăzută, fapt ilustrat prin ponderi
relativ egale la ambele categorii de întreprinderi mici și mijlocii, respectiv 14,6% față de 11,0% grad
de cuprindere în microîntreprinderi active în domeniul Construcțiilor. Aceasta reprezintă o deteriorare
a contribuției firmelor mijlocii din Construcții la furnizarea de locuri de muncă, spre deosebire de anii
anteriori.
d) În sectorul agricol nu se identifică nici o relație de cauzalitate între categoria de mărime a firmelor și
ponderea numărului de angajați ocupați în această sferă de activitate economică.
Variația, în ceea ce privește media numărului de angajați într-o firmă, din 2008 în 2009, analizată pe
sectoare de activitate și clase de mărime, arată diferențe semnificative și interesante, după cum este ilustrat
prin tabelul 4.2.c.

71. FundațiaPost-Privatizare
71
Tabel 4.2.c Variația relativă a mediei numărului de angajați ce revine pe o întreprindere, în 2008-2009
Sector
2008-2009
Micro Mici Mijlocii
Agricultură, silvicultură și piscicultură -6% 3% -2%
Industrie și energie -6% 0% 1%
Construcții -7% -1% -2%
Servicii, din care: -3% 0% 1%
Comerț -3% -1% -1%
Turism -5% 0% 0%
Transport și comunicații -6% 0% 3%
Alte servicii -2% 2% 1%
Sursa: calcule proprii
Datele din tabel ilustrează faptul că media numărului de angajați pe o firmă a scăzut în cazul
microîntreprinderilor, indiferent de sectorul în care activează, făcându-le și mai vulnerabile. Totuși,
sectorul microîntreprinderilor din domeniul Alte servicii a fost cel mai puțin afectat, această categorie
cuprinzând, în mod obișnuit, firme ce efectuează activități cu valoare adăugată mare. Pe de altă
parte, microîntreprinderile din Construcții, Agricultură, Industrie, precum și Transporturi și Comunicații
au înregistrat pierderi de locuri de muncă în medie cu 6-7%.
Întreprinderile mici, precum și cele mijlocii au fost mai puțin afectate sub acest aspect. De asemenea,
merită a fi menționat faptul că o ușoară creștere a numărului mediu de personal pe o firmă s-a
înregistrat în cazul particular al întreprinderilor mici din Agricultură și din domeniul Alte Servicii,
urmate de firmele mijlocii din Transporturi și Comunicații.
Aceste rezultate mixte sugerează că politicile de ocupare ar trebui să fie orientate pe sectoare și clase
de mărime, cu valori țintă diferite și instrumente adaptate specificului sectoarelor de activitate și
mărimii întreprinderilor, de natură să promoveze schimbarea necesară în modelul de afaceri din
România, stimulându-se astfel dezvoltarea firmelor din domeniul productiv.
Concluzii:
Diminuarea severă a rolului IMM-urilor în crearea de locuri de muncă în anul
2009, ca urmare a scăderii cu 11,3% a numărul mediu anual de angajați în
sectorul IMM la 31 decembrie 2009, față de anul anterior;
La sfârșitul anului 2009 numărul mediu anual de salariați în sectorul IMM
era de 2.626.216 de persoane față de 2.959.489 în anul 2008, ceea ce
înseamnă pierderea a 333.273 locuri de muncă;

72. FundațiaPost-Privatizare
72
Dinamica negativă accentuată a condus la o scădere a numărului mediu
anual de angajați în sectorul IMM sub cel înregistrat la sfârșitul anului 2006;
IMM-urile din Industrie au cea mai mare pierdere în ceea ce privește
angajarea de personal, situația soldându-se cu un recul de 7-8 ani, iar cele
din Agricultură, Construcții și Servicii au revenit la situația ocupării
înregistrate în urmă cu 2-3 ani;
IMM-urile din toate clasele de mărime au raportat reduceri severe ale
numărului de personal în anul 2009 comparativ cu 2008; totuși, cel mai
mare număr de salariați a fost disponibilizat din întreprinderile de clasă
mijlocie (134.679 locuri de muncă);
Distribuția numărului de angajați în IMM pe cele trei clase de mărime este
relativ egală și stabilă în timp;
IMM-urile din toate sectoarele de activitate economică raportează reduceri
ale numărului mediu anual de personal, dar cea mai mare scădere, de
128.805 locuri de muncă, se constată în Servicii;
Deși pe termen lung în raport cu 2001 dinamica se menține pozitivă, totuși
se înregistrează un fenomen de stopare a creșterii numărului mediu anual de
angajați în toate sectoarele de activitate în 2009;
Creșterea spectaculoasă a numărului de angajați în sectorul Construcții din
anii anteriori s-a corelat cu creșterea semnificativă a numărului de IMM-uri
active în acest domeniu, reflectându-se corespunzător în reducerile
demografice din anul 2009;
Serviciile dețin cea mai mare importanță în crearea locurilor de muncă din
sectorul IMM, în anul 2009;
Ponderea specifică a forței de muncă angajate în Servicii se corelează
negativ cu clasa de mărime a întreprinderii;
Ponderea numărului de angajați în IMM-urile din Industrie este direct
proporțională cu clasa de mărime a întreprinderii;
Procentul celor ocupați în Agricultură înregistrează ușoare oscilații de la o
clasă de mărime la alta a IMM-urilor, dar se poziționează relativ simetric față
de medie.
În cazul particular al IMM-urilor din Construcții, relația de cauzalitate între
ponderea ocupării și clasa de mărime, deși prezentă, a scăzut în intensitate.

73. FundațiaPost-Privatizare
73
4.3. Factori de influență ai dezvoltării antreprenoriale
Comisia Europeană definește antreprenoriatul drept setul de mentalități și procesul necesar în vederea creării
și dezvoltării activității economice. Din această perspectivă antreprenoriatul se caracterizează atât în
organizațiile existente, cât și în cazul celor nou înființate printr-un mix de riscuri asumate, creativitate și/sau
inovație și un management adecvat21
.
Asimilând această definiție, în România este unanim acceptat faptul că IMM-urile și, în general,
întreprinderile nou înființate, (denumite generic start-up-uri) reprezintă un motor al economiei, furnizând
locuri de muncă pentru milioane de cetățeni și fiind baza inovației în economie. Schimbările structurale prin
care a trecut atât România, cât și restul lumii în ultimii ani, au făcut din antreprenoriat un factor și mai
relevant pentru progresul socio-economic.
Globalizarea a făcut să crească presiunea competitivității la nivelul întreprinderilor din industria prelucrătoare,
ceea ce a condus la creșterea productivității prin utilizarea inputurilor furnizate de tehnologie și inovație.
Tehnologia informației și comunicațiilor a dus la crearea a noi piețe, care au revoluționat procesele de
producție în multe ramuri industriale și a determinat creșterea sectorului de servicii.
Toate aceste modificări generează oportunități pentru noile inițiative în plan antreprenorial, mai ales în
domeniul serviciilor. În plus, costurile reduse de transmitere a cunoștințelor în spațiul geografic au dus la
ieftinirea relativă a inputurilor furnizorilor externi și, astfel, la sprijinirea întreprinzătorilor români în demersul
acestora de a opera pe o scară europeană mai largă. Pentru toate aceste motive, antreprenoriatului ar trebui
să joace un rol esențial în revenirea economică a României și creșterea numărului de persoane angajate, chiar
și pe durata actualei crize globale. În acest sens, în România ar trebui adoptate modele de succes privind
promovarea afacerilor dinamice cu potențial de creștere, cunoscute sub denumirea de „gazele”(a se vedea
Caseta 4.a).
Casetă 4.a Antreprenoriat dinamic și social
Supraviețuirea este cea mai importantă chestiune de analizat la întreprinderile nou
înființate (start-up-uri) ca motor al dezvoltării economice și sociale în România. Cele
mai multe dintre noile firme care supraviețuiesc evoluează în direcția devenirii unei
întreprinderi mici sau micro, în timp ce numai câteva dintre ele sunt capabile să se
dezvolte la nivelul unei întreprinderi mijlocii într-o perioadă scurtă de timp. Acest din
urmă grup de întreprinderi, numite proiecte antreprenoriale dinamice sau, mai puțin
formal, „gazele”, sunt răspunzătoare de crearea celui mai mare volum de locuri de
muncă, de inovație și de valoare adăugată în cadrul mediului socio-economic. Prin
urmare, politicile publice de sprijinire a antreprenoriatului ar trebui să facă distincție
între întreprinderile tradiționale și proiectele dinamice și să furnizeze mecanismele de
creare și dezvoltare a „gazelelor”, mai ales în zonele mai puțin dezvoltate ale țării.
21
European Commision (2005): „Entrepreneurship in Europe” (Comisia Europeană (2005): „Antreprenoriatul în
Europa”).

74. FundațiaPost-Privatizare
74
Caracteristici distinctive ale „Gazelelor”
Există unele caracteristici care pot fi de ajutor în diferențierea „gazelelor” de alte
întreprinderi nou înființate, cu profil mai tradițional, și anume:
Crearea de valoare adăugată prin utilizarea inovației: întreprinderea este
creată să furnizeze produse sau servicii cu valoare adăugată pentru un
segment de piață care aplică noile tehnici sau tehnologii. Deseori aceste
întreprinderi utilizează intensiv tehnologia informației și comunicațiilor;
Acțiunea la scară globală: aceste întreprinderi se nasc pentru a fi globale și
sunt companii dinamice care acționează deseori pe piețele internaționale
chiar de la începutul înființării lor;
Expertiză managerială: multe dintre „gazele” sunt create de întreprinzători
cu experiență în lansarea altor companii sau cu experiență managerială
anterioară, ca angajați ai altor firme;
Mediu socio-economic creativ: „gazelele” iau ființă de obicei în unele zone
geografice specifice, unde antreprenoriatul dinamic este deja prezent. Unități
reprezentative pentru aceste aglomerări de „gazele” sunt Silicon Valley în
SUA ori Medicon Valley (Copenhaga/Malmö) în Europa. Astfel de zone sunt
caracterizate nu numai printr-o economie bazată pe tehnologie, dar și printr-
un cadru social progresist.
Orientarea socială: cei mai dinamici dintre întreprinzători nu încearcă numai
să beneficieze la maximum de pe urma unei oportunități privind o oarecare
afacere, de dragul exclusiv al profiturilor, ci sunt motivați să creeze o valoare
adăugată autentică și sustenabilă, prin introducerea unor parametri cu
impact pozitiv asupra societății. Astfel, antreprenoriatul dinamic este de
asemenea legat de antreprenoriatul social.
Din punct de vedere al relaționării dintre cultura antreprenorială și dezvoltarea antreprenoriatului situația este
diferită în diferitele țări ale lumii. De exemplu, sunt țări în care cetățenii sunt mai puțin înclinați să devină
întreprinzători și își asumă mai puține riscuri. Sistemele consolidate de educație și cultură antreprenorială sunt
caracteristice statelor puternic dezvoltate economic. Studii globale, precum Global Entrepreneurship Monitor22
sau cele elaborate sub egida Forumului Economic Mondial operează cu clasificări ale economiilor în funcție de
3 stadii de dezvoltare, definite astfel:
a) economii centrate pe factorii de producție;
b) economii bazate pe servicii și centrate pe eficiență;
22
Global Entrepreneurship Monitor, Global Report 2010, Babson College și Universidad del Desarrollo

75. FundațiaPost-Privatizare
75
c) economii centrate pe inovație.
În conformitate cu constatările din Global Entrepreneurship Monitor, activitatea antreprenorială în faza
incipientă (afacerile nou create sau cele având între 3 și 42 luni) tinde să scadă odată cu dezvoltarea
economică a țărilor și, de asemenea, în țările a căror economie este bazată pe inovație există un nivel scăzut
al antreprenoriatului, văzut ca o necesitate.
Prin urmare, se observă că pe măsură ce o economie se dezvoltă, tinerii din unele țări, printre care și
România, preferă mai mult angajarea în marile corporații, în timp ce americanii, spre exemplu, aspiră să
lucreze pe cont propriu. De asemenea, se constată că, odată ce s-a creat o nouă întreprindere, aceasta tinde
să crească într-un ritm mai lent decât una din Statele Unite.
În acest cadru, analiștii de politici publice și decidenții trebuie să atingă o înțelegere profundă a fenomenului
antreprenorial în România, pentru a promova crearea de întreprinderi dinamice cu ritm de dezvoltare alert,
capabile să genereze valoare adăugată și creștere economică. Conceperea și monitorizarea unor astfel de
politici necesită sisteme de indicatori privind evoluția antreprenoriatului în țară (a se vedea Caseta 4.b).
Casetă 4.b Bunele practici de furnizare a informațiilor privind antreprenoriatul
Necesitatea unor informații pertinente în scopul conceperii politicilor antreprenoriale
este satisfăcută printr-o serie de inițiative cum ar fi ancheta derulată de Fundația
Kauffman asupra întreprinderilor (Kauffman Firm Survey) sau programul de indicatori
antreprenoriali ai OECD-Eurostat:
A) Kauffman Firm Survey – Sondajul Kauffman în întreprinderi
Fundația Ewing Marion Kauffman sponsorizează sondajul Kauffman al
întreprinderilor (Kauffman Firm Survey - KFS)23
, un studiu de tip panel asupra noilor
întreprinderi înființate în anul 2004, a căror evoluție a fost urmărită anual și va
continua să fie urmărită până în anul 2011, permițând astfel examinarea unor
concluzii cu privire la evoluțiile înregistrate. Setul de date KFS furnizează
cercetătorilor și universitarilor de pe glob oportunitatea de a studia un panel de
întreprinderi noi, de la momentul de start și până la atingerea sustenabilității sau
ieșirea de pe piață, conținând date longitudinale despre subiecte cum ar fi
următoarele: (1) modul de finanțare al întreprinderilor, (2) produsele, serviciile și
inovațiile pe care aceste întreprinderi le oferă și le dezvoltă în primii lor ani de
existență și (3) identificarea caracteristicilor întrunite de proprietarii lor. Sondajul
pilot s-a efectuat între luna iulie 2005 și luna iulie 2006. Astfel, s-au realizat
interviuri cu directori de la 4.928 de întreprinderi care au început să opereze pe piață
23
Pentru inforrmații suplimentarea privind sondajul Kauffman al întreprinderilor a se vedea www.kauffman.org/kfs.

76. FundațiaPost-Privatizare
76
în 2004. A patra și cea mai recentă actualizare a avut loc în anul 2009 și a avut ca
obiectiv evoluțiile intervenite la nivelul întreprinderilor în anul 2008.
B) OECD-Eurostat Entrepreneurship Indicators Programme (EIP)24
– Programul
Indicatorilor pentru Antreprenoriat OECD-Eurostat
Obiectivul Programului Indicatorilor pentru Antreprenoriat OECD-Eurostat
(Entrepreneurship Indicators Programme - EIP) este acela de a dezvolta indicatori
statistici pertinenți privind antreprenoriatului, comparabili între diferitele țări și
furnizând astfel o bază argumentată pentru formularea și monitorizarea politicilor în
acest sector. Statisticile oficiale privind demografia întreprinderilor furnizate de
statele OECD se realizează din informații extrase din diverse surse administrative și
din anchete. Producerea unor date de calitate din astfel de surse se face în timp și
deseori exigențele de calitate sunt prevalente în detrimentul furnizării cu regularitate
a acestora. Totuși, evenimente cum ar fi criza economică globală impun accesul
imediat la indicatori actualizați, care ar putea fi de folos analistului de politici publice
pentru a înțelege impactul unor astfel de evenimente asupra antreprenoriatului și
pentru a răspunde prompt cu inițiative de politică sectorială.
Pe de altă parte, EIP produce și diseminează un nou set de indicatori privind
antreprenoriatul, cu accent pe periodicitatea termenului de raportare. Indicatorii se
bazează pe date lunare și trimestriale privind înființarea și desființarea de
întreprinderi, date care sunt disponibile online. Pentru cele mai multe dintre țări, se
folosește o singură sursă, respectiv un centru administrativ denumit în mai toate
țările Registrul Comerțului.
Deoarece EIP ia în considerare numai o singură sursă de date, populația
întreprinderilor este deseori incompletă. Mai mult, conceptele privind înființarea și
desființarea întreprinderilor reflectate în seriile de date diferă de la țară la țară.
Pentru ca aceste chestiuni să fie rezolvate, se operează anumite ajustări în cadrul
seriei. În plus, datele lunare și trimestriale sunt ajustate periodic. Deși nivelele
absolute ale indicatorilor nu sunt strict comparabile între țări, în cadrul seriei
temporale totuși, comparațiile în ceea ce privește tendințele și ratele de creștere sunt
veridice și furnizează un instrument util pentru conceperea și monitorizarea politicilor
în domeniu.
24
M. Lunati, J.Meyer zu Schlochtern and G. Sargsyan (2010): „Measuring Entrepreneurship.
The OECD-Eurostat Entrepreneurship Indicators Programme”. OECD Statistics brief (15). A se vedea de asemenea
www.oecd.org/dataoecd/60/15/46346883.pdf pentru o prezentare a metodologiei EIP.

77. FundațiaPost-Privatizare
77
4.3.1. Crearea de întreprinderi noi în România
În perioada 2000-2008 au fost înființate întreprinderi noi într-un ritm care a trasat o tendință aproape
continuu crescătoare (cu excepția anului 2006 care marchează o scădere) așa cum se poate aprecia și din
reprezentarea grafică de mai jos:
Grafic 4.3.a Evoluția numărului de întreprinderi nou înființate în intervalul 1995-2008
Sursa: INS (Profilul întreprinzătorilor români, 2010)
Privită din această perspectivă, tendința înființării întreprinderilor noi în România este diferită față de cea
internațională. Pentru majoritatea statelor europene și OECD, numărul de întreprinderi nou create suferă o
descreștere semnificativă în 2008 sau chiar mai de devreme, ca urmare a instalării mai timpurii a crizei
economice și financiare în aceste țări. Prin urmare, evoluțiile din România în anii 2007-2008 au fost diferite.
De altfel, pentru a crea o nouă întreprindere în România, întreprinzătorii trebuie să parcurgă 6 proceduri
diferite, cu o durată medie de 10 zile25
(a se vedea Tabelul 4.3.a). Costurile procedurii de înființare a unei noi
întreprinderi (start-up) sunt de 2,6% din venitul per capita în România, iar suma pe care întreprinzătorul
trebuie să o depună la bancă sau la notariat pentru a finaliza înregistrarea întreprinderii este de 0,9% din
venitul anual ce revine pe un locuitor. Pe baza acestor indici, România este clasată pe locul 44 din cele 183
economii ale lumii. Dificultățile în a crea noi întreprinderi, prin comparație cu alte state, au crescut în ultimul
an (România se afla pe locul 41 în anul anterior). Procedurile pentru înființarea unei întreprinderi de tip
„start-up” sunt mai simple în alte 12 state UE prin comparație cu România (vezi Tabelul 4.3.a).
25
Banca Mondială și Corporația Financiară Internațională (WB și IFC): „Doing Business 2011: Making a Difference for
Entrepreneurs”. Informația se referă la 1 iunie 2010.
0
20.000
40.000
60.000
80.000
100.000
120.000
140.000
160.000
180.000
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

78. FundațiaPost-Privatizare
78
Tabel 4.3.a Proceduri de înființare a unei întreprinderi noi în România (1 iunie 2010)
Procedura Durata Costul asociat
Obținerea certificatului de la Registrul Comerțului
privind disponibilitatea numelui propus pentru
întreprindere și rezervarea numelui respectiv.
1 zi 56 RON
Depozitarea fondurilor la bancă și obținerea unui
document confirmând existența unui depozit bancar
cu suficiente fonduri.
1 zi Comisionul bancar variază între zero și 0,5% din
capital.
Obținerea unui certificat de cazier fiscal pentru
asociații întreprinderii și reprezentanții legali ai
acesteia de la direcțiile finanțelor publice municipale.
1 zi 20 RON
Înregistrarea de tip „one-stop shop” (Biroul Unic) de
la Registrul Comerțului, Tribunalul București;
obținerea înregistrării la judecătorie, publicarea
notificării, și înregistrarea în scopuri statistice și de
asigurări sociale.
3 zile 120 RON (taxă de înregistrare) + 30 RON pentru
fiecare element obligatoriu din informațiile de bază
privind întreprinderea care se înregistrează, cum ar fi
capitalul social, firma, asociații, administratorii, sediul,
principalul obiect de activitate + 100 RON pentru
fiecare 2.000 caractere drept taxă de publicare în
Monitorul Oficial al României + 30 RON pentru
înregistrarea la Registrul Comerțului ("certificat de
înmatriculare") + comision pentru fondul de lichidare
(20% din taxele aplicate de birourile Registrului
Comerțului) + 10 RON (pentru Codul de Identificare
Fiscală - CIF) + taxa pentru fondul de monitor (5%
din taxele aplicate de birourile Registrului Comerțului)
+ 10 RON (onorariul necesar pentru ca Registrul
Comerțului să remită documentele de publicat
Monitorului Oficial)
Înregistrarea în scopuri de TVA 3 zile Fără taxă
Înregistrarea contractelor angajaților la Inspectoratele
Teritoriale de Muncă (ITM)
1 zi Fără taxă
Sursa: WB și IFC (Doing Business 2011)26
4.3.2. Profilul întreprinzătorilor români
Din 1995 și până în prezent, profilul întreprinzătorilor români s-a îmbunătățit în ceea ce privește raportul
dintre inițiatorii femei și bărbați, nivelul de educație, de calificare tehnică și de experiență al
întreprinzătorului. În mod specific:
Din perspectiva sexelor, aproape două treimi (63,4%) dintre întreprinzătorii care au început o afacere
în 2008 erau bărbați. Deși procentul este încă mai favorabil bărbaților, ecartul care indică diferența
dintre numărul de întreprinzători de sex feminin și numărul de întreprinzători de sex masculin în
România se reduce treptat. Această constatare se bazează pe faptul că în 1995 un procent de 70,9%
dintre întreprinzători era reprezentat de bărbați, respectiv cu 7,5% mai mult decât în 2008.
26
http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/romania/starting-a-business

79. FundațiaPost-Privatizare
79
Grafic 4.3.b Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de sexul fondatorului/managerului
(%), în intervalul 1995-2008
Sursa: INS - Profilul întreprinzătorilor români, 2010 (tendințele au fost
obținute prin calcule proprii)
Întreprinzătorii români sunt în general tineri, cuprinși în grupa de vârstă de treizeci de ani. Până la
61,4% din noile întreprinderi active au fost înființate de fondatori cuprinși în categoria de vârstă 30-
39 de ani.
Grafic 4.3.c Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de grupa de vârstă a fondatorului/
managerului (%), în intervalul 2006-2008
Sursa: INS Profilul întreprinzătorilor români, 2010.
În ceea ce privește nivelul de educație, 53,9% dintre întreprinzătorii români sunt absolvenți ai
învățământului liceal și universitar, în timp ce numai 1,7% dintre ei au absolvit numai nivelul primar
de educație (graficul 4.3.d).
Procentul de întreprinzători absolvenți de școli liceale și universități cunoaște o tendință crescătoare
începând din anul 1995. Ca rezultat al unei astfel de tendințe, trebuie subliniate două aspecte
importante:
20
30
40
50
60
70
80
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Bărbați Femei
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
35%
40%
45%
până în 30 30 - 39 40 - 44 45 - 49 50 - 59 peste 60
2006 2007 2008

80. FundațiaPost-Privatizare
80
- Școlile superioare și universitățile au devenit centre educaționale pentru formarea profesională a
majorității întreprinzătorilor. Totuși, cei care au urmat studii universitare nu se disting prin
abilități manageriale de nivel mai înalt27
în comparație cu cei fără studii universitare. De
exemplu, utilizarea tehnicilor de planificare formală în cadrul întreprinderilor nou înființate sau
conceperea unor planuri de carieră explicite pentru angajații acestora nu cresc odată cu
creșterea nivelului de educație al întreprinzătorului. De aici rezultă importanța și orientarea
conținutului curiculei școlare către dezvoltarea unei culturi și a abilităților antreprenoriale, care
trebuie îmbunătățite în învățământul superior, indiferent de domeniul de specializare (a se
vedea Caseta 4.c).
- Îmbunătățirea educației întreprinzătorilor creează o premisă favorabilă pentru a dezvolta
întreprinderi dinamice. Universitățile, mai ales cele cu o orientare tehnică și științifică, ar trebui
să joace un rol cheie, sprijinind dezvoltarea și externalizarea în sfera comercializării noilor
tehnologii care au la bază inovația și cercetarea.
Grafic 4.3.d Distribuția întreprinderilor active nou înființate în funcție de nivelul de educație al fondatorului/
managerului, 1995-2008
Sursa: INS - Profilul întreprinzătorilor români, 2010 (tendințele au fost obținute prin calcule proprii)
Nivelul de calificare tehnică al întreprinzătorilor români s-a îmbunătățit în ultimii ani, procentul de
muncitori necalificați care și-au înființat propria întreprindere scăzând până la o treime în 2008, de la
două treimi în 1995. Totuși, nivelul de experiență managerială al fondatorilor / managerilor de
întreprinderi este încă foarte scăzut: numai 2,4% din întreprinderile nou înființate (start-up) în 2008
au fost create de întreprinzători cu experiență anterioară pe poziții manageriale. Această lipsă a
experienței manageriale trebuie să fie suplinită prin programe de instruire profesională (formare
profesională continuă - FPC) sau prin includerea disciplinelor orientate spre management/educație
antreprenorială în programa de studiu a universităților tehnice și științifice, având în vedere datele
cercetărilor întreprinse de INS care arată că majoritatea întreprinzătorilor români a absolvit nivelul de
educație universitar.
27
I. Chivu, C. Arteine, D. Popescu, A. Ciocarlan și D. Popescu (2009): „The Profile of the Romanian Entrepreneur and its
Compatibility with the Characteristics of a Learning Organization” („Profilul antreprenorului român și compatibilitatea sa
cu caracteristicile unei organizații care se perfecționează”). Review of International Comparative Management (Revista
de Management Internațional Comparat).
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2008
Liceu și universitate
Gimnaziu
Educație vocațională
Educație primară
0
10
20
30
40
50
60
70
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Liceu și universitate

81. FundațiaPost-Privatizare
81
Grafic 4.3.e Distribuția întreprinderilor active nou înființate, în funcție de categoria de apartenență socio-
profesională anterioară a fondatorului/managerului (%)
Sursa: INS - Profilul întreprinzătorilor români, 2010 (tendințele au fost
obținute prin calcule proprii)
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2006 2007 2008
Funcții manageriale Ocupații tehnice Muncitori calificați Muncitori necalificați
0
10
20
30
40
50
60
70
80
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Muncitori necalificați

82. FundațiaPost-Privatizare
82
Casetă 4.c Rolul universităților în promovarea culturii antreprenoriale
Universitățile pot juca un rol relevant în promovarea culturii antreprenoriale în trei
domenii diferite28
:
Furnizând educație și formare profesională de tip antreprenorial pentru
studenți, absolvenți și întreprinderi.
Dezvoltând tehnologii inovatoare, mai ales în cadrul universităților tehnice și
științifice și promovând crearea de noi subsidiare pentru a permite acestor
tehnologii să fie aplicate în proiecte antreprenoriale dinamice care să aducă
valoare adăugată.
Creând legături între mediul academic și cel de afaceri, prin următoarele
modalități:
- Devenind un centru de atracție intelectuală al comunității;
- Furnizând conexiuni între inovatori, cercetători, studenți,
întreprinzători, întreprinderi și instituțiile de capital de risc (venture
capital);
- Dezvoltând materiale de curs orientate spre practică, cum ar fi studiile
de caz și firmele de exercițiu;
- Atrăgând fonduri și creând o masă critică de inovație și antreprenoriat.
Este important ca sistemul românesc de învățământ superior să se inspire din
modulele de educație antreprenorială din bunele practici internaționale. Ca exemplu,
Red Motiva (Rețeaua Motiva) este un model de bună practică în promovarea
antreprenoriatului încă din universitate29
. Obiectivul acestei rețele de universități este
promovarea culturii antreprenoriale în Spania și în opt state latino-americane. Red
Motiva coordonează o amplă agendă de activități privind cercetarea academică,
transferarea cunoștințelor și formării profesionale în toate acele domenii legate de
antreprenoriat, sprijin efectiv pentru subsidiare noi și înființarea de noi întreprinderi
de către studenții universităților din rețea.
28
K. Wilson și B. Twaalfhoven (2007): ’Dynamic Entrepreneurship: The Role of Universities in Regions’ (Antreprenoriatul
dinamic: rolul universităților în regiuni). European Union Regional Policy Conference 2007: Regions for Economic Change
(Conferința politicilor regionale UE 2007: Regiuni pentru schimbări economice).
29
Pentru informații suplimentare despre Red Motiva a se vedea www.uv.es/motiva/.

83. FundațiaPost-Privatizare
83
4.3.3. Principalele dificultăți cu care se confruntă întreprinzătorii români
Impactul recentei crize economico-financiare asupra problemelor cu care se confruntă întreprinzătorii este
prezentat în mod sintetic în graficele 4.3.f și 4.3.g.
Din perspectiva ofertei, criza a făcut să crească dificultățile legate de accesul la resursele financiare. În anul
2008 ponderea de întreprinderi noi fără resurse s-a ridicat la 77,1%, procentul celor cu probleme cauzate de
întârzieri în efectuarea plăților de către clienți a atins 49,7%, iar al celor cu acces limitat la credite a ajuns la
47,2%. Totodată, în anul 2008, diferența dintre dificultățile financiare și alte tipuri de probleme legate de
ofertă a devenit mai accentuată: mai puțin de 20% din întreprinzători s-au confruntat cu dificultăți legate de
lipsa tehnologiei, accesul la angajați calificați sau cu lipsa materiilor prime.
Prin urmare, constrângerile de natură financiară au reprezentat cea mai importantă dificultate pentru noile
întreprinderi. Rezistența în fața unor astfel de probleme trebuie să devină o axă cheie în conceperea politicilor
publice de sprijin și promovare a antreprenoriatului dinamic în România în următorii ani.
Grafic 4.3.f Dificultăți întâmpinate de întreprinderi, din perspectiva ofertei
Sursa: INS - Profilul întreprinzătorilor români, 2010 (tendințele au fost obținute prin
calcule proprii).
Impactul crizei asupra dificultăților legate de latura cererii este de asemenea clar. Ca urmare a crizei
economico-financiare, lipsa de resurse a potențialilor clienți (70%) a devenit cea mai importantă dificultate cu
care s-au confruntat firmele nou înființate și fondatorii lor în cursul anului 2008. Mai mult decât atât, la
aceasta se adaugă barierele ridicate de intensitatea sporită a competiției pe piață (69%). Prevalența
dificultăților legate de gradul redus de cunoaștere a noilor întreprinderi pe piață (50%) și de lipsa de abilități
de marketing din partea inițiatorilor (30%) este mai scăzută în 2008 prin comparație cu anii anteriori crizei.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
2006 2007 2008
Lipsa de resurse
Accesul limitat la
credite
Fără clienți sau
întârzieri de plăți din
partea clienților
Lipsa tehnologiei
Accesul limitat la
angajați instruiți
Lipsa materiilor prime

84. FundațiaPost-Privatizare
84
Grafic 4.3.g Dificultăți întâmpinate de întreprinderi, din perspectiva cererii
Sursa: INS - Profilul întreprinzătorilor români, 2010 (tendințele au fost obținute prin calcule
proprii)
Aceste aspecte scot în evidență modificarea percepției întreprinzătorilor asupra principalelor dificultăți în
dezvoltarea afacerilor, modificare ce se datorează crizei. Proprietarii/managerii întreprinderilor nou înființate
în 2008 au devenit mai îngrijorați în ceea ce privește dificultățile financiare cu care se confruntă
întreprinderea și clienții acesteia și mai puțin preocupați de probleme mai puțin urgente, cum ar fi
managementul poziționării pe piață a întreprinderii (promovare, abilități de marketing, etc.) sau accesul la
noile tehnologii. Acest fapt poate avea un impact negativ pe termen lung, întrucât aceste ultime aspecte
joacă un rol cheie în sustenabilitatea unei firme, asigurând șansa de supraviețuire și de dinamizare într-un
mediu competitiv.
4.3.4. Sprijinirea dezvoltării culturii antreprenoriale în România
În Europa, dezvoltarea conceptului de cultură antreprenorială s-a accentuat în contextul implementării
Strategiei de la Lisabona privind creșterea economică și locurile de muncă, care a subliniat necesitatea unui
climat antreprenorial pozitiv și creării condițiilor pentru încurajarea spiritului antreprenorial. Din perspectiva
abordării europene, spiritul întreprinzător se referă la capacitatea unei persoane de a-și pune ideile în
practică; aceasta implică inovare, creativitate și asumarea unor riscuri precum și capacitatea de a planifica și
de a gestiona proiecte pentru realizarea unor obiective.
Importanța acordată antreprenoriatului la nivel european, ca element cheie în procesul de dezvoltare
armonioasă a întregului teritoriu al Uniunii, a determinat includerea acestui concept în cadrul strategiilor în
domeniul educației promovate de către guvernele statelor membre. Astfel, în România, dezvoltarea culturii
antreprenoriale a fost introdusă pe lista obiectivelor principale ale „Strategiei dezvoltării învățământului
preuniversitar 2001-2004” și, ulterior, în „Strategia învățământului superior românesc 2002-2010”. Aceasta
din urmă subliniază necesitatea și importanța promovării conceptului de universitate antreprenorială și a
inițiativei antreprenoriale.
„Firmele de exercițiu” la nivelul învățământului preuniversitar
Metoda „firma de exercițiu” a fost introdusă în curricula națională, la nivelul tuturor unităților de învățământ
cu profil servicii, prin Ordinul MECT 3172/2006, începând cu anul școlar 2006-2007. Conceptul „firma de
exercițiu” (întreprindere simulată) s-a adoptat în România în urma implementării proiectului ECONET,
dezvoltat de Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) în colaborare
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
2006 2007 2007
Competiție puternică
Întreprinderile cu un grad
redus de conștientizare
Clienți cu fonduri reduse
Lipsa abilităților de
marketing
Prețuri prea mici în piață

85. FundațiaPost-Privatizare
85
cu Ministerul Educației și Culturii din Austria. Astfel a fost aplicată o metodă interactivă de învățare pentru
dezvoltarea spiritului antreprenorial la elevi, prin introducerea unei concepții moderne de integrare și aplicare
interdisciplinară a cunoștințelor. În procesul de predare-învățare se asigură aprofundarea practică și probarea
competențelor dobândite de elevi în pregătirea profesională.
În scopul coordonării la nivel național, prin Ordinul MECT 5109/2008, a fost aprobată înființarea Centralei
Rețelei Firmelor de exercițiu din România (ROCT), cu atribuții de înregistrare, sprijinire și coordonare a
firmelor de exercițiu din învățământul preuniversitar. Același ordin înființează și un compartiment de asistență
pentru întreprinderile simulate din învățământul superior care funcționează în cadrul Catedrei de
Management și Ingineria Sistemelor, Facultatea de Construcții de Mașini, din cadrul Universității Tehnice Cluj-
Napoca. Totuși, la nivel universitar, această metodă a întreprinderilor simulate nu s-a bucurat de succesul
înregistrat în liceele de profil. Prin diseminarea conceptului la nivel național, numărul firmelor de exercițiu a
crescut de la 99 în primul an de activitate, la 841 înregistrate în anul școlar 2008-2009, în cadrul liceelor
economice, localizate în 104 orașe din România.
În evoluția acestui program, începând cu anul școlar 2008–2009, Ministerul Educației a lansat Competiția
Business Plan, în cadrul proiectului de colaborare cu organizația Contact Kultur Austria și Banca Raiffesen,
având ca obiectiv stimularea prin competiție a abilităților antreprenoriale în rândul elevilor și facilitând astfel
corelarea pregătirii teoretice cu pregătirea practică.
„Junior Achievement România”30
, introdus începând cu anul 2003 în baza Protocolului încheiat între
Ministerul Educației și Organizația Junior Achievement România (JAR) a continuat să-și desfășoare activitatea,
atât la nivelul universitar, cât și preuniversitar. Misiunea programelor Junior Achievement România este de a
pregăti tinerii pentru lumea reală a afacerilor, arătându-le cum să genereze și să administreze bunăstarea,
cum să creeze locuri de muncă care să ofere stabilitate comunității și cum să aplice raționamentul
antreprenorial la locul de muncă. Implementarea programelor internaționale Junior Achievement – Young
Enterprise în învățământul public preuniversitar din România se realizează pe aria curriculară „Om și Societate
– Educație economică și antreprenorială, Consiliere profesională și/sau vocațională”. Prin adaptarea la
contextul românesc, au fost dezvoltate mai multe subprograme tematice care stimulează elevii în înțelegerea
și aprofundarea unor noțiuni din domenii precum: dezvoltarea comunității locale; relația dintre pregătirea
școlară și realitățile mediului economic; piața și comerțul, administrarea unei societăți comerciale pilot; IT și
matematici pentru afaceri; leadership în proiecte școlare sau comunitare.
Pe scurt rezultatele prezentate în Raportul Organizației Junior Achievement România pentru anul școlar 2008-
200931
indică următoarele date cu privire la participarea în acest program:
325.300 elevi și studenți
3.587 profesori
1.750 instituții de învățământ
334 localități din România.
În ceea ce privește sprijinul pentru formarea profesională continuă, au fost continuate programele cu
finanțare de la bugetul de stat, în scopul dezvoltării culturii antreprenoriale și stimulării inițiativei private în
rândul unor categorii particulare, cum sunt femeile sau tinerii. Astfel:
30
http://www.jaromania.org/despre/programe
31
http://www.jaromania.org/upload_tiny_mce/file/Organization report 2009_JARomania.pdf

86. FundațiaPost-Privatizare
86
Programul național multi-anual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în
rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, al cărui obiectiv îl constituie
promovarea unui sistem de informare și de instruire care să faciliteze mobilitatea femeilor pe piața
forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale acestora în scopul implicării lor în
structuri economice private, în contextul problemelor legate de menținerea echilibrului dintre
obligațiile familiale și cele profesionale și al prejudecăților existente în societate la nivel local.
Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului
acestora la finanțare START (demarat în 2004), prin care se urmărește stimularea înființării de noi
microîntreprinderi, îmbunătățirea performanțelor economice ale celor existente, creșterea
potențialului de accesare a surselor de finanțare și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale
tinerilor în scopul implicării acestora în structuri economice private.
Complementar programelor naționale finanțate din bugetul de stat, au fost lansate și se află în derulare o
serie de scheme de finanțare din Fondul Social European, sub același obiectiv al dezvoltării antreprenoriatului,
în cadrul POS-Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)32
, Axa Prioritară 3 „Creșterea
adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor”, Domeniul Major de Intervenție 3.1.-
“Promovarea culturii antreprenoriale”.
Concluzii:
Profilul întreprinzătorilor români se îmbunătățește față de 1995, în ceea ce
privește un mai bun echilibru între numărul firmelor inițiate de femei și,
respectiv de bărbați, nivelul de educație și calificarea tehnică și experiența
anterioară a întreprinzătorului;
53,9% dintre întreprinzători au absolvit școli superioare sau universități;
Criza economico-financiară a modificat percepția întreprinzătorilor asupra
principalelor probleme cu care aceștia se confruntă. Din perspectiva ofertei,
criza a făcut să crească dificultățile legate de accesul la resurse financiare. În
ceea ce privește latura cererii, lipsa de resurse economice ale potențialilor
clienți și gradul ridicat al intensității competiției pe piață sunt principalele
preocupări ale întreprinzătorilor.
Universitățile pot juca un rol cheie în promovarea și îmbunătățirea culturii și a
abilităților antreprenoriale prin completarea curriculei în acest sens.
32
Pentru o analiză detaliată a acestor programe și măsuri, a se vedea subcapitolul 5.4.1 Accesul IMM la surse de
finanțare în condiții de criză, secțiunile 5.4.2, 5.4.3 și 5.4.4 ale prezentului raport.

87. FundațiaPost-Privatizare
87
5. PERFORMANȚELE ECONOMICE ȘI FINANCIARE ȘI INVESTIȚIILE
ÎN SECTORUL IMM
5.1. Productivitate și profitabilitate
5.1.1. Evoluția cifrei de afaceri a sectorului IMM
Datele provizorii pe bază de bilanț pentru anul 2009 indică o variație negativă, în termeni reali, de -12,0% a
cifrei de afaceri totale a sectorului IMM din România, față de anul 2008. Reducerea cifrei de afaceri s-a
produs atât pe total sector, cât și la nivelul fiecărei clase de mărime, dar în proporții foarte diferite. Astfel, în
raport cu anul anterior, pentru microîntreprinderi variația negativă a fost de -4,0%, pentru întreprinderile mici
s-a ridicat la -12,0%, în timp ce pentru întreprinderile mijlocii s-a înregistrat o variație negativă de -17,0%,
după cum este ilustrat în graficul 5.1.a de mai jos.
Grafic 5.1.a Evoluția cifrei de afaceri a fiecărei clase de mărime a IMM, în anii 2008-2009 (milioane RON)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Performanțele economice de ansamblu ale sectorului IMM depind de greutatea specifică a fiecărei clase de
mărime a întreprinderilor. După cum se poate observa (graficul 5.1.b), contribuția cea mai însemnată la
realizarea cifrei de afaceri a sectorului IMM o au întreprinderile mijlocii, respectiv 36,0%, urmată de
întreprinderile mici cu 35,0%, iar cea de a treia clasă de mărime, microîntreprinderile, contribuie cu 29,0% la
performanța globală a sectorului IMM.
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
Micro Mici Mijlocii
2008 2009

88. FundațiaPost-Privatizare
88
Grafic 5.1.b Structura cifrei de afaceri a IMM-urilor, pe clase de mărime, în anul 2009 (%)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Analizând cifra de afaceri a sectorului IMM, pe sectoare de activitate, principala observație constă
în faptul că IMM-urile active în Servicii continuă să contribuie majoritar (66,0%) la formarea cifrei de afaceri a
întregului sector IMM. În schimb, această greutate specifică este obținută pe o tendință de scădere,
comparativ cu anii anteriori.
Grafic 5.1.c Distribuția cifrei de afaceri a IMM-urilor, pe sectoare economice de activitate, în anul 2009 (%)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor furnizate de
ONRC
Micro
29%
Mici
35%
Mijlocii
36%
Agricultură,
silvicultură
și pescuit
3%
Industrie și
energie
20% Construcții
11%
Servicii
66%

89. FundațiaPost-Privatizare
89
Conform informațiilor cuprinse în graficul 5.1.c, care se referă la structura cifrei de afaceri pe sectoare
principale de activitate în anul 2009, participarea IMM-urilor din diferite sectoare se distribuie în ordinea
importanței, astfel:
a) IMM-urile active din Servicii au contribuit majoritar la realizarea cifrei de afaceri, în proporție de
66,0%, menținându-și o pondere similară cu cea din anul 2008, de 66,1%;
b) IMM-urile active din sectorul Industrial au contribuit cu 20,0% la formarea cifrei de afaceri în anul
2009, marcând doar o rotunjire a ponderii de 19,7% realizate în anul anterior;
c) IMM–urile din Construcții au obținut o greutate specifică, care s-a ridicat la 11,0%, ceea ce indică o
ușoară reducere de la 11,6%, înregistrată în 2008;
d) Contribuția IMM-urilor active în sectorul Agricultură, silvicultură și pescuit a urcat la 3,0 %, față de
valoarea de 2,5%, înregistrată în anul 2008.
O altă caracteristică rezultată din comparațiile de structură pe cei doi ani, 2009 și 2008, constă în relativa
stabilitate a distribuției cifrei de afaceri în structura pe sectoare de activitate economică. Această constatare
se sprijină pe faptul că toate modificările de structură care au intervenit în anul 2009, față de 2008, variază
într-un interval de sub un punct procentual.
Grafic 5.1.d Cifra de afaceri a IMM-urilor pe principalele sectoare economice, în anii 2008 și 2009 (milioane
RON)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Analizând cifra de afaceri a sectorului IMM, pe subsectoarele din Servicii (potrivit datelor din graficul 5.1.e),
rezultă un procent de 71% din cifra de afaceri a IMM-urilor active în sfera Serviciilor este realizat de firme
care își desfășoară activitatea în Comerț. De remarcat că acest rezultat a fost obținut pe fondul descreșterii
numărului de IMM-uri active în Comerț în ultimii ani.
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
300.000
350.000
400.000
Agricultură,
silvicultură și
pescuit
Industrie și
energie
Construcții Servicii
2008 2009

90. FundațiaPost-Privatizare
90
Grafic 5.1.e Structura comparativă a cifrei de afaceri în sectorul Servicii pe subsectoare, în anul 2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Alte constatări suplimentare furnizate de reprezentarea grafică de la 5.1.e sunt prezentate în continuare:
a) Deși numărul IMM-urilor active în Comerț scade semnificativ în ultimii ani, aspect identificat și
explicat în cuprinsul subcapitolului 4.1, cifra de afaceri înregistrată în sectorul Servicii, în 2009,
provine încă în proporție covârșitoare (71,0%) tot de la IMM-urile active în Comerț, această pondere
aflându-se totuși în scădere, comparativ cu anul 2008 (72,3%);
b) IMM-urile din Alte Servicii înregistrează o pondere care ajunge la 19,0% și sunt singurele care se
află într-o situație de creștere a ponderii în formarea cifrei de afaceri a sectorului, față de 17,4% în
anul anterior;
c) IMM-urile care au ca obiect principal de activitate Transporturi și Comunicații au contribuit cu 8,0%,
practic conservându-și greutatea specifică înregistrată în anul 2008 (7,9%);
d) IMM-urile din Turism își reduc contribuția la formarea cifrei de afaceri a sectorului Servicii la 2,0%
față de 2,4%, procent realizat în anul precedent, indicând faptul că acestea au resimțit impactul
negativ al crizei economice și al reducerii cererii de consum.
5.1.2. Productivitatea muncii în sectorul IMM
Nivelul productivității muncii depinde de o serie de factori de influență considerați determinanți și anume:
politica prețurilor de vânzare a produselor; numărul și nivelul de calificare al personalului precum și nivelul
tehnologic al proceselor de producție și cele organizatorice din firme. În schimb, nu puține sunt situațiile când
reducerea numărului de angajați este o măsură de restructurare luată pentru menținerea rezultatelor
economice, respectiv a nivelului de productivitate. Prin urmare, pot fi luate în calcul două modalități de
acțiune în direcția creșterii nivelului de productivitate, respectiv extensivă și intensivă: cea extensivă, prin
înlocuirea și înnoirea factorilor tehnologici și cea intensivă, prin restructurările de personal.
Performanța economică și financiară a IMM-urilor poate fi măsurată cu ajutorul mai multor indicatori
economici, dintre care cei mai relevanți în contextul datelor disponibile pentru prezenta analiză sunt:
Comerț
71%
Turism
2%
Transport și
comunicații
8%
Alte servicii
19%

91. FundațiaPost-Privatizare
91
productivitatea muncii, definită33
, în situația de față, ca raport între cifra de afaceri și numărul de angajați în
IMM-urile active și eficiența medie a muncii34
, calculată ca raport între profitul obținut de sectorul IMM și
numărul de angajați în întreprinderile active.
Tabel 5.1.a Productivitatea muncii pe total sector și pe clase de mărime ale IMM-urilor (RON)
2006 2007 2008 2009
Micro 113.711 131.930 183.669 193.706
Mici 148.023 169.626 207.202 207.245
Mijlocii 146.733 180.817 219.671 212.053
Total 117.590 137.552 204.707 204.780
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii 2006-2008 și
date ONRC pentru anul 2009
Analizând evoluția productivității medii a muncii sub raportul cifrei de afaceri per angajat în IMM-urile active
pe categorii de mărime, în 2009 comparativ cu anul 2008 se evidențiază creșterea productivității medii a
muncii în microîntreprinderi, menținerea constantă a nivelului în întreprinderile mici și scăderea nivelului de
productivitate la întreprinderile din clasa mijlocie (grafic 5.1.f).
Grafic 5.1.f Evoluția productivității muncii pe clase de mărime ale IMM, în anii 2008 și 2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
33
Aceasta este una din posibilele modalități de definire a productivității, de reținut că sunt și altele, precum: valoarea
adăugată per angajat, cifra de afaceri sau valoarea adăugată raportată la costurile cu forța de muncă, sau la numărul de
ore lucrate. În orice caz, aici se analizează productivitatea muncii și nu productivitatea în raport cu alte inputuri de
producție (capital, tehnologie, etc.)
34
În interpretarea și compararea rezultatelor privind productivitatea și eficiența muncii trebuie avut în vedere că în rândul
microîntreprinderilor sunt prezente, de regulă, multe societăți comerciale cu răspundere limitată și cu asociat unic, care,
datorită statutului de administrator legal al respectivei entități juridice, nu poate fi asimilat unei funcții salarizate.
Asociatul unic, având un contract de mandat cu firma sa, nu poate cumula din punct de vedere juridic un contract de
muncă cu respectiva persoană juridică. Prin urmare, acele firme unde asociatul unic este singurul implicat în activitatea
de zi cu zi a firmei, figurează cu 0 (zero) angajați din punct de vedere strict formal deși firmele funcționează, sunt
încadrate ca active, depun raportările financiare periodice și bilanțul contabil cerut de lege. Prin urmare, categoria va fi
tratată aparte, iar comparațiile vor fi permise numai între întreprinderile mici și mijlocii.
160.000
170.000
180.000
190.000
200.000
210.000
220.000
230.000
Micro Mici Mijlocii
2008 2009

92. FundațiaPost-Privatizare
92
Eficiența, din perspectiva raportului între profitul total realizat în întreprinderile active și numărul mediu de
angajați, pe clase de mărime ale IMM-urilor, în anul 2008, și respectiv 2009 este sintetizată în tabelul 5.1.b.
Tabel 5.1.b Eficiența medie a muncii pe total sector și pe clase de mărime
2006 2007 2008 2009
Micro 13.037 6.907 1.604 -5.861
Mici 7.519 7.621 5.914 1.322
Mijlocii 7.730 7.062 5.380 794
Total 12.414 6.995 4.449 -1.061
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii
2006-2008 și date ONRC pentru anul 2009
Astfel, datele referitoare la evoluțiile acestui indicator, pe mai mulți ani, scot în evidență performanțe
negative ale microîntreprinderilor, ca urmare a rezultatelor financiare negative privind indicatorul de profit
brut. De asemenea, se remarcă substanțiale scăderi în situația întreprinderilor din celelalte două categorii,
mici și mijlocii, pe fondul diminuării substanțiale a valorilor obținute la indicatorul de profitabilitate. În
particular, rezultatele negative ale microîntreprinderilor în anul 2009 pot fi puse pe seama celor din sectorul
Serviciilor (care cumulează 2/3 din cifra de afaceri a categoriei) și a firmelor din Construcții, care apar cu cele
mai mari pierderi.
În situația întreprinderilor mici și mijlocii, după cum se ilustrează prin reprezentarea grafică de la punctul
5.1.g, aceste performanțe s-au menținut totuși în zona pozitivă, deși la nivele mult mai scăzute decât
anterior. Și acest rezultat poate fi pus în legătură cu ajustările numărului mediu anual de angajați din aceste
categorii de întreprinderi.
Grafic 5.1.g Evoluția eficienței muncii în sectorul IMM pe clase de mărime în anii 2008 și 2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
-8.000
-6.000
-4.000
-2.000
0
2.000
4.000
6.000
8.000
Micro Mici Mijlocii
2008 2009

93. FundațiaPost-Privatizare
93
Tabel 5.1.c Productivitatea muncii, pe total și pe sectoare de activitate economică (RON)
2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură și pescuit 86.790 111.775 164.432 199.759
Industrie si energie 94.697 106.878 143.361 149.689
Construcții 95.834 108.821 161.502 171.967
Servicii 124.426 147.736 250.840 239.995
Comerț 154.492 194.118 370.987 353.695
Turism 51.911 54.759 71.468 70.511
Transport și Comunicații 99.445 116.500 179.932 170.154
Alte servicii 89.577 102.490 137.049 139.636
Total 117.590 137.552 204.707 204.780
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii
2006-2008 și date ONRC pentru anul 2009
Analizând datele privind evoluția productivității medii a muncii în intervalul 2006-2009 se evidențiază creșteri
anuale până în anul 2009, în diferite grade și cu dinamică foarte diferită de la un sector la altul. În schimb, pe
ultimul segment al intervalului de timp 2008-2009, la care datele fac referire, se semnalează atât creșteri cât
și diminuări ale productivității muncii, în funcție de sector. Astfel, în cazul IMM-urilor din Agricultură, se
înregistrează o creștere mai importantă a productivității muncii în 2009 față de anul precedent, în Industrie și
Construcții creșterile sunt într-o proporție mai mică, în timp ce o scădere a valorilor s-a manifestat în IMM-
urile din sectorul Servicii.
Grafic 5.1.h Evoluția productivității muncii pe sectoare de activitate, în anii 2008 și 2009 (cifră de afaceri
per angajat)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
După cum se poate observa, atât prin urmărirea valorilor medii de productivitate pe subsectoare (tabel 5.1.c),
dar și mai ilustrativ din reprezentarea grafică 5.1.h, cauza scăderii productivității IMM-urilor din Servicii poate
fi pusă pe seama diminuării valorilor medii ale acestui indicator în Comerț și Transporturi. Totuși nivelul redus
al acestei scăderi se datorează contribuției subsectorului Alte servicii, în care s-au înregistrat creșteri de
productivitate.
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
300.000
Agricultură,
silvicultură şi
pescuit
Industrie si
energie
Construcţii Servicii
2008 2009

94. FundațiaPost-Privatizare
94
Grafic 5.1.i Evoluția productivității muncii pe subsectoarele de activitate din sfera Serviciilor, în anii 2008 și
2009 (cifră de afaceri per angajat)
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
După cum se observă din vizualizarea graficului 5.1.i, scăderea nivelului productivității medii din sectorul
Serviciilor este pusă pe seama unei reduceri a productivității muncii în subsectorul Comerț (afectat de criza
economică și reducerea cererii de consum intern) și, respectiv, a diminuării valorii medii a acestui indicator la
IMM-urile active din Transporturi și Comunicații.
În anul 2009 comparativ cu anul precedent s-a înregistrat scăderea nivelului de productivitate medie a
sectorului Servicii în condițiile în care productivitatea muncii obținută de IMM-urile din Turism a reușit să se
mențină la aproximativ același nivel atins anterior, iar la IMM-urile active în subsectorul Alte servicii, categorie
care furnizează servicii cu valoarea adăugată cea mai substanțială, chiar a înregistrat o ușoară creștere.
Tabel 5.1.d Eficiența muncii pe total sector IMM și pe sectoare de activitate economică (RON)
2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură și pescuit 3.653 4.177 5.216 482
Industrie si energie 5.655 2.597 2.788 -1.029
Construcții 14.650 12.304 2.908 -3.739
Servicii 13.581 7.161 5.694 -519
Comerț 7.355 5.584 7.309 624
Turism 1.990 -985 -1.655 -5.649
Transport și Comunicații 5.986 3.741 942 -6.897
Alte servicii 29.319 12.394 6.719 1.109
Total 12.414 6.995 4.449 -1.061
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii
2006-2008 și date ONRC pentru anul 2009
Datele care fac referire la evoluția indicatorului de eficiență (definit ca raport între profitul obținut și numărul
mediu anual de angajați în IMM-urile active), sintetizate în tabelul 5.1.d, arată faptul că în anul 2009, pe
fondul unor creșteri anuale semnificative ca nivel și continue ca tendință, în toate sectoarele a avut loc o
prăbușire, comparativ cu anii anteriori (cu o singură excepție în Construcții).
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
300.000
350.000
400.000
Comerț Turism Transport și
comunicații
Alte servicii
2008 2009

95. FundațiaPost-Privatizare
95
După cum se ilustrează în reprezentarea grafică de mai jos, dacă pentru IMM-urile din Agricultură indicatorul
aferent scade ca valoare medie absolută, direcția menținându-se totuși ascendentă, în schimb pentru IMM-
urile din celelalte sectoare valorile medii se situează pe tendință descendentă, ceea ce subliniază eșecul în
ceea ce privește eficiența.
Grafic 5.1.j Evoluția eficienței muncii în sectorul IMM pe sectoare economice de activitate, în anii 2008 și
2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Grafic 5.1.k Evoluția eficienței muncii în sectorul IMM pe subsectoarele din Servicii, în anii 2008 și 2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
5.1.3. Costuri cu forța de muncă în sectorul IMM
Din punct de vedere strict metodologic, măsurarea productivității muncii prin intermediul indicatorului cifră de
afaceri per angajat este influențată și de o serie de factori precum politica de prețuri și costul cu forța de
muncă. Deși cifra de afaceri per angajat este cea mai uzuală modalitate de exprimare a productivității, există
și alți indicatori mai complecși pentru a ilustra diferitele fațete ale performanței economice și financiare, cum
ar fi costurile efectuate cu forța de muncă.
Indicatorul „costul mediu anual cu forța de muncă” este calculat prin următoarea formulă: suma cheltuielilor
salariale totale plus contribuțiile la asigurările sociale de stat, raportată la numărul mediu anual de angajați,
ambele date de bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2009.
-6.000
-4.000
-2.000
0
2.000
4.000
6.000
8.000
Agricultură,
silvicultură și
pescuit
Industrie și
energie
Construcții Servicii
2008 2009
-8.000
-6.000
-4.000
-2.000
0
2.000
4.000
6.000
8.000
10.000
Comerț Turism Transport și
comunicații
Alte servicii
2008 2009

96. FundațiaPost-Privatizare
96
În analiza acestui indicator de eficiență economică se urmărește aceeași dezagregare, respectiv pe clase de
mărime a întreprinderilor și sectoare principale de activitate economică.
Tabel 5.1.e Costul mediu anual al forței de muncă, per angajat și pe clase de mărime a întreprinderilor
(RON)
2006 2007 2008 2009
Micro 5.980 8.036 10.479 11.873
Mici 10.098 12.840 15.597 17.611
Mijlocii 14.762 18.824 21.313 23.781
Total 6.661 8.862 11.513 12.969
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii
2006-2008 și date ONRC pentru anul 2009
Analiza tabelului de mai sus reliefează următoarele:
a) Costurile cu forța de muncă au crescut continuu în perioada respectivă, atât pe total sector IMM, cât
și pe fiecare clasă de mărime a IMM-urilor;
b) Din punct de vedere al dinamicii, în anul 2009 în raport cu valoarea înregistrată în 2006, costurile
aproape s-au dublat la microîntreprinderi, în timp ce creșterea lor a fost cu 74,4% la întreprinderile
mici și, respectiv cu 61% în cazul celor mijlocii;
c) Întreprinderile mijlocii au cel mai ridicat cost unitar al forței de muncă în toți cei trei ani reținuți
pentru analiză, urmate de firmele mici și apoi de micro-întreprinderi;
d) În 2009, costurile per angajat erau, în medie, de 12.969 lei pe total sector IMM, cu 23.781 de lei în
întreprinderile mijlocii și, respectiv cu 17.611 lei în firmele mici, care se plasau peste media
sectorului, iar microîntreprinderile se aflau sub media sectorului IMM cu o valoare de 11.873 lei.
De asemenea, în 2009 se observă o creștere a costului total cu forța de muncă în IMM-urile din toate clasele
de mărime, chiar și în condiții de recesiune economică. Deși anul 2009 a fost anul reducerilor salariale și al
ajustărilor acestor costuri în sectorul privat, totuși rezultatul redat grafic mai jos, se explică prin menținerea la
cote ridicate a diferitelor tipuri de contribuții sociale la stat (CAS), aplicate la un fond total de salarii
corespunzător mai mare.

97. FundațiaPost-Privatizare
97
Grafic 5.1.l Evoluția costurilor cu forța de muncă în sectorul IMM pe clase de mărime, în perioada 2006 -
2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
În Tabelul 5.1.f, se poate urmări evoluția costului unitar cu forța de muncă, în principalele sectoare de
activitate economică, în perioada 2006 - 2009.
Tabel 5.1.f Costurile unitare cu forța de muncă pe angajat35
, pe sectoare principale în intervalul 2006 -2009
(RON)
2006 2007 2008 2009
Agricultură, silvicultură și pescuit 6.802 8.742 11.009 12.162
Industrie și energie 7.731 9.917 12.741 14.120
Construcții 6.714 8.933 11.698 13.382
Servicii 6.470 8.674 11.294 12.750
Comerț 6.469 8.537 11.211 12.677
Turism 5.524 7.244 8.991 10.078
Transport și Comunicații 6.080 7.898 9.575 10.528
Alte servicii 6.757 9.426 12.340 13.973
Total 6.661 8.862 11.513 12.969
Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanț furnizate de MEF și INS pentru anii
2006-2008 și date ONRC pentru anul 2009
Datele din tabelul de mai sus conduc către următoarele constatări:
a) Valorile medii înregistrate sunt destul de apropiate, ceea ce ilustrează absența unor discrepanțe
majore între sectoare. Acest ecart mic denotă o anume omogenitate la nivelul sectoarelor de
activitate. Influența politicii privind contribuțiile sociale și de asigurări de stat poate fi elementul care
funcționează ca un factor de uniformizare la nivelul acestui indicator.
35
Se face mențiunea că nu este posibilă dezagregarea pe categorii de lucrători, întrucât formularul de bilanț, care stă la
baza prelucrării acestor indicatori, cere raportarea numărului mediu anual de angajați.
0
5.000
10.000
15.000
20.000
25.000
2006 2007 2008 2009
Micro Mici Mijlocii

98. FundațiaPost-Privatizare
98
b) Focalizând analiza pe anul 2009, sectorul Industrie și energie prezintă cel mai mare cost unitar,
respectiv 14.120 lei pe angajat, urmat de firmele din Construcții cu 13.382 lei. Celelalte două
sectoare înregistrează nivele valorice ceva mai mici, respectiv Agricultură, silvicultură și pescuit cu
12.162 lei și Servicii cu 12.750 lei per angajat.
De altfel, într-un mod cât se poate de ilustrativ, evoluțiile pozitive ale acestui indicator în toate sectoarele de
activitate economică sunt redate sintetic prin intermediul reprezentării grafice de mai jos.
Grafic 5.1.m Evoluția costurilor cu forța de muncă în sectorul IMM pe sectoare de activitate, în anii 2008 și
2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
Focalizând analiza asupra evoluțiilor din anul 2009 raportate la anul anterior, la nivelul IMM-urilor din
subsectoarele de Servicii se constată aceeași tendință de creștere în toate cazurile, fapt ce demonstrează, încă
o dată, că rezultatele la acest indicator de eficiență nu depind de factorii la nivel micro, cât mai ales de
măsurile de politică publică de ansamblu.
Grafic 5.1.n Evoluția costurilor cu forța de muncă în sectorul IMM pe subsectoarele din Servicii, în anii 2008
și 2009
Sursa: prelucrări și calcule proprii în baza datelor ONRC
0
3.000
6.000
9.000
12.000
15.000
Agricultură,
silvicultură și
pescuit
Industrie și
energie
Construcții Servicii
2008 2009
0
3.000
6.000
9.000
12.000
15.000
Comerț Turism Transport și
comunicații
Alte servicii
2008 2009

99. FundațiaPost-Privatizare
99
Totodată, în condițiile de cauzalitate și de influență subliniate mai sus, IMM-urile trebuie să facă față nivelului
ridicat al costurilor asociate forței de muncă și al asigurărilor sociale de stat, impuse prin măsurile de politică
fiscală.
Concluzii
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri pe total sector IMM înregistrează o variație negativă, de -
12,0%, în raport cu anul 2008; scăderea nu este uniformă pe clase de
mărime, fiind mai mare pentru întreprinderile mijlocii (-17%);
Distribuția cifrei de afaceri pe clase de mărime se menține constantă pe
parcursul ultimilor ani;
IMM-urile active în Servicii continuă să contribuie majoritar (cu 66,0%) la
formarea cifrei de afaceri a întregului sector IMM, în condițiile în care 71%
din cifra de afaceri a IMM-urilor active în sfera Serviciilor provine de la cele
care își desfășoară activitatea în Comerț. Acest rezultat s-a obținut pe fondul
descreșterii numărului de IMM-uri active în Comerț în ultimii ani;
Pe fondul dificultăților generate de criza din celelalte sectoare, contribuția la
cifra totală de afaceri a IMM-urilor active din Agricultură a urcat cu 0,5%
comparativ cu anul 2008.
Productivitatea muncii
Se înregistrează o creștere a productivității muncii cu 5% în
microîntreprinderi, un nivel constant al productivității în întreprinderile mici și
scăderea nivelului de productivitate la întreprinderile din clasa mijlocie;
O creștere mai importantă a productivității muncii se semnalează în IMM-
urile din Agricultură;
Creștere ușoară a productivității IMM-urilor din Industrie și Construcții;
Scăderea productivității în IMM-urile din sectorul Servicii care poate fi pusă
pe seama diminuării valorilor medii ale acestui indicator în Comerț și
Transporturi;
Productivitatea muncii obținută de IMM-urile din Turism a reușit să se
mențină relativ constantă;
Subsectorul Alte servicii, care furnizează servicii cu valoare adăugată
substanțială, chiar a înregistrat o ușoară creștere în 2009 față de anul 2008.

100. FundațiaPost-Privatizare
100
Eficiența muncii
Rezultate negative în eficiența muncii înregistrate în categoria
microîntreprinderilor, urmare a rezultatelor financiare negative în ceea ce
privește indicatorul de profit brut;
Scăderi substanțiale de eficiență în întreprinderile mici și mijlocii pe fondul
diminuării severe a profitabilității;
Creșterilor anuale semnificative ca nivel și continue ca tendință în aproape toate
sectoarele economice până în anul 2008, le-au urmat nu numai o scădere dramatică
în anul 2009, ci și pierderi de eficiență ale IMM-urilor din Industrie, Construcții și
Servicii.
Costurile cu forța de muncă
Întreprinderile mijlocii au cel mai ridicat cost unitar al forței de muncă
(23.781 lei) în raport cu celelalte clase de mărime;
Valorile medii înregistrate pe sectoare economice sunt destul de apropiate
atât între ele, cât și față de media pe ansamblul sectorului IMM, ceea ce
ilustrează absența unor discrepanțe majore între sectoare și o dispunere
simetrică, în jurul mediei, a tuturor sectoarelor.
5.2. Evoluția comerțului exterior al sectorului IMM
Accesul la piețele internaționale reprezintă o importantă direcție de dezvoltare pentru sectorul IMM. Aderarea
României și Bulgariei la UE la 1 ianuarie 2007, a creat pentru scurt timp oportunități de afaceri semnificative,
atât pentru „vechile” cât și pentru „noile” state membre, prin extinderea pieței interne a UE. Desigur,
potențialul de dezvoltare al sectorului IMM depinde și de extinderea către piețele non-UE. Totuși, pe aceste
relații de comerț exterior există diferite bariere tarifare și netarifare având un impact important asupra IMM-
urilor în comparație cu întreprinderile de mari dimensiuni.
Potențialul de accesare a pieței interne a UE și a piețelor internaționale a favorizat și a condus la expansiunea
activităților de comerț exterior a firmelor din România, atât pe relația exporturi, cât și pe cea de importuri,
numai pentru o perioadă scurtă de timp (de la momentul aderării și până la declanșarea crizei financiare și
economice). De altfel, întreprinderile angajate în tranzacții comerciale pe piețele internaționale au resimțit
efectul crizei încă de la declanșarea acesteia începând cu toamna anului 2008, când aceste premise favorabile
ale apartenenței „la marea familie occidentală” s-au diminuat substanțial, economia mondială fiind lovită de
criza financiară.

101. FundațiaPost-Privatizare
101
5.2.1. Evoluții de ansamblu în comerțul exterior al României
Așa cum s-a arătat în cuprinsul capitolului 2 al acestui Raport, impactul crizei mondiale asupra economiei
României, deși decalat și gradual ca mod de manifestare, a fost totuși unul semnificativ conducând la intrarea
țării în recesiune și criză economică. Urmările crizei s-au concretizat în scăderea creșterii economice și au
influențat evoluția PIB-ului. Acest lucru a dus la reducerea volumului de consum al populației din toate țările
care constituiau destinații deja tradiționale ale produselor românești, la scăderea producției, precum și la
diminuarea severă a operațiunilor de comerț exterior pentru sectorul de afaceri din România. Mai mult decât
atât, previziunile economice cu privire la viitorul apropiat și la relansarea economică sunt diverse și uneori
chiar contradictorii.
În anul 2009, în contextul internațional și macroeconomic succint reiterat mai sus, exporturile totale au
însumat 29,0 miliarde euro, ceea ce reprezintă o scădere cu 25,4% față de anul 2008, când s-a înregistrat un
volum total al exporturilor cifrat la 38,9 miliarde euro.
Totodată, și importurile au avut o evoluție descendentă, coborând de la un volum al tranzacțiilor de 57,2
miliarde euro în anul 2008 la 33,7 miliarde euro în anul 2009. De altfel, reducerea volumului valoric al
importurilor este mult mai pronunțată în comparație cu scăderea exporturilor în aceeași perioadă, respectiv de
41,1% față de anul anterior.
Diminuarea mult mai pronunțată a importurilor poate fi pusă parțial și pe seama evoluției descendente a
exporturilor, fiind cunoscut faptul că, în general, producția românească pentru export se bazează
preponderent pe intrări de materie primă, materiale, tehnologii și alte tipuri de know how, provenite la rândul
lor din surse externe, cunoscute sub denumirea tehnică de operațiuni de procesare activă (caseta 5.a).
Casetă 5.a
Câteva clarificări cu privire la operațiunile de comerț exterior în
regim de procesare activă (PA)
În contextul internaționalizării din ce în ce mai pronunțate a economiei mondiale, o
mare parte a fluxurilor de mărfuri din și spre România se datorează procesării active
la export a unor materii prime și materiale provenite din principalele țări europene.
Aceste proceduri, cunoscute la nivel internațional sub denumirea de OPT (Outward
Processing Transactions) nu sunt tipice doar pentru România, ci se înregistrează și în
alte țări emergente.36
Aceste proceduri sunt mai cunoscute sub denumirea de operațiuni „în lohn”, care
36
Procesarea activă la extern (în limba engleză OPT) este o procedură vamală prin care materiile prime și materiale sau
alte bunuri sunt temporar expediate în afara granițelor unei țări, în scopul de a fi prelucrate într-o terță țară și re-
importate ulterior în țara de proveniență, sub forma produselor compensatorii, fiind în integralitate sau în parte scutite
de plata taxelor vamale pe durata procesării. Procesarea activă la intern (Inward Processing Transactions) este similară
ca procedură cu cea descrisă mai sus, dar privită din punctul de vedere al bunurilor importate temporar în scop de a fi
exportate. Din păcate, la nivelul anului 2009 nu a fost posibilă obținerea de date din surse statistice privind operațiunile
de tip OPT/IPT.

102. FundațiaPost-Privatizare
102
presupune ca majoritatea inputurilor de producție (de la cele mai mari, până la cele
mai mici accesorii) să fie furnizate de partenerul extern fiind introduse în țară cu
regim de import temporar pe timpul procesării și având ca destinație exclusivă
exportul. Prin urmare, procesatorul din România pune la dispoziție forța de muncă și
capacitățile de producție. Mai mult decât atât, chiar și echipamentele și tehnologiile
pot fi furnizate sau achiziționate cu sprijinul financiar al partenerului extern ce
urmează să importe produsele finite. Cu toate acestea, procedura implică în principal
furnizare de manoperă, de unde și denumirea generică de operațiuni „în lohn”,
termen care provine din limba germană și înseamnă „salariu”. Aceste tipuri de
operațiuni reprezintă o caracteristică a proceselor productive din ultimele decenii,
când reducerea cheltuielilor de transport și comunicații a permis externalizarea
producției la comandă, permițând redistribuirea activităților economice pe piața
mondială, fapt ce a încurajat operațiunile de procesare activă. Mai mult decât atât,
aceasta este o practică curentă de producție care se înscrie în ceea ce astăzi
denumim „just in time production”, deosebit de importantă în condițiile accesului
restrâns la capitaluri în conjunctura de criză. Producția la comandă conduce la
economii și costuri mai mici și reușește menținerea competitivității în raport cu
produsele concurente sau de substituție. Procesele de producție sunt acum chiar și
mai fragmentate decât erau în urmă cu un deceniu, iar circuitul productiv este din ce
în ce mai fragmentat de etapele individuale de producție a căror execuție se mută în
țările în care costul mâinii de lucru și al altor intrări de fabricație sunt mai mici.
Tocmai aceste procedee economice de externalizare (outsourcing) au sporit
considerabil fluxul materiilor prime și al produselor semifinite în relațiile dintre
România și principalii ei parteneri europeni. Dat fiind faptul că în cadrul diviziunii
internaționale a muncii România joacă rolul de țară de destinație a proceselor de
producție externalizate, exporturile României se traduc în legături directe între
firmele românești și partenerele lor din țările mai industrializate, permițând transferul
unor tehnologii specifice de producție și de management avansate.
Cu toate avantajele operațiunilor de procesare activă rezumate la asigurarea utilizării
capacităților de producție existente cu randamentul și încărcarea corespunzătoare a
personalului, există și multe dezavantaje care conduc la concluzia că dependența de
acest tip de operațiuni este mai puțin avantajoasă pe termen lung. Acest tip de
relații comerciale determină procesatorii respectivi să rămână orientați către
producție și nu către piețe și să nu aibă abordarea de marketing asupra evoluțiilor
din piață. Pe de altă parte, faptul că nu produc sub marcă proprie le limitează
preocuparea pentru cercetare-dezvoltare, creație proprie, inovare, dezvoltare de noi
produse. Chiar dacă ne rezumăm numai la cele câteva dezavantaje enumerate
succint, tot ar fi suficient pentru a înțelege vulnerabilitatea procesatorilor în regim de
PA și puterea lor scăzută de negociere în relațiile cu partenerii externi, mai ales în
situația în care aceștia din urmă decid să-și mute operațiunile către procesatori din
țări cu costuri și mai scăzute ale forței de muncă, astfel încât să-și mențină sau chiar
să-și mărească avantajele competitive.

103. FundațiaPost-Privatizare
103
5.2.2. Schimbări în participarea IMM la operațiuni de comerț exterior
Scăderea numărului IMM-urilor care efectuau operațiuni de comerț exterior în anul
2009 față de 2008, atât de export, cât și de import.
Astfel, în anul 2009 un număr de 20.889 IMM-uri efectuau operațiuni de export, ceea ce reprezenta 5,5%
din numărul de IMM-uri active la 31 decembrie 2009.
Tabel 5.2.a Numărul de întreprinderi angajate în activități de export și import, după clasa de mărime
Număr de întreprinderi
2008 2009
Import Export Import Export
Total întreprinderi, din
care:
80.779 24.644 69.202 22.108
Microîntreprinderi 55.458 13.154 47.089 11.328
Întreprinderi mici 17.206 6.623 14.652 6.068
Întreprinderi mijlocii 6.205 3.642 5.652 3,493
Întreprinderi mari 1.580 1.111 1.497 1.100
Altele 330 114 312 119
Sursa: INS37
și calcule proprii
După cum se poate observa din tabelul 5.2.a, numărul de IMM-uri care efectuează operațiuni de import este
cu mult superior numărului de IMM-uri care derulează operațiuni de export. Astfel, în anul 2008 un număr de
78.869 de IMM-uri derula activități de import, în timp ce numai 23.419 IMM-uri au realizat exporturi. Deși
numărul firmelor importatoare scade la 67.393 în anul 2009, el se menține la un nivel de peste 3 ori mai
mare în comparație cu numărul firmelor exportatoare; totodată, acestea au reprezentat o pondere de 17,7%
din numărul firmelor active la 31 decembrie 2009.
37
a) Pentru comerțul intracomunitar rezultatele statistice publicate cuprind: date din declarațiile statistice Intrastat
colectate lunar de Institutul Național de Statistică de la operatorii economici care au realizat schimburi intracomunitare
de bunuri și care au îndeplinit condițiile stipulate în Legea nr.422/2006;
-­‐ date din declarațiile vamale aferente schimburilor intracomunitare de bunuri furnizate lunar de Autoritatea Națională a
Vămilor neacoperite integral prin declarațiile statistice Intrastat;
-­‐ date estimate pe baza datelor fiscale pentru valoarea comerțului derulat de operatorii economici situați sub pragurile
statistice Intrastat și de operatorii economici înregistrați cu nonrăspuns la cercetarea statistică Intrastat (cca 3%).
b) Pentru comerțul extracomunitar rezultatele statistice publicate cuprind datele furnizate lunar de Autoritatea Națională
a Vămilor, care colectează și prelucrează datele din declarațiile vamale de export și import.

104. FundațiaPost-Privatizare
104
Schimbări diferite de dinamică a numărului de firme importatoare și, respectiv
exportatoare
Tabel 5.2.b Distribuția întreprinderilor angajate în activități de export și import, după clasa de mărime
Număr de întreprinderi
2008 2009
Import Export Import Export
Sector IMM, din care: 98% 95% 97% 94%
Micro 69% 53% 68% 51%
Mici 21% 27% 21% 27%
Mijlocii 8% 15% 8% 16%
Întreprinderi mari 2% 5% 3% 5%
Total întreprinderi 100% 100% 100% 100%
Sursa: INS și calcule proprii
Evoluția pe cei doi ani consecutivi indică o diminuare ușoară a ponderii sectorului IMM și creșterea
corespunzătoare a numărului de întreprinderi mari în structura demografică a participării în activitățile de
comerț exterior, pe cele două fluxuri de import și, respectiv export. Aceste ușoare schimbări de greutate
specifică sunt de altfel sesizabile și din ilustrarea grafică 5.2.a.
Cu toate acestea se poate observa că impactul crizei a fost mai puternic și a afectat un număr mai mare de
IMM-uri cuprinse în sfera importurilor.
Grafic 5.2.a Evoluția distribuției IMM-urilor angajate în activități de import și export în funcție de clasa de
mărime, în anii 2008-2009
Sursa: INS și calcule proprii
Focalizarea analizei din perspectiva performanțelor demografice ale participării sectorului IMM, pe diferitele
sale clase de mărime, la activitățile de comerț exterior, scoate în evidență faptul că ponderea deținută de
microîntreprinderi scade substanțial în favoarea unei greutăți specifice mai mari a celorlalte două clase de
mărime, întreprinderile mici și cele mijlocii.
0%
20%
40%
60%
80%
100%
2008 2009 2008 2009
Import Export
Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii

105. FundațiaPost-Privatizare
105
5.2.3. Performanțele economice ale sectorului IMM în activitățile de comerț exterior
În anul 2009, sectorul IMM a înregistrat un volum valoric al exporturilor de 10,3 miliarde euro și, respectiv al
importurilor în valoare de 19,5 miliarde euro. În aceste condiții, deficitul balanței comerciale de 9,2 miliarde
euro a sectorului IMM este mai accentuat decât pe ansamblul economiei, mai ales, în comparație cu
întreprinderile mari (0,7 miliarde euro).
Tabel 5.2.c Volumul exporturilor și importurilor, după clasa de mărime a întreprinderii (milioane EUR)
2008 2009
Import Export Import Export
Total întreprinderi, din care: 57.240 33.725 38.953 29.084
Microîntreprinderi 6.198 2.185 4.687 2.311
Întreprinderi mici 9.284 2.632 5.436 2.251
Întreprinderi mijlocii 14.712 6.416 9.383 5.741
Întreprinderi mari 24.660 19.898 17.010 16.354
Altele 2.385 2.594 2.437 2.428
Sursa: INS
Cu toate acestea, analiza performanțelor sectorului IMM în anul 2009 comparativ cu situația înregistrată în
2008 este mai nuanțată. Astfel, volumul exporturilor realizat de IMM-uri în anul 2009 față de 2008 a scăzut
cu 8,3%, în timp ce volumul importurilor a înregistrat un recul de 35,4%, în comparație cu anul 2008.
Aceasta a condus la un deficit negativ al balanței de comerț exterior a sectorului IMM, mai bun decât în anul
anterior. Privite în dinamică, datele din tabelul de mai sus evidențiază faptul că operatorii economici din
categoria IMM și-au conservat într-o mare măsură piețele și tranzacțiile de export fiind expuși mai puțin, pe
când cei mai vulnerabili au fost operatorii IMM angajați în operațiuni de import, loviți mai puternic de
scăderea puterii de cumpărare de pe piața internă, precum și de accesul îngrădit la finanțare care să susțină
operațiunile de import de produse.
Această caracteristică apare și mai evidentă în raport cu modul în care au reacționat întreprinderile mari în
condițiile crizei economice și financiare. Reculul exporturilor și respectiv importurilor efectuate de această
categorie de operatori economici a fost unul mai adânc în anul 2009 comparativ cu 2008.
Totodată, pe fondul acestor mișcări de dinamică foarte specifice fiecărui tip de operațiuni de comerț exterior,
s-au produs unele modificări substanțiale de structură. Astfel, dacă în anul 2008 valoarea exporturilor IMM se
ridica la 33,3% din volumul total de exporturi al României, pe fondul dinamicii diferite a întreprinderilor mari
în anul 2009, sectorul IMM își crește ponderea în volumul total al exporturilor. În același timp, greutatea
specifică a sectorului IMM în volumul total al importurilor scade de la 52,7% în anul 2008, la 50% în anul
2009.
Indicele gradului de acoperire a importurilor prin exporturi, a cărui evoluție în cei doi ani subsecvenți este
prezentată în graficul 5.2.b, oglindește evoluția raportului dintre încasările în valută realizate pe seama
exporturilor și plățile generate de importul de bunuri.

106. FundațiaPost-Privatizare
106
Grafic 5.2.b Evoluția indicilor de acoperire a importurilor prin exporturi, pentru diferitele clase de mărime ale
întreprinderii, în anii 2008-2009
Sursa: INS și calcule proprii
Astfel, atenuarea rezultatului subunitar38
al acestui indice, atât în cazul sectorului IMM (de la 0,37 la 0,53),
cât mai ales la întreprinderile mari (de la 0,81 la 0,96) reflectă diminuarea deficitului balanței comerciale, dar
menținerea încă în sfera unei balanțe negative.
Prin urmare, deși foarte dezirabil și necesar, este mult mai greu pentru IMM-uri să opereze la scară
internațională pe niște piețe foarte competitive în condițiile noi aduse de criza economică mondială. Pentru a
putea explora și valorifica oportunitățile pieței globale sau pentru a recâștiga piețe (cândva tradiționale),
precum cele din Est (Federația Rusă și țările foste membre ale Uniunii Sovietice) sau din alte țări asiatice cu
potențial de consum mare, IMM-urile din România au nevoie de asistență specifică în domeniu, mai ales în
ceea ce privește accesul la informații despre noi oportunități atât pe piața internă a UE, cât și pe cele externe.
IMM-urile, în majoritatea lor, nu au potențialul necesar pentru a-și asuma la modul individual și independent
un astfel de obiectiv dezirabil – participarea la operațiuni de export - mai ales în absența unui set de politici
publice de reorientare a exporturilor către o arie mai largă de piețe în dezvoltare. Se impune o asistență
adecvată, furnizată de instituții publice sau private (prin sistemul camerelor de comerț și industrie, ONG-uri,
alte instituții financiare dedicate IMM pentru sprijin în acoperirea riscurilor sau de garantare) care să acopere
necesarul de informare a IMM cu privire la: cultura afacerilor din țările respective, cadrul legal și instituțional
pentru activități de comerț exterior și cooperare, potențialii parteneri de afaceri și posibile legături de afaceri.
În același timp, IMM-urile românești trebuie susținute în managementul riscurilor asociate cu accesul pe noi
piețe, în dezvoltarea capacităților tehnice și organizatorice necesare în domeniul exportului sau pentru
derularea unei afaceri pe piețe internaționale.
38
Când exprimarea se face în raport de unitate.
0,00
0,20
0,40
0,60
0,80
1,00
2008 2009
Micro Mici Mijlocii
Total IMM Întreprinderi mari

107. FundațiaPost-Privatizare
107
Concluzii
Numărul de IMM care efectuează operațiuni de import (17,7% din total de
IMM active) este cu mult superior numărului de IMM care derulează
operațiuni de export (5,5% din total IMM active);
Volumul valoric al comerțului exterior derulat de sectorul IMM a scăzut în
2009 față de 2008, atât pentru exporturi, cât și pentru importuri;
35,4% din volumul total al exporturilor din România în anul 2009 a fost
realizat de sectorul IMM, ponderea specifică a acestuia fiind în creștere față
de anul 2008;
50,0% din volumul total al importurilor românești în anul 2009 a fost
derulat de către sectorul IMM, ponderea specifică fiind în scădere față de
anul anterior;
Scăderea mai accentuată a importurilor a fost determinată de diminuarea
atât a cererii interne de consum a populației, cât și a consumului instituțional
de bunuri și servicii, ca urmare a crizei economice și financiare;
Indexul de acoperire a importurilor prin exporturi a crescut în anul 2009 față
de 2008 la toate clasele de mărime a întreprinderilor, ceea ce s-a reflectat în
diminuarea balanței negative de comerț exterior;
Dezechilibrul balanței comerciale este mai accentuat în sectorul IMM decât
pe total economie în anul 2009, în timp ce comerțul exterior al
întreprinderilor mari se soldează cu o balanță comercială doar ușor negativă.
5.3. Disparități regionale în dezvoltarea IMM în România
Politicile de dezvoltare regională se realizează în concordanță cu obiectivele și prioritățile generale de
dezvoltare ale României, racordate la obiectivele Uniunii Europene în domeniul coeziunii economice și sociale.
Astfel, pornind de la realitățile socio-economice generate de lărgirea Uniunii, care au condus la creșterea
decalajului de dezvoltare economică între regiunile Europei, antrenând o deplasare geografică a disparităților
spre est, Comisia Europeană a elaborat politici de coeziune, centrate pe trei obiective: convergență;
competitivitate regională și ocuparea forței de muncă și cooperare teritorială. Obiectivul Convergență are în
vedere statele membre și regiunile mai puțin dezvoltate, care sunt prioritățile principale ale politicii de
coeziune a Comunității și vizează accelerarea convergenței celor mai puțin dezvoltate state membre și regiuni,
prin îmbunătățirea condițiilor de dezvoltare și ocupare.
În acest context, ansamblul politicilor elaborate de Guvernul României împreună cu autoritățile administrației
publice locale și organismele regionale specializate, prin consultarea partenerilor socio-economici implicați,
vizează creșterea economică și dezvoltarea socială echilibrate și durabile în toate regiunile țării, îmbunătățirea

108. FundațiaPost-Privatizare
108
competitivității internaționale și reducerea decalajelor economice și sociale existente între România și statele
membre ale Uniunii Europene.
Principiile care stau la baza realizării politicii de dezvoltare regională sunt: subsidiaritatea, descentralizarea și
parteneriatul, iar obiectivele de bază ale acestei politici în România sunt următoarele:
a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate și recuperarea
accelerată a întârzierilor în domeniul economic și social a zonelor mai puțin dezvoltate, ca urmare a
unor condiții istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum și preîntâmpinarea producerii
de noi dezechilibre;
b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea inițiativelor și prin
valorificarea resurselor locale și regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile și al
dezvoltării culturale a acestora;
c) stimularea cooperării inter-regionale, interne și internaționale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul
euroregiunilor, precum și participarea regiunilor de dezvoltare la structurile și organizațiile europene,
care promovează dezvoltarea economico-socială și instituțională a acestora în scopul realizării unor
proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaționale la care România este parte.
Cele opt regiuni de dezvoltare constituite în baza Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România
asigură cadrul de elaborare, implementare și evaluare al politicilor de dezvoltare regională, precum și pentru
culegerea datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene emise de EUROSTAT pentru
nivelul al doilea de clasificare teritorială NUTS 2, existent în Uniunea Europeană.
Tabel 5.3.a Indicatori statistici de sinteză (pondere populație/IMM) la nivelul regiunilor de dezvoltare, în anul
2009
Regiunea
% din total
populație
% din total
populație
urbană
% din total
populație
rurală
% în numărul
de IMM
Nord-Vest 12,7 12,3 13,2 14,1
Centru 11,7 12,7 10,6 12,2
Nord-Est 17,3 13,6 21,8 10,6
Sud-Est 13,1 13,1 13,1 11,4
Sud Muntenia 15,3 11,5 19,9 10,6
București-Ilfov 10,5 17,5 1,8 24,5
Sud-Vest Oltenia 10,5 9,1 12.2 7,2
Vest 9, 0 10,3 7,4 9,4
Total țară 100,0 100,0 100,0 100,0
Sursa: INS (baza de date TEMPO)39
39
Notă: exprimarea procentelor cu o singură cifră după virgulă, precum și rotunjirile operate aritmetic pot conduce în unele cazuri la o
sumă ușor peste 100%.

109. FundațiaPost-Privatizare
109
Tabelul 5.3.a ilustrează faptul că în unele dintre regiunile de dezvoltare există o corelație pozitivă directă între
ponderea specifică a regiunii la indicatorul numărul total al populației, (atât per total cât și pe medii de
reședință) și ponderea pe care o deține regiunea în numărul total al IMM. În această situație de comparație
demografică pozitivă se numără regiunile Vest, Nord-Vest, Centru și București-Ilfov. O corelație pozitivă, dar
de mai slabă intensitate, se evidențiază în cazul regiunilor de dezvoltare Nord-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest
Oltenia, Sud-Est.
Regiunea București-Ilfov constituie o excepție, în sensul că ponderea pe care o deține la indicatorul numărul
de IMM (24,5%) excede cu mult poziția pe care regiunea o are în ceea ce privește indicatorii privind populația
(10,5%). Acest lucru evidențiază faptul că baza de IMM-uri din regiunea București-Ilfov s-a dezvoltat de așa
natură încât să răspundă unei cereri de consum mult mai mari decât a populației rezidente, respectiv să
răspundă unui număr important de populație atrasă din regiunile limitrofe geografic și chiar din toată țara. De
altfel, acest aspect indică faptul că IMM-urile localizate în regiunea București-Ilfov aspiră la o piață
multiregională și națională, ceea ce corespunde principiului migrației cererii de consum, în special pentru
produse și servicii de mai mare valoare și complexitate.
Modul în care baza alcătuită din numărul de întreprinderi mici și mijlocii la nivelul fiecărei regiuni de
dezvoltare răspunde cererii de consum a populației rezidente în arealul geografic descris de limitele regiunii
de dezvoltare respective, este sintetic relevat prin intermediul datelor din tabelul 5.3.b.
Tabel 5.3.b Indicatori de sinteză (raportul pondere IMM/pondere populație) la nivelul regiunilor de
dezvoltare, în anul 2009
Regiunea
Raport % IMM și
% total
populație
Raport % IMM și
% populației
urbană
Raport % IMM și
% populație
rurală
Nord-Vest 111,4 115,1 107,2
Centru 103,8 96,1 115,2
Nord-Est 61,3 78,1 48,5
Sud-Est 87,0 86,9 87,0
Sud Muntenia 69,5 92,4 53,3
București-Ilfov 233,8 139,7 1333,0
Sud-Vest Oltenia 68,6 79,2 58,9
Vest 105,0 91,6 127,9
Sursa: INS (baza de date TEMPO), ONRC
Valorile supraunitare ale raportului dintre ponderea pe care o deține regiunea în numărul de IMM-uri și,
respectiv ponderea la indicatorul populație pe total și pe cele două medii de reședință (urban și rural)
evidențiază o serie de caracteristici și anume:
Un grad superior de dezvoltare al sectorului IMM. În această situație se află regiunile Nord-Vest,
Centru și regiunea Vest;
Infrastructura sectorului IMM din acele regiuni are un grad de atracție care depășește limitele
arealului geografic descris de județele care compun regiunea;

110. FundațiaPost-Privatizare
110
Potențialul de dezvoltare sustenabilă al sectorului IMM din respectivele regiuni de dezvoltare.
Potențialul de dezvoltare se poate traduce prin putere de cumpărare regională, piețe mai mari și
oportunități multiplicate; toate la un loc reprezintă factori favorizanți ai dezvoltării sectorului IMM, cel
puțin din punct de vedere numeric.
Regiunile unde raportul dintre cei doi indicatori este subunitar indică faptul că baza de întreprinderi mici și
mijlocii corespunde unui grad mai redus de dezvoltare. În această situație se află regiuni de dezvoltare
precum Nord-Est (0,613), Sud-Vest Oltenia (0,686) și Sud Muntenia (0,695). În aceste regiuni, baza de IMM-
uri rămâne în urma mediului economic de ansamblu la nivel regional, fapt care se poate traduce prin nevoia
suplimentară de infrastructură pentru afaceri, în măsură să se adreseze nevoilor populației rezidente.
De asemenea, se distinge și o a treia categorie de regiuni de dezvoltare în care baza de întreprinderi mici și
mijlocii este subdezvoltată în raport cu populația, numai într-unul din mediile de reședință (urban sau rural).
Este cazul regiunii Centru, în care baza de IMM-uri este sub nivelul deținut în greutatea specifică a populației
din urban, în timp ce numărul de IMM-uri apare ca fiind mult mai bine calibrat în raport cu ponderea
populației din mediul rural.
5.3.1. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere
demografic
Aprofundarea analizei sectorului IMM sub acest aspect scoate în evidență următoarele:
Se menține, în continuare, un grad ridicat de concentrare demografică a IMM-urilor în regiunea de
dezvoltare București-Ilfov.
Grafic 5.3.a Distribuția IMM-urilor pe regiuni de dezvoltare, în anul 2009
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009
Nord Vest
14%
Centru
12%
Nord Est
11%
Sud Est
11%Sud Muntenia
11%
București-Ilfov
25%
Sud Vest
Oltenia
7%
Vest
9%

111. FundațiaPost-Privatizare
111
Distribuția teritorială a sectorului IMM în România la 31 decembrie 2009, redată prin intermediul graficului de
mai sus, pune în evidență următoarele aspecte:
a) Greutatea specifică a regiunilor la acest indicator variază semnificativ. Astfel, în timp ce regiunea
București-Ilfov deținea ponderea cea mai importantă, respectiv 24,5%, regiunea Sud Oltenia cumula
doar 7,2% din numărul total al IMM-urilor înregistrate în România;
b) Procente apropiate în planul demografic al IMM au înregistrat 3 dintre regiunile de dezvoltare, și
anume Nord-Est (10,6%), Sud Muntenia (10,6%) și Vest (9,4%);
c) Celelalte 3 regiuni au ponderi superioare, care evoluează de la 11,4% în regiunea Sud-Est la 12,2%
în Centru și respectiv 14,1% în regiunea Nord-Vest.
Dezvoltarea regională are printre obiective impulsionarea și diversificarea activităților economice și stimularea
investițiilor în sectorul privat. Totodată, IMM-urile, prin natura lor și scara la care își desfășoară activitățile
sunt foarte conectate la piețele locale și regionale, numai o parte dintre ele având capacitatea să-și
desfășoare afacerile la nivel național sau să găsească o nișă pe piață internațională. Așadar, cele mai multe
IMM-uri apar local și acționează la scara respectivă, trasându-și o piață locală sau regională.
Alături de distribuția demografică regională, un alt indicator este extrem de relevant pentru a caracteriza atât
dimensiunea piețelor regionale, cât și evoluția în profunzime a sectorului IMM în România, respectiv
densitatea IMM-urilor (acest indicator va fi analizat ulterior, la pct. 5.3.3.) și ilustrat prin numărul de IMM-uri
la 1000 de locuitori.
Aprofundarea analizei la nivelul structurii pe sectoare de activitate, în fiecare regiune, poate conduce la
identificarea relației între gradul de specializare regională în diferite domenii economice și progresul
înregistrat în dezvoltarea sectorului IMM, la nivelul regiunii respective.
Din punct de vedere metodologic se face mențiunea că ponderea fiecărui sector este determinată prin
raportarea numărului de firme din diferite sectoare de activitate, din regiunea respectivă, la numărul total de
IMM-uri din regiune. În graficul 5.3.b, se arată structura IMM-urilor pe ramuri economice relevante, la nivelul
fiecărei regiuni de dezvoltare, la 31 decembrie 2009.
Grafic 5.3.b Structura IMM pe sectoare economice și regiuni de dezvoltare, la 31 decembrie 2009
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Nord Vest Centru Nord Est Sud Est Sud
Muntenia
București-
Ilfov
Sud Vest
Oltenia
Vest
Agricultură Industrie Construcţii Servicii

112. FundațiaPost-Privatizare
112
Din grafic se pot desprinde următoarele informații:
a) Specializarea în servicii este o caracteristică de bază a sectorului IMM îndeplinită atât la nivelul
întregii țării, cât și la nivelul fiecărei regiuni în parte. Totuși, cea mai puternică reprezentare a
sectorului Servicii este în regiunea de dezvoltare București-Ilfov, justificată prin faptul că 81,0%
dintre IMM-urile localizate sunt din sectorul Serviciilor. Această constatare poate fi explicată prin
dimensiunea pieței și puterea de cumpărare a populației rezidente și a celei atrase de municipiul
București și județul Ilfov, la care se adaugă consumurile instituțiilor publice de interes național,
localizate în aria geografică a Capitalei, ceea ce creează premisele pentru o cerere corespunzător
mai mare și diversificată de servicii, pe care IMM-urile din această sferă de activitate o valorifică
corespunzător;
b) Un profil de specializare industrială mai pronunțat regăsim în regiunile Centru (13,3%), Nord-Est
(12,2%) și Vest (11,1%), precum și Nord-Vest (11,0%). De asemenea, se remarcă scăderea
profilului industrial al sectorului IMM localizat în regiunea București-Ilfov, fapt reliefat de procentul
de doar 7,2% IMM-uri active în sectorul Industrial din totalul celor localizate în aria geografică
respectivă;
c) Un anume profil agricol mai evident în comparație cu media pe ansamblu țării precum și cu
celelalte regiuni se observă în Sud (4,4% din numărul IMM-urilor localizate în aria geografică
respectivă), Sud-Est (4,1%) și Vest (4,1%) față de o medie de 2,8% la nivelul întregii țări. Prezența
sporită a IMM-urilor din Agricultură în aceste regiuni de dezvoltare se poate explica prin însuși
potențialul agricol mai ridicat al acestor zone și al altor factori ce țin de tradiții în specializarea forței
de muncă;
d) Sectorul Construcții a fost cel mai bine reprezentat în anul 2009 în regiunea de Nord-Vest
(13,6% din numărul IMM-urilor localizate în acea zonă geografică). De altfel, aceasta este și o
noutate intervenită în anul 2009, spre deosebire de anii anteriori, când concentrarea mai mare de
IMM-uri în Construcții era caracteristică pentru regiunea București-Ilfov. Conform, datelor pentru
2009, acest grad de specializare relativă scade în București-Ilfov la 11,0%. Totodată, urmărirea
structurii IMM din Construcții pe regiuni de dezvoltare, în paralel cu distribuția IMM din sectorul
Industrial, scoate în evidență procente relativ similare, fapt ce conduce către constatarea existenței
unei relaționări între gradul de industrializare al regiunii și un profil de specializare în Construcții mai
pronunțat.
Graficul 5.3.c redă structura sectorului IMM pe sub-sectoare ale industriei prelucrătoare, în cadrul fiecărei
regiuni de dezvoltare, la 31 decembrie 2009.

113. FundațiaPost-Privatizare
113
Grafic 5.3.c Structura IMM din industria prelucrătoare, pe sub-sectoare industriale relevante, pe regiuni de
dezvoltare, la 31 decembrie 2009
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009
Astfel, datele și reprezentarea grafică conduc la următoarele constatări:
a) Referitor la IMM-urile din industria prelucrărilor mecanice, sunt de remarcat unele schimbări în
sensul repoziționării. Astfel, ponderea IMM-urilor active în această ramură evoluează de la 26,2% în
Sud-Est, 24,3% în București-Ilfov la 21,9% în Sud Muntenia și în Vest cu 21,5% din numărul IMM–
urilor localizate în ariile geografice respective;
b) IMM-urile din industria textilă se remarcă pentru contribuția la conturarea profilului industrial, cel
mai ridicat în Nord-Est (19,3%) și, respectiv Nord-Vest (17,5%). Deși, prin comparație, ponderile
cele mai însemnate s-au înregistrat în cele două regiuni menționate, dată fiind prezența constantă în
toate regiunile de dezvoltare, se poate face aprecierea că această ramură industrială este una
tradițională pentru toate regiunile de dezvoltare;
c) IMM-urile din industria alimentară predomină și conferă specializarea regiunilor de dezvoltare din
Sud-Vest Oltenia (24,5%) și Sud-Est (23,2%). Concentrarea în regiuni cu potențial agricol este
explicabilă prin faptul că IMM-urile din această industrie, dezvoltată mai ales la scară mică, se
localizează în apropiere de resursele naturale, care constituie materia primă de bază pentru
procesarea industrială. Astfel, ponderi importante ale IMM-urilor active în industria procesării
produselor agricole sunt regăsite în județele din zona Câmpiei de sud, Sud Muntenia (21,5%),
precum și în zona Câmpiei de Vest, respectiv regiunea de dezvoltare Vest (18,0%). Totodată,
orientarea localizării IMM-urilor din această industrie este legată și de apropierea de zone mari de
consum; astfel regiunea București-Ilfov, care reprezintă cea mai mare piață locală de consum are
14,8% din IMM-uri în industria alimentară;
d) IMM-urile care activează în industria lemnului și a produselor din lemn își fac remarcată
prezența în acele regiuni cu potențial forestier ridicat și cu tradiție locală. Astfel, se evidențiază
regiunea Nord-Est, cu 20,7% și regiunea de dezvoltare Centru, cu 19,8% din numărul total al IMM-
urilor localizate în ariile geografice respective;
e) În schimb, IMM-urile din industria chimică sunt bine reprezentate în regiunile București-Ilfov
(10,8%) și Sud Muntenia (9,6%) și au participări mai mici în celelalte regiuni. Această orientare
predilectă a IMM-urilor localizate în ariile respective este explicată de faptul că, în genere, această
industrie cere și depinde de tehnologii avansate, calificări mai înalte și expertiză și, nu în ultimul
rând, este expresia externalizării și transferurilor rezultatelor cercetării științifice din universități și
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Nord Vest Centru Nord Est Sud Est Sud
Muntenia
Bucureşti-
Ilfov
Sud Vest
Oltenia
Vest
Textilă Mecanică Lemn Alimentară Chimică Altele

114. FundațiaPost-Privatizare
114
alte instituții de cercetare și inovare, către mediul de afaceri inovator (spin-offs) și sfera
comercializării;
f) În termeni comparativi, categoria IMM-urilor care activează în alte industrii, deși deține o cotă
importantă a activităților industriale în toate regiunile de dezvoltare, are o pondere mai mare în
regiunile București-Ilfov (28,4%) și, respectiv Nord-Vest (25,1%), ceea ce evidențiază un sistem
productiv al acestor regiuni, mai dispersat și pe alte subramuri industriale cu valoare adăugată mai
mare.
În graficul 5.3.d. se prezintă structura sectorului IMM pe categorii de Servicii, la nivelul regiunilor de
dezvoltare, în anul 2009.
Grafic 5.3.d Structura demografică a IMM-urilor din sectorul Servicii, la nivelul regiunilor de dezvoltare, la
31 decembrie 2009
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009
Analiza datelor care au stat la baza reprezentării grafice de mai sus conduce spre următoarele constatări:
a) Comerțul reprezintă cea mai importantă componentă din totalul activităților economice desfășurate
de IMM-uri, în toate cele 8 regiuni de dezvoltare. Procentajul cel mai ridicat al IMM-urilor din
Comerț se înregistrează în regiunile sudice astfel: Sud-Vest Oltenia cu 59,0%, Sud-Muntenia cu
57,7% și Sud-Est cu 55,1%, urmate de regiunea Nord-Est cu 54,7% din totalul IMM-urilor active în
sfera serviciilor. Preponderența sectorului Comerț în aceste regiuni poate fi asociată cu un număr
important de mici afaceri de familie și cu un grad de concentrare a activităților de distribuție mai
scăzut, spre deosebire de regiunile mai avansate economic, Nord-Vest și, mai ales, regiunea
București-Ilfov, care dețin doar 39,6% IMM-uri specializate în Comerț din totalul celor înregistrate în
sectorul Servicii.;
b) În schimb, merită a fi remarcată legătura dintre gradul industrial mai pronunțat al unor regiuni
precum: Nord-Vest (34,7%), Vest (37,9%) și București-Ilfov (52,3) și faptul că aceste regiuni dețin o
cotă mai ridicată la sub-categoria „Alte servicii”. În această subcategorie se regăsesc, de regulă
IMM-urile care oferă servicii financiare, de asigurări, intermedieri de comerț exterior, imobiliare și
alte servicii cu valoare adăugată mare, legate de sprijinirea dezvoltării afacerilor (consultanță,
training, publicitate și PR, etc.).
c) În sfârșit, prezența IMM-urilor care furnizează servicii de Transport și comunicații ocupă o cotă
relevantă în regiunile Nord-Vest (11,9%), precum și Centru, Sud-Est și Sud Muntenia, unde se
înregistrează procente asemănătoare. Acest rezultat indică o relație strânsă între prezența industriei
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Nord Vest Centru Nord Est Sud Est Sud
Muntenia
București-
Ilfov
Sud Vest
Oltenia
Vest
Comerț Turism Transport Alte servicii

115. FundațiaPost-Privatizare
115
și prezența serviciilor de transport și expediție, distribuție, precum și o relație directă cu prezența
firmelor cu activitate de comerț exterior sau alte servicii. De asemenea, această localizare a IMM-
urilor din sectorul transporturi și comunicații poate fi pusă în legătură cu poziția geografică a
regiunilor respective și apropierea de piețele din UE.
5.3.2. Schimbări în distribuția regională a sectorului IMM din punct de vedere al
numărului de personal angajat
Corelare între structura forței de muncă și distribuția demografică a IMM-urilor, la nivelul regiunilor
de dezvoltare
Principala concluzie care reiese din analiza datelor comparative sintetizate în tabelul 5.3.c de mai jos, rezidă
în faptul că ponderea numărului mediu anual de angajați în sectorul IMM, din regiunile de dezvoltare, se
corelează într-o mare măsură cu distribuția demografică a IMM-urilor din punct de vedere geografic la nivelul
fiecăreia dintre regiunile de dezvoltare.
Tabel 5.3.c Distribuția comparativă a numărului de IMM și a numărului mediu anual de angajați în sectorul
IMM, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2009
Regiunea de dezvoltare Număr de IMM % Număr angajați în IMM %
Nord-Vest 88.258 14,1 360.439 13,7
Centru 76.048 12,2 344.518 13,1
Nord-Est 66.606 10,6 280.184 10,7
Sud-Est 71.424 11,4 299.654 11,4
Sud Muntenia 66.348 10,6 287.441 10,9
București-Ilfov 153.014 24,5 631.927 24,1
Sud-Vest Oltenia 45.203 7,2 170.950 6,5
Vest 58.557 9,4 251.103 9,6
Total 625.458 100,0 2.626.216 100,0
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009
Analiza modului în care se distribuie numărul mediu anual de angajați în sectorul IMM, pe regiuni de
dezvoltare, raportat la 31 Decembrie 2009, scoate în evidență următoarele aspecte:
a) În baza corelației identificate anterior, regiunea București–Ilfov acumulează cel mai mare procent de
personal angajat în IMM, respectiv 24,1%, pondere care se corelează cu cea mai mare densitate a
IMM, înregistrată în această regiune (24,5%);
b) Exceptând regiunea București-Ilfov, celelalte regiuni dețin ponderi apropiate în numărul total de
angajați în 2009, respectiv între 11,4% (regiunea Sud-Est) și 14,1% (regiunea Nord-Vest);
c) Cea mai mică pondere în numărul mediu anual de salariați se identifică în regiunea Sud-Vest Oltenia
(6,5%), greutate specifică care de altfel urmărește îndeaproape repartiția demografică de ansamblu
ce revine acestei regiuni, 7,2% la numărul de IMM-uri înregistrate.

116. FundațiaPost-Privatizare
116
În scopul aprofundării analizei ponderii specifice a sectorului IMM, atât în ceea ce privește contribuția la
crearea de locuri de muncă în economia românească, cât și din perspectiva evoluțiilor geografice, pe regiuni
de dezvoltare, se apelează la un indicator sintetic, respectiv numărul de angajați în sector IMM ce revine la
100 de locuitori, redat în tabelul 5.3.d:
Tabel 5.3.d Număr de angajați în sector IMM la 100 de locuitori, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2009
Regiunea de
dezvoltare
Populație 2009 Număr angajați
în IMM
Număr angajați
în sector IMM la
100 locuitori
Nord-Est 3.715.999 280.184 7,5
Sud-Est 2.819.565 299.654 10,6
Sud Muntenia 3.271.207 287.441 8,8
Sud-Vest Oltenia 2.285.360 170.950 7,5
Vest 1.918.146 251.103 13,0
Nord-Vest 2.719.936 360.439 13,2
Centru 2.545.650 344.518 13,5
București-Ilfov 1.943.981 631.927 32,5
Total țară 21.219.844 2.626.216 12,4
Sursa: Anuarul statistic 2009, INS și ONRC, date de bilanț 31 decembrie 2009
Datele sintetice din tabelul de mai sus conduc la următoarele concluzii:
a) nivelul mediu pe țară al acestui indicator arată că 12,4 persoane din 100 de locuitori la nivel de țară
erau angajate în sectorul IMM;
b) se mențin discrepanțe majore între regiunile de dezvoltare; astfel, în regiunea București-Ilfov gradul
de ocupare în sectorul IMM era triplu în raport cu media pe țară și de patru ori mai mare față de
nivelul cel mai scăzut al acestui indicator, înregistrat în regiunile Nord-Est și respectiv Sud-Vest
Oltenia;
c) cu aceste discrepanțe regionale accentuate, se manifestă indicatorul numărul de angajați în sectorul
IMM la 100 locuitori, amplitudinea de variație față de valoarea medie la nivel național fiind foarte
mare; astfel, disparitatea cea mai accentuată se observă între regiunea București-Ilfov, care
înregistrează cel mai mare nivel la acest indicator (32,5), față de valoarea cea mai mică de 7,5 locuri
de muncă în sector IMM la 100 locuitori, înregistrată de regiunile Nord-Est și Sud-Vest Oltenia.
Pentru a conchide cu privire la acest aspect al analizei, regiunea București-Ilfov se menține lider în ceea ce
privește gradul de ocupare al locuitorilor săi în sectorul IMM.
5.3.3. Densitatea IMM în profil regional
După cum s-a afirmat, IMM-urile prin natura lor și scara la care își desfășoară activitățile, sunt foarte
conectate la piața locală; cele mai multe apar local și acționează la acest nivel sau regional. Astfel, numărul
de IMM-uri la 1000 de locuitori, indicator care ilustrează densitatea IMM, este extrem de relevant pentru a
caracteriza atât dimensiunea piețelor regionale, cât și evoluția în profunzime a sectorului IMM în România.

117. FundațiaPost-Privatizare
117
Regiunea București-Ilfov se distanțează semnificativ în raport cu valorile medii pe ansamblul țării,
precum și față de valorile înregistrate în celelalte regiuni de dezvoltare.
Tabel 5.3.e Numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2009
Regiunea de
dezvoltare
Populație 2009 Număr IMM Număr IMM la
1000 locuitori
Nord-Est 3.715.999 66.606 17,9
Sud-Est 2.819.565 71.424 25,3
Sud Muntenia 3.271.207 66.348 20,3
Sud-Vest Oltenia 2.285.360 45.203 19,8
Vest 1.918.146 58.557 30,5
Nord-Vest 2.719.936 88.258 32,4
Centru 2.545.650 76.048 29,9
București-Ilfov 1.943.981 153.014 78,7
Total țară 21.219.844 625.458 29,5
Sursa: Anuarul statistic 2009, INS și ONRC, date de bilanț 31 decembrie 2009
Datele cuprinse în reprezentarea grafică de mai jos redau numărul de IMM-uri raportat la 1000 de locuitori în
2009, în funcție de regiunea de dezvoltare, scoțând în evidență următoarele aspecte:
a) Amplitudine mare de variație a indicatorului între regiunile de dezvoltare, interval cuprins între
valoarea cea mai mică de 17,9 IMM-uri /1000 de locuitori în regiunea Nord-Est și nivelul maxim de
78,7 IMM-uri/1000 de locuitori înregistrat în regiunea București-Ilfov;
b) Dacă se exceptează valorile extreme, distribuția densității IMM la 1000 locuitori, apare mai bine
echilibrată în patru regiuni de dezvoltare (Nord-Vest, Centru, Vest și Sud-Est).
Ecartul care desparte regiunea București-Ilfov de restul regiunilor s-a accentuat în anul 2009 comparativ cu
anii anteriori. De altfel, acest aspect se poate urmări mai facil pe harta de mai jos.

118. FundațiaPost-Privatizare
118
Grafic 5.3.e Număr de IMM-uri la 1000 locuitori, pe regiuni de dezvoltare în 2009
Sursa: Anuarul statistic 2009, INS și ONRC, date de bilanț 31 decembrie 2009
Prin urmare, nu numai că regiunea București-Ilfov obține cea mai ridicată participare a IMM-urilor la crearea
de locuri de muncă, dar se remarcă și prin densitatea cea mai ridicată a lucrătorilor din sectorul IMM, ceea ce
conduce la menținerea și chiar adâncirea decalajelor între situația sectorului IMM din această regiune
comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare.
Nord-Vest 32,4 Nord-Est 17,9
Sud Muntenia 20,3
Vest 30,5
Sud-Est 25,3
Centru 29,9
București-Ilfov 78,7
Sud-Vest Oltenia 19,8

119. FundațiaPost-Privatizare
119
5.3.4. Dimensiunea regională a performanțelor economice din sectorul IMM
Costul cu forța de muncă, în special în IMM-uri, variază în funcție de condițiile de pe piața locală a forței de
muncă, în special la capitolul salarizare, fapt care explică de altfel diferențele regionale semnificative
înregistrate la acest indicator, ilustrate prin intermediul graficului 5.3.f.
Cu excepția sectorului IMM din regiunea București-Ilfov, costurile cu forța de muncă sunt relativ
apropiate în toate regiunile de dezvoltare atât în 2008, cât și 2009
Grafic 5.3.f Evoluția costurilor cu forța de muncă în sector IMM, pe regiuni de dezvoltare, în perioada 2008-
2009 (RON angajat/an)
Sursa: ONRC date de bilanț 31 decembrie 2009 și calcule proprii
În schimb, în dinamică, după cum se poate observa din graficul de mai sus, costurile cu forța de muncă au
crescut în anul 2009 comparativ cu 2008 în sectorul IMM din toate regiunile de dezvoltare.
Intervalul de variație a indicilor de creștere este marcat la limita superioară de sectorul IMM din regiunea Vest
(119%) și la cea inferioară prin înregistrarea celui mai scăzut nivel al indicelui de creștere a IMM-urilor din
regiunea de Sud-Est (111%). De asemenea, se observă că IMM-urile din regiunea București-Ilfov, care au
avut nivelul cel mai ridicat al costurilor (în valoare absolută), înregistrează în anul 2009 o dinamică moderată
(113,6%). În acest timp, dinamica în celelalte regiuni a fost chiar și mai apropiată, ceea ce descrie o
amplitudine de variație redusă. Acest fapt ar putea fi interpretat și ca un început în procesul de reducere a
disparităților, care separă Regiunea București-Ilfov de celelalte regiuni de dezvoltare, cu condiția ca tendința
să se mențină pe o perioadă mai îndelungată de timp.
Totodată, manifestarea în parametri corespunzători ai acestor fenomene economice ar indica funcționarea
unei corelații directe și invers proporționale între densitatea IMM-urilor și nivelul costurilor cu forța de muncă.
În schimb, în situația regiunii București-Ilfov, deși numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori are cel mai ridicat
nivel (78,7) în raport cu celelalte (a se vedea harta în redarea grafică 5.3.e), costurile cu forța de muncă
(grafic 5.3.f) sunt cele mai mari, fapt care demonstrează lipsa unei corelații directe sau a unei condiționări
reciproce dintre cei doi factori de influență.
În concluzie, cele câteva aspecte semnificative, rezultate din analiza indicatorilor dezagregați la nivel de
regiuni de dezvoltare, pot conduce la sublinierea importanței politicilor publice de natură a sprijini dezvoltarea
echilibrată a regiunilor de dezvoltare, prin stimularea unei densități ridicate a IMM-urilor în profil teritorial.
0
2.000
4.000
6.000
8.000
10.000
12.000
14.000
16.000
18.000
București-
Ilfov
Centru Vest Sud
Muntenia
Sud-Est Nord-Vest Nord-Est Sud-Vest
Oltenia
2008 2009

120. FundațiaPost-Privatizare
120
Aceasta poate constitui un factor major de influență pentru includerea în sfera ocupării forței de muncă
disponibile și, respectiv de reducere a șomajului la nivelul regiunilor de dezvoltare.
Concluzii
Abordarea dezvoltării regionale în România a devenit o pârghie pentru
impulsionarea și diversificarea activităților economice și stimularea
investițiilor în sectorul privat, în special datorită mecanismelor de gestionare
a fondurilor europene;
IMM-urile, prin natura lor și scara la care își desfășoară activitățile, sunt
foarte conectate la piețele locale și regionale;
Ponderea specifică a sectorului IMM pe regiuni variază semnificativ, astfel: în
timp ce regiunea București-Ilfov deținea ponderea cea mai importantă,
respectiv 24,5%, regiunea Sud Oltenia cumula doar 7,2% din numărul total
al IMM-urilor înregistrate în România;
Se menține gradul ridicat de concentrare demografică a IMM-urilor în
regiunea de dezvoltare București-Ilfov;
Specializarea în servicii este o caracteristică de bază a sectorului IMM,
regăsită atât la nivelul întregii țări, cât și la nivelul regiunii București-Ilfov,
fapt ce are explicație în dimensiunea pieței și în complexitatea consumului
populației și instituțiilor;
Un profil de specializare industrială mai pronunțat se constată în
regiunile Centru, Nord-Est și Vest precum și Nord-Vest care poate fi asociat
cu tradiții industriale acumulate și disponibilitatea calificărilor;
Un profil agricol mai accentuat se observă în regiunile Sud-Est și Vest și
este pus în legătură cu potențialul agricol local;
Sectorul Construcții a fost cel mai bine reprezentat în anul 2009, în
regiunea de Nord-Vest spre deosebire de anii anteriori, când regiunea
București-Ilfov cumula cel mai ridicat procent al firmelor cu această
specializare;
Din punct de vedere al legăturii între structura forței de muncă și distribuția
demografică a IMM-urilor la nivel regional, regiunea București–Ilfov
acumulează cel mai mare procent de personal angajat, pondere care se
corelează cu densitatea geografică, mai mare a IMM-urilor din această
regiune;

121. FundațiaPost-Privatizare
121
Discrepanțe majore între regiunile de dezvoltare se constată în raport cu
indicatorul numărul de angajați în sectorul IMM ce revine la 100 de locuitori;
Cu excepția sectorului IMM din regiunea București-Ilfov, costurile cu forța de
muncă sunt relativ apropiate în toate regiunile de dezvoltare atât în 2008 cât
și 2009;
Densitatea teritorială a sectorului IMM variază semnificativ în profil teritorial,
regiunea București-Ilfov detașându-se semnificativ în raport cu valorile medii
pe ansamblul țării, precum și față de valorile înregistrate în celelalte regiuni
de dezvoltare;
Cu excepția sectorului IMM din regiunea București-Ilfov, costurile cu forța de
muncă sunt relativ apropiate în toate regiunile de dezvoltare atât în 2008,
cât și 2009;
O dinamică mai scăzută a costurilor cu forța de muncă în regiunea București-
Ilfov comparativ cu evoluția din celelalte regiuni poate contribui la
diminuarea discrepanțelor regionale referitoare la acest indicator.
5.4. Accesul IMM la surse de finanțare
La modul cel mai cuprinzător, tabloul surselor de finanțare pentru IMM-uri include:
resurse proprii ale inițiatorilor și ulterior resurse din veniturile operaționale ale întreprinderii;
împrumuturi private ale asociaților;
credit comercial (credit-furnizor, ca urmare a duratei de timp dintre momentul livrării, prestării
serviciului și cel al încasării efective a contravalorii acestora și, respectiv, credit-cumpărător prin
mecanismul plăților în avans);
credite bancare pentru operațiuni curente și pentru investiții;
operațiuni de leasing, factoring;
microcredite de la societăți de microfinanțare;
fonduri nerambursabile din programe naționale, europene sau internaționale multilaterale sau
bilaterale, obținute în condiții de concurs și pe baza unui proiect cu sprijinul unor instituții specializate
(garanții ale FNGCIMM);
emisiuni de titluri de valoare (de tipul acțiunilor sau obligațiunilor) pe piața de capital;
“private equity”, respectiv capital participativ și alte finanțări ale investitorilor privați (“business
angels”) sau instituționali (fonduri cu capital de risc);
produse de garantare care au menirea să sprijine și să faciliteze accesul firmelor la categorii de surse
de finanțare din sursă bancară sau/și a programelor de finanțare cu fonduri nerambursabile din
categoria ajutoarelor de stat în condițiile legii.

122. FundațiaPost-Privatizare
122
În special pentru IMM-uri, accesarea uneia sau mai multor surse de finanțare dintre cele enumerate mai sus
este în strânsă legătură, pe de o parte, cu etapa de dezvoltare a întreprinderii și, pe de altă parte, cu oferta
de surse de finanțare disponibilă pe piață la acel moment, adresată IMM-urilor.
Sursele de finanțare din categoria celor îndreptate către dezvoltare și inovare sunt de natură complexă și
necesită atât un cadru de reglementare corespunzător, cât și instituții adecvate.
Astfel, accesul la finanțare este un factor deosebit de important pentru dezvoltarea și creșterea sectorului
IMM întrucât influențează capacitatea acestora de a investi în vederea relansării economice după perioada de
criză financiară și economică.
5.4.1. Accesul la credite din surse bancare
Până în anul 2004, accesul IMM-urilor la finanțare din sursă bancară a fost unul cât se poate de scăzut, după
cum arătau rezultatele sondajelor efectuate de ANIMMC în perioada 2004-200540
, datorită ezitării sau chiar
a respingerii de către băncile comerciale din România a creditării întreprinderilor mici și mijlocii,
comportament explicat prin cheltuielile de tranzacționare mari în raport cu valoarea creditului acordat,
precum și cu riscurile asociate creditării persoanelor juridice din această categorie. Afirmația este susținută de
faptul că volumul creditelor acordate IMM-urilor de către sistemul bancar în 2002 și 2003 reprezenta 53,8%
și respectiv 34,2% din totalul creditelor acordate în lei și valută de către bănci41
.
Odată cu dezvoltarea sectorului bancar românesc, situația accesului la finanțare s-a redresat gradual în anii
premergători aderării României la Uniunea Europeană și a atins un maximum de ofertă și respectiv de cerere
de credite bancare adresate sectorului IMM în anii 2007-2008, când o mare parte din bănci, inclusiv cele de
dimensiuni mari, se specializaseră în finanțarea IMM-urilor.
Evoluția creditelor acordate tuturor agenților economici din România în intervalul de timp 2007-2009,
indiferent de clasa de mărime sau forma de proprietate, scoate în evidență o dinamică continuu ascendentă,
atât pe total cât și în funcție de moneda de acordare a creditului, cu o ușoară tendință de plafonare la nivelul
anului 2009 pentru creditele în valută și aproape o stagnare a celor în moneda națională (graficul 5.4.a).
40
„Situație și necesități ale sectorului IMM din România”, sondaj de opinie organizat în cadrul proiectelor Technical
Assistance for Ministry of Small and Medium Enterprises & Cooperatives” EuropeAid/114086/C/SV/RO si respectiv RO
2002/000-585.05.01.04.01.02 „Follow-up Technical Assistance for the Small and Medium Sized Enterprises Sector”
41
Raportul anual al sectorului IMM și cooperație din România, ANIMMC, ediția 2004

123. FundațiaPost-Privatizare
123
Grafic 5.4.a Evoluția creditelor în lei și în valută acordate agenților economici din România, în perioada
2007-2009
Sursa: Banca Națională a României
De altfel, pentru a avea o privire de ansamblu asupra sectorului bancar din România, în tabelul 5.4.a sunt
prezentați o serie de indicatori agregați privind instituțiile de credit operaționale în România (statistici BNR)42
care conturează un tablou semnificativ al cadrului organizațional al acestora.
Tabel 5.4.a Privire de ansamblu asupra sectorului bancar
Indicatori UM 2008 2008
Numărul instituțiilor de credit, din care: Număr 42 43
Sucursalele băncilor străine Număr 10 11
Total active (inclusiv sucursalele băncilor străine) mil. RON 288.975,8 328.471,6
Credite acordate clientelei (valoare brută) /
Depozite atrase de la clientelă
% 120,62 118,57
Sursa: Banca Națională a României
După cum se poate remarca, în România funcționează un număr de 43 de instituții bancare abilitate să
desfășoare activități de creditare. De asemenea, trebuie evidențiat faptul că în anul 2009 nu s-a înregistrat
nici un eveniment negativ pe piața bancară care să conducă la ieșirea unor instituții de credit din piață,
dimpotrivă, pe piața bancară românească și-au făcut apariția noi bănci cu aport de capital străin. Acest
aspect ilustrează sănătatea sistemului financiar din România, dar, în același timp, raportul dintre valoarea
brută a creditelor acordate și depozitele atrase de la clienți persoane fizice și juridice a scăzut ușor de la
120,6% la 118,6%. Acest lucru poate fi pus în legătură atât cu dinamica mai redusă a creditelor acordate,
cât și cu creșterea volumului economisirii pe fondul unei prudențialități sporite a persoanelor și agenților
economici, în contextul crizei și al măsurilor de garantare suplimentară a economiilor populației în bănci.
În schimb, după cum reiese din graficul 5.4.b în absența ofertei, dinamica cererii de creditare a sectorului
IMM a scăzut continuu începând cu luna ianuarie a anului precedent și până spre sfârșitul acestuia, pentru ca
în anul următor să reintre pe o curbă ascendentă.
42
Indicatorii se referă la toate instituțiile de credit (bănci comerciale, sucursalele băncilor străine, Creditcoop).
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
700.000
800.000
2007 2008 2009
Credite în lei Credite în valută

124. FundațiaPost-Privatizare
124
Grafic 5.4.b Dinamica cererii de credite pe termen scurt și lung din partea sectorului IMM, 2009-2010
Sursa: Banca Națională a României - Sondaje privind creditarea
Influențele exercitate de criza financiară mondială au condus în 2009 la restrângerea ofertei de creditare de
pe piață, inclusiv a celei care se adresează IMM-urilor. De altfel, această situație nu este specifică doar pentru
România, IMM-urile din toate cele 27 de țări membre ale UE fiind confruntate cu aceleași dificultăți.
Exemplificarea principalelor bariere și dificultăți semnalate de IMM-urile europene este redată în lucrarea
„Access to finance – Analytical Report Eurobarometer 2009”(„Accesul la finanțare – Raport Analitic,
Eurobarometru 2009 ”), elaborată de Comisia Europeană în colaborare cu Banca Centrală Europeană.
Din ilustrarea grafică 5.4.c rezultă că problemele cele mai presante semnalate de IMM-urile din țările UE27
sunt: găsirea de clienți (o medie de 29%) și accesul la finanțare (o medie de 16%).
Grafic 5.4.c Cele mai presante probleme cu care se confruntă IMM-urile din UE-27 și cele din România în
anul 2009 (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”
-80
-60
-40
-20
0
20
40
01/2009 05/2009 08/2009 11/2009 02/2010 05/2010 08/2010 11/2010
Credite pe termen scurt Credite pe termen lung
0 5 10 15 20 25 30 35
Găsirea de clienți
Competiția
Accesul la finanțare
Costul producției ori la muncii
Disponibilitatea managerilor calificați și cu experiență
Reglementările
Altele
Non-răspuns
România
UE27

125. FundațiaPost-Privatizare
125
Din același grafic 5.4.c. rezultă o situație similară pentru sectorul IMM din România, preocupat de aceleași
aspecte (găsirea de clienți și accesul la finanțare) și asemănător IMM-urilor de la nivelul UE 27. Aceasta se
datorează scăderii cererii interne de consum și retragerii ofertei de creditare a sistemului bancar românesc.
Grafic 5.4.d Situația solicitării unui credit bancar (nou sau reînnoit) de către companii în primul semestru al
anului 2009 în funcție de motivele care au stat la bază (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”
În ceea ce privește solicitarea unui credit bancar, graficul 5.4.d reliefează faptul că 14,7 % din firmele
intervievate din România au depus cereri de împrumut bancar, în timp ce 29,5 % din acestea nu au depus
cerere ca urmare a fondurilor proprii insuficiente. O pondere mare, de 37,2%, o dețin firmele care nu au
depus cereri de creditare din alte motive decât cele menționate anterior.
Grafic 5.4.e Situația solicitării unui credit bancar (nou sau reînnoit) pe clase de mărime ale sectorului IMM la
nivel de UE27 în primul semestru al anului 2009 (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”
22,4
7,1
38,9
29,7
1,9
14,7
17,2
29,5
37,2
1,5
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Cerere depusă
Nu s-a depus cererea din cauza unei posibile respingeri
Nu s-a depus cererea din cauza fondurilor proprii insuficiente
Nu s-a depus cerere din alte cauze
Non-răspuns
România
UE27
21,6
7,4
39
30,2
1,8
27,4
4,8
38,9
26,5
2,4
34,5
3,3
36
23
3,1
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Cerere depusă
Nu s-a depus cererea din cauza unei posibile respingeri
Nu s-a depus cererea din cauza fondurilor proprii insuficiente
Nu s-a depus cerere din alte cauze
Non-răspuns
Mijlocii
Mici
Micro

126. FundațiaPost-Privatizare
126
Analizând graficul 5.4.e se pot identifica o serie de aspecte care au determinat nedepunerea solicitărilor de
finanțare către sistemul bancar de către IMM-urile din UE27, și anume:
Ponderea întreprinderilor care au continuat să depună cereri de creditare a crescut în funcție de clasa
de mărime;
Se desprinde o legătură de cauzalitate între clasa de mărime și motivele invocate în legătură cu
nedepunerea cererilor de finanțare. În cazul celor care nu au procedat la efectuarea unei solicitări,
legătura de cauzalitate este inversă, cele mai ezitante fiind microîntreprinderile (39%), treptat
procentul scăzând pe măsura ce se avansează către IMM-urile de talie mijlocie;
Cele două aspecte conjugate indică faptul că firmele cele mai ezitante, dar și cele mai vulnerabile în
raport cu accesul la finanțare, la nivelul întregii Uniuni Europene, au fost microîntreprinderile, doar
21,6% depunând cereri de creditare.
Cât privește analiza referitoare la depunerea de cereri pentru credite comerciale de către IMM-urile din UE 27,
se evidențiază aceleași tendințe și legături ca în cazul creditului bancar, dar pentru alte clase de mărime.
Astfel, deși întreprinderile din categoria mijlocie au fost cele care au depus cereri de finanțare în cea mai mare
proporție, procentul (18,7%) este la jumătate față de cel înregistrat în cazul aplicării pentru credit bancar
(34,5%).
Grafic 5.4.f Situația depunerii de cereri pentru credit bancar și credit comercial, de către sectorul IMM la
nivelul UE 27, semestrul întâi al anului 2009 (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”
21,6
27,4
34,5
9,2
13,3
18,7
0 10 20 30 40 50
Micro
Mici
Mijlocii
Micro
Mici
Mijlocii
CREDITBANCARCREDITCOMERCIAL
Non-răspuns
Nu s-a depus cerere din alte
cauze
Nu s-a depus cererea din
cauza fondurilor proprii
insuficiente
Nu s-a depus cererea din
cauza unei posibile respingeri
Cerere depusă

127. FundațiaPost-Privatizare
127
Tabel 5.4.b Situația depunerii de cereri pentru alte finanțări la nivelul tuturor companiilor în primul semestru
al anului 2009 (%)
Cerere
depusă
Nu s-a depus cererea
din cauza unei
posibile respingeri
Nu s-a depus cererea
din cauza fondurilor
proprii insuficiente
Nu s-a depus
cererea din
alte cauze
Non-răspuns
UE 27 6,4 5,4 41,0 43,2 3,9
România 3,1 16,5 28,6 50,2 1,6
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”
După cum se poate observa din datele tabelului 5.4.b, ponderea firmelor din România care au depus cereri
pentru alte finanțări este la jumătate (3,1%) față de nivelul din UE 27 (6,4%). Acest aspect denotă faptul că
firmele din România nu au exercițiul abordării pieței financiare internaționale pentru susținerea financiară a
operațiunilor curente și a investițiilor. De altfel, faptul că puțin peste 50% dintre firmele respondente din
România invocă alte motive decât anticiparea unei respingeri sau lipsa fondurilor proprii pentru a-și implica
riscul propriu în proiect poate fi o indicație în acest sens.
Această constatare conduce și la concluzia unei lipse de educație antreprenorială corespunzătoare în
domeniul abordării surselor de finanțare alternative și, în special, a celor mai complexe surse de finanțare,
precum și a celor inovatoare.
De asemenea, analiza scoate în evidență necesitatea elaborării de studii ulterioare privind motivațiile care
stau la baza acestei ezitări sau nepregătiri în abordarea altor surse de finanțare, precum și necesitatea unor
programe de asistență tehnică a firmelor din România pe această direcție de acțiune.
În ceea ce privește analiza pe clase de mărime a IMM-urilor, la nivelul UE 27, în cazul depunerii de cereri
pentru alte surse de finanțare se mențin aceleași caracteristici cu cele identificate în cazul surselor de
finanțare cuprinse mai sus: abordarea creditului bancar și cea a creditului comercial.
Grafic 5.4.g Tipul de finanțare externă la care au apelat IMM-urile din UE 27 în primul semestrul al anului
2009
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”,
calcule proprii
Ilustrarea grafică 5.4.g accentuează concluzia anterioară potrivit căreia cele mai dinamice în planul accesării
diferitelor categorii de surse de finanțare s-au dovedit a fi întreprinderile din clasa mijlocie.
21,6
9,2
6
27,4
13,3
9,9
34,5
18,7
11,5
0
5
10
15
20
25
30
35
40
credit bancar credit comercial altele
Micro
Mici
Mijlocii

128. FundațiaPost-Privatizare
128
De altfel, întreaga analiză evidențiază creșterea capacității de accesare a surselor de finanțare pe măsura
dezvoltării întreprinderilor sub aspectul cifrei de afaceri și creșterii numărului de angajați și încadrarea într-o
clasă de mărime superioară.
Cele mai active în planul abordării altor surse de finanțare sunt întreprinderile din clasa mijlocie (11,5%), în
timp ce microîntreprinderile au o pondere de doar 6,0%.
În concluzie, cele mai dinamice în condițiile de criză economică și financiară, în planul accesării surselor de
finanțare, s-au dovedit a fi întreprinderile din clasa mijlocie.
Grafic 5.4.h Rezultate în urma depunerii cererilor pentru obținerea de credite bancare (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”,
calcule proprii
Astfel, corespunzător datelor care stau la baza reprezentării grafice de mai sus, ponderea firmelor din
România care au depus și au obținut integral creditul solicitat este mult mai mică (37,4%) decât media la
nivelul UE 27 (55,3%).
Chiar și rata de succes a celor care au înaintat cereri de creditare și au obținut parțial sumele solicitate este
sub nivelul din UE 27, și anume 12,5% față de o medie de 15,1%.
De altfel, 40% dintre firmele care au depus solicitări de creditare au fost refuzate în comparație cu media la
nivelul UE 27 de doar 15,2%, ceea ce demonstrează că ezitările companiilor din România de a depune cereri
de creditare către bănci erau în mare parte justificate de anticiparea unui răspuns negativ al acestora.
0
10
20
30
40
50
60
Depus şi obținut
integral
Depus şi obţinut
parţial
Depus și refuzat
din cauza cost
prea mare
Depus însă
respins
Non-răspuns
UE27 România

129. FundațiaPost-Privatizare
129
Grafic 5.4.i Rezultatele depunerii unei cereri de creditare către o instituție bancară, pe clase de mărime a
IMM-urilor din UE 27 (%)
Sursa: „Accesul la finanțare – Raport Analitic, Eurobarometru 2009”,
calcule proprii
Datele care stau la baza graficului 5.4.i subliniază următoarele aspecte caracteristice în funcție de clasa de
mărime a firmei care a depus cerere de finanțare:
Procentul cel mai mare de succes la depunerea și obținerea integrală a creditului solicitat l-au avut
firmele din categoria mijlocie, respectiv 64,1% dintre cele care au aplicat, în timp ce procentul cel mai
scăzut îl înregistrează microîntreprinderile cu 54,4%;
De altfel, se reconfirmă constatarea anterioară, potrivit căreia rata de succes este mai ridicată pe
măsură ce dimensiunea întreprinderii crește. Cu toate acestea amplitudinea de variație între
categoriile de întreprinderi, la acest indicator, nu înregistrează diferențe considerabile;
Rezultate similare se înregistrează și în situația depunerii și obținerii parțiale a creditului solicitat,
procentul cel mai ridicat (20,6%) fiind în cazul întreprinderilor din clasa mijlocie;
În mod aproape automat, situația se schimbă în momentul în care se analizează situația din punct de
vedere al depunerii și respingerii pe motivul costurilor prea ridicate. Microîntreprinderile sunt refuzate
în proporțiile cele mai ridicate și acest procent scade pe măsură ce firma se încadrează în categoriile
superioare de mărime.
Produse de garantare a creditelor bancare
Strategia Guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului IMM 2011-2013 stabilește ca primă prioritate
îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare. Printre măsurile propuse pentru îndeplinirea acestui obiectiv
specific sunt incluse atât consolidarea sistemului de fonduri de garantare pentru IMM-uri, cât și sporirea
accesibilității fondurilor de micro-creditare.
Sistemul instituțiilor de garantare a creditelor a început să se dezvolte în România la începutul anilor 90,
perioadă în care direcția principală a acestora o reprezenta garantarea creditelor prin care se achiziționau
acțiuni ale companiilor în curs de privatizare. Cu timpul, această componentă s-a redus la minim datorită, în
mare măsură, finalizării proceselor de privatizare. La ora actuală, majoritatea creditelor garantate de fonduri
sunt solicitate pentru suplinirea necesarului de capital circulant sau finanțarea proiectelor de investiții.
0
10
20
30
40
50
60
70
Depus şi obținut
integral
Depus şi obţinut
parţial
Depus și refuzat
din cauza cost
prea mare
Depus însă
respins
Non-răspuns
Micro Mici Mijlocii

130. FundațiaPost-Privatizare
130
În prezent în România funcționează 5 instituții de garantare a creditelor: Fondul Român de Garantare a
Creditelor (FRGC), Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR), Banca de Export-Import a României
(EXIMBANK), Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) și Fondul Român de
Contragarantare (FRCG).
Cele 5 fonduri acordă garanții astfel:
FRGC garantează preponderent întreprinzătorii privați, neadresându-se în mod special unui grup
țintă.
FGCR este un fond specializat pe un sector țintă, garantând credite obținute de persoane fizice și
juridice (producători agricoli și procesatori de produse agroalimentare) pentru realizarea producției
agricole, stocarea, precum și realizarea de investiții în domeniul agricol.
EXIMBANK funcționează atât ca bancă, cât și ca firmă de asigurare a creditelor de export. Oferta
EXIMBANK vine în completarea gamei de produse financiare, bancare, de asigurări și garanții
furnizate de băncile comerciale, garantând creditele și scrisorile de garanție bancară contractate de
IMM-uri în general a creditelor pentru exporturi, cât și a creditelor contractate în scopul realizării de
proiecte din domeniile prioritare de dezvoltare.
FNGCIMM acordă garanții pentru instrumentele de finanțare contractate de IMM-uri de la băncile
comerciale sau din alte surse autorizate. În plus, FNGCIMM acordă și finanțări directe către IMM-uri.
FRCG a fost înființat în 2009, fiind constituit ca instituție financiară specializată și având ca unic
obiect de activitate contragarantarea garanțiilor acordate de fondurile de garantare, persoane juridice
române, pentru credite și alte instrumente financiare obținute de IMM-uri de la băncile comerciale și
din alte surse.
Din punctul de vedere al prezentului studiu o atenție specială se acordă FNGCIMM.
FNGCIMM S.A. – IFN a fost înființat la sfârșitul anului 2001 prin H.G. nr. 1211/2001 în scopul susținerii
activităților întreprinzătorilor (IMM-uri, societăți cooperatiste și persoane fizice autorizate să desfășoare
activități economice potrivit legii). Ca formă de organizare juridică, FNGCIMM este societate comercială pe
acțiuni, având drept unic acționar statul român, reprezentat începând cu 2009 de Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA).
FNGCIMM acordă următoarele tipuri de garanții pentru IMM:
Garanții pentru IMM pe baza fondurilor proprii:
- Garanții individuale (convenții de împărțire a riscurilor);
- Convenția-plafon de garantare;
- Angajament de garantare;
Garanții acordate pe baza fondurilor de administrare (MADR);
Gestionarea garanțiilor de stat pe bază de mandat (MFP).
FNGCIMM a cunoscut o adevărată evoluție în ultimii ani și îndeosebi începând cu 2006. Motivele au fost atât
politicile de promovare a acestui tip de sprijin financiar, implementate îndeosebi în contextul aderării
României la Uniunea Europeană, cât și efectele crizei financiare mondiale. Această afirmație este susținută de
reprezentarea grafică 5.4.j, prin care se evidențiază contribuția esențială a fondului în anul 2009 - an în care
impactul crizei economice și financiare a fost resimțit cel mai acut.

131. FundațiaPost-Privatizare
131
Grafic 5.4.j Garanții acordate și credite IMM susținute de către FNGCIMM (milioane lei) în intervalul 2006-
2009
Sursa: FNGCIMM - Soluții de garantare a finanțărilor IMM-urilor -
prezentare susținută în cadrul EU Finance Day for SMEs, București, 22
aprilie 2010
Astfel, în 2009, FNGCIMM a întreprins o serie de măsuri43
menite să faciliteze accesul IMM-urilor la serviciile
oferite: a fost ajustată politica de risc a Fondului și au fost lansate noi produse de garantare. Plafonul ratei de
garantare a fost majorat la 80% pentru toate instrumentele de garantare (anterior rata maximă de garantare
fiind aplicată îndeosebi pentru a stimula investițiile și finanțarea start-up-urilor). În portofoliul serviciilor
oferite de FNGCIMM au fost incluse garantarea finanțărilor bancare acordate IMM pentru plata datoriilor
către bugetul de stat, garantarea creditelor restructurate ca urmare a deprecierii pieței imobiliare, a creditelor
în valută și a împrumuturilor ce au ca obiect refinanțarea creditelor IMM-urilor cu capacitate de rambursare
temporar redusă.
În cadrul aceluiași pachet de măsuri, a fost lansat și Angajamentul de Garantare – modalitate de acces la
garanțiile financiare ale fondului negociată direct cu beneficiarul (IMM) și prin care se atestă decizia
FNGCIMM de a deveni partener al întreprinzătorului și de a garanta executarea obligațiilor financiare
asumate de acesta, angajamentul de garantare urmând a fi prezentat de către IMM finanțatorului ca anexă la
documentația necesară acordării creditului.
În scopul creșterii ratei de acces la serviciile de garantare și pentru a preîntâmpina situația de blocare a
creditării IMM-urilor, FNGCIMM a simplificat politica de comisionare pentru toate instrumentele de garantare
prin stabilirea a două niveluri de taxe: o taxă mai scăzută, pentru IMM-urile care participă la proiecte
cofinanțate din fondurile europene, și cea de-a doua pentru garantarea celorlalte credite.
Cu toate acestea numărul garanțiilor solicitate la plată a crescut îngrijorător în anul 2009, crescând de la 3,5
milioane de lei în anul 2008 și ajungând până la 89,5 milioane de lei (în 2009), în timp ce numărul acestora,
pentru aceeași perioadă de referință, s-a majorat de la 24 la 159. Ilustrarea acestei evoluții se regăsește în
graficul 5.4.k.
43
Tabloul măsurilor întreprinse de fondurile de garantare din Europa, pentru a remedia efectele crizei financiare, este
redat în raportul publicat în august 2009 de către Asociația Europeană a Societăților de Garantare Reciprocă: „Fighting
the financial crisis: Measures undertaken by AECMs Member organisations”
256
471
630
1.642
668
939
1.265
3.473
0
500
1.000
1.500
2.000
2.500
3.000
3.500
4.000
2006 2007 2008 2009
Valoare garanții acordate
Valoare credite susținute

132. FundațiaPost-Privatizare
132
Grafic 5.4.k Evoluția anuală a solicitărilor de plăți de garanții acordate de FNGCIMM
Sursa: FNGCIMM Soluții de garantare a finanțării IMM-urilor -
prezentare susținută în cadrul EU Finance Day for SMEs, București, 22
aprilie 2010
În aceste condiții, apare ca necesară utilizarea instrumentelor de contragarantare disponibile pentru
susținerea și dezvoltarea activității de garantare a FNGCIMM. Un astfel de instrument - Fondul Român de
Contragarantare (FRCG) - a fost creat la începutul lui 2009, în baza planului de măsuri anticriză promovate
de Guvernul României.
Casetă 5.b
Începând cu 2007, FNCGIMM a dezvoltat și promovat conceptul de contragarantare,
astfel că în martie 2009 Guvernul României a aprobat, în cadrul Programului de
combatere a efectelor crizei economice și financiare și de susținere a dezvoltării
sectorului privat, înființarea Fondului Român de Contragarantare a Creditelor,
ai cărui fondatori sunt Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și
Mediului de Afaceri, din partea statului român, și Fundația Post-Privatizare.
Scopul FRCG este de a îmbunătăți accesul IMM la finanțare, prin intermediul
preluării de către fondurile de garantare a unei părți din riscul asumat. Procentul de
contragarantare oferit prin acest fond este de maximum 80% din valoarea
garanțiilor contragarantate și se aplică întotdeauna la soldul garanției
contragarantate. În procentele de contragarantare pot exista variații în funcție de
tipul activității IMM, regiunea în care activează, vechimea acesteia, cât și în baza
altor criterii. Acordarea de contragaranții se face pe baza convențiilor încheiate între
FRCG și fondurile de garantare.
0,5 0,3 1,2
7,6
3,5
89,5
3 2 4
14
24
159
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
2004 2005 2006 2007 2008 2009
Garanții solicitate la plată
Nr. garanțiilor solicitate la plată

133. FundațiaPost-Privatizare
133
Microcreditarea
Microcreditarea este una dintre sursele de finanțare care cunoaște o puternică promovare la nivel european în
ultimii ani. În sensul cel mai larg, microfinanțarea cuprinde o gamă de servicii financiare destinate persoanelor
fizice și juridice (micro întreprinzătorilor), inclusiv îndrumare și asistență tehnică, în scopul obținerii de profit
sau pentru a răspunde unor necesități sociale, microcreditul fiind principalul produs de creditare oferit de
către instituțiile de microfinanțare.
Practic, microfinanțarea se referă la acordarea de credite mici, necesare întreprinzătorilor la pornirea unei
afaceri, precum și IMM-urilor pentru investiții mici sau pentru reglarea diferitelor probleme de flux de
numerar. Instituțiile de microfinanțare (IMF) au ca scop comun furnizarea de finanțări în valoare de maxim
25.000 euro pentru fiecare persoană.
IMF-urile și-au dezvoltat activități în vederea sprijinirii întreprinderilor micro, mici și mijlocii care nu au acces
la sistemul bancar. În comparație cu băncile, ele au un avantaj important: creditele lor sunt ușor de accesat.
Aceasta înseamnă că inclusiv acele IMM-uri care nu au o istorie de creditare sau garanții pot aplica pentru
finanțare, și de asemenea, pot solicita credit și cei care vor să înființeze o întreprindere.
În anii anteriori crizei financiare, rata dobânzii la un microcredit varia de la 5% la 15%, iar perioada de
creditare era de până la trei ani. Unele instituții financiare cer garanții – bunuri materiale sau active – a căror
valoare ajunge să fie prohibitivă și să îngrădească sever accesul clienților mici. IMF nu cer garanții, ci
utilizează în locul acestora „abordarea împrumutului ciclic” care se explică astfel: primul împrumut are o
valoare mai mică, iar după rambursarea acestuia beneficiarii pot aplica pentru un alt credit, valoarea acestuia
din urmă fiind dublul valorii primului credit; și așa mai departe până când suma împrumutată atinge valoarea
maximă de 25.000 euro.
Instituțiile de microfinanțare cunosc o destul de lungă tradiție în România, deși la început acestea și-au
desfășurat activitatea în absența unui cadru legislativ adecvat, prin experimentarea acestor instrumente de
către ONG-uri specializate (ex.: CHF International, Centrul de Dezvoltare Economică (CDE), CAPA,
Opportunity International, FAER), finanțate din surse exclusiv externe, de la donatori internaționali. Ulterior,
acestea au evoluat către forma juridică de societate pe acțiuni, ca urmare a schimbărilor legislative.
Sectorul românesc de microfinanțări a înregistrat o creștere semnificativă după reglementarea acestei
activități. Până în 2005, instituțiile de microfinanțare și ONG-urile au funcționat conform unui cadru legislativ
foarte simplist (și în mare măsură nedefinit), deoarece România nu dispunea de o lege privind microfinanțarea
sau nu era foarte clar definit termenul de „instituție de microfinanțare”. Situația s-a îmbunătățit începând cu
anul 2005, odată cu adoptarea Legii nr. 240/15 din iunie 2005 privind microfinanțarea.
Cadrul legislativ a fost îmbunătățit continuu, cadrul actual al Instituțiilor Financiare Nebancare (IFN) fiind
stabilit prin Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare (publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 259 din 21 aprilie 2009), și care reglementează condițiile minime de acces la activitatea de
creditare și desfășurarea acesteia pe teritoriul României. Activitatea de microfinanțare este reglementată de
Banca Națională a României, care înregistrează și autorizează instituțiile de microfinanțare.
Acest sector a evoluat rapid în ultimii ani și mai ales după 2005, devenind mai eficient și mai productiv în
realizarea misiunii sale de furnizare de asistență și sprijin financiar. Pe parcursul a 4 ani (2005-2008) au fost
înființate 44 de noi IFN-uri, la acestea adăugându-se 3 noi instituții constituite în 2009. Astfel, la sfârșitul lui
2009, în Registrul General al BNR erau înscrise 63 de IFN-uri, 5 dintre acestea desfășurând exclusiv activități
de microcreditare. Dinamica înființării IFN-urilor în România este reprezentată în graficul următor:

134. FundațiaPost-Privatizare
134
Grafic 5.4.l Evoluția numărului de IFN-uri în România în intervalul 2005-2009
Sursa: Banca Națională a României, calcule proprii
Din graficul de mai sus se poate observa că rata creșterii numărului de IFN înființate a scăzut considerabil în
2009. Aceasta se datorează impactului crizei asupra sectorului, instituțiile de microfinanțare din România
fiind mult mai integrate în sistemul financiar, comparativ cu alte țări ale UE44
. În aceste condiții, IFN-urile din
România au fost nevoite să urmeze tendințele generale ale pieței, limitând ofertarea și crescând costurile
asociate contractării de microcredite.
Astfel din 2008, corespunzător datelor din tabelul 5.4.c, sectorul de microfinanțare din România a
experimentat o scădere atât a numărului de debitori, cât și a portofoliului de credite acordate. Cu toate
acestea, se poate observa o ușoară creștere a valorii medii a microcreditelor acordate în 2009, în raport cu
2007. Această creștere poate fi determinată de reorientarea clienților instituționali către acest tip de
creditare, ca urmare a condițiilor impuse de băncile comerciale. De altfel, și procentul clienților IMM a crescut
de la 80% în 2007, la 84% în 2009.
Tabel 5.4.c Principalii indicatori ai instituțiilor de micro-finanțare din România
2005 2006 2007 2008 2009
Număr de împrumutați activi 1.669 2.068 2.399 2.220 1.685
Portofoliu brut de credite (mil. euro) 3,93 5,92 8,48 7,4 5,6
% clienților IMM n.a n.a 80% n.a. 84%
Număr credite active 1.764 2.237 2.496 1.599 492
Valoarea medie a microcreditelor acordate (€) 5.400 6.000 7.551 n.a. 7.681
Sursa: Benchmarking microfinance in Romania, 2006-2007 și 2008-2009, Eurom
Consultancy and Studies
44
Pentru un studiu comparativ privind instituțiile de microfinanțare în țări ale UE, a se vedea B. Jayo, M. Lacalle, S. Rico,
K. Dayson și J. Kickul: „Handbook of Microcredit in Europe – Social Inclusion through Microenterprise Development”,
Edward Elgar Publishing Limited, Massachussetts, USA, 2010
23
33
45
60
63
0
10
20
30
40
50
60
70
2005 2006 2007 2008 2009

135. FundațiaPost-Privatizare
135
La nivel european se încearcă impulsionarea instituțiilor de microfinanțare în statele membre prin proiectul
pilot Joint Action to Support Microfinance Institutions in Europe – JASMINE45
.
Proiectul european JASMINE vizează dezvoltarea instituțiilor de microfinanțare din Uniunea Europeană, în
scopul îmbunătățirii accesului la finanțare al microîntreprinderilor. Proiectul se desfășoară în perioada 2009-
2011, acordând asistență tehnică IFN-urilor din statele membre pentru îmbunătățirea standardelor și a
poziției acestora pe piață. În prima fază a proiectului au intrat 14 IFN-uri din 7 țări membre, în baza
procesului de selecție desfășurat în septembrie 2009. Patru dintre cele 14 IFN-uri selectate sunt din România,
restul fiind din Bulgaria (2), Ungaria (3), Spania (1), Italia (1), Franța (1) și Scoția (1)46
.
Microfinanțarea din sistemul bancar este cel de-al doilea segment al microcreditării în România.
Regulile prudențiale aplicate în sectorul bancar generează credite scumpe sau imposibil de atins atunci când
se referă la microîntreprinderi sau chiar de unele întreprinderi mici și mijlocii. În plus, băncile preferă să
considere creditele mici de investiții drept credite de consum, chiar dacă fondurile împrumutate vor fi utilizate
pentru inițierea de noi afaceri sau pentru dezvoltarea celor existente. În România numai o bancă specializată,
Procredit Bank, își concentrează exclusiv atenția asupra produselor de microcreditare. Procredit are un regim
„preferențial”, un fel de abandonare a regulilor prudențiale folosite de Banca Națională a României, jucând
un rol de tampon între bănci și instituțiile de microfinanțare.
Cu toate acestea, băncile comerciale și cele din sectorul public furnizează în mod curent majoritatea
finanțărilor de tip micro disponibile pentru piața IMM-urilor.
Strategia Guvernamentală pentru sprijinirea dezvoltării sectorului IMM și cooperației din România și Planul de
acțiune pentru anii 2009-2013 prevăd îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare prin diversificarea
surselor alternative și a instrumentelor financiare pentru sprijinirea dezvoltării sectorului IMM, inclusiv a
microcreditării. Se are în vedere introducerea unor noi scheme financiare pentru facilitarea accesului la
finanțare al micro-întreprinderilor și al cooperativelor (asociațiilor) de fermieri din mediul rural, direcție în care
instituțiile financiare nebancare își pot aduce contribuția și orientarea către nevoile clienților mici.
5.4.2. Programe de sprijin financiar pentru IMM din Fondurile Structurale și de
Coeziune
O problemă majoră cu care IMM-urile se confruntă în condițiile actuale de criză economică o reprezintă
accesul redus la finanțare, o constrângere care poate pune în pericol însăși reluarea creșterii economice,
având în vedere contribuția sectorului IMM la realizarea PIB. Situația privind accesul IMM-urilor la creditele
bancare a fost analizată în subcapitolul anterior când s-au evidențiat dificultățile întâmpinate în contractarea
acestui tip de finanțare externă.
În aceste condiții, finanțarea din fondurile europene disponibile pentru România după aderarea la UE
reprezintă o oportunitate, nu numai în contextul dezvoltării socio-economice prevăzute în Planul Național de
Dezvoltare a României 2007-2013, dar și pentru a corecta efectele crizei economice. De altfel, Autoritatea
pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) în Raportul Strategic Național privind implementarea
Fondurilor Structurale și de Coeziune - 2009 precizează că, deși nu au fost identificate elemente care să
45
Proiectul a fost elaborat de Comisia Europeană în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul
European de Investiții (FEI)
46
Comisia Europeană, DG REGIO, 2010: „Supporting micro-credit providers with JASMINE”, Publications Office of the
European Union, Luxembourg

136. FundațiaPost-Privatizare
136
impună modificarea strategiei aprobate la nivelul Cadrului Național Strategic de Referință și al programelor
operaționale în contextul situației economice actuale, în cursul anului 2010 se poate lua în considerare
posibilitatea ajustării programelor operaționale aprobate, în sensul infuziei rapide de capital în economie în
vederea diminuării efectelor crizei.
În perioada 2007-2013, România primește sprijin financiar nerambursabil de la Uniunea Europeană, prin
intermediul a 5 fonduri: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC), Fondul
Social European (FSE), Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondul European pentru
Pescuit (FEP). Intervenția acestor instrumente financiare este reprezentată în figura 5.4.a:
Figură 5.4.a Intervenția fondurilor europene în România (2007-2013)
Planul Național pentru Dezvoltare 2007-2013
Politica de Coeziune Politica Agricolă Comună
Politica Comună în
domeniul Pescuitului
Programele Operaționale
(7)
Programul Național de
Dezvoltare Rurală
Programul Operațional
pentru Pescuit
FEDR FSE FC FEADR FEP

137. FundațiaPost-Privatizare
137
Casetă 5.c
În cadrul Politicii de Coeziune, în perioada 2007-2013, Uniunea Europeană oferă
asistență financiară nerambursabilă României prin următoarele trei instrumente
structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social
European (FSE), și Fondul de Coeziune (FC).
Alocarea din partea Uniunii Europene de care beneficiază România prin aceste
instrumente este de 19,67 miliarde euro, la care se adaugă o cofinanțare națională
estimată la 5,6 miliarde euro. Din această alocare, suma de 19,2 miliarde de euro
este destinată Obiectivului Convergență, prin intermediul a 7 Programe
Operaționale:
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
Programul Operațional Sectorial Mediu
Programul Operațional Sectorial Transport
Programul Operațional Regional
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative
Programul Operațional Asistență Tehnică.
Dintre acestea, Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității
Economice, Programul Operațional Regional și Programul Operațional Dezvoltarea
Resurselor Umane includ măsuri concrete destinate IMM-urilor, unele dintre acestea
fiind adresate exclusiv acestui sector.
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, 2007-2013
Pentru perioada 2007-2013, bugetul total prevăzut pentru POSCCE este de aproximativ 4,26 mld. euro
(public și privat), din care 2,55 mld. euro reprezintă cofinanțarea Comisiei Europene prin FEDR, aproximativ
13,3% din alocarea nerambursabilă aferentă CSNR (Cadrul Național Strategic de Referință). Obiectivul
urmărit prin POSCCE este creșterea productivității întreprinderilor românești, în concordanță cu principiile
dezvoltării durabile, și reducerea decalajelor față de productivitatea medie a Uniunii Europene.
POSCCE contribuie la realizarea acestui obiectiv prin acordarea de ajutor financiar nerambursabil diferitelor
categorii de IMM. Din cele 34 de operațiuni orientative prevăzute în cadrul POSCCE, 15 stabilesc ca
beneficiari eligibili IMM-urile, 8 dintre acestea fiind exclusiv destinate acestei categorii de operatori
economici.

138. Tabel 5.4.d Linii de finanțare din POSCCE destinate IMM-urilor
Axa Prioritară Domeniul Major de Intervenție Operațiunea
Categorii de beneficiari
IMM Alți
beneficiariMicro Mici Mijlocii
1. Un sistem de producție inovativ
și ecoeficient
1.1. Investiții productive și pregătirea pentru competiția
de piață a întreprinderilor, în special IMM
1.1.1 Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile
și intangibile / A1 - Sprijin financiarnerambursabil între 1.075.001 și 6.450.000 lei
pentru IMM
1.1.1 Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile
și intangibile / A2 -Sprijin financiarde până la 1.075.000 lei pentru investiții
pentru IMM
1.1.2 Sprijin pentru implementarea standardelor internaționale
1.1.3 Sprijin pentru accesul pe noi piețe și internaționalizare
1.3. Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului 1.3.2 Sprijin pentru consultanță acordat IMM
2. Cercetare, Dezvoltare
Tehnologică și Inovare pentru
competitivitate
2.1. CD în parteneriat între universități/institute de
cercetare-dezvoltare și întreprinderi în vederea obținerii
de rezultate aplicabile în economie
2.1.1 Proiecte de cercetare în parteneriat între universități/institute de cercetare-dezvoltare
și întreprinderi
2.1.2 Proiecte CD de înalt nivel științific la care vor participa specialiști din străinătate
2.3. Accesul întreprinderilor la activități de CDI (în
special IMM-urile)
2.3.1 Sprijin pentru start-up-urile și spin-off-urile inovative
2.3.2 Dezvoltarea infrastructurii de CD a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă
pentru CD
2.3.3 Promovarea inovării în cadrul întreprinderilor
3. TIC pentru sectoarele privat și
public
3.1. Susținerea utilizării tehnologiei informației 3.1.1 Sprijinirea accesului la broadband și la serviciile conexe
3.3. Dezvoltarea e-economiei
3.3.1 Suport pentru implementarea sistemelor informatice integrate și a altor aplicații
electronice pentru managementul afacerilor
3.3.2 Suport pentru dezvoltarea sistemelor de comerț electronic și a altor soluții electronice
pentru afaceri
4. Creșterea eficienței energetice și
a siguranței în aprovizionare, în
contextul combaterii schimbărilor
climatice
4.1. Energie eficientă și durabilă
4.4.1 Sprijinirea investițiilor în instalații pt. întreprinderi în industrie în scopul îmbunătățirii
eficienței energetice
4.2 Valorificarea resurselor regenerabile de energie
pentru producere energiei verzi
4.2.1 Sprijinirea investițiilor în modernizarea și realizarea de noi capacități de producere a
energiei electrice și termice, prin valorificarea energiei regenerabile
Sursa: AM POSCCE

139. FundațiaPost-Privatizare
139
Programul Operațional Regional, 2007-2013
În perioada 2007-2013, toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României primesc finanțări prin Programul
Operațional Regional (POR), în vederea sprijinirii dezvoltării economice și sociale, echilibrate teritorial și
durabile. Alocarea fondurilor pentru fiecare regiune se face diferențiat în funcție de nivelul de dezvoltare,
conform principiilor politicii europene de coeziune și în strânsă coordonare și complementaritate cu
operațiunile implementate în cadrul celorlalte programe operaționale.
Aproximativ 19% din fondurile europene alocate României, în cadrul politicii de coeziune 2007-2013, sunt
destinate Programului Operațional Regional prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Cofinanțarea
Uniunii Europene se ridică la aproximativ 3,7 miliarde de euro, la care se adaugă o contribuție publică
națională de aprox. 657 milioane de euro.
Ca și în cazul POSCCE, fiecare dintre axele prioritare ale POR este structurată pe mai multe domenii de
intervenție. În total există 14 domenii majore de intervenție dintre care trei sunt de interes pentru sectorul
IMM-urilor. Finanțarea proiectelor de investiții pentru dezvoltarea microîntreprinderilor se realizează în
exclusivitate prin acest Program.
Tabel 5.4.e Linii de finanțare din POR destinate IMM-urilor
Axa Prioritară Domeniul Major de Intervenție
Beneficiari
IMM Alți
beneficiariMicro Mici Mijlocii
4. Sprijinirea de dezvoltării
mediului de afaceri
regional și local
4.1. Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a
afacerilor de importanță regională și locală
4.3. Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor
5. Dezvoltarea durabilă și
promovarea turismului
5.2. Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurilor
specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale
și pentru creșterea calității serviciilor turistice
Sursa: AM POR
Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007-2013
Obiectivul general al POSDRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman din România, iar pentru atingerea
acestui obiectiv sunt prevăzute o serie de activități menite să crească nivelul de educație, gradul de inserție
profesională și adaptabilitatea lucrătorilor.
În mod indirect, IMM-urile pot beneficia de rezultatele tuturor acțiunilor întreprinse prin POSDRU, existând
însă și o serie de domenii majore de intervenție care vizează măsuri cu adresabilitate directă dezvoltării
sectorului IMM. Aceste măsuri sunt identificate în tabelul de mai jos:

140. FundațiaPost-Privatizare
140
Tabel 5.4.f Linii de finanțare din POSDRU destinate IMM-urilor
Axa Prioritară
Domeniul Major de
Intervenție
Operațiunea
Beneficiari
IMM Alți
beneficiariMicro Mici Mijlocii
3. Creșterea
adaptabilității
lucrătorilor și a
întreprinderilor
3.1. Promovarea culturii
antreprenoriale
3.1.1. Fii întreprinzător
3.1.2 Antreprenoriatul, o alternativă de
carieră
3.2. Formare și sprijin pentru
întreprinderi și angajați
pentru promovarea
adaptabilității
3.2.1 Bani pentru sănătatea și siguranța
salariaților
3.2.2 Bani pentru formare profesională
3.2.4 Adaptabilitate și flexibilitate
5. Promovarea
măsurilor active
de ocupare
5.2. Promovarea
sustenabilității pe termen
lung a zonelor rurale prin
dezvoltarea resurselor umane
și ocuparea forței de muncă
5.2.1 Bani pentru completarea echipei
6. Promovarea
incluziunii
sociale
6.1. Dezvoltarea economiei
sociale
6.1.2 Economie socială și solidaritate cooperative de credit,
de consum și de producție
6.2. Îmbunătățirea accesului
și participării grupurilor
vulnerabile pe piața muncii
6.2.1 Împreună pe piața muncii
Sursa: AM POSDRU
În completarea Politicii de Coeziune, Politica Agricolă Comună (PAC) și Politica Comună în Domeniul
Pescuitului (PCP) intervin în România, în aceeași perioadă de programare 2007-2013, prin intermediul
Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) și Fondului European pentru Pescuit
(FEP). Cele două fonduri finanțează acțiuni menite să contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC și PCP la
nivel european.
Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2007-2013
Regulamentul FEADR47
stabilește că „Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală contribuie la promovarea
unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piață și de
susținere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, politicii de coeziune și politicii comune în
domeniul pescuitului”.
Astfel, Programul Național de Dezvoltare Rurală vine în completarea intervențiilor finanțate prin FEDR și FES.
Măsurile prevăzute în cadrul PNDR sunt finanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
(FEADR) și contribuie la atingerea obiectivelor politicii europene pentru dezvoltare rurală, aceasta din urmă
considerată ca fiind cel „de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune” („primul pilon” fiind reprezentat de
plățile de susținere a veniturilor agricultorilor și instrumentele de piață).
Accesul limitat la finanțare al întreprinzătorilor din zonele rurale, cât și caracteristicile economiei rurale
justifică importanța și necesitatea acestei surse de finanțare.
47
Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală
acordat din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală.

141. FundațiaPost-Privatizare
141
IMM-urile pot obține finanțări nerambursabile din PNDR în cadrul următoarelor măsuri:
Tabel 5.4.g Linii de finanțare din PNDR destinate IMM-urilor
Axa Prioritară Măsură
Beneficiari
IMM Alți
beneficiariMicro Mici Mijlocii
1. Creșterea
competitivității sectorului
agricol și silvic
1.2.1. Modernizarea exploatațiilor agricole
1.2.3. Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și
forestiere
3. Îmbunătățirea calității
vieții în zonele rurale și
diversificarea economiei
rurale
3.1.2. Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-
întreprinderi
3.1.3 Încurajarea activităților turistice
3.2.2. Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea
serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și
punerea în valoare a moștenirii rurale
Sursa: AM PNDR
Programul Național pentru Dezvoltare Rurală beneficiază de o alocare financiară totală de aproximativ 10
miliarde de euro pentru întreaga perioada de programare.
Programul Operațional pentru Pescuit, 2007-2013
Deși contribuie într-o mai mică măsură la dezvoltarea sectorului IMM, fiind mai degrabă o sursă de finanțare
de nișă, Programul Operațional pentru Pescuit (POP) reprezintă o sursă de finanțare relevantă pentru IMM-
urile care activează în acest domeniu.
Obiectivul general al Programului Operațional pentru Pescuit îl constituie dezvoltarea unui sector piscicol
competitiv, modern și dinamic, bazat pe activități durabile de pescuit și acvacultură și care, în același timp, ia
în considerare aspectele legate de protecția mediului, dezvoltarea socială și bunăstarea economică.
Măsurile finanțate prin FEP și destinate IMM-urilor se încadrează în Axa Prioritară 2 – Acvacultura, pescuitul
și apele interioare, procesarea și marketingul produselor obținute din piscicultură și acvacultură.
Tabel 5.4.h Linii de finanțare din POP destinate IMM-urilor
Axa Prioritară Măsură
Beneficiari
IMM Alți
beneficiariMicro Mici Mijlocii
2. Acvacultura, pescuitul în
apele interioare,
procesarea și marketingul
produselor obținute din
piscicultură și acvacultură
2.1. Investiții productive în acvacultură
2.2. Măsuri de acva-mediu
2.5. Pescuitul în ape interioare
2.6. Investiții în procesare și marketing
Sursa: AM POP
Pentru perioada de programare 2007-2013, Programului Operațional pentru Pescuit din România i-a fost
alocat un buget de aprox. 307 milioane de euro, din care 230 milioane reprezintă cofinanțarea din FEP.

142. FundațiaPost-Privatizare
142
Demarcare FEADR - FEP
FEADR (PNDR) vizează persoanele implicate în activități agricole, forestiere și agroalimentare pe
întreg teritoriul țării si non-agricole din spațiul rural, cu excepția celor care au drept activitate de bază
pescuitul și acvacultura;
FEP (POP) vizează promovarea unui sector piscicol competitiv, dinamic, modern și asigurarea unui
pescuit durabil, adresându-se doar persoanelor implicate în acest sector.
5.4.3. Accesul IMM la finanțările nerambursabile și capacitatea de absorbție a
fondurilor europene prin programele operaționale
În cadrul acestui subcapitol se analizează capacitatea de absorbție a fondurilor europene din perspectiva
accesului la finanțările nerambursabile disponibile pentru IMM în cadrul programelor operaționale pentru
perioada 2007-2013, respectiv a domeniilor sau măsurilor de intervenție prezentate în subcapitolul anterior.
O serie de aspecte se impun a fi menționate în introducerea acestei secțiuni. În primul rând, analiza se va
limita la acele domenii de intervenție destinate exclusiv IMM-urilor. Al doilea aspect se referă la perioada de
referință a datelor analizate. Datorită faptului că implementarea operațiunilor finanțate prin fondurile
europene se face conform mecanismului multianual de programare financiară caracteristic UE, nu este
posibilă cuantificarea sumelor contractate, a beneficiarilor sau a proiectelor, la nivelul unui singur an. În
consecință, perioada de referință a acestui subcapitol va fi dată de intervalul 2007-2009.
În „Raportul Strategic Național 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune”, publicat
de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) în ianuarie 201048
, se identifică etapele
parcurse în implementarea programelor operaționale. Astfel, anul 2007 a fost anul negocierilor cu Comisia
Europeană pentru aprobarea Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR) și a programelor operaționale,
precum și al primelor lansări de cereri de proiecte. Anul 2008 a fost cel al lansării în masă a cererilor de
proiecte49
, iar anul 2009 poate fi caracterizat ca primul an al contractării, începându-se cu cel de-al doilea
semestru al acestui an și putându-se observa un progres la nivelul implementării efective a proiectelor.
Deși schemele de finanțare nerambursabilă din fondurile europene reprezintă o importantă sursă de finanțare
pentru IMM, gradul de absorbție a acestora este încă foarte scăzut, la sfârșitul anului 2009, cel de-al treilea
an al perioadei de programare 2007-2013. Analizele care au stat la baza elaborării „Strategiei
guvernamentale pentru dezvoltarea sectorului IMM, în perioada 2009-2013” identifică problemele care
conduc la această situație ca fiind:
Dificultatea IMM-urilor în accesarea fondurilor nerambursabile din cauza neîndeplinirii criteriilor
minime de eligibilitate legate de situația financiară a întreprinderii (faptul că înregistrează pierdere
financiară);
Incapacitatea IMM-urilor de a asigura contribuția financiară proprie pentru proiecte, ca rezultat al
dificultăților în accesarea creditelor bancare, evidențiate în cadrul subcapitolului 5.4.1;
48
Guvernul României - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (2010): „Raportul Strategic Național
2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune” disponibil la: http://www.fonduri-
ue.ro/upload/127323712758.pdf
49
În Raport se precizează că până la sfârșitul lui 2008 au fost deschise către potențialii beneficiari aproape toate
operațiunile prevăzute în programe (cca. 90%).

143. FundațiaPost-Privatizare
143
Nivelul scăzut al culturii antreprenoriale50
și manageriale, incapacitatea de a concepe și derula
proiecte de investiții și lipsa de experiență privind accesarea sau/și managementul surselor de
finanțare europene;
Procedurile administrative greoaie și criteriile, stabilite de autoritățile de management, pentru
accesarea finanțărilor nerambursabile.
La toate acestea se adaugă: (1) lipsa unei informări corecte asupra riscurilor pe care le implică accesarea
fondurilor structurale și implementarea proiectelor admise la finanțare, care se constituie, de cele mai multe
ori, în cauza principală care determină eșecul implementării proiectelor și chiar renunțarea sau rezilierea
contractelor, (2) procesul lung de evaluare a proiectelor depuse, cât și (3) lipsa unui sistem de evaluare și
coordonare a asistenței financiare acordate întreprinzătorilor.
La baza analizei privind accesul la schemele de finanțare și capacitatea IMM-urilor de absorbție a fondurilor
europene au stat datele furnizate de către Autoritățile de Management înregistrate până la 31 decembrie
2009 și care sunt prezentate în tabelul următor:
50
Cultura antreprenorială în România nu este la fel de favorabilă ca în alte zone. Spre exemplu, cetățenii români sunt
mai puțin înclinați să devină antreprenori și își asumă mai puține riscuri decât omologii americani. Pentru o analiză
detaliată a culturii antreprenoriale în România, a se vedea subcapitolul 4.3 al prezentului raport.

144. Tabel 5.4.i Indicatori privind accesul IMM-urilor la schemele de finanțare din fonduri europene, la 31 decembrie 2009
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
Autoritatea de Management: Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri www.minind.ro
Axa Prioritară 1. Un sistem de producție inovativ și ecoeficient
Organismul intermediar/structura de implementare: Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri OIIMM http://oiimm.mimmcma.ro
DMI 1.1 Investiții productive și pregătirea pentru concurența pe piață a întreprinderilor, în special a IMM-urilor
Operațiunea Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
1.1.1 a) Sprijin financiar cu valoarea până la 1.075.000
lei acordat pentru investiții în IMM
Întreprinderi Mici și Întreprinderi
Mijlocii
> 1 an
Proiecte de investiții pentru
producție
Mediul Rural sau
Mediul Urban
1.408 631 497.686.281,04 lei
1.1.1.b) Sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între
1.075.001 și 6.450.000 lei acordat pentru investiții în
IMM
Întreprinderi Mici și Întreprinderi
Mijlocii
> 1 an
Proiecte de investiții pentru
producție
Mediul Rural sau
Mediul Urban
1.213 45 161.573.821,50 lei
1.1.2. Sprijin financiar pentru implementarea
standardelor internaționale în IMM
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an
Proiecte de consultanță,
certificare, audit, achiziție
echipamente pentru dotări
laboratoare
Mediul Rural sau
Mediul Urban
827 105
7.083.924,05
lei
1.1.3. Sprijin pentru accesul pe noi piețe și
internaționalizare
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an
Servicii de consultanță,
promovare, participări la
târguri și expoziții
Mediul Rural sau
Mediul Urban
133 46 7.307.337,30 lei
DMI 1.3 Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului
Operațiunea Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
1.3.2. Sprijin pentru consultanță acordat IMM
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an Servicii de consultanță generală
Mediul Rural sau
Mediul Urban
178 109 3.766.888,52 lei

145. Axa Prioritară 2. Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare pentru competitivitate
Organismul intermediar/structura de implementare: Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ANCS www.ancs.ro
DMI 2.3 Accesul întreprinderilor la activități de CDI (în special IMM-urile)
Operațiunea Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
2.3.1. Sprijin pentru start-up-urile și spin-off-urile
inovative
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
< 3 ani Investiții pentru inovare Mediul Urban 118 9 5.831.594 lei
Axa Prioritară 3. Tehnologia informației și comunicațiilor pentru sectoarele privat și public
Organismul intermediar/structura de implementare: Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale OIPSI www.mcsi.ro
DMI 3.3 Dezvoltarea e-economiei
Operațiunea Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
3.3.1. Suport pentru implementarea sistemelor
informatice integrate și a altor aplicații electronice
pentru managementul afacerilor
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an
Investiții echipamente +
aplicații informatice; Servicii de
consultanță
Mediul Rural sau
Mediul Urban
N/A 5
1.834.399,48
lei
3.3.2. Suport pentru dezvoltarea sistemelor de comerț
electronic și a altor soluții electronice pentru afaceri
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an
Investiții echipamente +
aplicații informatice; Servicii de
consultanță
Mediul Rural sau
Mediul Urban
N/A 10
4.605.060,31
lei
Programul Operațional Regional
Autoritatea de Management: Ministerul Dezvoltării Regionale, Locuinței și Turismului www.inforegio.ro
Axa Prioritară 4. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local
Organismul intermediar/structura de implementare:Agențiile de Dezvoltare Regională
Domeniul de intervenție Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
4.3. Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor Microîntreprinderi > 1 an
Investiții în echipamente și
tehnologii; Investiții în sisteme
IT (hardware și/sau software);
Investiții în infrastructură
Mediul Urban 1.098 319 45,7 milioane euro

146. Programul Național de Dezvoltare Rurală
Autoritatea de Management: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale www.madr.ro
Axa Prioritară 1. Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic
Organismul intermediar/structura de implementare: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - DG AMPNDR www.madr.ro, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit www.apdrp.ro
Măsura Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
1.2.1. Modernizarea exploatațiilor agricole
Microîntreprinderi, Întreprinderi Mici
și Întreprinderi Mijlocii
> 1 an Investiții Mediul Rural 4.529 1.258 361.335.369 euro
3.1.2. Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de
microîntreprinderi
Microîntreprinderi > 1 an Investiții productive Mediul Rural 2.198 110 16.363.932 euro
Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013
Autoritatea de Management: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale www.madr.ro
Axa Prioritară 2. Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea și marketingul produselor obținute din piscicultură și acvacultură
Organismul intermediar/structura de implementare: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - DG AMPOP www.madr.ro, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură www.anpa.ro
Măsura Beneficiari eligibili
Vechime
firmă
Tip proiect
Localizare
geografică
Nr. cererilor de
finanțare
depuse
Nr.
contractelor
semnate
Valoare FN
contractată
2.2. Măsuri de acva-mediu
Orice tip de agent comercial care
desfășoară activitate în sectorul de
acvacultură. Persoană fizică,
persoană juridică
> 1 an
Investiții în ferme de
acvacultură
Mediul Rural sau
Mediul Urban
15 4 824.710,13 euro
Sursa: Date furnizate de OIIMM și OI Cercetare, completate cu date publicate de AMPOSCCE, AMPOR și AMPNDR

147. FundațiaPost-Privatizare
147
Principala sursă de finanțare din fonduri europene pentru IMM-uri, atât prin dimensiunea bugetară
semnificativă cât și prin gama variată și cuprinzătoare de activități eligibile, este asigurată de Axa Prioritară 1
– Un sistem de producție inovativ și ecoeficient, din cadrul POSCCE. Această axă prioritară este orientată (cu
excepția unei singure operațiuni pentru finanțarea investițiilor în întreprinderi mari) în integralitatea sa pe
finanțarea IMM-urilor, operațiunile de implementare fiind concepute să acorde sprijinul financiar în domenii
cheie pentru dezvoltarea durabilă sectorului IMM din România. Obiectivele pe care le propune AP1 sunt
obiective generale de dezvoltare economică. În mare măsură, schemele de finanțare proiectate în cadrul
domeniilor de intervenție ale AP1 au înlocuit sau complementat pachetul de sprijin financiar pentru IMM-uri
asigurat în perioada de preaderare de la bugetul de stat, astfel încât ele sunt foarte solicitate de IMM.
De altfel, din tabelul prezentat mai sus, se poate observa că operațiunea care a avut cel mai mare succes a
fost 1.1.1.a), care vizează Sprijinul financiar cu valoarea până la 1.075.000 lei (250.000 echivalent euro),
acordat pentru investiții în IMM. În cadrul acestei operațiuni, un total de 631 de contracte a fost semnate
până la 31 decembrie 2009. Valoarea totală a finanțării nerambursabile corespunzătoare celor 631 de
contracte de finanțare, semnate în cadrul acestei operațiuni, reprezintă aproximativ 497,7 milioane lei. Se
impune precizat faptul că, până la sfârșitul anului 2009, au fost lansate două apeluri de proiecte pentru
investiții cu valoare maximă de 250.000 euro, prima cerere de proiecte fiind anunțată în mai 2008.
În completarea acestei operațiuni, care exclude microîntreprinderile din categoria beneficiarilor eligibili, vin
măsurile 4.3 Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor, din cadrul Programului Operațional Regional (POR) și
măsura 3.1.2. Sprijin pentru crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor în mediul rural, din cadrul
Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Aceste două scheme de ajutor prevăd acordarea de sprijin
financiar nerambursabil pentru investiții în microîntreprinderile din mediul urban și rural. Până la 31
decembrie 2009, prin POR - DMI 4.3, au fost semnate 319 contracte, ai căror beneficiari sunt
microîntreprinderile din mediul urban. Valoarea finanțării publice a acestor contracte reprezintă 45,7 milioane
euro. În mediul rural, numărul de beneficiari ai sprijinului financiar pentru investiții productive în
microîntreprinderi a fost 110. În baza contractelor încheiate până la 31 decembrie 2009, în cadrul acestei
măsuri, se prevede alocarea a aprox. 16,4 milioane euro.
De asemenea, tot pentru finanțarea investițiilor, dar de valori mai mari, în întreprinderile mici și mijlocii cu
potențial de dezvoltare, a fost prevăzută în cadrul POSCCE, operațiunea 1.1.1.b) Sprijin financiar cu valoarea
cuprinsă între 1.075.001 și 6.450.000 Lei, acordat pentru investiții în IMM. În intervalul de referință 2008-
2009 au fost lansate de asemenea două apeluri de proiecte, situația la 31 decembrie 2009 indicând un
număr de 45 contracte semnate în valoare totală de 161,6 milioane Lei. Datele publicate relevă interesul
crescut pe care l-au manifestat IMM-urile din România pentru finanțarea proiectelor de investiții în
echipamente și tehnologii pentru modernizarea capacităților de producție.
În același timp, din tabelul 5.4.i se poate observa și faptul că în cadrul acelor operațiuni finanțate prin
POSCCE care vizează sprijinul acordat pentru alte categorii de activități de dezvoltare a afacerilor, cum ar fi:
implementarea standardelor internaționale, accesul pe noi piețe și internaționalizare, consultanță pentru
IMM, accesul la Internet, implementarea sistemelor informatice integrate sau dezvoltarea sistemelor de
comerț electronic și alte soluții electronice pentru afaceri, solicitarea de finanțare, evidențiată prin numărul
contractelor încheiate este în general mai scăzută. În consecință, se poate aprecia că măsurile de sprijin
financiar direct pentru investiții în firmă răspund mai bine necesităților de finanțare ale sectorului IMM. De
altfel, în anul 2010 autoritatea de management a intervenit la nivelul acestui program, prin realocări
bugetare între operațiuni, în sensul celor relevate mai sus.
Aceeași situație se poate observa și în cazul operațiunii 2.3.1 – Sprijin pentru start-up-urile și spin-off-urile
inovative care vine în sprijinul segmentului cu cele mai mari dificultăți în obținerea de finanțare externă. Până

148. FundațiaPost-Privatizare
148
la 31 decembrie 2009 numai 9 proiecte au fost contractate în cadrul acestei operațiuni, chiar dacă
intensitatea maximă a sprijinului financiar nerambursabil acordat este de 90%, iar depunerea de proiecte se
face continuu începând din 2008. Valoarea totală a proiectelor contractate, la 31 decembrie 2009, era de 5,8
milioane Lei.
Cele mai bune rezultate se pot identifica la nivelul măsurii 1.2.1. Modernizarea exploataților agricole, din
cadrul PNDR, prin care se urmărește creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a
resurselor umane și a factorilor de producție. 1.258 de beneficiari51
au obținut finanțare pentru modernizarea
exploatațiilor agricole, valoarea finanțării nerambursabile corespunzătoare proiectelor contractate ridicându-
se la 361,3 milioane euro. Alături de necesarul de resurse financiare pentru acest sector, este de menționat și
experiența anterioară a beneficiarilor de fonduri europene pentru agricultură, în perioada de preaderare în
cadrul Programului SAPARD.
În termeni generali, se poate observa că numărul proiectelor depuse este semnificativ mai mare decât cel al
contractelor încheiate, ceea ce indică interesul IMM-urilor de a obține finanțări nerambursabile. Cu toate
acestea, în raportul ACIS se evidențiază și lipsa de experiență a unora dintre solicitanți. Pe de altă parte,
numărul scăzut al contractelor încheiate până la 31 decembrie 2009 se datorează în parte și dificultăților
întâmpinate în perioada de debut a programelor (spre exemplu, în cazul POSCCE, lansarea primelor cereri de
proiecte a avut loc în sem. I 2008). La acestea s-au suprapus dificultățile de natură financiară, ca efecte ale
crizei economice globale, și care se traduc în incapacitatea IMM-urilor de a asigura cofinanțarea proiectelor52
.
5.4.4. Portofoliul de programe naționale pentru IMM în perioada 2008-2009
Faptul că întreprinderile mici și mijlocii reprezintă principalul factor de dezvoltare economică și creare de
locuri de muncă este unanim acceptat de decidenții politici din România. Stimularea inițiativei private și
sprijinul pentru dezvoltarea IMM-urilor au reprezentat un obiectiv asumat în politicile guvernamentale și
susținut prin resurse financiare de la bugetul de stat direcționate în acest scop. În același timp, necesarul de
finanțare pentru IMM-uri a crescut datorită crizei economice, în condițiile unei reticențe crescute a băncilor
privind acordarea de credite către această categorie de clienți. Mijloacele financiare pentru înființarea,
menținerea pe piață sau dezvoltarea întreprinderii fiind greu de asigurat din surse proprii, IMM-urile din
România au devenit din ce în ce mai vulnerabile în condițiile actuale tot mai dure ale competiției pe piața
unică.
În anii 2008 și 2009, volumul total al finanțărilor disponibile pentru IMM-uri a crescut în mod substanțial prin
accesul României la fondurile structurale alocate pentru perioada 2007-2013. Operațiunile de finanțare
prevăzute în cadrul programelor operaționale lansate în 2008 și 2009 au fost abordate în subcapitolul
anterior.
51
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin măsura 121 sunt fermierii, persoane fizice sau juridice. Persoanele
fizice sunt acceptate ca potențiali beneficiari dacă se angajează să se autorizeze ca persoane fizice autorizate în termen
de 60 de zile calendaristice de la data primirii notificării privind selectarea Cererii de Finanțare.
52
În acest sens, în anul 2009 în cazul POSCCE au fost introduse unele măsuri suport privind acordarea de prefinanțare
proiectelor aprobate și de îmbunătățire a accesului IMM la garanții pentru creditele de cofinanțare. De asemenea, pe
parcursul lui 2010, AMPOR a emis un corrigendum la Ghidul solicitantului pentru DMI 4.3, aplicabil lansării de proiecte
din 2010, prin care se elimină contribuția minimă a solicitantului de 30% din valoarea eligibilă a proiectului, intensitatea
ajutorului acordat fiind de 100%.

149. FundațiaPost-Privatizare
149
În ceea ce privește pachetul de programe naționale finanțate de la bugetul de stat, valoarea totală alocată și
domeniile de intervenție au fost reduse, începând cu anul 2008, prin preluarea în POS - Creșterea
Competitivității Economice a unui număr important de activități eligibile pentru finanțări europene.
Caracteristic pentru schemele naționale de finanțare este faptul că ele se bazează pe ajutorul „de minimis” și
se adresează unor categorii particulare de beneficiari, precum tineri, femei, comercianți și meșteșugari, sau
finanțează categorii specifice de activități (instruire și consultanță în vederea dezvoltării abilităților
antreprenoriale, stimularea reinvestirii profitului, creșterea competitivității produselor industriale prin
standardizare).
Portofoliul de programe naționale implementate în 2008 și 2009
Instituțiile care au gestionat programe naționale pentru sprijinirea IMM-urilor, în anii 2008 și 2009, au
fost următoarele:
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Turism, Comerț și Profesii Liberale (MIMMCTPL), în
2008;
Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM (înființată în baza HG nr.65/11
februarie 2009). Implementarea programelor la nivel local s-a realizat prin implicarea oficiilor
teritoriale pentru IMM și Cooperație (OTIMMC) aflate în coordonarea Agenției;
Ministerul Economiei – Direcția Generală Politică Industrială și Competitivitate;
Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Ajutor de Stat53
.
53
Schema de ajutor de minimis pentru dezvoltarea întreprinderilor HG 1164/2007.

150. FundațiaPost-Privatizare
150
Casetă 5.d
În 2008 și 2009 au fost implementate prin intermediul MIMMCTPL și AIPPIMM șase
programe cu finanțare de la bugetul de stat, toate fiind multi-anuale și având drept
scop dezvoltarea abilităților antreprenoriale, după cum urmează:
1. Programul național multi-anual pe perioada 2002-2012 pentru susținerea
meșteșugurilor și artizanatului;
2. Programul de dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a
produselor și serviciilor de piață;
3. Programul național multi-anual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea
culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul
întreprinderilor mici și mijlocii;
4. Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și
facilitarea accesului acestora la finanțare – START;
5. Programul pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii prin
fonduri în limita sumelor plătite pentru profitul brut reinvestit;
6. Programul național multi-anual pe perioada 2006-2012 pentru susținerea
accesului întreprinderilor mici și mijlocii la servicii de instruire și consultanță.
Programele enumerate mai sus sunt detaliate în secțiunile următoare.
Programul național multi-anual pe perioada 2002-2012 pentru susținerea meșteșugurilor și
artizanatului
Obiectivele programului vizează:
stimularea dezvoltării meșteșugurilor și a micii industrii din România;
întărirea clasei de mici meșteșugari care își desfășoară activitatea individual sau organizat prin
intermediul asociațiilor ori al altor organizații, în special în localitățile rurale, dar și în cele urbane;
protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operații executate manual în practicarea lor și
relansarea serviciilor și a produselor obținute de aceștia, în special a celor cu specific tradițional,
inclusiv obiecte de artă popular și artizanat;
promovarea produselor și serviciilor pe piețele naționale și internaționale;
creșterea numărului de locuri de muncă prin atragerea în astfel de activități, a generației tinere și a
femeilor în toate zonele țării.

151. FundațiaPost-Privatizare
151
Programul constă în furnizarea de ajutoare financiare nerambursabile (granturi) micilor meșteșugari în
vederea promovării produselor proprii și conservării tradițiilor autohtone. Beneficiarii programului pot fi: IMM-
uri, cooperative, persoane fizice autorizate, asociații familiale, asociații si fundații54
.
Principalii indicatori referitori la implementarea programului, în intervalul 2008-2009, sunt prezentați în
tabelul 5.4.j:
Tabel 5.4.j Programul național multianual pe perioada 2002-2012 pentru susținerea meșteșugurilor și
artizanatului, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul național multianual pe
perioada 2002-2012 pentru susținerea
meșteșugurilor și artizanatului
2008 1.500.000 20.000 119 104 82
2009 1.188.000 20.000 145 100 77
Sursa: AIPPIMM
Programul de dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de
piață
Obiectivul programului îl constituie sprijinirea operatorilor economici, societăți comerciale și societăți
cooperative, prin facilitarea achiziției de mașini, utilaje, instalații de lucru, aparate de măsura, control și
reglare, cu scopul îmbunătățirii performanțelor economice și tehnice în vederea creșterii nivelului de
competitivitate si asigurării protecției consumatorilor și securității alimentare.
În 200955
, în cadrul programului, au fost stabiliți ca beneficiari eligibili societățile comerciale și societățile
cooperative, spre deosebire de anul precedent56
, când din categoria beneficiarilor eligibili mai făceau parte și
persoanele fizice autorizate (PFA) și asociațiile familiale (AF).
Situația cu privire la implementarea programului în intervalul 2008-2009 este prezentată în tabelul 5.4.k:
54
Procedura de implementare a programului a fost aprobată în 2008, prin Ordinul nr. 790 din 12 iunie 2008 al
Ministrului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului, Turismului și Profesiilor Liberale, iar în 2009, prin Decizia nr. 62
din 9 aprilie 2009 a Președintelui AIPPIMM.
55
Decizia Președintelui Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM, nr. 63 din 9 aprilie 2009,
pentru aprobarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare și modernizare a activităților de
comercializare a produselor și serviciilor de piață
56
Ordinul Ministrului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, nr. 724 din 30 mai 2008,
pentru aprobarea Procedurii de implementare a Programului de dezvoltare și modernizare a activităților de
comercializare a produselor și serviciilor de piață

152. FundațiaPost-Privatizare
152
Tabel 5.4.k Programul de dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor
de piață, indicatori de program, în 2008 și 2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul de dezvoltare și
modernizare a activităților de
comercializare a produselor și
serviciilor de piață
2008 14.700.000 50.000 900 385 254
2009 7.288.000 50.000 978 386 281
Sursa: AIPPIMM
Programul național multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în
rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii
Programul urmărește promovarea unui sistem de informare și instruire, care să faciliteze mobilitatea femeilor
pe piața forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale acestora în scopul implicării lor în
structuri economice private, în contextul problemelor legate de menținerea echilibrului dintre obligațiile
familiale și cele profesionale.
Datele privind implementarea acestui program sunt prezentate mai jos:
Tabel 5.4.l Programul național multi-anual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul IMM, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul național multianual pe
perioada 2005-2012 pentru
dezvoltarea culturii antreprenoriale în
rândul femeilor manager din sectorul
întreprinderilor mici și mijlocii
2008 700.000 - Aplicante
înscrise la
seminar 467
Aplicante
înscrise la curs
442
- Participante la
seminar 467
Participante la
curs 188
2009 405.000 - Aplicante
înscrise la
seminar 642
Aplicante
înscrise la curs
273
- Participante la
seminar 642
Participante la
curs 273
Sursa: AIPPIMM

153. FundațiaPost-Privatizare
153
Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului
acestora la finanțare, START
În 200857
, obiectivul programului a vizat susținerea implicării tinerilor în structuri economice private, prin
facilitarea accesului la finanțare în sectoarele economice prioritare; în 2009 a fost adăugată și o componentă
de formare antreprenorială, într-un sens mai complex programul urmărind să stimuleze înființarea de noi
microîntreprinderi, îmbunătățirea performanțelor economice ale celor existente, creșterea potențialului de
accesare a surselor de finanțare și dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor în scopul implicării
acestora în structuri economice private. Este vorba, de fapt, de fuzionarea Programului START derulat în anii
anteriori cu programul UNCTAD – EMPRETEC România.
De asemenea, în 2009, procedura programului a suferit unele modificări cu privire la criteriul de vârstă al
beneficiarilor persoane fizice, care s-a modificat de la 18-35 ani, la 18-40 ani. În plus, în 2009 au fost excluse
din categoria beneficiarilor eligibili persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și asociațiile
familiale.
Se poate considera că la rezultatele favorabile atinse prin implementarea programului în 2009 a contribuit
pachetul complet compus din componenta de educație antreprenorială a tinerilor (prin elaborarea unui Plan
de afaceri în cadrul workshop-urilor susținute de către experții UNCTAD EMPRETEC) și sprijinul financiar mixt
(AFN + credit bancar) derulat prin intermediul unei instituții financiare.
Situația implementării acestui program, în intervalul 2008-2009, este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 5.4.m Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea
accesului acestora la finanțare START, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul pentru dezvoltarea
abilităților antreprenoriale în rândul
tinerilor și facilitarea accesului
acestora la finanțare START
2008 6.000.000 60.000 500 99 36
2009 6.000.000 60.000 364 169 84
Sursa: AIPPIMM
Programul pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii prin fonduri în limita sumelor
plătite pentru profitul brut reinvestit
Obiectivul programului îl constituie creșterea competitivității și capitalizarea IMM-urilor, în scopul consolidării
capitalului și competiției întreprinderilor pe piața unică. În 2008 și 2009 prin program s-au alocat fonduri în
valoare de până la 100 mii lei/beneficiar, în limita sumelor plătite din profitul brut reinvestit în cursul anilor
2007 și respectiv 2008. Cheltuielile eligibile prevăzute în program se referă la achiziția de active corporale și
necorporale achitate integral și puse în funcțiune în același interval de timp.
Situația cu privire la implementarea programului în intervalul 2008-2009 este prezentată în tabelul de mai
jos:
57
Ordinul nr. 793 din 12 iunie 2008 al MIMMCTPL privind aprobarea Procedurii de implementare a Programului pentru
dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare – START

154. FundațiaPost-Privatizare
154
Tabel 5.4.n Programul pentru sprijinirea dezvoltării IMM prin fonduri în limita sumelor plătite pentru profitul
brut reinvestit, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul pentru sprijinirea dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii prin
fonduri în limita sumelor plătite pentru
profitul brut reinvestit
2008 7.890.000 Max. 16%
din sumele
cheltuite în
anul 2007,
din profit58
390 291 201
2009 3.188.000 Max. 16%
din sumele
cheltuite în
anul 2008,
din profit59
376 194 156
Sursa: AIPPIMM
Programul național multianual pe perioada 2006-2012 pentru susținerea accesului întreprinderilor
mici și mijlocii la servicii de instruire și consultanță
Programul își propune derularea unei scheme de vouchere, în vederea afirmării și valorificării potențialului de
producție și de servicii al sectorului IMM, prin instruirea personalului lor cu funcții de decizie și/sau execuție și
facilitarea accesului acestora la servicii de consultanță pentru a face față integrării în Uniunea Europeană.
Concret programul urmărește:
dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoașterea și gestionarea optimă a resurselor, în
vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea piețelor și cele impuse de integrarea
României în Uniunea Europeană;
îmbunătățirea performanțelor economice și tehnice ale întreprinderilor, prin creșterea gradului de
pregătire a personalului acestora și utilizarea serviciilor specializate de instruire;
promovarea investițiilor în producție și servicii prin creșterea potențialului de accesare a surselor de
finanțare;
creșterea competitivității, inclusiv la export;
îmbunătățirea accesului întreprinderilor românești la servicii de consultanță de calitate;
dezvoltarea pieței locale de consultanță și instruire.
Principalii indicatori de implementare ai acestui program sunt prezentați în tabelul următor:
58
A se vedea secțiunea Programe 2009 de pe site-ul www.aippimm.ro.
59
A se vedea secțiunea Programe 2008 de pe site-ul www.aippimm.ro.

155. FundațiaPost-Privatizare
155
Tabel 5.4.o Programul multianual național 2006-2012 pentru susținerea accesului IMM la servicii de
instruire și consultanță, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max.
AFN (lei)
Nr. aplicanți
înscriși online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul național multianual pe
perioada 2006-2012 pentru susținerea
accesului întreprinderilor mici și
mijlocii la servicii de instruire și
consultanță
2008 1.777.500 15.000 142 142 99
2009 1.188.100 15.000 1.034 193 106
Sursa: AIPPIMM
Alte programe naționale pentru IMM în perioada 2008-2009
Programul de creștere a competitivității produselor industriale
Programul multianual implementat prin Direcția Politică Industrială și Competitivitate din structura
Ministerului Economiei a demarat la începutul anului 200360
.
Ajutorul de minimis acordat prin acest program este destinat îndeosebi operatorilor economici care activează
în industria prelucrătoare, având ca principale obiective: creșterea competitivității produselor industriale,
promovarea unui management durabil al resurselor, protecția mediului și sporirea rolului cercetării și
dezvoltării în promovarea de noi produse și tehnologii.
Principalii indicatori cu privire la implementarea programului sunt prezentați în tabelul următor:
Tabel 5.4.p Programul de creștere a competitivității produselor industriale, indicatori de program, 2008-
2009
Denumire program Anul Buget alocat
(lei)
Val. max. AFN
(lei)
Nr. aplicanți
înscriși
online
Nr.
proiecte
depuse
Nr.
contracte
încheiate
Programul de creștere a
competitivității produselor
industriale
2008 29.500.000 max. 200.000
euro pe parcursul
a trei ani
- 351 264
2009 20.700.000 max. 200.000
euro pe parcursul
a trei ani
- 93 83
Sursa: MECMA
60
În 2008, programul a fost implementat în baza HG numărul 1247 din 2005 privind aprobarea Mecanismului de
acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de creștere a competitivității produselor industriale,
iar începând cu 2009, în baza HG nr. 1510 din 19 noiembrie 2008, care abrogă precedentul act normativ. Această
modificare intervine în contextul lansării cererilor de proiecte finanțate din Fondurile Structurale, îndeosebi operațiunea
„Sprijin pentru implementarea standardelor internaționale”, componentă a POSCCE, care cuprinde activități similare cu
cele prevăzute în Programul de creștere a competitivității produselor industriale.

156. FundațiaPost-Privatizare
156
Schema de ajutor de stat privind acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau
modernizarea întreprinderilor
Aceasta schemă este administrată în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în conformitate cu H.G. nr.
1164/2007 privind acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea întreprinderilor, cu
modificările și completările ulterioare.
Obiectivul propus îl constituie atragerea de forță de muncă din zonele limitrofe, utilizarea resurselor locale,
susținerea meseriașilor din zonele rurale și din micile localități și sprijinirea întreprinderilor care au ca obiect
de activitate domeniul serviciilor, dezvoltarea sau modernizarea activității întreprinderilor prestatoare de
servicii pentru a se ridica la nivelul standardelor europene. Ajutorul de minimis care se poate acorda unei
întreprinderi se situează în limita plafonului de 200.000 euro echivalentul în lei, respectiv 100.000 euro în
cazul întreprinderii care își desfășoară activitatea în domeniul transportului rutier. Proiectele finanțate în
cadrul acestei scheme financiare trebuie să cuprindă investiții în active corporale și/sau necorporale, pe o
perioadă determinată, în scopul realizării unor obiective clare, concrete și reale corelate obiectivului general al
Programului.
Durata schemei a fost stabilită pentru 5 ani, respectiv 2007-2011, iar bugetul maxim alocat pe întreaga
perioadă este 100 milioane euro echivalent lei.
Evoluția schemei de ajutor de stat privind acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau
modernizarea întreprinderilor mici și mijlocii este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 5.4.q Schema de ajutor de stat privind acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau
modernizarea IMM, indicatori de program, 2008-2009
Denumire program Anul Buget
alocat (lei)
Val. max. AFN
(lei)
Număr acorduri
de principiu
semnate
Valoarea
ajutorului
acordat
(lei)
Schema de ajutor de stat privind acordarea
de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea
sau modernizarea întreprinderilor mici și
mijlocii
2008 100 milioane
euro
echivalent lei
Max. 200.000
euro pe parcursul
a trei ani
15 5.191.594
2009 295 144.933.198
Sursa: MFP

157. FundațiaPost-Privatizare
157
6. CADRUL INSTITUȚIONAL PENTRU SUSȚINEREA IMM DIN
ROMÂNIA
6.1. Instituții de sprijin pentru dezvoltarea IMM
Aderarea României la Uniunea Europeană și oportunitățile privind accesarea Fondurilor Structurale și de
Coeziune au impus consolidarea cadrului instituțional pentru susținerea IMM-urilor, prin operaționalizarea
structurilor și mecanismelor de implementare și introducerea reglementărilor, inițiate în anii premergători.
În același timp, la nivelul UE anul 2008 a reprezentat un moment de maximă concentrare a eforturilor, pentru
îmbunătățirea cadrului comunitar de sprijin pentru IMM, cu ancorarea ireversibilă a principiului „Think small
first”(„Gândiți mai întâi la scară mică”) în toate politicile și reglementările cu impact asupra IMM-urilor.
Angajamentul politic al Comisiei Europene și al statelor membre cu privire la recunoașterea rolului central al
IMM-urilor în economia europeană și necesitatea intensificării sprijinului acordat pentru dezvoltarea lor a
condus la elaborarea documentului cadru „Small Business Act” pentru Europa61
(SBA) și aprobarea lui în
Consiliul de Competitivitate din 1 decembrie 2008. Adoptat de Comisia Europeană, Small Business Act a fost
asumat de toate statele membre care s-au angajat să transpună la nivel național cele 10 principii care îl
guvernează împreună cu planul de acțiuni pentru implementare62
.
Guvernul României a participat la procesul de elaborare și adoptare a Small Business Act pe tot parcursul
dezvoltării documentului în anul 2008, exprimând susținerea deplină și angajarea politică privind
implementarea SBA în România.
În acest context, atenția decidenților politici din România pentru domeniul IMM-urilor s-a reflectat în cadrul
instituțional și de reglementare privind susținerea sectorului IMM, dezvoltat în 2008-2009.
Structuri guvernamentale cu responsabilitate în domeniul IMM
Anul 2008
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale
(MIMMCTPL). În anul 2008, coordonarea politicilor Guvernului, în domeniul întreprinderilor mici și
mijlocii și cooperație s-a aflat în responsabilitatea Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,
Comerț, Turism și Profesii Liberale, înființat și organizat în conformitate cu HG 387/25 aprilie 2007.
Oficiile Teritoriale pentru IMM și Cooperație (OTIMMC). În subordinea MIMMCTPL
funcționau 13 Oficii Teritoriale pentru IMM și Cooperație, organisme specializate ale administrației
publice, având ca principal scop dezvoltarea capacității administrative prin promovarea și
implementarea sprijinului guvernamental pentru IMM la nivel local:
- OTIMMC București
- OTIMMC Bacău
61
Comunicarea Comisiei Europene Com (2008) 394 final/25.06.2008 „Think Small First - A Small Business Act” for
Europe, http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:en:PDF
62
Planul de acțiuni pentru implementarea Small Business Act
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/docs/sba/sba_action_plan_en.pdf

158. FundațiaPost-Privatizare
158
- OTIMMC Brașov
- OTIMMC Cluj Napoca
- OTIMMC Constanța
- OTIMMC Craiova
- OTIMMC Galați
- OTIMMC Iași
- OTIMMC Ploiești
- OTIMMC Satu Mare
- OTIMMC Timișoara
- OTIMMC Târgoviște
- OTIMMC Târgu Mureș
Anul 2009
Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri
(MIMMCMA), înființat și organizat în conformitate cu HG 4/9 ianuarie 2009, prin preluarea activității
din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri de la Ministerul pentru
Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM (AIPPIMM),
înființată și organizată în baza HG 65/11 februarie 2009, prin reorganizarea activității oficiilor
teritoriale. Agenția este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, care realizează politica Guvernului
în domeniul implementării proiectelor și programelor pentru IMM-uri cu obiectivul de încurajare și de
stimulare a înființării și dezvoltării acestora.
Organismul Intermediar pentru IMM (OIIMM), responsabil cu implementarea operațiunilor de
finanțare a IMM-urilor din fonduri structurale sub POS Creșterea Competitivității Economice și-a
consolidat capacitatea administrativă, lansând în anul 2008 primele 5 apeluri de proiecte în cadrul
AP1 - Un sistem de producție inovativ și ecoeficient.
Sfârșitul anului 2009 aduce noi schimbări în structura Guvernului cu efect practic asupra cadrului instituțional
din anul 2010. Astfel, în baza Ordonanței de urgență nr. 115 din 23 decembrie 2009 privind stabilirea unor
măsuri de reorganizarea în cadrul administrației publice centrale (publicată în M. Of. nr. 929/2009) se
înființează Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA) prin reorganizarea
Ministerului Economiei și prin preluarea activităților de comerț, întreprinderi mici și mijlocii și mediu de afaceri
și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și
Mediului de Afaceri, care se desființează. Acest cadru normativ este ulterior completat prin adoptarea H.G. nr.
1.634/29 decembrie 2009 care prevede organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Comerțului și
Mediului de Afaceri, publicată în M.Of. 3/2010.
Organisme cu rol consultativ (de coordonare și/sau evaluare a politicilor din domeniul
IMM)
Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și
completările ulterioare, definește două entități de coordonare și evaluare a politicii de sprijin a IMM-urilor:

159. FundațiaPost-Privatizare
159
Comitetul consultativ pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, alcătuit din
reprezentanți ai organelor de specialitate ale administrației publice centrale, reprezentanți ai
Camerelor de Comerț și Industrie, ai patronatelor și organizațiilor neguvernamentale de reprezentare
a IMM-urilor a fost înființat în vederea dezbaterii situației sectorului IMM în procesul de elaborare a
politicilor publice pentru IMM. Comitetul se întrunește periodic, având rol consultativ în aprobarea
strategiei, programelor și a măsurilor de stimulare a înființării și dezvoltării IMM-urilor.
Grupul pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra
întreprinderilor mici și mijlocii – organism consultativ, fără personalitate juridică, a fost înființat
în anul 2006, sub coordonarea autorității publice centrale cu atribuții în domeniul IMM și din care fac
parte membri ai asociațiilor mediului de afaceri reprezentative pentru sectorul IMM și membre în
Consiliul Economic și Social, cadre universitare, cercetători, economiști și reprezentanți ai instituțiilor
inițiatoare ale actelor normative respective. Conform legii, atribuțiile Grupului pentru evaluarea
impactului economic al actelor normative asupra IMM-urilor sunt de a emite avize consultative cu
privire la proiectele de acte normative supuse analizei sale. Activitatea acestei structuri a fost
întreruptă în anul 2008, aceasta fiind ulterior substituită de Grupul de lucru pentru elaborarea și
monitorizarea planului de acțiuni referitor la îmbunătățirea mediului de afaceri, în
coordonarea MECMA și reglementat în conformitate cu H.G. nr. 520 din 29 aprilie 2009.
Organizațiile din „arcul neguvernamental” care sprijină dezvoltarea sectorului IMM se
clasifică după criteriul funcțiilor îndeplinite în:
Centre de consultanță și structuri de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor, din care se menționează
următoarele63
:
Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR) în număr de 8
Fundația Post-Privatizare (FPP)
Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (CRIMM)
Centrul pentru Implementarea Managementului Performant (CIMP)
Grupul de Economie Aplicată (GEA)
Centrul Român de Politici Economice (CEROPE)
Rețeaua Centrelor de Dezvoltare pentru IMM
Sistemul Camerelor de Comerț
Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Camerele de Comerț Județene și Camerele de Comerț
Bilaterale.
Organizații și confederații patronale și asociații profesionale reprezentative (alte instituții de
reprezentare a mediului de afaceri)64
:
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR)
Uniunea Națională a Patronatului Român (UNPR)
63
Lista nu este exhaustivă.
64
Idem.

160. FundațiaPost-Privatizare
160
Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR)
Confederația Patronală din Industria României (CONPIROM)
Patronatul Național Român (PNR)
Confederația Națională a Patronatului Român (CNPR)
Confederația Patronală a Industriei Serviciilor și Comerțului din România (CPISC)
Alianța Confederațiilor Patronale din România (ACPR)
Confederații Patronale Regionale
Consiliul Investitorilor Străini din România
Asociațiile profesionale sectoriale
Uniunea Profesiilor Liberale din România (18 organizații membre)
Creșterea rolului Fundației Post-Privatizare
Casetă 6.a Fundația Post-Privatizare (FPP)
Fundația Post-Privatizare (FPP) este cea mai importantă fundație pentru
antreprenoriat din România, având ca obiectiv central promovarea educației
antreprenoriale și susținerea inițiativelor pentru dezvoltarea sustenabilă a mediului
de afaceri românesc, cu accent pe întreprinderile mici și mijlocii și start-up-uri.
Fundația Post-Privatizare (FPP) a fost constituită în anul 2006 ca persoană juridică
apolitică, non-profit, în vederea sprijinirii dezvoltării sectorului privat în România, în
baza Memorandumului de înțelegere semnat la 6 iulie 1995 între Guvernul
României, Comisia Europeană și Banca Europeană pentru Reconstrucție și
Dezvoltare.
În perioada 1996-2006, FPP a realizat investiții de capital în diverse companii, toate
investițiile ajungând la perioada de maturitate și fiind încheiate.
Ulterior, rolul FPP s-a extins pe o nouă treaptă prin crearea și administrarea în
prezent a unui portofoliu important de produse și servicii adresate întreprinzătorilor
din România, cum sunt: programele de antreprenoriat Business Mentoring Program
și School for Startups România, Portalul pentru antreprenori www.esimplu.ro,
rapoarte și studii pe teme legate de evoluția antreprenoriatului românesc, etc. Mai
multe informații sunt disponibile pe site-ul Fundației Post-Privatizare, accesibil la
adresa www.postprivatizare.ro.

161. FundațiaPost-Privatizare
161
6.2. Pachetul de măsuri de redresare economică promovate de Guvern în
sprijinul IMM
Efectele crizei financiare și economice mondiale apărute în mediul economic românesc în ultimul trimestru al
anului 2008 s-au acutizat în 2009, fiind resimțite amplificat în sectorul IMM, fapt care a impus măsuri
prioritare de intervenție pentru susținerea firmelor în vederea depășirii dificultăților.
Adoptarea în 2008, a documentului comunitar „Small Business Act” pentru Europa65
(SBA), a Planului de
acțiuni pentru implementarea SBA66
și a Planului European pentru Redresare Economică67
au creat cadrul
necesar pentru introducerea unor măsuri pentru IMM-uri în regim prioritar și excepțional pe termen scurt și
mediu, în următoarele domenii: accesul la finanțare, îmbunătățirea cadrului de reglementare și creșterea
accesului IMM-urilor pe piață. De asemenea, inițiativele Comisiei Europene au fost acompaniate de acțiuni
lansate de Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul European de Investiții (FEI), în vederea diversificării
gamei de instrumente financiare specifice IMM-urilor în statele UE și suplimentării resurselor financiare
alocate.
În acest context, în Programul de Guvernare pe perioada 2009-2012 au fost introduse primele măsuri de
intervenție pentru IMM, în acord cu principiile „Small Business Act” la Capitolul 11 – Mediul de afaceri,
Competitivitatea și IMM-urile.
Programul de guvernare 2008-201268
Capitolul 11 - Competitivitatea, mediul de afaceri și IMM-urile
Obiective de guvernare
Elaborarea și implementarea unei strategii integrate și transparente de valorificare a tuturor factorilor
care au impact asupra capacității firmelor din România de a concura pe piața internă unică și pe
piețele extracomunitare.
Accelerarea reformelor procompetitive, simplificarea și îmbunătățirea cadrului legislativ și
administrativ, diminuarea birocrației și a poverii fiscale.
Susținerea întreprinderilor mici și mijlocii să devină competitive, conform regulilor pieței interne unice
și fără a distorsiona condițiile concurențiale loiale.
Promovarea unui mediu concurențial corect, prevenirea și limitarea extinderii practicilor
anticoncurențiale.
Stimularea dezvoltării pieței de capital, cu reguli corecte și transparente.
65
Comunicarea Comisiei Europene Com (2008) 394 final/25.06.2008 „Think Small First – A Small Business Act” pentru
Europa
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:en:PDF
66
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/docs/sba/sba_action_plan_en.pdf
67
Comunicarea „A European Economic Recovery Plan” COM(2008) 800 final 26 Noiembrie 2008
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52008DC0800:EN:NOT
68
http://www.gov.ro/programul-de-guvernare-2009-2012__c12l1p1.html

162. FundațiaPost-Privatizare
162
Direcții de acțiune
Asigurarea unui mediu legislativ predictibil care să permită planificarea activităților operatorilor
economici.
Completarea legislației cu noi scheme privind acordarea ajutorului de stat.
Reducerea semnificativă a birocrației și parafiscalității, eliminarea barierelor administrative.
Stimularea dezvoltării unei noi culturi a calității prin organizarea coerentă a supravegherii de piață,
funcționarea infrastructurilor calității și protecția consumatorului.
Susținerea financiară de către stat a „polilor de competitivitate".
Dezvoltarea capacității competitive a sectorului IMM-urilor și încurajarea capitalului autohton.
Îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare prin programe cu sprijin financiar extern și/sau de la
bugetul de stat.
Elaborarea și finanțarea unui program național destinat stimulării spiritului întreprinzător, al
implementării de noi tehnologii, al inovării ca sursă majoră de dezvoltare economică.
Îmbunătățirea accesului la proprietatea intelectuală în vederea creșterii competitivității IMM-urilor și
stimularea transferului tehnologic transnațional.
Elaborarea și finanțarea unui program național de susținere a micilor meșteșugari în promovarea
produselor și conservarea tradițiilor autohtone.
Stimularea exporturilor de produse cu grad înalt de prelucrare și a accesului IMM-urilor pe piețele
externe.
Îmbunătățirea modalităților de efectuare și corelare a activităților de inspecție și control economic
prin evitarea paralelismelor și crearea actului unic de control.
Sprijinirea creării de departamente specializate în cadrul universităților publice în domeniul
concurenței, promovarea formării profesionale continue și sprijinirea sectorului neguvernamental
specializat în promovarea culturii concurențiale în mediul de afaceri.
Garantarea integrității în relația cu toți participanții la piață, precum și cu alte instituții sau organizații
care supraveghează sau operează pe piața de capital.
Consolidarea pieței de capital prin crearea unei piețe competitive în regiune prin: creșterea volumului
activității de investire, diversificarea instrumentelor financiare, atragerea de noi participanți pe piață,
crearea unei culturi investiționale pe piața de capital.
Scăderea costurilor de operare pe piața de capital.
Încurajarea emitenților de a se finanța prin intermediul pieței de capital și menținerea unui dialog
permanent cu reprezentanții societăților comerciale sau autoritățile administrației publice locale
pentru promovarea acestor demersuri.
Consolidarea activității de supraveghere și control și protejarea investitorilor prin:
- creșterea semnificativă a gradului de transparență a emitenților admiși la tranzacționare pe o
piață reglementată;
- asigurarea condițiilor necesare instituirii unei protecții și a unui tratament echitabil aplicabile
tuturor acționarilor;
- creșterea responsabilităților și a funcțiilor organelor de conducere ale emitenților, în special ale
consiliilor de administrație;

163. FundațiaPost-Privatizare
163
- creșterea protecției acționarilor minoritari prin inițiative legislative care să clarifice procedurile de
delistare.
Dezvoltarea culturii pieței de capital pentru a dubla numărul de investitori activi până în anul 2012.
Totodată, în trimestrul II din 2009 ministerul de resort, MIMMCMA, a promovat Planul de măsuri pentru
contracararea efectelor crizei economice globale, preluând și adaptând o parte din acțiunile Planului pentru
implementarea „Small Business Act” la contextul mediului de afaceri din România.
Pachetul de măsuri guvernamentale aplicate în perioada 2008-2009 cu impact asupra evoluției sectorului
IMM, în contextul crizei economice, vizează patru domenii:
Dezvoltarea cadrului instituțional
Simplificarea procedurilor administrative
Facilitarea accesului la finanțare
Schimbări în politica fiscală.
Modificările intervenite în sistemul instituțional de sprijin pentru dezvoltarea IMM-urilor au fost analizate în
subcapitolul 6.1, astfel că această secțiune se va axa pe prezentarea măsurilor din cadrul celorlalte 3 domenii
pe care s-a centrat intervenția guvernamentală, respectiv simplificarea procedurilor administrative, facilitarea
accesului la finanțare și schimbările intervenite în domeniul fiscal.
6.2.1. Simplificarea procedurilor administrative
Conceptul de „reglementare mai bună” presupune, în principal, acțiuni sistematice de:
Unificare și simplificare a legislației și a reglementărilor existente
Reducere a poverii administrative impuse mediului de afaceri de către legislația și reglementările
existente.
În pofida progreselor înregistrate în ultimii ani, există încă multe bariere administrative și procedurale în calea
inițierii afacerii (în special în etapa de autorizare). Aceste bariere impun costuri suplimentare și nejustificate
pentru întreprinderile ce doresc să înceapă sau să își extindă afacerile în noi domenii de activitate economică.
Astfel de bariere sunt de obicei mult mai greu de trecut pentru întreprinderile aflate la început (start-up-uri) și
mai ales pentru persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale și microîntreprinderi.
În acest context general se înscriu eforturile de facilitare a intrării agenților economici pe piață, de încurajare a
diversificării și ridicării complexității serviciilor, precum și de simplificare și standardizare a costurilor
administrative pe care le implică înființarea de entități juridice noi.
Ordonanța de urgență nr. 44/16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale (M.Of. nr. 328/2008).
Având în vedere faptul că Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale
care desfășoară activități economice în mod independent, cu modificările și completările ulterioare, a condus
la disfuncționalități în activitatea de autorizare, prevederile legii fiind interpretate în mod diferit de autoritățile
publice locale desemnate cu aplicarea lor, iar pașii care trebuie parcurși de către solicitanți diferind de la o
primărie la alta, ordonanța de urgență reglementează accesul la activitatea economică, procedura de

164. FundațiaPost-Privatizare
164
înregistrare în registrul comerțului și de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice
autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.
Ordonanța de urgență nr. 38/2009 pentru modificarea art. 39 alin. (2) și (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale (M.Of. nr. 269/2009).
Prin articolul unic al Ordonanței se modifică perioada de funcționare în baza certificatului de înregistrare emis
de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunal, de la 1 an la 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG.
„Până la împlinirea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (2) vor opta pentru desfășurarea
activității în una dintre formele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.
Ordonanțele de urgență de mai sus emise de Guvernul României au fost, în conformitate cu procesul
legislativ, analizate și dezbătute de către forul legislativ suprem și astfel s-a adoptat Legea nr. 322 /2009
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2009 pentru modificarea art. 39
alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea
activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale (M.Of. nr. 721/2009).
OUG nr. 49/2009, privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea
de a furniza servicii în România, publicată în M.Of. nr. 366 din 1 iunie 2009.
În calitate de țară membră a UE, România se conformează legislației europene privind serviciile, inclusiv în
ceea ce privește libera circulație a acestora în cadrul UE, prin transpunerea în legislația națională a Directivei
privind serviciile în cadrul Pieței Interne și aplicarea prevederilor acesteia.
Memorandumul cu privire la reducerea numărului de taxe și tarife cu caracter nefiscal,
adoptat de Guvernul României în 11 martie 2009
Prin Memorandum se stabilește anularea, reducerea sau comasarea, după caz, a celor 558 de impozite și taxe
existente la acel moment, precum și a celor 185 de acte normative prin care acestea sunt instituite.
Pentru aplicarea prevederilor a fost constituit Grupul de lucru interministerial format din reprezentanți ai
Ministerului Finanțelor și ai celorlalte ministere și instituții implicate în gestionarea acestor taxe, care au
demarat procesul de reducere/eliminare/comasare, pe baza analizei cost/beneficiu pentru fiecare taxă, impozit
sau tarif. Până la 15 iulie 2010 au fost eliminate 215 taxe și tarife, procesul fiind în derulare în anul 2010.
6.2.2. Facilitarea accesului la finanțare
Îmbunătățirea accesului IMM-urilor la surse de finanțare a devenit o prioritate având în vedere consecințele
negative ale crizei economice și, prin urmare s-a evidențiat nevoia sprijinului public pentru a asigura
supraviețuirea lor și redresarea sectorului afacerilor.
Accesul la resurse financiare prin împrumuturi, credite și participații ale fondurilor de investiții (private equity)
reprezintă un aspect foarte important pentru creșterea și competitivitatea întreprinderilor. Pe de altă parte,
deși creditele reprezintă cea mai des utilizată formă de finanțare a IMM-urilor, pentru a-și susține costurile
operaționale, materia primă, echipamentele și alte bunuri, această formă de finanțare tinde să perpetueze
capitalizarea slabă a întreprinderilor respective, iar acest lucru este un obstacol major în calea creșterii și
dezvoltării capacității lor de extindere.

165. FundațiaPost-Privatizare
165
Efectele produse de intrarea în orice „cerc vicios” au ca rezultat o capitalizare scăzută a IMM-urilor, care
reprezintă un obstacol și pentru accesarea unor împrumuturi viitoare.
În plus IMM-urile, în special cele mijlocii, au din ce în ce mai mult nevoie să investească în proiecte de
cercetare și dezvoltare, dezvoltare resurse umane și alte active necorporale pentru a-și menține sau dezvolta
competitivitatea pe piață. Aceste tipuri de mijloace cer investiții și produse financiare specifice, pentru că ele
nu pot servi drept garanție pentru împrumuturile tradiționale. Acesta este motivul pentru care fondurile de
garantare și contragarantare, fondurile nerambursabile (granturi), capitalul de risc (venture capital) și alte
forme de investiții financiare de genul participațiilor la capitalul social pe perioada determinată (equity) și
chiar instrumentele de finanțare specifice pieței de capital (obligațiuni, acțiuni) devin din ce în ce mai
importante pentru întreprinderi, deși chiar în multe țări din UE aceste instrumente nu sunt suficient
dezvoltate, astfel încât întreprinderile continuă să se bazeze pe finanțările tradiționale de pe piața monetară
(credite bancare și linii de credit). Evident, cu câteva excepții, piața de finanțare de tip private equity este și
mai puțin accesibilă IMM-urilor din România. Mai mult decât atât, în contextul crizei economice agenții
economici și-au îndreptat tot mai mult preocupările pentru atragerea banilor mai ieftini din surse de finanțare
nerambursabile câștigate pe baze de proiecte, în condiții de competiție.
Astfel, prin setul de reglementări adoptate s-a încercat a venirea în întâmpinarea nevoilor de resurse
financiare ale IMM.
Legea nr. 175 din 13 mai 2009 pentru modificarea alin. (1) al art. 26 din Legea nr.
346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii
Se prevede creșterea, de la 0,2% la 0,4 % din PIB, a bugetului pentru finanțarea programelor și măsurilor de
sprijinire a înființării de noi întreprinderi și de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, la nivel
național și local, prevăzute în Strategia guvernamentală pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și
mijlocii, pentru perioada 2009-2013.
Alineatul (1) al articolului 26 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor
mici și mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, cu modificările
și completările ulterioare, se modifică și are următorul cuprins:
„Art. 26. - (1) Anual, prin legea bugetului de stat se alocă fonduri în valoare de 0,4% din PIB pentru
finanțarea programelor de dezvoltare și a măsurilor de sprijinire a înființării de noi întreprinderi și de susținere
a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, la nivel național și local, prevăzute în Strategia guvernamentală
pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, pentru perioada 2009-2013.
Art. II. - Prevederile alin. (1) al art. 26 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin
prezenta lege, intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011.”
Legea nr. 154/11 iulie 2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
5/2008 privind cadrul financiar general pentru fondul de participare JEREMIE România,
publicată în M.Of. 544/2008
Capitalul în valoare de 100 milioane de euro, prevăzut în cadrul Programului Operațional Sectorial Creșterea
Competitivității Economice, la Axa Prioritară 1 - Un sistem de producție inovativ și ecoeficient, DM1.3. Acces
la finanțare, a fost transferat Fondului de participare JEREMIE, care urmează să asigure funcționarea
instrumentelor financiare proiectate. În baza acordului de funcționare a Fondului JEREMIE România,

166. FundațiaPost-Privatizare
166
intermediarii financiari selectați vor acorda finanțări pentru dezvoltarea fondurilor de garantare a creditelor și
capital de risc pentru IMM.
Hotărârea de Guvern nr. 101/18 februarie 2009 pentru modificarea H.G. nr.1211/2001
privind înființarea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM, publicată în
M.Of. 127/2009
Hotărârea prevede reluarea activității de garantare ca activitate principală a fondului: „Art. 2. - (1) Fondul are
ca activitate principală emiterea de garanții și asumarea de angajamente pentru garantarea creditelor și a
altor instrumente de finanțare care pot fi obținute de întreprinderile mici și mijlocii, definite potrivit legii, de la
bănci sau din alte surse, clasa CAEN 6492."
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23 din 11 martie 2009 privind înființarea
Fondului Român de Contragarantare, publicată în M.Of. nr. 190/2009
Ordonanța prevede crearea cadrului privind înființarea și reglementarea funcționării Fondului Român de
Contragarantare destinat preluării riscurilor de garantare la care este expus Fondul Național de Garantare
pentru IMM, în cazul insolvabilității IMM-urilor care au obținut credite garantate de FNGCIMM. Inițiativa a
avut în vedere presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe la care sunt supuse
întreprinderile mici și mijlocii, necesitatea susținerii creșterii economice, menținerii actualelor locuri de muncă
și a creării altora noi, precum și necesitatea adoptării de măsuri eficiente de creștere a gradului de absorbție a
fondurilor structurale.
Legea nr. 312/12 octombrie 2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2009 privind înființarea
Fondului Român de Contragarantare, publicată în M.Of. 692/2009
„Se înființează Fondul Român de Contragarantare, instituție financiară specializată, constituit sub forma
unei societăți pe acțiuni emitente de acțiuni nominative, conform Legii nr. 31/1990 privind societățile
comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Fondul are ca obiect unic de activitate contragarantarea garanțiilor acordate de fondurile de garantare
legal înființate, persoane juridice române, pentru creditele și alte instrumente de finanțare contractate de
întreprinderile mici și mijlocii de la instituțiile de credit și alte instituții financiare nebancare, autorizate potrivit
legii.
(3) Fondul poate desfășura și activități conexe, necesare și subordonate realizării obiectului său unic de
activitate.”
Intervenții în vederea creșterii gradului de absorbție a fondurilor structurale, sem. I
2009
- Facilitarea accesului la finanțările din fondurile structurale prin creșterea cotei maxime de
prefinanțare acordată beneficiarilor, de la 15% la 30% din valoarea eligibilă a contractului de
finanțare, precum și introducerea prefinanțării pentru beneficiarii care intră sub incidența
ajutorului de stat, de până la 35% din valoarea alocației financiare nerambursabile;
- Reducerea numărului de documente solicitate la depunerea dosarului unei cereri de finanțare și
înlocuirea lor cu declarații pe propria răspundere, oferirea posibilității accesării fondurilor de
către întreprinderi cu un anumit nivel de datorie față de bugetul local sau de stat.
Măsurile au fost transpuse în Ghidul solicitantului pentru fiecare schemă de finanțare/apel de proiecte
aprobate de către autoritățile de management pentru programele operaționale.

167. FundațiaPost-Privatizare
167
6.2.3. Schimbări în politica fiscală
Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind măsurile instituite în scopul reducerii
efectelor crizei economice și al îndeplinirii obligațiilor ce rezultă din acordurile
încheiate cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, pentru susținerea
mediului de afaceri în vederea depășirii dificultăților financiare și relansării circuitului
comercial, publicată în M.Of. 761/2009
Prin lege a fost adoptată ca facilitate fiscală scutirea de la impozitare a profitului reinvestit.
Legea scutește de impozitare profitul reinvestit în producția și/sau achiziția de echipamente tehnologice
(mașini, utilaje și instalații de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 „Echipamente tehnologice”
din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, folosite în scopul
obținerii de venituri impozabile, aprobat prin HG 2139/2004. Profitul reinvestit reprezintă profitul contabil
cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop, în anul efectuării investiției. Măsura are ca obiectiv
încurajarea investițiilor în retehnologizare prin neimpozitarea profitului reinvestit și se aplică începând cu 1
octombrie 2009.
Ordonanța de Urgență nr. 92/30 iunie 2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor
fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, publicată
în M. Of. nr. 457 / 2009.
Prin ordonanță a fost aprobată amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a
efectelor crizei economico-financiare pentru toți contribuabilii care în septembrie 2008 nu înregistrau obligații
restante și care, la data depunerii cererii de amânare, aveau îndeplinite obligațiile declarative și nu aveau
fapte înscrise în cazierul fiscal.
Pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se acordă înlesniri sub
forma amânării la plată, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. Amânarea la plată se poate solicita de
contribuabili, prin cerere, pentru obligațiile fiscale datorate și neachitate în ultima zi a lunii anterioare
depunerii cererii. În cerere contribuabilii vor indica perioada pentru care se solicită amânarea la plată, care nu
poate fi mai mare de 6 luni. Amânarea la plată nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care
se acordă.
Legea nr. 363/2009 privind aprobarea OUG 92/2009 pentru amânarea la plată a
obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-
financiare.
Legea consolidează OUG 92/2009: „În contextul crizei economico-financiare actuale din România, care a
afectat mediul de afaceri, generând diminuarea lichidităților operatorilor economici, creșterea ratei șomajului,
precum și creșterea riscului privind imposibilitatea asigurării nivelului de lichidități necesare operatorilor
economici în vederea derulării activității curente și în condițiile în care statele membre intenționează să ia
măsuri pentru sprijinirea operatorilor economici în vederea atenuării efectelor crizei economice mondiale”.
Ordonanța de Urgență nr. 28 /18 martie 2009 privind reglementarea unor măsuri de
protecție socială, publicată în M. Of. 186/ 2009, în vigoare de la 25 martie 2009.
“Ținând cont că acțiunile prevăzute în Pachetul de măsuri al Guvernului României pentru stimularea creșterii
economice și protejarea intereselor economice ale populației trebuie realizate cu celeritate, astfel încât să fie
atinse dezideratele propuse, iar măsurile preconizate se adresează unui grup-țintă format din persoanele cele

168. FundațiaPost-Privatizare
168
mai afectate de consecințele imediate ale crizei economice, persoane care și-au pierdut deja locul de muncă
sau care sunt supuse riscului de a și-l pierde, având în vedere urgența și necesitatea adaptării cadrului
instituțional în sistem tripartit necesar dezvoltării unui cadru european al calificărilor deschis și flexibil, bazat
pe transparență și încredere reciprocă, precum și urgența și necesitatea asigurării legislației care să permită
dezvoltarea formării inițiale și continue în funcție de cerințele pieței muncii (...) întrucât aceste împrejurări
vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, se impune
adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor măsuri de protecție socială.”
„Începând cu data de 25 martie 2009, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială, pentru indemnizația de minimum 75% din
salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, acordată pe durata întreruperii temporare a
activității angajatorului în temeiul prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu
modificările și completările ulterioare, angajatorul și asigurații sunt scutiți de la plata contribuțiilor de
asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. Scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări
sociale, pentru indemnizația acordată asiguraților, pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului,
este de maximum 3 luni.”
Legea nr. 268/2009 pentru aprobarea OUG nr.28/2009 privind reglementarea unor
măsuri de protecție socială, publicată în M.Of. nr. 482/2009
Legea aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28 din 18 martie 2009 privind reglementarea unor
măsuri de protecție socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 25 martie 2009,
cu unele modificări și completări.
Ordonanța de Urgență nr. 34/ 2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.Of. nr. 249/2009
și
Hotărârea Guvernului nr. 488/2009 pentru completarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.Of. nr. 286/2009
Cele două acte normative prevăd modificări ale Codului fiscal cu privire la impozitarea firmelor, prin
introducerea impozitului minim aplicat în cazul firmelor al căror impozit pe profit se situează sub nivelul
aferent intervalului veniturilor în care se încadrează.
Pentru calculul impozitului minim sunt luate în considerare veniturile totale, obținute din orice sursă,
înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile din variația stocurilor,
veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale, veniturile din exploatare, reprezentând cota-
parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor, veniturile din reducerea
sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale, veniturile
rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli
deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale, veniturile realizate din despăgubiri

169. FundațiaPost-Privatizare
169
de la societățile de asigurare și veniturile neimpozabile prevăzute expres în acorduri și memorandumuri
aprobate prin acte normative69
.
6.3. Infrastructura de afaceri și impactul asupra sectorului IMM
6.3.1. Impactul incubatoarelor de afaceri asupra regiunilor de dezvoltare din România
Incubatoarele de afaceri activează în diverse domenii, cu preponderență în servicii de consultanță, IT,
biotehnologii, biomateriale, transfer de know-how, cercetare științifică, servicii de transport, etc. O situație
detaliată a incubatoarelor de afaceri existente la nivelul anului 2009 în România este prezentată în ANEXA
IV70
. Din graficul 6.3.a71
se poate observa că ponderea cea mai mare a numărului de incubatoare se
evidențiază în Regiunile Centru și Vest.
Serviciile oferite IMM-urilor din incubatoarele de afaceri sunt:
asigurarea de spații de producție și de birouri (amenajate și echipamente IT);
săli de conferințe și training;
acces la utilități (electricitate, energie termică, apă, gaz);
servicii de telecomunicații (telefon, fax, e-mail, internet)
servicii administrative;
servicii de consultanță de specialitate.
Grafic 6.3.a Ponderea incubatoarelor pe regiuni de dezvoltare în România (2009)
Sursa: http://www.portalincubatorimm.ro/index.php,calcule proprii
69
Impozitul minim a fost eliminat începând cu 1 octombrie 2010, urmând ca de la această dată să se aplice impozitul pe
profit. Decizia este stipulată într-o ordonanță de urgență care modifică și completează Legea nr. 571/2003 privind Codul
Fiscal.
70
Anexa IV este disponibilă pe website-ul www.esimplu.ro, secțiunea “Resurse de afaceri“ și pe site-ul
www.postprivatizare.ro, secțiunea “Publicații“.
71
http://www.portalincubatorimm.ro/index.php
17,3% 17,3%
15,4% 15,4%
13,4%
9,6%
7,6%
4,0%
0%
5%
10%
15%
20%
Centru Vest București-
Ilfov
Nord-Vest Nord-Est Sud-Vest
Oltenia
Sud-Est Sud-
Muntenia

170. FundațiaPost-Privatizare
170
O analiză a incubatoarelor de afaceri pe cele 8 regiuni de dezvoltare relevă următoarele:
incubatoarele din majoritatea regiunilor oferă servicii de consultanță, training, servicii de închiriere
spații pentru birouri, suport logistic, servicii de pază și protecție, etc.;
cele 52 de incubatoare de afaceri au găzduit aproximativ 83372
de firme;
numărul de locuri de muncă create la nivelul tuturor celor 8 regiuni de dezvoltare din țară a fost de
circa 2.95873
;
durata de incubare este în medie de 2 ani.
Casetă 6.b Studiu de caz - Analiză de impact pentru Regiunea de Dezvoltare Centru
În baza Programului național multi-anual pe perioada 2002-2012 de înființare și dezvoltare de incubatoare
tehnologice și de afaceri, până în 2009, în Regiunea Centru au fost înființate incubatoare de afaceri în
orașele Alba Iulia, Sfântu Gheorghe și Brașov.
În anul 2009, erau înregistrate în cadrul celor 3 incubatoare (Alba Iulia, Sfântu Gheorghe, Brașov) un
număr de 56 de IMM-uri din diverse sectoare economice, majoritatea acestora provenind din domeniul
serviciilor (publicitatea ocupă primul loc), industriei lemnului și construcțiilor. Cele 3 incubatoare de afaceri
au creat un număr de 170 de locuri de muncă, din care 73 în domeniul serviciilor și 47 în industria
alimentară. Numărul mediu de locuri de muncă create per firmă incubată a fost 3. În Alba Iulia au fost
create 89 de locuri de muncă, în Brașov un număr de 33 de locuri de muncă și în Sfântu Gheorghe 48 de
locuri de muncă.
Grafic 6.3.b Număr de locuri de muncă nou create
Sursa: PNUD România 2009, Incubatoarele de afaceri (IA):
Informații și analize
72
http://www.portalincubatorimm.ro/index.php
73
http://www.portalincubatorimm.ro/index.php
89
48
33
0
25
50
75
100
Incubator de afaceri
Alba Iulia
Incubator de afaceri
Sfântu Gheorghe
Incubator de afaceri
Braşov

171. FundațiaPost-Privatizare
171
6.3.2. Parcurile industriale
Parcul industrial74
reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare
științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și/sau de dezvoltare
tehnologică, într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei.
Datorită facilităților instituite prin cadrul legal pentru crearea și dezvoltarea unui parc industrial, în anii
imediat următori intrării în vigoare a legislației privind constituirea și funcționarea acestor structuri asociative,
s-a putut observa o rată de înființare destul de ridicată. La momentul intrării în vigoare, noul cadru de
reglementare stabilea următoarele facilități pentru constituirea și dezvoltarea unui parc industrial:
a) scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinației sau pentru scoaterea din
circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial, pentru asocierea care deține titlul de parc
industrial;
b) deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investițiilor realizate în parcul
industrial, pentru asocierea care realizează astfel de investiții sau reabilitări de construcții și în
infrastructura internă și de conexiune la rețeaua publică privind utilitățile, ținând seama de
prevederile legale în vigoare privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe;
c) amânarea pe perioada de realizare a investiției respective, până la punerea în funcțiune a parcului
industrial, potrivit reglementărilor în vigoare, respectiv până la data de 25 a lunii următoare datei de
punere în funcțiune a parcului industrial, a plății taxei pe valoarea adăugată pentru materialele și
echipamentele necesare realizării sistemului de utilități din interiorul parcului, precum și a
conexiunilor parcului la magistralele sau la rețelele existente de utilități publice, la furnizorii acestora,
și amânarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată respectiv până la aceeași dată la
agenții economici care realizează investiția;
d) reduceri de impozite acordate de administrația publică locală pe bază de hotărâri ale consiliilor
locale sau județene în a căror rază administrativ-teritorială se află parcul industrial respectiv, pentru
bunurile imobile și terenurile transmise în folosința parcului industrial;
e) alte facilități ce pot fi acordate, potrivit legii, de administrația publică locală.
74
Cadrul legal al parcurilor industriale din România este stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 65/ 2001 privind
constituirea și funcționarea parcurilor industriale. OG nr. 65/ 2001 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 536
din 1 septembrie 2001 și a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002 – publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 533 din 22 iulie 2002).Prin OG nr. 65/ 2001 s-a abrogat Legea nr. 134/2000 privind regimul parcurilor industriale.

172. FundațiaPost-Privatizare
172
Grafic 6.3.c Evoluția numărului de parcuri industriale în funcție de anul înființării
Sursa: Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru
Comunități Locale, Zone Asistate, Ajutor de Stat și Parteneriat cu
Structurile Asociative, calcule proprii
Cu toate acestea, la scurt timp după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 65/2001, actul a fost
modificat75
, fiind abrogate prevederile privind facilitatea deducerii din profitul impozabil a unei cote de 20%
din valoarea investițiilor în construcții și cea privind amânarea plății TVA corespunzătoare investițiilor
destinate realizării sistemului de utilități al parcului.
Este important de subliniat faptul că acest gen de afacere poate fi realizat sub orice formă legală de
organizare, statul susținând financiar doar acele proiecte care respectă condițiile prevăzute de O.G. nr.
65/2001. Condițiile stabilite prin respectivul act se referă la forma de constituire a parcului industrial, care
trebuie să se bazeze pe asocierea în participațiune, fără a se crea deci o nouă entitate juridică, și la terenul
aferent parcului industrial. Terenul, cât și clădirile și infrastructura privind utilitățile existente la momentul
constituirii, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: acces la un drum național sau european,
racordarea la infrastructura utilităților publice; o suprafață minimă de 10 ha; asocierea care solicită titlul de
parc industrial trebuie să aibă drept de proprietate sau de folosință asupra acestuia de cel puțin 30 de ani; nu
este grevat de sarcini; nu face obiectul unor litigii în curs de soluționare și sunt îndeplinite condițiile tehnice
privind protecția mediului.
La 31 decembrie 2009, în România, funcționau 47 de parcuri industriale, cărora li s-au aplicat prevederile
O.G. nr. 65/2001, astfel:
pentru 42 de parcuri industriale au fost acordate titluri de parc industrial prin ordin al ministrului;
5 dintre parcurile industriale funcționale au fost constituite prin Hotărâri ale Guvernului în situații
specifice date de preexistența unor platforme industriale dispunând de infrastructură, dar neutilizate
din cauza proceselor de restructurare industrială din ultimii 20 ani.
La cele 47 se mai adaugă Parcul Industrial FAUR înființat conform prevederilor art. 23, alin. 2 din OUG nr.
115/2003 privind privatizarea societății „Roman” – S.A. Brașov și constituirea parcului industrial pe
platforma Societății Comerciale „Roman” – S.A.
75
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal abrogă literele b) și c) ale art. 7 din OG 65/2001.
0
2
4
6
8
10
12
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

173. FundațiaPost-Privatizare
173
Din graficul 6.3.d se poate observa că regiunea Sud Muntenia ocupă primul loc în ceea ce privește suprafața
parcurilor industriale la nivel de regiune de dezvoltare, urmată de regiunea Centru. La 31 decembrie 2009, în
cele două regiuni funcționau cele mai multe dintre parcurile industriale, aproximativ 63% din totalul
parcurilor industriale la nivel național, din care 16 parcuri industriale în regiunea Sud Muntenia, care ocupau
o suprafață totală de 905,1 ha și, respectiv, 14 parcuri în regiunea Centru, cu o suprafață totală de 592,8 ha.
Grafic 6.3.d Suprafața și numărul parcurilor industriale pe regiuni de dezvoltare (la 31 decembrie 2009)
Sursa: Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Comunități Locale, Zone Asistate,
Ajutor de Stat și Parteneriat cu Structurile Asociative, calcule proprii
Cu toate acestea, analiza stadiului de dezvoltare a parcurilor industriale la sfârșitul anului 2009 evidențiază
faptul că, în regiunea Sud Muntenia, care ocupă primul loc în ceea ce privește suprafața dar și numărul
parcurilor industriale, o parte considerabilă a acestora o reprezintă parcurile de tip „greenfield” și cele „în
curs de amenajare”76
. Din cele 16 parcuri din regiunea Sud Muntenia, la sfârșitul lui 2009, 4 erau de tip
„greenfield” și 2 „în curs de amenajare”. Suprafața celor 6 parcuri reprezintă 36% (330,3 ha) din suprafața
totală a terenurilor aferente parcurilor industriale din regiunea Sud Muntenia. Un procent mult mai scăzut se
poate observa în regiunea Centru unde, din cele 14 parcuri industriale, 2 nu erau operaționale la sfârșitul lui
2009, suprafața acestora fiind de 52,7 ha și reprezentând aproximativ 9% din totalul terenurilor aferente
parcurilor industriale din regiunea respectivă.
76
În chestionarul privind activitățile desfășurate în parcurile industriale în anul 2009, elaborat și aplicat de MAI, prin
„greenfield” se înțelege locația care nu are infrastructură și utilități, prin „operațional” se înțelege parcul în care își
desfășoară activitatea cel puțin un agent economic, iar prin „în curs de amenajare” se înțelege parcul în care se
desfășoară lucrări de infrastructură, utilități, construcții.
http://www.mai.gov.ro/Documente/Dir%20pt%20zone%20asistate%20si%20ajutor%20de%20stat/Chestionar%20tip
%20monitorizare%20privind%20activitatile%20desfasurate%20in%20parcul%20industrial%20in%20anul%202009.p
df
0,0
10,0
20,0
30,0
40,0
50,0
60,0
70,0
0
5
10
15
20
Sud-
Muntenia
Centru Nord-Vest București-
Ilfov
Vest Nord-Est Sud-Est Sud-Vest
Oltenia
Nr. parcuri
Suprafata medie (ha)

174. FundațiaPost-Privatizare
174
Tabel 6.3.a Stadiul de dezvoltare a parcurilor industriale la sfârșitul lui 2009
Tip parc industrial București-Ilfov Centru Nord-Est Nord-Vest Sud-Est Sud-Muntenia Sud-Vest Vest Total
(1) (2) (1) (2) (1) (2) (1) (2) (1) (2) (1) (2) (1) (2) (1) (2) (ha)
Operațional 101,5 3 540,1 12 23,4 2 382,0 6 13,1 1 574,8 10 23,9 2 34,9 2 1.729,8
În curs de amenajare 5,5 1 21,8 1 233,1 2 42,9 1 307,3
Greenfield 47,2 1 97,2 4 149,4
Total suprafață
regiune (ha)
101,5 592,8 23,4 382,0 34,9 905,1 23,9 77,8
(1) Suprafață (ha)
(2) Număr parcuri
Sursa: Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Comunități Locale, Zone Asistate, Ajutor de Stat
și Parteneriat cu Structurile Asociative, calcule proprii
Din punctul de vedere al formei de proprietate, la nivel național, la 31 decembrie 2009, din cele 48 de parcuri
industriale existente, 6 au rezultat în urma unui parteneriat public-privat, 18 se aflau în proprietate privată și
25 în proprietate publică. Se poate observa preponderența parcurilor industriale în proprietate publică, care
pot fi considerate ca fiind rezultatul unor inițiative publice locale prin care se dorește impulsionarea mediului
de afaceri regional și local, creșterea atractivității regiunilor ca locații pentru investiții în activități economice și
sociale, precum și creșterea gradului de competitivitate economică77
.
6.3.3. Parcurile științifice și tehnologice
În contextul globalizării, competitivitatea economică depinde din ce în ce mai mult de utilizarea eficace a
noilor tehnologiilor, precum și de rezultatele cercetării științifice în domeniul dezvoltării de noi produse,
inovării de procese și sisteme de comunicații avansate și de distribuție. Serviciile oferite sub formă digitală,
accesibile în orice moment și din orice loc, încep să fie preferate serviciilor oferite în manieră tradițională.
Comunicarea electronică între furnizorii de servicii devine un format de afaceri standard. Aplicarea
tehnologiilor avansate, precum și a tehnologiei informațiilor și de comunicații (TIC) de către întreprinderi
îmbunătățește considerabil activitatea economică a acestora prin aceea că reduce costurile și permite accesul
la noi clienți într-o măsură imposibil de egalat prin modalități tradiționale de organizare a afacerilor.
O reacție potrivită a IMM-urilor față de oportunitățile descrise mai sus creează o șansă de dezvoltare
importantă pentru sectorul de afaceri din România. Ignorarea aceluiași aspect poate duce la întârzieri în
dezvoltare care ar putea fi dificil de recuperat. Un element de infrastructură care poate contribui la
impulsionarea promovării parteneriatelor între unități de cercetare din sfera universitară sau a institutelor de
cercetări și sfera producției și comercializării rezultatelor cercetării îl reprezintă parcurile științifice și
tehnologice.
Cadrul legal al parcurilor științifice și tehnologice este stabilit prin O.G. nr.14/2002 privind constituirea și
funcționarea parcurilor științifice și tehnologice, publicată în Monitorul Oficial nr.82/2002. Acestea reprezintă
acele zone în cadrul cărora se desfășoară activități de învățământ, de cercetare, de transfer tehnologic al
rezultatelor cercetării și valorificarea acestora prin activități economice. Scopul înființării acestor structuri
asociative este utilizarea activității de cercetare și aplicarea tehnologiilor avansate în economie, având ca
77
Detalii privind parcurile industriale se regăsesc în Anexa V, disponibilă pe website-ul www.esimplu.ro, secțiunea
“Resurse de afaceri“ și pe site-ul www.postprivatizare.ro, secțiunea “Publicații“.

175. FundațiaPost-Privatizare
175
obiectiv creșterea participării instituțiilor de învățământ superior acreditate și a unităților de cercetare-
dezvoltare la procesul de dezvoltare economico-socială prin știință și tehnologie.
Autorizarea acestor structuri intră în competența Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS),
organism aflat sub coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului (MECT).
Datele disponibile arată că în 2008, funcționau 4 parcuri științifice și tehnologice situate în Galați, București,
Timișoara și Iași.

176. FundațiaPost-Privatizare
176
7. INOVAREA-CERCETAREA-DEZVOLTAREA ÎN IMM DIN ROMÂNIA
Acest capitol abordează aspectele fundamentale ale sistemului de Inovare-Cercetare-Dezvoltare din România
și, în particular, situația din sectorul IMM-urilor ca sector principal care contribuie la procesul de dezvoltare
dinamică a economiei.
Cadrul general pentru Inovare-Cercetare-Dezvoltare
Un sistem de Inovare-Cercetare-Dezvoltare cuprinde, în general, următoarele elemente: instituții și entități
care desfășoară activități în domeniul cercetării și dezvoltării (mediul științific); centre de transfer tehnologic și
companii care furnizează servicii tehnologice către alte întreprinderi (mediul tehnologic); companii inovatoare
care formează nucleul sistemului (mediul de afaceri) și în sfârșit, instituții și entități care facilitează finanțarea
procesului de inovație (mediul financiar). În cadrul acestui sistem este de asemenea necesar să se ia în
considerare rolul autorităților guvernamentale, al sistemului de educație și diferite alte aspecte legate de
capitalul social și de alți factori socio-economici care influențează capacitatea de inovație a unei țări sau a
unei regiuni.
În România, conform legislației naționale în vigoare, entitățile care efectuează activități de cercetare-
dezvoltare sunt incluse în Sistemul național de Cercetare-Dezvoltare, constituit din ansamblul unităților și
instituțiilor de drept public și de drept privat, cu personalitate juridică, care au în obiectul de activitate
cercetarea-dezvoltarea.
Din acest sistem, o entitate distinctă este sistemul de cercetare-dezvoltare de interes național, care cuprinde
unități de drept public, cu personalitate juridică, acreditate în acest sens, conform Legii nr. 324/2003 privind
aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, astfel:
a) institute naționale de cercetare-dezvoltare;
b) institute, centre sau stațiuni de cercetare ale Academiei Române și de cercetare-dezvoltare ale
academiilor de ramură;
c) institute de învățământ superior acreditate sau structuri ale acestora;
d) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale, companiilor
naționale și regiilor autonome de interes național.
În sistemul național de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse și următoarele categorii de unități și instituții:
A. Unitățile și instituțiile de drept public:
a) institute, centre sau stațiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituții publice;
b) institute sau centre de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăților naționale, companiilor
naționale și regiilor autonome sau ale administrației publice centrale și locale;
c) centre internaționale de cercetare-dezvoltare înființate în baza unor acorduri internaționale;
d) alte instituții publice sau structuri ale acestora, care au în obiectul de activitate cercetarea-
dezvoltarea.

177. FundațiaPost-Privatizare
177
B. Unitățile și instituțiile de drept privat:
a) unități de cercetare-dezvoltare organizate ca societăți comerciale;
b) societăți comerciale, precum și structurile acestora care au în obiectul de activitate cercetarea-
dezvoltarea;
c) instituții de învățământ superior private acreditate sau structuri ale acestora.
Casetă 7.a Politica comunitară pentru cercetare și dezvoltare
Summit-ul de la Lisabona din 2002 a subliniat drept obiectivul pe termen lung al
UE economia competitivă bazată pe cunoaștere. Acesta a promovat o mai bună
integrare a statelor membre într-o Zonă a Cercetării Europene și a stabilit drept țintă
creșterea investițiilor în cercetare și dezvoltare la 3% din PIB până în 2010.
Dezvoltarea științifică, cea tehnologică, cercetarea și inovația se află în centrul
economiei bazată pe cunoaștere, fiind principalii factori de creștere, de
competitivitate antreprenorială și de creare a locurilor de muncă. Evoluțiile globale,
precum și unele eșecuri înregistrate în atingerea acestor obiective extrem de
ambițioase, asumate de Uniunea Europeană, au dus la reconfigurarea priorităților
strategice în conformitate cu adaptarea la cerințele deceniului 2011-2020.
Strategia UE 2020 – „O strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și
favorabilă incluziunii” („A strategy for smart sustainable and inclusive
growth”). Definirea viziunii economiei sociale de piață a UE revine Strategiei
Europa 2020, care se axează pe trei domenii majore: creștere inteligentă,
creștere durabilă și creștere favorabilă incluziunii, inovarea și tehnologiile
informației și comunicațiilor fiind în centrul acestor priorități de evoluție.
Programul pentru Inovare și Competitivitate (CIP) 2007-2013.
Programul CIP a fost adoptat de Comisia Europeană, în iunie 2006, ca un
program multi-anual cu durata de 7 ani, fiind orientat pe creșterea
competitivității și inovării în statele membre. Sub acest cadru au fost
cuprinse arii largi care vizează competitivitatea și productivitatea mediului de
afaceri (în special IMM-urile care, la nivelul UE, asigură cca. 90% din PIB și
2/3 din locurile de muncă), în același timp furnizând suportul pentru eco-
inovare și energie durabilă. Suma totală de finanțare pentru 2007-2013
reprezintă 3,6 miliarde euro. Acest Program este complementar cu
Programul pentru Cercetare-Dezvoltare FP7.
Programul CIP cuprinde 3 componente:
- Programul pentru Antreprenoriat și Inovare (EIP), cu un buget de 2,17
miliarde euro, dedicat domeniilor antreprenoriat și IMM, acces la
finanțare, competitivitate și inovare industrială;
- Programul de sprijin al politicilor în domeniul TIC, cu un buget de 730
milioane euro, care promovează adoptarea tehnologiilor TIC, conținând

178. FundațiaPost-Privatizare
178
măsuri ca: eTEN, eContent sau Modinis;
- Programul pentru Energie inteligentă, cu un buget de 730 milioane
euro, care vizează măsuri pentru accelerarea introducerii eficienței
energeticeși surselor de energie regenerabilă (măsurile: 'SAVE',
'ALTENER', sau 'STEER');
- CIP promovează instrumentele de finanțare inovatoare, promovând noi
instrumente de capital de risc pentru susținerea start-up-urilor și IMM-
urilor inovatoare.
Programul cadru pentru Cercetare-Dezvoltare (The 7th Framework
Programme - FP7) în vigoare reprezintă principalul instrument de
finanțare al UE pentru cercetarea din Europa și adună laolaltă toate
inițiativele europene legate de cercetarea științifică. FP7 vizează următoarele
obiective:
1. Să sprijine cooperarea între universitățile europene, sectorul industrial,
centrele de cercetare și autoritățile publice, în UE și în afara spațiului
european, urmărind astfel o poziție de lider mondial în domeniile
științifice și tehnologice cheie;
2. Să finanțeze „cercetarea de frontieră” („frontier research”) în vederea
îmbunătățirii gradului de creativitate și excelență al cercetării europene;
3. Să consolideze potențialul uman angrenat în cercetarea europeană, prin
sprijinirea formării profesionale, mobilității profesionale și a carierei de
cercetător;
4. Să îmbunătățească capacitățile de inovație și cercetare europeană
(infrastructură).
Green Paper (2007). Comisia Europeană a formulat obiectivele Zonei
Europene de Cercetare (European Research Area - ERA) în termenii
următoarelor șase dimensiuni:
1. Realizarea unei pieței unice a muncii pentru cercetători
2. Dezvoltarea infrastructurii de cercetare la nivel mondial
3. Consolidarea instituțiilor de cercetare
4. Diseminarea cunoașterii
5. Optimizarea programelor și priorităților de cercetare
6. Deschiderea către lume: cooperare internațională în domeniul științei și
tehnologiei.
La nivelul UE, documentul strategic care prin care s-au stabilit obiectivele pentru dezvoltarea unei Europe
competitive și dinamice până în anul 2010, este Strategia Lisabona (a se vedea caseta 7.a), document
strategic agreat prin consensul statelor membre UE în cadrul Consiliului European de la Lisabona, în martie
2000. Strategia Lisabona, inițiată ca un răspuns la provocările generate de globalizare, promovează

179. FundațiaPost-Privatizare
179
societatea bazată pe cunoaștere („knowledge-based society”) și a propus ca principal obiectiv pentru UE „de
a deveni cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere
economică sustenabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și un grad mai mare de coeziune socială”.
Strategia Lisabona a fost relansată în anul 2005, focalizându-se cu prioritate pe creștere și locuri de muncă
(„growth and jobs”), iar ulterior, dat fiind evoluțiile tot mai complicate din ultimii ani, obiectivele privind
dezvoltarea Europei au fost preluate și adaptate contextului actual, în cadrul noii Strategii Europa 2020 – „O
strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” („A strategy for smart, sustainable
and inclusive growth”). Strategia Europa 2020 propune o nouă viziune pentru economia socială de piață a
Europei, în următorul deceniu, care să ajute la ieșirea din criza economică și financiară și să edifice o
economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cu niveluri ridicate ale ocupării a forței de muncă,
productivității și coeziunii sociale. Noua agendă europeană propune țărilor membre ținte măsurabile pentru
următoarele 5 domenii de intervenție: Ocupare; Cercetare și Inovare; Schimbări climatice și Energie; Educație;
Combaterea sărăciei.
Guvernul României s-a angajat în aplicarea prevederilor documentelor strategice europene, prin transpunerea
obiectivelor acestora în cadrul Programului Național de Reformă, actualizat anual și, mai recent, prin
„Memorandumul privind aprobarea poziției României asupra Strategiei Europa 2020”, din martie 2010.

180. FundațiaPost-Privatizare
180
7.1. Activitatea de Cercetare-Dezvoltare în România
Impactul crizei din 2009 asupra sectorului afacerilor este evident când examinăm indicatorii privind cercetarea
și dezvoltarea, făcând dificilă pentru România parcurgerea agendei Lisabona.
Grafic 7.1.a Procentaj din PIB alocat pentru
cercetare și dezvoltare în țările UE, în 2008 și
2009.
În România, intensitatea Cercetării-Dezvoltării
(definită ca fond alocat pentru Cercetare și
Dezvoltare, exprimat în procente din PIB) a fost de
0,48% din PIB în 2009, cu 0,10% mai puțin decât
în 2008 și respectiv, cu 0,04% mai puțin decât în
2007. Aceste procente plasează România,
împreună cu Slovacia, Cipru și Letonia, pe ultimele
poziții în UE. Pe primele locuri ale clasamentului se
află Finlanda, Suedia și Danemarca, acestea fiind
singurele țări care au atins ținta stabilită, de 3%
din PIB, pentru anul 2009, în Strategia Lisabona (a
se vedea graficul 7.1.a). În ceea ce privește Planul
Național pentru Cercetare Dezvoltare și Inovare,
2007-2013, obiectivul privind cheltuielile publice
pentru CDI, la nivelul anului 2013, stabilește un
procent de 1% din PIB (a se vedea Secțiunea 7.5).
Diminuarea finanțării publice a Cercetării-
Dezvoltării a avut impact negativ și asupra inovării,
devenind un factor de frânare al acesteia, prin
următoarele mecanisme: direct, prin diminuarea
cofinanțării programului național Inovare, și
indirect prin descurajarea cercetării-inovării în
întreprinderi, prin eforturi proprii. Operatorii
economici sunt preocupați în primul rând de
efectele economice pe termen scurt, devenite
vitale, în detrimentul planurilor de câștig de
competitivitate pe termen mediu și lung.
După o lungă perioadă de creștere, deși majoritatea agenților economici admit importanța creșterii
cheltuielilor pentru Cercetare și Dezvoltare ca factor crucial pentru îmbunătățirea competitivității, este cert că
investițiile în sector au scăzut în anul 2008, după o lungă perioadă de creștere, ca o consecință a crizei
economico-financiare (a se vedea Graficul 7.1.b). Nivelul cheltuielilor destinate Cercetării și Dezvoltării în
2009 este egal cu cel din anul 2007, ceea ce înseamnă un punct de inflexiune în tendința crescătoare
începând cu anul 2000.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5
FI
SE
DK
DE
AT
FR
BE
UK
SI
NL
IE
LU
PT
CZ
EE
ES
IT
HU
LT
PL
EL
MT
BG
RO
SK
CY
LV
2008 2009

181. FundațiaPost-Privatizare
181
Grafic 7.1.b Evoluția alocărilor procentuale din PIB pentru Cercetare și Dezvoltare în România comparativ cu
media din UE, în intervalul 2000-2009
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință, tehnologie și inovație
Grafic 7.1.c Ponderea forței de muncă
angrenate în sectoarele știință și tehnologie, în
țările UE27 și țări candidate, în anul 2009
În ceea ce privește resursele umane angrenate în
sectoarele știință și tehnologie, la nivelul UE27 în
anul 2009, oamenii de știință și inginerii
reprezentau un procent de 5.8% din totalul forței
de muncă (a se vedea Graficul 7.1.c). Cu o
pondere a numărului de oameni de știință și
ingineri în totalul numărului de angajați de 4,9%,
România se situează pe o poziție intermediară în
acest clasament, depășind astfel țări, precum
Estonia, Grecia, Italia, Ungaria, și Bulgaria printre
altele.
0
0,5
1
1,5
2
2,5
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
UE25 România
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0,0 2,0 4,0 6,0 8,0 10,0
BE
IE
SE
FI
DK
NL
LU
DE
PL
ES
FR
SI
UK
UE
LT
RO
EE
EL
HU
MT
LV
CY
CZ
BG
AT
IT
PT
SK

182. FundațiaPost-Privatizare
182
Grafic 7.1.d Ponderea personalului din Cercetare-
Dezvoltare ca procent din forța de muncă totală
angajată, în țările UE-27 și țări candidate, în anul
2007
În 2007, numărul mediu anual al locurilor de
muncă din sectoarele de Cercetare și Dezvoltare s-a
ridicat la 1,54% din totalul forței de muncă
angajate în cele 27 state ale UE (prin includerea
persoanelor – „headcount”). România a înregistrat
unul dintre cei mai slabi indicatori dintre statele
membre.
În România, numai 30.000 persoane au lucrat în
sectorul Cercetare-Dezvoltare în 2007. Între 2007
și 2008, numărul de persoane angajate a crescut în
medie cu 4,9%. În aceeași perioadă de timp,
creșterea de personal angajat în sectorul public de
Cercetare-Dezvoltare a fost pozitivă (14,4%), ca de
altfel și creșterea înregistrată în domeniul
educațional (21,7%).
Totuși, personalul angajat în Cercetare–Dezvoltare,
în sectorul privat a înregistrat o scădere de 12,1%.
Analiza comparativă la nivelul UE27 arată că
procentul personalului angajat în Cercetare-
Dezvoltare din sectorul privat este mai scăzut în
România decât media înregistrată în UE, ceea ce
semnifică un punct slab pentru sistemul de inovare
în mediul de afaceri.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5
FI
LU
SE
DK
AT
BE
DE
FR
UK
ES
UE
CZ
EE
IE
SI
EL
IT
NL
HU
LT
PT
LV
MT
PL
BG
CY
RO
SK
HR

183. FundațiaPost-Privatizare
183
Grafic 7.1.e Ponderea personalului din cercetare dezvoltare pe sectoare de activitate, în 2008
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
7.2. Rolul sectorului de afaceri în Cercetare-Dezvoltare
Prin comparație cu cele 27 de state ale UE, ponderea cheltuielilor pentru Cercetare și Dezvoltare în
întreprinderile românești este mult mai scăzută decât media UE (a se vedea Graficul 7.2.a.). În plus, criza
financiară și economică a avut un impact enorm asupra rolului sectorului afacerilor în sistemul de Cercetare-
Dezvoltare, conform datelor statistice. Acest fapt se explică prin ponderea mică a întreprinderilor cu profil
industrial high-tech și de servicii cu grad înalt de specializare, unde se desfășoară activitățile economice cu
cea mai mare intensitate a cheltuielilor pentru Cercetare și Dezvoltare.
Cheltuielile alocate Cercetării-Dezvoltării în România au atins, în 2009, valoarea totală de 806,5 milioane
Euro, din care 40,2% reprezintă contribuția sectorului de afaceri, 34,9% alocarea de la bugetul de stat, și
24,7% cheltuielile alocate în învățământul universitar. Această structură este diferită de cea întâlnită în
majoritatea țărilor avansate, unde rolul sectorului afacerilor este preponderent, fondurile alocate ridicându-se
la două treimi din totalul cheltuielilor pentru Cercetare-Dezvoltare.
Grafic 7.2.a Bugetul de cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare pe sectoare, 2009
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0,0%
20,0%
40,0%
60,0%
80,0%
100,0%
România UE27
Sectorul privat non-profit Sectorul învăţământului superior
Sectorul administraţiei publice Sectorul de afaceri
0,0%
20,0%
40,0%
60,0%
80,0%
100,0%
România UE27
Sectorul privat non-profit Sectorul învăţământului superior
Sectorul administraţiei publice Sectorul de afaceri

184. FundațiaPost-Privatizare
184
Cheltuielile pentru Cercetare-Dezvoltare în sectorul de afaceri au crescut totuși în 2009, cu 3%, atingând
valoarea de 324 milioane de euro. În ceea ce privește personalul angajat, sectorul de afaceri a pierdut
continuu în ponderea relativă, cu numai o treime (echivalent normă întreagă) din numărul de angajați în
activități C-D (a se vedea Graficul 7.2.b).
Grafic 7.2.b Ponderea angajaților în activități de cercetare-dezvoltare pe sectoare
Sursa: INS. Baza de date TEMPO
Intensitatea scăzută a cercetării și dezvoltării în sectorul de afaceri se explică prin structura acestuia, și mai
ales prin numărul mic de întreprinderi în sectoarele așa numite de high-tech și servicii specializate, bazate pe
cunoaștere intensivă (knowledge-intensive services - KIS). Întreprinderile intensiv tehnologice sunt vitale
pentru poziția competitivă a unei țări, având în vedere rolul lor de motoare ale creșterii economice,
productivității și bunăstării și, în general, acestea reprezintă o sursă de valoare adăugată sporită și creează
locuri de muncă bine plătite. Aceste întreprinderi trebuie să fie nucleul sistemului de Cercetare-Dezvoltare în
sectorul afacerilor și să încurajeze, de asemenea, cererea pentru cercetare în instituțiile publice și în mediul
universitar.
0%
20%
40%
60%
80%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Sectorul de afaceri Sectorul administraţiei publice
Sectorul învăţământului superior Sectorul privat non-profit

185. FundațiaPost-Privatizare
185
Grafic 7.2.c Numărul întreprinderilor din sectorul
high-tech, în țări din UE (date disponibile), 2007
În 2007, România avea 19.590 întreprinderi
clasificate ca aparținând sectorului high-tech. Între
acestea, 11% făceau parte din sectorul de
producție high-tech, iar 89% aparțineau sectorului
de servicii high-tech, bazat pe cunoaștere intensivă.
Această valoare situa România pe o poziție
intermediară în clasamentul european (a se vedea
Graficul 7.2.c)
Cu tot avantajul poziției bune ocupate de România
în clasamentul general (din punct de vedere al
numărului de unități), există puncte slabe legate de
variabilele economice. În ceea ce privește sfera de
activitate, Germania, Franța și Marea Britanie sunt
mai specializate în sectoare cu valoare mai mare a
producției, cum ar fi sectoarele aerospațiale și
farmaceutice, în timp ce România este mai
specializată în electronică și telecomunicații.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0 50.000 100.000 150.000
UK
IT
DE
FR
PL
ES
SE
HU
NL
BE
RO
PT
AT
NO
DK
EL
FI
IE
BG
SI
LT
SK
LV
EE
LU

186. FundațiaPost-Privatizare
186
Ponderea redusă a personalului din industria high-tech și a serviciilor specializate
bazate pe cunoaștere intensivă în sectorul IMM
Grafic 7.2.d Ponderea personalului angajat în
sectoarele high-tech și bazate pe cunoaștere
intensivă (% din totalul forței de muncă) în țările UE,
EFTA și țări candidate (date disponibile), 2007-2008
În 2008, în sectoarele high-tech și bazate pe
cunoaștere intensivă erau angajate 206.558
persoane, reprezentând 2,2% din totalul populației
ocupate. Acest procent plasează România pe ultima
poziție în clasamentul UE27 (graficul 7.2.d). Totuși,
România a înregistrat cel mai mare ritm de creștere
din UE (15,2%) în intervalul 2007 și 2008, când se
înscrisese pe o tendință de creștere accentuată.
În 2009, numai 2,14% din IMM-urile românești cu activitate productivă pot fi clasificate ca întreprinderi high-
tech, adică întreprinderi care își desfășoară activitatea, în principal, în domeniul calculatoarelor, produselor
electronice și optice sau cel al produselor farmaceutice de bază sau cu grad superior de procesare. În anul
2009, numărul de firme din această categorie a înregistrat o ușoară descreștere față de numărul înregistrat în
anul 2008 (în valoare absolută circa 130 întreprinderi). În plus, aproximativ 7% dintre agenții economici din
domenii productive precum: produse chimice, echipamente electrice, automobile și alte echipamente de
transport pot fi incluși în sectorul de tehnologie înaltă de nivel mediu. Totuși, majoritatea IMM-urilor din
România care activează în sfera producției, indiferent de clasa de mărime utilizează tehnologie de nivel fie
scăzut (low-tech), fie scăzut spre mediu, deținând procente care gravitează în jurul valorii de 62,0%. După
cum se poate observa pe graficul 7.2.e și în situația întreprinderilor mari, acest procent se ridică la mai mult
de jumătate, respectiv 52,8%.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Știință,
tehnologie și inovație
0% 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8%
FI
IE
MT
SE
HU
UK
DK
DE
NL
CZ
FR
BE
SK
IT
NO
SI
AT
LU
EE
ES
PL
HR
BG
LV
LT
CY
EL
PT
RO
2007 2008

187. FundațiaPost-Privatizare
187
Grafic 7.2.e Distribuția întreprinderilor din producție, după nivelul tehnologic și clasa de mărime, România,
2009
Sursa: INS și calcule proprii
În sectorul Serviciilor, situația este mai puțin dramatică, în sensul că aproximativ un sfert (25,6%) din IMM-
urile active în acest sectorul (circa 100.000) pot fi clasificate ca furnizoare de servicii bazate intensiv pe
cunoaștere (knowledge-intensive services - KIS). Se include aici o diversitate de servicii oferite altor
întreprinderi (inginerie, cercetări de piață, servicii contabile și juridice, etc.), servicii de transport aerian,
sănătate, servicii imobiliare și de management imobiliar, telecomunicații, etc.
Grafic 7.2.f Distribuția întreprinderilor din sectorul Serviciilor după nivel tehnologic și clasă de mărime, 2009
Sursa: INS și calcule proprii
În concluzie, structura sectorului Industrial și cea a Serviciilor în România și mai ales intensitatea scăzută a
Cercetării-Dezvoltării sunt departe de modelul caracteristic unei economii globale, competitive, bazate pe
tehnologie.
Totuși, așa cum demonstrează statisticile privind inovarea în România, se fac eforturi susținute pentru a
îmbunătăți produsele și procesele, mai ales în întreprinderile din clasa mijlocie.
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Micro Mici Medii Mari
Medii-low-tech Low-tech Medii-high-tech High-tech
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Micro Mici Medii Mari
bazate intensiv pe cunoaştere (KIS) mai puţin intensiv bazate pe cunoaştere (LKIS)

188. FundațiaPost-Privatizare
188
7.3. Inovarea în sectorul IMM
Inovarea este un proces continuu și dinamic, care contribuie la creșterea economică; acesta este definit ca
fiind introducerea de bunuri, servicii, procese sau metode de marketing substanțial îmbunătățite78
. Creșterea
economică și dezvoltarea depind de generarea, exploatarea și diseminarea noilor cunoștințe, metode, procese
și produse. Este general admis faptul că modul corect de a depăși criza și de a înscrie economia pe calea unei
creșteri sustenabile și echitabile din punct de vedere social este finanțarea inovării în întreprinderi.
Ponderea întreprinderilor inovatoare crește, în general, în raport cu dimensiunea întreprinderii. Aceasta se
explică prin faptul că o întreprindere mare dispune de resursele financiare și umane necesare pentru a
produce o gamă mai largă de noi produse și servicii.
Astfel, în România, 29,8% dintre întreprinderile mici sunt inovatoare, în timp ce în clasa mijlocie 40,8%
dintre firme sunt inovatoare, ponderea întreprinderilor inovatoare crescând la 59% în rândul companiilor
mari, conform cercetării statistice a INS – „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2006-2008”. De
asemenea, în perioada celor trei ani analizați, 2006-2008, din sfera de cuprindere a cercetării statistice,
19,7% din întreprinderi au fost inovatori tehnologici, introducând produse și procese noi sau semnificativ
îmbunătățite, iar 13,6% au fost inovatori non-tehnologici, implementând metode noi în practicile de afaceri
ale întreprinderilor, în organizarea locului de muncă, în relațiile externe sau metode noi de marketing. Cele
două categorii de inovatori formează întreprinderile inovatoare a căror pondere în totalul întreprinderilor
analizate a fost de 33,3%. Numărul întreprinderilor non-inovatoare reprezintă 66,7%.
În România nu se remarcă diferențe semnificative în ceea ce privește procentul întreprinderilor inovatoare din
sectorul Industrial față de sectorul Servicii (a se vedea graficul 7.3.a). În ambele cazuri, s-a înregistrat o
creștere considerabilă la acest indicator pentru toate clasele de mărime a întreprinderii, în perioadele 2006-
2008 raportat la 2004-2006.
Grafic 7.3.a Ponderea întreprinderilor inovatoare, pe clase de mărime și principalele sectoare de activitate,
în perioadele 2004-2006 și 2006-2008.
Sursa: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2004-2006” și
„Inovarea în industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
Deși inovarea produselor în combinație cu inovarea proceselor reprezintă principalul tip de inovare într-o
companie, analiza graficelor 7.3.b și 7.3.c indică scăderea notabilă a acestui indicator, în ultima perioadă de
78
A se vedea definițiile tipurilor de inovație la finalul acestui capitol.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
Mici Medii Mari
Industrie 2004-2006 Industrie 2006-2008
Servicii 2004-2006 Servicii 2006-2008

189. FundațiaPost-Privatizare
189
timp a analizei. În ultimii trei ani, întreprinderile și-au concentrat eforturile fie în introducerea/dezvoltarea de
produse, fie în inovarea la nivelul serviciilor.
Grafic 7.3.b Tipologia inovațiilor în industria din România
Sursa: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2004-2006” și „Inovarea în
industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
Grafic 7.3.c Tipologia inovațiilor în sfera serviciilor din România
Sursa: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2004-2006” și „Inovarea în
industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
În ceea ce privește tipul de procese inovatoare introduse, inovațiile organizaționale sunt mai frecvente decât
cele de marketing, atât în sectorul productiv, cât și în sectorul serviciilor (a se vedea Graficele 7.3.d și 7.3.e).
Aceasta poate reprezenta o barieră în calea dezvoltării și competiției întreprinderilor într-o economie larg
0%
20%
40%
60%
80%
100%
mici medii mari mici medii mari
2004-2006 2006-2008
numai inovaţie de produs numai inovaţie de proces atât inovaţie de produs cât şi de proces
0%
20%
40%
60%
80%
100%
mici medii mari mici medii mari
2004-2006 2006-2008
numai inovaţie de produs numai inovaţie de proces atât inovaţie de produs cât şi de proces

190. FundațiaPost-Privatizare
190
deschisă către exporturi. De asemenea, lipsa abilităților de marketing împiedică procesul inovator în această
direcție, caracteristică identificată mai ales la nivelul întreprinderilor mici din România.
Grafic 7.3.d Procentul întreprinderilor inovatoare din sectorul Industrial care au introdus inovații
organizaționale și de marketing în perioada 2006-2008
Sursa: „Inovația în industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
Grafic 7.3.e Proporția întreprinderilor inovatoare din sectorul de Servicii care au introdus inovații
organizaționale și de marketing
Sursa: „Inovația în industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
Deși pentru ultimii doi ani nu există date disponibile, este foarte probabil că barierele menționate în cel mai
recent sondaj privind inovațiile să continue limitarea capacității de inovare a IMM-urilor românești. Criza
economică a restrâns și mai mult capacitatea de obținere a finanțărilor nerambursabile din fonduri europene,
aspect ce era deja considerat drept principala barieră pentru toate tipurile de întreprinderi.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
Mici Medii Mari
inovatoare cu inovaţii organizaţionale inovatoare cu inovaţii de marketing
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
Mici Medii Mari
inovatoare cu inovaţii organizaţionale inovatoare cu inovaţii de marketing

191. FundațiaPost-Privatizare
191
Tabel 7.3.a Bariere în calea inovației după clasa de mărime
Bariere în calea
inovației / clasă de
mărime
Bariere în calea inovației în
întreprinderi care nu au ca obiect de
activitate CDI
Bariere în calea inovației în
întreprinderi care au ca obiect de
activitate CDI
Întreprinderi mici
Dominarea pieții de către marile companii
Lipsa de personal calificat
Lipsa finanțării externe
Costurile ridicate ale inovației
Lipsa fondurilor proprii
Lipsa finanțării externe
Costurile ridicate ale inovației
Dominarea pieții de către firmele mari
Întreprinderi mijlocii și
mari
Lipsa finanțării externe
Dominarea pieții de către firmele mari
Lipsa de personal calificat
Sursa: Raportul anual al sectorului IMM din România, ediția 2008
Finanțarea inovațiilor, în perioada în 2006-2008, s-a realizat în principal din fonduri publice (naționale și
europene). Programele europene au jucat un rol important în ceea ce privește finanțarea publică a
întreprinderilor inovatoare, iar în unele țări (cum ar fi România, Slovacia, Grecia și Polonia) proporția de
întreprinderi inovatoare care au primit finanțare de la Uniunea Europeană a fost mai ridicată decât proporția
acelora care au primit finanțare de la bugetele naționale, locale sau regionale (a se vedea graficul 7.3.f).
Obiectivul autorităților europene este acela de a concentra maximum de efort în domeniile cele mai critice, în
vederea consolidării Zonei de Cercetare Europeană (European Research Area – ERA), așa cum s-a definit în
Decizia nr. 1513/2002/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002, decizie referitoare la
cele șase programe cadru (FP) ale Comunității Europene pentru Cercetare și Dezvoltare tehnologică.
Proporția utilizării de fonduri publice pentru finanțarea procesului de inovare crește proporțional cu mărimea
întreprinderii, ceea ce conduce la o diferență și mai mare între capacitatea inovatoare a marilor întreprinderi și
cea a IMM-urilor: în timp ce întreprinderile mici reușesc să acceadă la fondurile publice în proporție de numai
8%, procentul în cazul întreprinderilor mijlocii este de 13%, iar pentru cele mari, de 13,5%. În general,
întreprinderile din sectorul industrial productiv au un acces mai mare la finanțarea din fondurile publice decât
întreprinderile care își desfășoară activitatea în sectorul de servicii.
Grafic 7.3.f Ponderea întreprinderilor inovatoare care au primit finanțare din fonduri publice, pe categorii de
mărime, 2006-2008
Sursa: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2006-2008”, INS
0%
2%
4%
6%
8%
10%
mici medii mari
de la Uniunea Europeană de la Guvern
din Programul Cadru nr. 6 (6th FP) de la autorităţile locale şi regionale

192. FundațiaPost-Privatizare
192
Finanțarea inovării nu înseamnă numai disponibilitatea resurselor financiare complementare. Înseamnă și
abilități de elaborare a proiectelor, de analiză a acestora și furnizarea de expertiză tehnică și managerială
complementară necesară pentru a dezvolta întreprinderile inovatoare nou create. Astfel, sunt necesare
eforturi în planul politicilor publice în domeniu, în vederea furnizării abilităților respective, a infrastructurii
instituționale și a mediului economic, care să stimuleze și să sprijine activitățile private în domeniul inovării.
Sursele de informație pentru inovare
Cele mai importante surse de informații pentru inovare, în perioada 2006-2008, au fost cele interne (din
interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi și furnizori) urmate de sursele din piață (clienți sau
cumpărători și concurenți sau întreprinderi din același sector). Sursele de informații cu mai puțin impact
asupra IMM-urilor sunt sursele din instituții sau alte surse, cum ar fi cele de la asociațiile profesionale,
consultanți privați, etc. (a se vedea graficul 7.3.g).
Dacă se face o comparație cu perioada precedentă (2004-2006), trebuie să remarcăm că importanța
următoarelor surse de informații descrește față de perioada precedentă de 3 ani: furnizori, clienți, publicații,
societăți tehnice și profesionale, instituții non-profit publice și private din domeniul cercetării-dezvoltării și
universități sau instituții de învățământ superior.
Acest rezultat denotă faptul că există un deficit în ceea ce privește accesul la informațiile provenind din aceste
surse sau un nivel scăzut de încredere al întreprinderilor în acestea. De aceea, politicile publice concepute
pentru a lărgi accesul la informație pentru antreprenori și manageri trebuie să se concentreze pe
îmbunătățirea comunicării rezultatelor cercetării efectuate la nivel universitar și în instituțiile de stat și pe
consolidarea rolului asociațiilor sectoriale în diseminarea informațiilor necesare procesului de inovare. De
asemenea, trebuie dezvoltate abilitățile consultanților în domeniile inovației (tehnologie, tehnici de marketing
și schimbări organizaționale).

193. FundațiaPost-Privatizare
193
Grafic 7.3.g Ponderea întreprinderilor inovatoare în industrie după cele mai importante surse de informații
pentru inovare, 2006-2008
Sursa: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2004-2006”, INS
41,9%
32,3%
26,1%
17,4%
15,7%
15,7%
7,1%
4,8%
3,7%
3,6%
49,3%
34,3%
28,8%
19,6%
18,6%
13,7%
6,3%
5,7%
2,5%
4,5%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
din interiorul întreprinderii sau al grupului de întreprinderi
furnizori
clienţi
competitori sau întreprinderi din acelaşi sector
jurnale şi publicaţii dedicate
conferinţe, târguri şi expoziţii
consultanţi privaţi, laboratoare comerciale sau institute de C-D private
societăţi profesionale şi tehnice
instituţii de cercetare-dezvoltare non-profit, publice şi private
universităţi sau instituţii de învăţământ superior
industrie prelucrătoare servicii

194. FundațiaPost-Privatizare
194
7.4. Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor în sectorul IMM
Grafic 7.4.a Cheltuielile alocate informației și
tehnologiei ca procent din PIB, în țările UE, EFTA și
țări candidate (date disponibile), în anul 2009
Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor
(TIC) – care cuprinde software pentru servicii de IT,
hardware pentru calculatoare și echipament de
telecomunicații, precum și servicii tehnice –
reprezintă un factor facilitator major pentru procesul
de inovare.
După aderarea la UE, România s-a dezvoltat, în
sensul apropierii de gradul de utilizare a TIC în restul
statelor membre, iar în ultimii ani s-au redus
diferențele în dezvoltarea societății informaționale
prin dezvoltarea unei industrii TIC, a unei
infrastructuri broadband precum și a aplicațiilor și
serviciilor conexe acestora. Totuși, gradul de
penetrare a tehnologiei informației și comunicațiilor
este încă foarte scăzut, datorită cererii reduse și
disponibilității limitate a infrastructurii din punctul
de vedere al accesului și al prețului pentru utilizarea
acesteia.
Cheltuielile alocate pentru TIC în România în anul
2009 au însumat 1,4 milioane de euro, ceea ce
reprezintă 1,2% din PIB (cu 0,1% mai puțin decât în
anul 2008). Prin comparație cu statele membre UE,
nivelul cheltuielilor pentru sectorul tehnologiei
informației în România ocupă una dintre cele mai
joase poziții în clasamentul UE (a se vedea Graficul
7.4.a).Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea
informațională
0 5 10 15 20 25 30 35
NO
BE
FI
NL
DK
DE
AT
SE
UK
IE
SI
SK
MT
PT
UE27
CY
LU
CZ
EE
LV
PL
LT
FR
HR
ES
HU
BG
EL
IT
RS
RO

195. FundațiaPost-Privatizare
195
Accesul la TIC și utilizarea acestora în IMM-uri
Grafic 7.4.b Procentul întreprinderilor din UE27
care au avut acces la internet în 2009
În termeni de infrastructură, 73% din întreprinderile
din România au avut acces la internet în 2009, ceea
ce reprezintă o creștere importantă în comparație cu
nivelul anului 2004, care era de numai 52%. Totuși,
aceasta reprezintă cea mai scăzută valoare
înregistrată la nivelul celor 27 state membre UE (a se
vedea Graficul 7.4.b).
Mai mult, România ocupă ultimul loc în cadrul celor
27 state UE și în ceea ce privește accesul la rețele
broadband, o cerință specifică serviciilor avansate de
internet: numai 41% din întreprinderile românești
sunt conectate la internet prin utilizarea acestei
tehnologii. Este nevoie urgentă de efort pentru
actualizarea infrastructurii de internet din România.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea
informațională
70 80 90 100
FI
SK
DK
DE
AT
BE
FR
LU
ES
CZ
SI
NL
SE
UK
PT
EE
IT
IE
LT
MT
UE27
EL
CY
PL
LV
HU
BG
RO

196. FundațiaPost-Privatizare
196
Grafic 7.4.c Procentul întreprinderilor din UE-27
conectate la rețele broadband, în țările UE, EFTA și
țări candidate (date disponibile), în 2009 (procentaj
din totalul întreprinderilor)
Totuși, există diferențe mari în funcție de nivelul
întreprinderii: aproape toate întreprinderile mari au
acces la internet (96% în 2009), în timp ce numai
63% din întreprinderile mici și micro – care
formează cea mai mare parte a sectorului de IMM-
uri din România – au astfel de acces. Se
înregistrează un efect de „recuperare” din partea
întreprinderilor mai mici, dar nivelul egal de acces
la internet este încă foarte redus (a se vedea
graficul 7.4.d).
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea
informațională
0 20 40 60 80 100
FI
ES
FR
MT
NO
BE
DE
LU
SE
UK
CY
NL
EE
PT
SI
EL
IT
UE27
DK
IE
SK
CZ
AT
HU
HR
BG
LV
LT
PL
RO

197. FundațiaPost-Privatizare
197
Grafic 7.4.d Evoluția ponderii întreprinderilor din România care au acces la internet, pe clase de mărime
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea informațională
În ceea ce privește utilizarea internetului de către întreprinderi, Eurostat furnizează câteva date care ne pot
ajuta să înțelegem gradul de utilizare al internetului în cadrul întreprinderilor românești. Principalele activități
de internet în IMM-urile românești vizează serviciile bancare și financiare (69%), urmate de monitorizarea
pieței (52%), activitate pentru care procentul de IMM-uri românești este mai mare decât media UE (a se
vedea graficul 7.4.e). Gradul de utilizare a serviciilor avansate bancare și financiare este mai scăzut, ceea ce
implică faptul că nu există încă o piață suficient de dezvoltată pentru acest tip de servicii.
Grafic 7.4.e Tipuri de activități pe internet utilizate de IMM-uri din România (procent din întreprinderile cu
acces la internet)
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea informațională
Instrumentele de informare on-line dedicate întreprinzătorilor, așa cum este portalul esimplu.ro, administrat
de Fundația Post-Privatizare (www.esimplu.ro), pot juca un rol important în sprijinirea IMM-urilor de a
beneficia la maximum de societatea informațională în vederea dezvoltării propriilor lor afaceri (a se vedea
Caseta 7.b).
40
50
60
70
80
90
100
2004 2006 2007 2008 2009
Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii Întreprinderi mari
0
20
40
60
80
100
Obținerea de service
post vânzare
Servicii financiare și
bancare
Primirea de bunuri și
servicii pe cale
digitală
Monitorizarea pieței
(de exemplu,
evoluția prețurilor)
România UE27

198. FundațiaPost-Privatizare
198
Casetă 7.b Portalul esimplu.ro
Portalul www.esimplu.ro este prima platformă de anvergură națională destinată
întreprinderilor mici și mijlocii din România. Creată în anul 2007, la inițiativa Uniunii
Europene, a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și a Ministerului
Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în cadrul unor programe PHARE
destinate îmbunătățirii mediului de afaceri antreprenorial, portalul esimplu.ro este
acum parte a portofoliului de produse și servicii al Fundației Post-Privatizare.
Misiunea portalului esimplu.ro este aceea de a susține o piață virtuală de relaționare
și cooperare pentru IMM-urile, start-up-urile și antreprenorii din România. Alături de
încurajarea parteneriatelor la nivel național și chiar internațional, portalul oferă cele
mai noi informații despre și pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și o vastă
colecție de resurse on-line (legislație, ghiduri de bună practică, rapoarte de
specialitate, etc.).
Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor IMM-urilor românești și a celor interesați de
deschiderea unei afaceri, dar mai ales pentru a sprijini în mod concret
competitivitatea pe piață, portalul pune la dispoziție o serie de servicii:
E-market (piața virtuală care cuprinde un catalog al companiilor, precum și
cele mai bune cereri și oferte publicate direct de IMM-uri)
Consultanță fonduri structurale (un expert este oricând prezent pentru a
răspunde întrebărilor celor interesați de accesarea fondurilor structurale)
Achiziții publice (ultimele licitații publicate de organismele abilitate
românești și internaționale)
Forum (întrebările utilizatorilor își găsesc răspuns de la echipa FPP).

199. FundațiaPost-Privatizare
199
Grafic 7.4.f IMM-uri care au angajat specialiști
TIC/IT, în țările UE, EFTA și țări candidate (date
disponibile), în 2007 (procentaj din total
întreprinderi)
Un alt punct slab al întreprinderilor românești, în
afara celor menționate la acest capitol, este carența
în ceea ce privește resursele umane specializate în
TIC. Într-adevăr, procentajul întreprinderilor care au
angajat specialiști IT a fost de numai 2% în cazul
MM-urilor și de 5% pentru întreprinderile mari.
Aceasta rată scăzută a angajării de experți IT
situează România pe ultima poziție în clasamentul
UE (a se vedea graficul 7.4.f), cu mult inferioară
primelor state clasate și de asemenea departe de
media celor 27 state membre UE.
Conform datelor din 2007, motivele pentru care
IMM-urile din Romania nu angajează mai mulți
specialiști TIC/IT sunt: lipsa solicitanților sau numărul
foarte redus de solicitanți calificați în domeniul TIC,
cererile salariale ridicate, lipsa experienței în munca
specifică domeniului TIC și lipsa calificărilor TIC din
programa unităților educaționale sau de formare
profesională.
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea
informațională
0 5 10 15 20 25 30 35
NO
BE
FI
NL
DK
DE
AT
SE
UK
IE
SI
SK
MT
PT
UE27
CY
LU
CZ
EE
LV
PL
LT
FR
HR
ES
HU
BG
EL
IT
RS
RO

200. FundațiaPost-Privatizare
200
Grafic 7.4.g Principalele motive pentru care funcțiile de specialiști TIC reprezintă locuri de muncă dificil de
ocupat în 2007 (% din întreprinderile care au avut funcții vacante greu de ocupat pentru care erau necesare
abilități de specialist TIC)
Sursa: baza de date Eurostat, secțiunea Societatea informațională
7.5. Politicile guvernamentale pentru sectorul de Cercetare-Dezvoltare – Planul
Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare
Creșterea productivității și competitivității mediului de afaceri nu se poate realiza în absența inovării în
întreprinderi, iar inovarea produselor, serviciilor și proceselor necesită un volum mare de resurse financiare și
umane de care, în special, întreprinderile mici și mijlocii nu dispun de cele mai multe ori.
De aceea, este rolul statului să aplice politici și măsuri de intervenție adecvate pentru stimularea activităților
de CDI și să asigure sprijin financiar atât prin programe de finanțare nerambursabilă, cât și prin instrumente
inovatoare, de tip capital de risc.
Cele mai reprezentative documente strategice și programe suport pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare, la
nivel național și european, sunt menționate în Caseta 7.c.
Casetă 7.c Programe referitoare la Cercetare-Dezvoltare și inovație pentru sectorul de IMM-uri la nivel
național
Programe naționale
Strategia privind Cercetarea, Dezvoltarea și Inovarea pentru perioada 2007-
2013.
Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare – PN II
Programul Cercetare prin Excelență - CEEX (2005-2008)
INFRATECH (2004-2008)
0
20
40
60
80
100
Lipsa aplicanților sau
un număr prea mic
de aplicanți cu
abilități TIC
Lipsa calificărilor TIC
de la centre
educaționale și de
formare profesională
Lipsa experienței de
lucru în domeniul TIC
Pretenții salariale
prea mari
IMM-uri Întreprinderi mari

201. FundațiaPost-Privatizare
201
Fonduri structurale
IMPACT (suspendat în anul 2009 până la o posibilă rectificare bugetară
pozitivă a NASR)
Planul Operațional Sectorial (Sectoral Operational Plan - SOP)
Programe internaționale
Programul pentru Inovare și Competitivitate (CIP) 2007-2013
Programul Cadru 7 (Framework Program 7 – FP7)
COST
EUREKA
OTAN
JRC
Programul Cadru 6 (Framework Program 6 – FP6)
Platforma europeană pentru tehnologie
Link-uri către programele menționate:
http://www.mct.ro/img/files_up/1188313586PN2%20eng.pdf
http://www.mct.ro/index.php?action=viewart&artid=890&idcat=233
http://www.mct.ro/index.php?action=viewart&artid=314&idcat=231
ec.europa.eu/cip/index_en.htm
http://cordis.europa.eu/fp7/home_en.html
http://www.cost.esf.org/about_cost
http://www.eurostars-eureka.eu/
http://www.nato.int/science/index.html
http://ec.europa.eu/dgs/jrc/index.cfm?id=10
http://www.mct.ro/index.php?action=viewart&artid=385&idcat=272

202. FundațiaPost-Privatizare
202
Politici de cercetare dezvoltare naționale
La nivel național, politica în domeniul CDI se află în responsabilitatea Autorității Naționale pentru
Cercetare Științifică, iar documentele strategice și programatice pentru susținerea CDI sunt: Strategia
Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (CDI) și Planul Național pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare
2007 - 2013.
Strategia are ca obiectiv principal „eliminarea disparităților care apar prin comparație cu țările europene și
pregătirea sistemului românesc de cercetare, dezvoltare și inovare în vederea identificării și consolidării, prin
deschidere internațională, parteneriat și competiție, a acelor domenii specifice în care România poate
excela”79
.
Între cele 5 obiectivele specifice ale strategiei, un accent special se pune pe implicarea sectorului privat.
Planul Național pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PN II) este principalul instrument
prin care Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (ANCS) implementează Strategia
Națională pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare. A fost aprobat prin Decizia Guvernului nr.
475/2007, care stabilește regulile și principiile de implementare a Planului, programele componente,
modelul investițional corespondent și bugetul pentru perioada 2007-2013 în valoare de 15 miliarde
lei. Unul dintre principiile PN II este încurajarea sectorului privat, ținând cont de următoarele aspecte:
- Comunicarea permanentă cu sectorul economic în vederea determinării necesităților de
dezvoltare ale acestuia;
- Investiția publică în cercetare, dezvoltare și inovare va stimula interesul sectorului economic și
participarea acestuia în parteneriat cu entitățile publice, acest fapt având consecințe asupra
creșterii investiției private în cercetare, dezvoltare și inovare;
- Va fi sprijinită dezvoltarea serviciilor și infrastructurilor de transfer tehnologic în vederea
obținerii unor rezultate mai bune ale cercetării, dezvoltării și inovării, protejând copyright-ul.
Programul CEEX 2005-2008
Lansat de Ministerul Educației și Cercetării și ANCS, Programul de Cercetare prin Excelență (Programul CEEX)
sprijină comunitatea în progresul științific și tehnologic, în vederea pregătirii integrării eficiente și rapide a
României în Zona de Cercetare Europeană (European Research Area - ERA) în următoarele direcții:
Creșterea capacității de cercetare-dezvoltare și inovare în România în vederea obținerii de cunoștințe,
rezultate și experiență în domenii științifice și tehnologice de vârf, și transferul lor în mediul economic,
social și casnic pentru creșterea competitivității.
Concentrarea pe utilizarea optimă a nivelului științific și tehnologic existent în România.
Acordarea de sprijin formării profesionale, dezvoltării, integrării și consolidării rețelelor de cercetare în
cadrul domeniilor relevante, rețele a căror activitate să atingă nivelul de excelență recunoscut de
standardele internaționale.
Accelerarea alinierii la cerințele de integrare economică și tehnologică și la reglementările UE.
Creșterea capacității României de a fi partener în programele de cooperare științifică și tehnologică și
în alianțele tehnologice internaționale.
79
http://www.mct.ro/index.php?action=view&idcat=289

203. FundațiaPost-Privatizare
203
Integrarea și consolidarea rețelelor de instituții de cercetare în zonele în curs de dezvoltare.
Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, Axa
prioritară 2 - Competitivitate prin cercercetare-dezvoltare tehnologică și inovare
se concentrează pe următoarele obiective:
Creșterea capacității de cercetare prin dezvoltarea infrastructurii de cercetare și prin atragerea
tinerilor și specialiștilor cu grad înalt de calificare, atât în instituții de cercetare și dezvoltare
(universități și institute), cât și în întreprinderi cu departamente de cercetare.
Consolidarea procesului de furnizare de cunoștințe de la universități și institute de cercetare și
dezvoltare.
Stimularea transferului de tehnologie pe baza cooperării dintre institute de cercetare-dezvoltare și
întreprinderi.
Stimularea inovării în întreprinderi.
Programul INFRATECH
Scopul „INFRATECH” este crearea și dezvoltarea unei rețele naționale de inovație și transfer tehnologic și
dezvoltarea economică prin facilitarea accesului la performanța tehnologică, dezvoltarea unui cadru inovativ
și introducerea conceptului calității totale și dezvoltării resurselor umane.
Programul INFRATECH este structurat pe două direcții principale de dezvoltare, astfel încât include toate
aspectele specifice ale sistemului de inovare și transfer tehnologic.
Subprogramul 1: crearea și dezvoltarea centrelor de transfer tehnologic, centrelor de informare privind
tehnologia, etc.
Subprogramul 2: crearea și dezvoltarea parcurilor științifice și tehnologice și ale incubatoarelor tehnologice și
de afaceri.
Programul este sprijinit financiar, în sistem de cofinanțare, de două tipuri de proiecte, și anume: Proiecte de
construcție instituțională și Proiecte de servicii tehnologice.

204. FundațiaPost-Privatizare
204
Concluzii
Sectorul de afaceri din România se situează în urma mediei UE în ceea ce
privește indicatorii de Cercetare-Dezvoltare, cu un procent de numai 40%
din totalul cheltuielilor pentru Cercetare-Dezvoltare, (0,48% din PIB), adică
foarte departe de obiectivele Strategiei Lisabona.
Această situație poate fi explicată atât prin structura sectorului Industrial,
(unde numai 2,1% din întreprinderi pot fi clasificate în categoria high-tech și
7,1% întreprinderi high-tech de nivel mediu) și prin structura sectorului de
Servicii, unde un sfert din IMM-uri pot fi clasificate ca întreprinderi de servicii
bazate intensiv pe cunoaștere.
Totuși, se remarcă un efort susținut în domeniul inovării la nivelul produselor
și proceselor, cu îmbunătățiri semnificative prin comparație cu perioada
2004-2006. Efortul de inovare crește odată cu mărimea întreprinderii.
Utilizarea TIC în întreprinderile românești se situează, de asemenea, sub
media UE. Aceasta împiedică dezvoltarea unei piețe online eficiente și
introducerea rapidă a inovațiilor.
În vederea sprijinirii sistemului românesc de CDI, s-a lansat o serie de
programe guvernamentale. Este necesar ca politicile în domeniu să ia în
considerare necesitățile sectorului IMM în ceea ce privește finanțarea
inovării, facilitarea angajării personalului specializat în Cercetare-Dezvoltare
și utilizarea TIC.

205. FundațiaPost-Privatizare
205
8. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Impactul crizei asupra sectorului IMM s-a manifestat în anul 2009, prin suspendarea activității unui număr de
133.000 de IMM-uri, ceea ce a însemnat o creștere de peste 11 ori față de 2007 și, de asemenea, prin
radierea a 43.600 firme din Registrul Comerțului, respectiv un număr de peste 2,3 ori mai mare față de cel
înregistrat în 2007. În același timp, procesul de înființare de noi întreprinderi, deși încetinit față de anii
anteriori, a continuat în anul 2009 prin înregistrarea unui număr de 116.000 firme noi, ceea ce dovedește
mobilitatea la nivelul sectorului.
În același an, principala formă de ieșire din piață a fost suspendarea activității, numărul de firme suspendate
fiind de 3 ori mai mare în comparație cu numărul firmelor radiate. În ansamblu, aceste schimbări reprezintă, o
întoarcere cu 1-2 ani în urmă a situației sectorului IMM,. În același timp, schimbările intervenite în demografie
reflectă faptul că asistăm la un proces de reînnoire a sectorului IMM din România, care poate fi perceput și ca
o oportunitate de modernizare și inovare. De altfel, aceasta este manifestarea așa numitului „proces de
distrugere creativă”80
, descris de Schumpeter, prin apariția de noi firme capabile să acopere nișe noi de piață,
în timp ce firmele mai puțin competitive dispar din mediul economic.
Cele mai afectate sectoare de activitate economică au fost sectorul servicii de intermediere imobiliară,
construcțiile, industria și serviciile de administrare și sprijin (leasing, secretariat, activități de organizare a
expozițiilor, etc.), comerțul cu ridicata și cu amănuntul.
Sub aspectul competitivității sectorului de afaceri, România81
ocupa, în anul 2009, locul 55 din 183 de state
evaluate de Banca Mondială, înregistrând pe fond de criză economică mondială o deteriorare cu 10 poziții
relative a locului deținut cu un an în urmă.
Contextul dinamic al căutărilor asidue pentru ieșirea din criză și pregătirea economiei pentru relansarea
creșterii economice arată necesitatea ca dezvoltarea economică viitoare a României să se axeze pe aplicarea
în sectorul afacerilor, mai ales al IMM-urilor, a unor soluții inovatoare, bazate pe cunoaștere. De asemenea,
caracteristicile economiilor țărilor UE și mai ales viziunea și obiectivele asumate prin Strategia Europa 2020,
care urmărește modernizarea, inovarea, eco-eficiența și incluziunea socială, impun crearea condițiilor
necesare pentru a modela pe termen lung o economie bazată pe cunoaștere și inovare.
Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 pentru ieșirea din criză și pregătirea economiei pentru
deceniul următor. În centrul Strategiei pentru creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii se
situează trei priorități interconectate, care definesc viziunea comunitară asupra economiei sociale de
piață pentru secolul XXI:
1. Creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare. Acest lucru
necesită: îmbunătățirea calității educației, consolidarea performanțelor Uniunii în materie de
cercetare, promovarea inovării și transferului de cunoștințe în UE, utilizarea deplină a TIC, asigurarea
că ideile inovatoare pot fi transformate în produse și servicii noi care generează creștere economică,
locuri de muncă de calitate și susțin abordarea provocărilor la nivel european și global.
2. Creștere sustenabilă: promovarea unei economii mai ecologice și mai competitive, care să utilizeze
mai eficient resursele, exploatând poziția Europei de lider în cursa pentru dezvoltarea de tehnologii
80
Joseph Schumpeter: „Capitalism, Socialism and Democracy”, ed. Harper, New York, 1975
81
Conform „Doing Business Report”, ediția 2010, editat de Banca Mondială

206. FundațiaPost-Privatizare
206
mai ecologice și mai curate, îmbunătățirea exploatării resurselor, accelerarea răspândirii rețelelor
inteligente și de anvergură, precum și consolidarea avantajelor competitive ale întreprinderilor
europene, în special în domeniul productiv și în sectorul IMM.
3. Creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să
genereze coeziune socială și teritorială. Aceasta presupune dezvoltarea competențelor cetățenilor,
prin asigurarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, investirea în competențe, combaterea
sărăciei și modernizarea piețelor forței de muncă, formarea profesională continuă, precum și prin
modernizarea sistemelor de protecție socială, în scopul construirii unei societăți coezive.
În contextul de ansamblu subliniat mai sus și plecând de la setul de concluzii principale rezumate în finalul
fiecărui capitol al prezentului Raport, apar recomandări în planul politicilor publice și al programelor de
acțiune viitoare cu privire la următoarele direcții:
Creșterea competitivității IMM-urilor românești prin îmbunătățirea productivității
muncii
După cum s-a putut observa în prezentul Raport, creșterea competitivității IMM-urilor românești necesită
îmbunătățirea productivității acestora. În majoritatea cazurilor, echipamentele tehnice și tehnologice deținute
în prezent de IMM-urile din România nu pot fi considerate moderne. Situația actuală conduce la rezultate
economice scăzute în ceea ce privește producția și serviciile oferite, precum și procesele și productivitatea
muncii în IMM-uri. Astfel, IMM-urile nu sunt capabile să-și bazeze dezvoltarea prezentă și viitoare a
competitivității proprii pe factori intensivi, de natură tehnologică, ci doar pe factori extensivi cum ar fi, spre
exemplu, angajarea de forță de muncă mai ieftină. În acest sens, flexibilizarea pieței muncii din România,
precum și deschiderea acesteia către stimularea atragerii, în condiții controlate și pe piața formală a ocupării,
a forței de muncă din alte zone geografice, ar putea fi o direcție de acțiune de natură a ajuta IMM-urile în
angajarea unei forțe de muncă mai ieftine. Oricum, sunt necesare măsuri pentru atragerea forței de muncă
înalt calificate și simplificarea condițiilor de angajare, precum și pentru motivarea personalului român
specializat.
În plus, se poate observa că un avantaj tradițional cum este cel al forței de muncă mai ieftine devine din ce în
ce mai puțin disponibil și important, iar acest lucru se datorează, în primul rând, modificărilor tehnologice și,
în al doilea rând, dezvoltării sistemelor socio-economice ale țărilor din jur și a sistemului de asistență socială.
Având în vedere toate acestea, este extrem de important ca sectorul IMM să fie sprijinit prin stimularea
investițiilor în echipamente și tehnologii moderne, aceste elemente fiind de natură a genera performanțe
economice superioare cu efect asupra competitivității pe piață.
În acest sens, sunt recomandabile următoarele măsuri:
Perfecționarea, adaptarea și implementarea programelor de sprijin financiar nerambursabil,
acordat în condiții de concurs de proiecte și competiție transparentă, pentru accelerarea
investițiilor în bunuri materiale și active intangibile (aplicații software, brevete de invenții, know-
how, etc.) destinate sectorului IMM. Aceste programe ar trebui abordate sectorial, bazat pe
nevoile de dezvoltare a producției și serviciilor, în funcție de dimensiunea întreprinderilor
(programe distincte pentru întreprinderi micro, mici sau mijlocii) și de domeniul de activitate al
acestora.

207. FundațiaPost-Privatizare
207
Ca alternativă la sprijinul financiar nerambursabil este necesară introducerea schemelor de creditare
de tip revolving, derulate prin bănci sau alte instituții financiare, contribuind astfel la utilizarea
eficientă și responsabilă a resurselor financiare cheltuite, precum și la consolidarea sistemului
financiar și deschiderea acestuia către creditarea IMM-urilor.
Implementarea unor programe naționale pentru dezvoltarea rețelelor de furnizori ai serviciilor de
consultanță pentru dezvoltarea afacerilor (consultanță generală și servicii specializate, inclusiv cele
din domeniul transferului de tehnologie și al achizițiilor de echipamente high-tech), prin preluarea
celor mai bune practici din UE.
Simplificarea procedurilor administrative și eliminarea barierelor începând cu
înregistrarea, autorizarea și derularea activității economice până la ieșirea de pe piață
a întreprinderilor
Cu toate progresele înregistrate în ultimii ani, există încă multe bariere administrative și procedurale în
procesul de înmatriculare și autorizare a întreprinderilor, dar mai ales cele obligatorii pe parcursul derulării
activității. Concluziile studiilor globale prezentate au scos în evidență decalajele care despart România de
țările avansate din punct de vedere al facilitării derulării afacerilor. Aceste bariere impun costuri suplimentare
și nejustificate pentru întreprinderile care doresc să înceapă sau să își extindă afacerile în noi domenii de
activitate economică. Astfel de bariere sunt de obicei greu de trecut pentru întreprinderile nou înființate
(start-up-uri) și mai ales pentru micro-întreprinderi.
Pentru a asigura o poziționare atractivă a României în clasamentele internaționale de natură a stimula și
atrage fluxurile de capital străin către economia țării, sunt recomandabile o serie de acțiuni menite să
simplifice procedurile de înregistrare și autorizare a firmelor și să reducă impactul negativ al reglementărilor
asupra mediului de afaceri:
Simplificarea procedurile legate de înregistrarea întreprinderilor, a celor privind efectuarea plăților de
taxe și impozite datorate bugetelor de stat, locale sau altor fonduri speciale, precum și simplificarea
procedurilor de raportare administrativă, în scopul creării unor condiții favorabile și garantării
drepturilor fundamentale din cadrul pieței interne a UE.
Operaționalizarea conceptului de „one-stop-shop”, respectiv biroul unic fizic și/sau virtual care să
asigure derularea tuturor procedurilor administrative legate de înființarea și derularea activității într-
un singur punct.
Reducerea disparităților la nivelul regiunilor de dezvoltare, prin programe de investiții
adresate IMM-urilor
Echilibrarea creșterii economice și sociale a regiunilor de dezvoltare din România este una dintre prioritățile
dezvoltării de ansamblu a țării. Coeziunea economică și socială internă este un deziderat și va fi atins gradual
odată cu atragerea și investirea volumului total al fondurilor structurale alocate de UE pentru România, până
la orizontul anului 2013. Sprijinul pentru dezvoltare, direcționat către IMM-uri, va avea drept rezultat
consolidarea situației economice a acestora, precum și crearea de noi locuri de muncă mai multe și mai bune,
sub aspectul condițiilor de muncă și remunerării angajaților.
Din portofoliul de măsuri specifice direcționate către sprijinirea dezvoltării IMM-urilor și reducerea diferențelor
regionale se recomandă:

208. FundațiaPost-Privatizare
208
Simplificarea procedurilor administrative de accesare a instrumentelor structurale si o mai bună
administrare a schemelor de investiții pentru dezvoltare și inovare în IMM, care să aibă ca efect
creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare;
Implementarea de programe regionale pentru formarea personalului din IMM și promovarea
transferului de bune practici prin schimburi de experiență sau alte modalități menite să dezvolte
capacitatea și abilitățile de afaceri, adaptate la necesitățile pieței locale a forței de muncă;
Susținerea rețelelor regionale pentru sprijinirea afacerilor la nivel local, atât a serviciilor de
consultanță, cât și a infrastructurilor de afaceri (incubatoare, parcuri) prin dezvoltarea de parteneriate
între administrația publică locală și structuri de reprezentare a mediului de afaceri (camere de comerț,
ADR, OTIMMC).
Consolidarea rețelelor de sprijin a transferului tehnologic și a inovării în IMM
Acțiunile în acest domeniu trebuie să faciliteze transferul și diseminarea rezultatelor obținute în cadrul
programelor de cercetare și dezvoltare în IMM-uri, stimulând astfel transferul de tehnologie și inovare. De
asemenea, o atenție mai mare trebuie acordată transferului și protejării drepturilor de proprietate
intelectuală. Pentru a atinge aceste scopuri, sunt recomandate politici publice în direcții precum:
Diseminarea celor mai bune practici din UE în domeniul inovării și transferului de tehnologie
referitoare la: cooperarea între universități, institute de cercetare și IMM-uri; efectuarea de studii
periodice asupra nevoilor de inovare, transferul de tehnologie și investiții în IMM și sprijin financiar
acordat pentru activități de Cercetare-Dezvoltare sau parteneriate de cooperare între întreprinderi și
institute de cercetare.
Sprijin pentru stimularea inovării în cadrul polilor de competitivitate, inovarea în industrie și
cooperarea transnațională în domeniul tehnologiei și inovării, prin asigurarea de servicii calificate de
consultanță specializată, facilitarea accesului la informații din domeniu și introducerea de scheme
financiare adresate acestui grup țintă pentru finanțarea exclusivă a proiectelor inovative.
Dezvoltarea cadrului instituțional și legislativ pentru promovarea schemelor inovative de finanțare
adresate IMM-urilor, având ca obiectiv stimularea cooperării între mediul academic, instituții de
cercetare și dezvoltare și IMM-uri (inclusiv aspecte legate de existența unui sistem de protejare și
transfer a drepturilor de proprietate intelectuală).
Dezvoltarea rețelelor de sprijin a transferului de tehnologie și inovare pentru facilitarea comercializării
cu succes a soluțiilor inovatoare și a noilor tehnologii și crearea cadrului legislativ pentru înființarea
cu ușurință a firmelor de tip spin-off.
De asemenea, este necesară creșterea inovării în activitățile de marketing din sectorul Servicii, inclusiv prin
transferul de bune practici, precum și instruirea managerilor și diseminarea mai eficientă a informațiilor din
piață.
Dezvoltarea continuă a structurilor de afaceri
Structurile de afaceri, sub diferitele lor forme, precum incubatoarele de afaceri și tehnologice, înlocuite, din ce
în ce mai mult, pe plan mondial, cu „acceleratoarele de dezvoltare antreprenorială”, precum și parcurile

209. FundațiaPost-Privatizare
209
industriale și tehnologice, contribuie substanțial la reducerea unor dificultăți ale întreprinderilor privind
capacitatea lor de a investi în activități productive și inovatoare.
Ambele tipuri de infrastructuri de afaceri pot deveni instrumente pentru încurajarea dezvoltării rețelelor și
platformelor de afaceri, cunoscute internațional sub denumirea de poli de competitivitate, fiind astfel un
mijloc pentru inovarea tehnologică rapidă și creșterea afacerilor respective, dar și cu efecte benefice pentru un
areal mai larg sau chiar la nivelul întregii zone geografice și economice unde sunt amplasate și funcționează.
Dezvoltarea de poli de competitivitate și a unei platforme a acestora va ajuta la consolidarea spiritului
antreprenorial și la crearea unei culturi pozitive privind inițiativa privată și competitivitatea întregului sistem,
precum și promovarea competențelor tehnice și manageriale.
Înființarea și dezvoltarea ambelor tipuri de infrastructuri pentru afaceri poate fi sprijinită prin:
Continuarea și extinderea pe o altă treaptă a programelor de sprijin pentru infrastructurile de afaceri
deja existente și lansarea de noi inițiative, care se vor axa pe calitatea și pe gradul de specializare al
serviciilor suport oferite firmelor găzduite;
Acțiuni pentru dezvoltarea competențelor manageriale în cadrul parcurilor și incubatoarelor, inclusiv
prin transferul celor mai bune practici din UE;
Facilitarea participării în proiecte și rețele de cooperare la nivelul UE prin acordarea de finanțări
orientate în acest scop, precum și prin diseminarea de informații cu privire la rețelele existente și
proiectele derulate pe plan internațional în acest domeniu, prin disponibilizarea lor în cadrul unei
platforme electronice dedicate.
În vederea obținerii unor rezultate sustenabile pe termen lung, este necesară coordonarea programelor de
finanțare, atât a celor prevăzute în cadrul instrumentelor structurale, cât și a celor naționale, astfel încât
să fie sprijinite inițiative cu potențial clar de dezvoltare și competitivitate. În același timp, ar trebui
stimulate domenii de nișă precum: industria producătoare de componente auto, industria farmaceutică,
turismul pentru sănătate și recuperare, industrii „verzi”, precum și inovarea și creativitatea, inclusiv prin
colaborarea cu mediul universitar.
Stimularea utilizării tehnologiilor de transmitere a informației la distanță și
dezvoltarea economiei digitale
În contextul liberei circulații a mărfurilor și serviciilor, precum și a forței de muncă pe piața internă a UE,
competitivitatea economică depinde din ce în ce mai mult de utilizarea eficace a tehnologiilor de transmitere
a informației la distanță. Serviciile furnizate sub formă digitală, accesibile în orice moment și din orice loc,
încep să fie preferate serviciilor tradiționale. Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor de către
întreprinderi îmbunătățește considerabil activitatea lor economică, prin reducerea costurilor și accesul mai
rapid la noi clienți. O reacție potrivită a IMM-urilor față de aceste oportunități creează o șansă de dezvoltare
importantă pentru sectorul de afaceri din România.
Inițiativele în această direcție ar trebui să vizeze următoarele:
Asistența financiară din surse publice orientată către dezvoltarea infrastructurii IT (rețelele
broadband) și a serviciilor e-government pentru extinderea rețelelor la nivel național precum și pentru
dezvoltarea în continuare a platformelor electronice guvernamentale;

210. FundațiaPost-Privatizare
210
Sprijinul direct acordat IMM-urilor în vederea facilitării accesului și utilizării tehnologiilor informatice
(serviciilor de comerț electronic, e-marketing, e-government, etc.);
Încurajarea IMM-urilor să participe la diferite proiecte comunitare cum ar fi: „European E-business
Network for SMEs”, „European B2B – E-Marketplace Portal” și altele similare, prin diseminarea
informațiilor despre aceste inițiative europene în cadrul unor evenimente dedicate sau prin mijloace
electronice.
Promovarea spiritului antreprenorial și îmbunătățirea culturii antreprenoriale prin
facilitarea schimbului de experiență între generațiile de întreprinzători
Pe lângă asigurarea unei baze economice dezvoltate este important să se asigure promovarea și dezvoltarea
culturii antreprenoriale la nivelul societății. Orientarea către inițiativa antreprenorială, ca bază pentru
generarea de venituri, este esențială pentru dezvoltarea unei economii moderne și competitive. În plus,
recunoașterea spiritului antreprenorial, ca atitudine în rândul tinerilor, conduce la formarea unei noi generații
de întreprinzători, capabili să înființeze noi firme sau să asigure transferul unei afaceri viabile, cu efecte
economice și sociale. În acest sens, sistemul de învățământ trebuie sa își dezvolte curricula de educație
antreprenorială și, în același timp, formarea profesională continuă ar trebui orientată mai mult pe programe
cu acest obiectiv.
În setul de recomandări în direcția promovării continue a spiritului antreprenorial și dezvoltării culturii
afacerilor de familie, pentru a crea tradiție și continuitate, ar putea fi incluse:
Analiza experienței și a celor mai bune practici din UE legate de formare antreprenorială la toate
nivelurile sistemului educațional pre-universitar în vederea adaptării programei actuale din România.
Orientarea curriculară către tematici adresate dezvoltării culturii și abilităților antreprenoriale în
învățământul superior, indiferent de specializare (domeniul economic sau tehnic).
Inițierea unor măsuri menite să faciliteze cooperarea între școli și mediul de afaceri pentru
desfășurarea de stagii de practică și programe de mentorat managerial.
Intensificarea programelor de informare pentru tinerii întreprinzători potențiali și existenți, cu privire
la aspecte cheie pentru dezvoltarea afacerii.
Promovarea în România a transferului afacerilor între generații (în cadrul aceleiași familii sau către
terțe persoane), ca alternativă la start-up, prin diseminarea bunelor practici din UE.
Crearea unor instrumente financiare inovative pentru finanțarea IMM-urilor
În prezent, fondurile de capital de risc reprezintă în special în statele cu economie dezvoltată, o importantă
sursă de finanțare pentru creșterea IMM-urilor bazate pe tehnologie și inovare. Fondurile de capital de risc
(„venture capital”) sunt instrumente foarte valoroase pentru finanțarea întreprinderilor, mai ales a celor
conduse de către tinerii întreprinzători. Pe de altă parte, este foarte dificil să se adapteze oferta și cerințele
instituțiilor financiare (inclusiv investitori privați, persoane fizice – „business angels”), la cererea
întreprinderilor noi (fără un istoric al situației financiare). Din aceste considerente crearea de instrumente de
finanțare inovative necesită un sprijin semnificativ prin adoptarea de politici publice și a unui cadru adecvat
de reglementare.

211. FundațiaPost-Privatizare
211
De asemenea, aceste instrumentele financiare pot ajuta într-un context mai larg, inclusiv la implementarea
schemelor de sprijin financiar pentru IMM-uri, contribuind astfel la creșterea gradului de absorbție a
fondurilor europene alocate prin programele operaționale.
Luând în considerare importanța instrumentelor financiare inovative ar trebui avute în vedere următoarele:
Evaluarea situației existente pe piața instrumentelor financiare inovatoare din România pentru o mai
bună orientare a acestora în raport cu nevoile IMM-urilor;
Diseminarea celor mai bune practici care au rezultat din utilizarea unor astfel de instrumente în
România și în Uniunea Europeană, inclusiv experiențe și practici implementate în țările Europei
Centrale;
Dezvoltarea instrumentelor inovative, de tip „seed capital” și „venture capital” și stimularea pe piața
din România a investitorilor privați „business angels, pentru finanțarea proiectelor de mare risc.

212. FundațiaPost-Privatizare
212
ANEXA I. Tabele statistice
Tabel 1 Principalii indicatori macroeconomici
INDICATORI 2004 2005 2006 2007 2008 2009
PIB total (mil. RON) 246.469 288.955 344.651 416.007 514.654 491.274
PIB ritm anual de creștere (%) 8,5 4,2 7,9 6,3 7,3 -7,1
PIB pe locuitor (RON) 11.018 13.327 15.968 19.315 23.932 22.882
Rata inflației -nivelul mediu anual(%) 11,9 9,0 6,6 4,9 7,9 5,6
Populația ocupată – total (mii pers) 9.158 9.147 9.313 9.353 9.369 9.243
Număr mediu salariați (mii pers) 4.469 4.559 4.667 4.885 5.046 4.774
Salariați în sectorul integral privat 2.259 2.765 2.948 3.148 3.339 –
Număr total șomeri (mii persoane) 558 523 461 368 403 709
Rata medie anuală a șomajului(%) 6,3 5,9 5,2 4,1 4,4 7,8
Balanța de comerț exterior (mil. EUR) -5.323 -7.806 -11.759 -17.822 -19.109 -6.787
Rata de schimb LEU (RON)/EUR (media anuală) 40.532 3,6234 3,5245 3,3373 3,6827 4,2373
Rata de schimb LEU (RON)/USD (media anuală) 32 637 2,9137 2,8090 2,4383 2,5189 3,0493
Datoria externă (mil. EUR) 18.298 24.641,5 28.622,2 38.711,2 51.761,9 65.707,4
Excedentul/deficitul bugetar (mil. RON) -3.693,3 -2.268,4 -5.651 -9.448,9 -24.655 -36.401
Indicele prețurilor de consum
(media anuală; anul anterior = 100)
111,9 109,0 106,6 104,9 107,9 105,6

213. FundațiaPost-Privatizare
213
Tabel 2 Variația inter-anuală a principalilor indicatori
Indici de creștere ai producției (2005 = 100)
Indice de creștere cifră
de afaceri (2005 = 100)
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10)
2008Q1 7,2% 11,6% 8,1% 1,7% 15,2% -3,1% 0,4% 1,2% 35,0% 26,7%
2008Q2 5,8% 8,4% 8,4% 2,1% 8,3% -2,7% -0,8% 4,0% 41,0% 32,5%
2008Q3 3,8% 8,5% 7,5% -3,8% 9,6% -5,5% -2,6% -1,6% 27,7% 26,0%
2008Q4 -6,0% -10,1% -6,6% -3,7% -13,4% -8,1% -10,1% 3,1% 14,6% 4,6%
2009Q1 -13,8% -16,8% -19,2% -4,2% -14,3% -18,2% -20,0% -8,4% 2,9% -11,9%
2009Q2 -8,1% -8,7% -13,6% -3,1% -3,4% -18,2% -16,3% -9,8% -15,5% -17,2%
2009Q3 -5,0% -5,8% -8,0% 4,5% -3,1% -16,9% -11,9% -8,8% -21,8% -18,8%
2009Q4 3,5% 9,3% 3,7% 4,3% 15,0% -12,1% -13,8% -6,9% -17,3% -13,5%
2010Q1 4,2% 8,3% 5,5% 7,0% 11,0% -8,7% -9,2% -8,6% -21,2% -6,7%
2010Q2 4,2% 11,2% 11,8% 3,5% 10,7% -2,2% -3,4% -4,6% -10,8% 0,1%
2010Q3 4,4% 7,9% 10,4% 0,8% 5,2% 7,2% 5,9% -1,4% -18,3% 2,6%
(1) Minerit și excavație, industrie prelucrătoare, electricitate, gaz, furnizare de abur și aer condiționat
(2) Producție intermediară și bunuri de capital
(3) Producție intermediară
(4) Energie
(5) Bunuri de capital
(6) Bunuri de consum (excepție alimente, băuturi și tutun)
(7) Bunuri de folosință îndelungată
(8) Bunuri de larg consum
(9) Construcții
(10) Comerț cu ridicata și cu amănuntul, reparații vehicule cu motor și motociclete
Tabel 3 Numărul de IMM-uri înregistrate, pe total și categorii de mărime în intervalul 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Micro 375.804 374.255 377.499 417.366 358.787 386.561 410.763 431.029 602.711 573.299
Mici 29.121 30.340 30.231 33.856 36.392 39.128 43.419 47.022 49.560 43.724
Mijlocii 7.504 7.737 7.761 8.147 9.121 9.158 9.322 9.577 9.753 8.435
Total 412.429 412.332 415.491 459.369 404.300 434.847 463.504 487.628 662.024 625.458

214. FundațiaPost-Privatizare
214
Tabel 4 Număr de IMM-uri pe ramuri din industria prelucrătoare
Sector 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Industria alimentară și băuturi 7.700 7.746 8.413 8.933 10.740 10.330 10.102 9.447 11.522 10.616
Industria textilă 4.514 4.753 5.180 5.653 7.792 7.702 7.571 7.411 8.692 7.595
Industria de pielărie și
marochinărie
1.063 1.182 1.294 1.479 1.966 1.950 1.910 1.862 2.195 1.899
Industria prelucrării lemnului
și produse din lemn
5.392 5.444 5.409 5.622 7.230 7.107 7.062 7.085 8.152 7.347
Industria de masă lemnoasă,
hârtie și alte produse din
hârtie
2.277 2.409 2.734 3.359 4.756 4.931 5.127 5.373 3.552 3.405
Industria carboniferă, rafinare
petrol și materiale nucleare
16 20 20 24 15 18 25 52 96 69
Industria chimică și produse
chimice
906 907 945 945 1.168 1.104 1.082 1.093 1.511 1.257
Industria de cauciuc și mase
plastice
1.395 1.368 1.494 1.652 2.207 2.372 2.567 2.872 3.761 3.491
Industria produselor din
minerale neferoase
1.105 1.208 1.373 1.608 2.283 2.515 2.687 2.982 3.629 3.410
Industria metalelor de bază 2.967 3.055 3.578 4.154 5.621 6.070 6.467 7.272 8.100 7.765
Industria de mașini și
echipamente
346 432 721 892 1.402 1.383 1.413 1.562 2.031 1.674
Industria electronică și
echipament de optică
1.016 1.137 1.395 1.677 2.338 2.459 2.595 2.940 2.170 1.942
Industria echipamentelor de
transport
397 440 537 600 850 549 592 1.024 1.050 989
Alte industrii prelucrătoare 2.779 2.932 3.239 3.686 6.061 6.256 6.602 6.832 7.231 6.830
Total 31.873 33.033 36.332 40.284 54.429 54.746 55.802 57.807 63.692 58.289
Tabel 5 Număr de angajați în sectorul IMM pe categorii de mărime
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Micro 732.653 478.002 586.880 733.230 869.799 930.329 900.918 977.692 897.386
Mici 613.959 635.689 689.056 726.953 783.295 854.146 924.891 981.268 862.980
Mijlocii 776.005 829.274 859.020 889.542 922.426 941.466 938.959 1.000.529 865.850
Total 2.122.617 1.942.965 2.134.956 2.349.725 2.575.520 2.725.941 2.764.768 2.959.489 2.626.216

215. FundațiaPost-Privatizare
215
Tabel 6 Cifra de afaceri în sectorul IMM pe categorii de mărime (IMM-uri active) RON
2005 2006 2007 2008 2009 Variație
08/09
Micro 86.611.299.571 105.476.504.522 133.703.061.807 150.194.857.452 144.921.439.800 1,0
Mici 104.079.091.893 129.288.063.257 160.795.796.065 198.880.086.307 174.735.371.277 0,9
Mijlocii 110.616.035.287 135.207.441.348 170.202.809.777 217.397.576.006 180.981.110.004 0,8
Total 301.306.426.751 369.972.009.127 464.701.667.649 566.472.519.765 500.637.921.081 0,9
Tabel 7 Cifra de afaceri în sectorul IMM pe sectoare de activitate (IMM-uri active) RON
2005 2006 2007 2008 2009 Variație
08/09
Agricultură,
silvicultură și pescuit
6.033.845.979 7.014.932.384 9.924.579.033 14.030.118.381 14.878.066.833 1,1
Industrie și energie 61.323.151.214 74.883.059.758 93.452.170.707 111.810.310.019 100.764.639.006 0,9
Construcții 22.199.595.402 32.214.292.954 48.190.106.420 65.917.063.324 56.383.025.567 0,9
Servicii, din care: 211.749.834.156 255.859.724.031 313.134.811.489 374.715.028.041 328.612.189.675 0,9
Comerț 161.418.067.855 189.515.373.012 231.583.312.597 270.953.476.061 232.439.651.626 0,9
Turism 4.157.809.022 5.547.386.533 6.974.400.778 8.639.747.664 7.830.904.810 0,9
Transport și
comunicații
16.720.114.371 21.659.427.675 27.772.198.747 29.602.882.628 24.638.010.838 0,8
Alte servicii 29.453.842.908 39.137.536.811 46.804.899.367 65.518.921.688 63.703.622.401 1,0
Total 301.306.426.751 369.972.009.127 464.701.667.649 566.472.519.765 500.637.921.081 0,9

216. FundațiaPost-Privatizare
216
Tabel 8 Grad de specializare a regiunilor pe principalele sectoare (număr IMM-uri), 2009
Agricultură Industrie Construcții Servicii Total
Nord-Vest 2.453 10.531 12.031 63.243 88.258
Centru 2.298 10.123 9.052 54.575 76.048
Nord-Est 2.370 8.148 6.856 49.232 66.606
Sud-Est 2.949 7.205 6.650 54.620 71.424
Sud Muntenia 2.887 7.224 7.689 48.548 66.348
București-Ilfov 1.195 11.033 16.871 123.915 153.014
Sud-Vest Oltenia 1.405 4.723 4.131 34.944 45.203
Vest 2.382 6.496 6.339 43.340 58.557
Total 17.939 65.483 69.619 472.417 625.458
Agricultură Industrie Construcții Servicii Total
Nord-Vest 2,8% 11,9% 13,6% 71,7% 100,0%
Centru 3,0% 13,3% 11,9% 71,8% 100,0%
Nord-Est 3,6% 12,2% 10,3% 73,9% 100,0%
Sud-Est 4,1% 10,1% 9,3% 76,5% 100,0%
Sud Muntenia 4,4% 10,9% 11,6% 73,2% 100,0%
București-Ilfov 0,8% 7,2% 11,0% 81,0% 100,0%
Sud-Vest Oltenia 3,1% 10,4% 9,1% 77,3% 100,0%
Vest 4,1% 11,1% 10,8% 74,0% 100,0%
Total 2,9% 10,5% 11,1% 75,5% 100,0%

217. FundațiaPost-Privatizare
217
ANEXA II. Metodologie
Pentru elaborarea Raportului asupra sectorului IMM, apare necesară gruparea unui număr considerabil de
date statistice din surse naționale și internaționale; gruparea acestora presupune parcurgerea unui proces
compus din trei etape: revizuirea surselor relevante de date, culegerea datelor și analiza acestora.
Crearea bazei de date statistice utilizată pentru elaborarea raportului este un proces anevoios, ca urmare a
diversității surselor statistice și a lipsei unei baze de date integrate care să conțină indicatori privind IMM-
urile.
Cele trei etape sunt descrise după cum urmează:
1. Revizuirea surselor de date
Atât la nivel național, cât și internațional, există o multitudine de surse de date statistice relevante referitoare
la sectorul IMM. Fără a se lua în considerare studiile realizate de institutele de cercetare sau de universități,
principalii indicatori sunt obținuți din surse oficiale de date. Avantajul major al surselor oficiale este
reprezentat de gradul ridicat de comparabilitate internațională și de stabilitatea metodelor de-a lungul
timpului. În general, datele obținute din surse oficiale sunt mult mai precise, în comparație cu datele obținute
din surse private, prezentând însă un deficit de actualitate.
Gruparea datelor este precedată de o etapă internă ce constă în revizuirea surselor de date referitoare la
mediul de afaceri și, în special, la IMM-uri, cât și a altor teme relevante.
Revizuirea surselor de date a început în septembrie 2010 și s-a finalizat în octombrie 2010 și a determinat
stabilirea inventarului principalelor surse capabile să ofere date relevante pentru analiza sectorului IMM din
România.
Principalele surse avute în vedere sunt:
Surse internaționale:
- Eurostat
- Forumul Economic Mondial. Raportul Competitivității Globale 2010-2011
- Grupul Băncii Mondiale. Doing Business 2011
Surse naționale:
- Institutul Național de Statistică (INS)
- Banca Națională a României (BNR)
- Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC)
- Strategia Guvernamentală pentru Dezvoltarea sectorului IMM, proiect cofinanțat din Fondul
Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013
- Strategia Guvernamentală pentru Îmbunătățirea și Dezvoltarea Mediului de Afaceri, proiect
cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității
Administrative 2007-2013

218. FundațiaPost-Privatizare
218
Rezultatul acestei prime faze l-a reprezentat selecționarea temelor relevante, grupate în funcție de structura
propusă, pe capitole și subcapitole, a raportului, dar și selecția/alegerea variabilelor și a indicatorilor incluși în
fiecare dintre acestea, pentru analiza sectorului IMM.
2. Culegerea datelor
Datele au fost culese începând cu octombrie 2010 și până în decembrie 2010 pe măsura disponibilizării
acestora de către instituțiile publice responsabile. Procesul a început cu o analiză a datelor furnizate de
sursele consultate.
Principalele aspecte referitoare la calitate, luate în considerare, în cadrul acestei etape, sunt:
Disponibilitatea
Comparabilitatea internațională
Intervalul de referință
Relevanța
În scopul de a crește posibilitatea analizării tendințelor din ultimii ani, au fost luați în considerare și principalii
indicatori publicați în cadrul rapoartelor anuale ale sectorului IMM din România, editate în anii anteriori de
către instituțiile cu responsabilitate în domeniu/responsabile pentru politica privind IMM-urile (ANIMMC,
MIMMC).
Principalele publicații statistice folosite pentru elaborarea raportului sunt enumerate în bibliografie. Aspectele
metodologice privind operațiunile statistice (anchete, registre administrative, sondaje de opinie) sunt detaliate
pe paginile web ale instituțiilor menționate mai sus.
Se impune subliniat faptul că statisticile economice din România, elaborate de către INS, sunt armonizate cu
standardele UE la un nivel foarte ridicat. O altă categorie de date care stau la baza Raportului a fost obținută
prin agregarea datelor furnizate de ONRC și prin calcule proprii ale colectivului de elaborare.
3. Analiza datelor
Ultima etapă este reprezentată de analiza datelor. În cadrul acesteia, tabelele statistice detaliate sunt
interpretate/prelucrate pentru a construi indicatori, a compara serii de timp/serii cronologice și pentru a
permite o reprezentare grafică relevantă.
Etapa analizei datelor a fost abordată diferit în funcție de natura datelor:
Pentru prezentarea tendințelor (serii cronologice), datele au fost reprezentate ca valori absolute, ca
rate inter-anuale de variație, sau ca indici calculați în baza unui an de referință În fiecare caz, metoda
a fost aleasă pentru a evidenția principalele caracteristici ale seriilor cronologice.
O serie de indicatori derivați au fost calculați prin combinarea a două serii diferite de date, precum:
numărul IMM-urilor la 100 de locuitori (utilizând atât numărul IMM-urilor, cât și populația la nivel de
regiune) sau numărul persoanelor angajate în IMM-uri la 100 de locuitori (folosind numărul
persoanelor angajate în IMM-uri și totalul populației). Aceasta reprezintă o practică generală în
domeniul statisticii pentru evitarea comparațiilor între regiuni de dimensiuni diferite.

219. FundațiaPost-Privatizare
219
În situația registrelor obținute la nivel de firmă, cum este cazul bilanțurilor obținute de la ONRC, analiza
datelor a fost realizată prin calcul automatizat pentru subpopulații diferite de firme, cum ar fi cele definite de
activitate sau clasă de mărime. Datele de la ONRC sunt considerate ca fiind registre administrative și nu au
fost în prealabil editate (curățate), sarcină care este efectuată de către INS pentru producerea statisticilor
economice. Acest proces se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, acesta fiind și motivul pentru care
statisticile economice ale anului de referință sunt disponibile abia în cel de-al treilea trimestru al anului
următor celui de referință (n+1). Statisticile economice din România, bazate pe Ancheta Economică
Structurală (Structural Business Survey), sunt pe deplin armonizate cu standardele UE și sunt diseminate în
termenul stabilit prin reglementările europene (18 luni de la data de referință).

220. FundațiaPost-Privatizare
220
ANEXA III. Referințe bibliografice
BNR (2010): Buletin Lunar 2010
CNIPMMR (2009): „Ancheta privind Impactul crizei asupra IMM-urilor din România”, noiembrie 2009
FNGCIMM (2010): „Soluții de Garantare a finanțării IMM-urilor”, EU Finance Day for SMEs București, 22
aprilie 2010.
INS: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2004-2006”, 2008
INS: „Inovarea în industrie și servicii în perioada 2006-2008”, 2010
INS: „Întreprinderi noi și profilul întreprinzătorilor din România. 2010”, 2010
INS: „Indicatorii societății informaționale 2005-2006”
Institutul Național de Statistică – Baza de date TEMPO (octombrie, noiembrie și decembrie 2010)
MIMMCTPL: „Raportul anual al sectorului IMM și cooperație din România”, 2008
PNUD România:”Incubatoarele de afaceri (IA): Informații și analize”, 2009
Retrospectiva economică 2008 efectele crizei, TrendBiz.ro
Cernea S. (2009): „Criza economico-financiară mondială și efectele sale asupra României”, articol
documentar apărut în Săptămânal de informare, opinie și atitudine civică, anul I, nr. 33, 5-11 ianuarie 2009
Chivu, C. Arteine, D. Popescu, A. Ciocarlan și D. Popescu (2009): „The Profile of the Romanian Entrepreneur
and its Compatibility with the Characteristics of a Learning Organization” („Profilul antreprenorului român și
compatibilitatea sa cu caracteristicile unei organizații care se perfecționează”). Review of International
Comparative Management (Revista de Management Internațional Comparat)
Floria A., Pascal D. și Chesoi R. (2010): „Analiza Bunelor Practici Internaționale – studiu comparativ”,
MECMA, Studiu de fundamentare a Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea și îmbunătățirea mediului
de afaceri în România în 2010-2014, proiect co-finanțat din Fondul Social European prin PO DCA 2007-2013
K. Wilson și B. Twaalfhoven: „Dynamic Entrepreneurship: The Role of Universities in Regions”
(“Antreprenoriatul dinamic: rolul universităților în regiuni”). European Union Regional Policy Conference
2007: Regions for Economic Change. 2007
Lungu. L și Barbuceanu Ș.: „Măsuri anti-criză privind piața forței de muncă”, Fundația Friedrich Ebert
Stiftung, 2010
M. Lunati, J.Meyer zu Schlochtern and G. Sargsyan (2010): „Measuring Entrepreneurship. The OECD-Eurostat
Entrepreneurship Indicators Programme”. OECD Statistics brief (15).
Munteanu C.: „Impactul crizei economice curente asupra percepției întreprinzătorilor români cu privire la
mediul de afaceri”, Sfera Politicii nr 6 (148) iunie 2010.
Schumpeter, J.: „Capitalism, Socialism and Democracy”, ed. Harper, New York, 1975

221. FundațiaPost-Privatizare
221
Asociația Europeană a Societăților de Garantare Reciprocă (2009): „Fighting the financial crisis: Measures
undertaken by AECMs Member organisations”,
http://www.aecm.be/servlet/Repository/fighting-the-financial-crisis.pdf?IDR=109
B. Jayo, M. Lacalle, S. Rico, K. Dayson și J. Kickul (2010): „Handbook of Microcredit in Europe – Social
Inclusion through Microenterprise Development”, Edward Elgar Publishing Limited, Massachussetts, USA,
http://www.microfinancegateway.org/gm/document
1.1.8703/handbook%20of%20microcredit%20in%20europe.pdf
Banca Mondială (2010): „Doing Business Romania 2010”, www.doingbusiness.org
Banca Mondială și Corporația Financiară Internațională (2010): „Doing Business 2011: Making a Difference
for Entrepreneur”,
http://www.doingbusiness.org/~/media/FPDKM/Doing%20Business/Documents/Annual-
Reports/English/DB11-FullReport.pdf
Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (2009): „Access to finance – Analytical Report
Eurobarometer 2009”, Flash Eurobarometer nº 271,
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemlongdetail.cfm?item_id=3611
Comisia Europeană, CORDIS Website The gateway to European Research and Development: „Seventh
Framework Programme (FP7”, http://cordis.europa.eu/fp7/home_en.html
Comisia Europeană, DG REGIO, 2010: „Supporting micro-credit providers with JASMINE”,
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/presenta/jasmine/microcredit2010_en.pdf
Comisia Europeană: „Planul de acțiuni pentru implementarea Small Business Act”,
http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/docs/sba/sba_action_plan_en.pdf
Comisia Europeană: COM (2008) 394 final/25.06.2008 „Think Small First - A Small Business Act” for
Europe”, http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:en:PDF
Comisia Europeană: COM (2008) 800 final 26 November 2008 „A European Economic Recovery Plan”
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52008DC0800:EN:NOT
Comisia Națională de Prognoză: „Nivelul de competitivitate din economia românească”,
http://www.cnp.ro/user/repository/nivelul_de_competitivitate_din_piata_romaneasca.pdf.
EUREKA’s Eurostars Programme, http://www.eurostars-eureka.eu/what.do
Eurom Consultancy & Studies (2008): „Benchmarking Microfinance in Romania 2006-2007”,
http://www.european-microfinance.org/data/file/Librairy/benchmarking-mf-in-romania-2006-2007.pdf
Eurom Consultancy & Studies (2010): „Benchmarking Microfinance in Romania 2008-2009”,
http://www.european-microfinance.org/data/file/Librairy/brosura-final-web-v-1-1.pdf
European Cooperation in Science and Technology (COST). http://www.cost.esf.org/about_cost
Eurostat, Baza de Date Information Society Statistics,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/information_society/data/database

222. FundațiaPost-Privatizare
222
Eurostat, Data in Focus: „ICT usage in enterprises 2010”,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-QA-10-049/EN/KS-QA-10-049-EN.PDF
Eurostat, publicații statistice (2010): „Science, Technology and Innovation in Europe”. 2010 edition,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-EM-10-001/EN/KS-EM-10-001-EN.PDF
Eurostat: Baza de date Science and Technology, consultată în decembrie 2010,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/science_technology_innovation/data/database
Forumul Economic Mondial: „The Global Competitiveness Report 2009-2010” și „The Global
Competitiveness Report 2010-2011”, www.weforum.org
Guvernul României - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (2010): „Raportul Strategic
Național 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune”,
http://www.fonduri-ue.ro/upload/127323712758.pdf
Guvernul României, Ministerul Educației și Cercetării, ANCS: „Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și
Inovare 2007-2013”, http://www.mct.ro/img/files_up/1188313421PN2%20ro.pdf
INS: „România în cifre 2010”, 2010
http://www.insse.ro/cms/files%5Cpublicatii%5CRomania%20in%20cifre%202010.pdf
OECD – Eurostat: Programul de Indicatori Antreprenoriali (EIP),
http://www.oecd.org/document/58/0,3343,en_2649_44392116_44441658_1_1_1_1,00.html
Sondajul Kauffman al Întreprinderilor, www.kauffman.org/kfs
Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2007-2013,
http://www.mct.ro/index.php?action=view&idcat=289