Materialul prezintă relația de interdependență care a existat dintotdeauna între apicultură și pomicultură. Datorită condiţiile geografice şi pedoclimatice din ţara noastră, pomicultura a constituit o preocupare plăcută şi rentabilă în multe zone ale ţării, iar între apicultori şi pomicultori s-a înfiripat o strânsă legătură, cu adânci rădăcini în istorie. La început, familiile de albine au fost introduse în livezi pentru a valorifica nectarul florilor de măr, păr, cireş sau vişin. Mai târziu, când ştiinţa pomicolă a avansat, s-a constat că din această asociere a apiculturii cu pomicultura, avantajele obținute sunt mult mai mari pentru pomicultură decât pentru apicultură, datorită sporurilor de producție de peste 50%, obținute în urma polenizării controlate, efectuată cu ajutorul albinelor melifere. Pentru practica pomicolă prezintă foarte mare importanţă cazurile când nu se obţin fructe, cu toate că florile sunt constituite normal, iar pomii înfloresc abundent. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de autosterilitate, adică polenul dintr-o floare deşi este abundent şi are o facultate germinativă foarte bună nu este capabil să fecundeze ovulele propriei flori. Pe baza acestui fenomen de autosterilitate, soiurile pomicole au fost clasificate în două mari categorii, și anume soiuri autofertile și soiuri autosterile. Un caz particular al fenomenului de autosterilitate îl constituie fenomenul de intersterilitate, ce are loc între două soiuri care nu se pot fecunda reciproc, dar fiecare din ele poate fecunda un al treilea soi.

1. Polenizarea planta ţiilor pomicole Dr. ing. Ion Nicoleta Resurse Melifere

2. Datorită condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră, pomicultura a constituit de-a lungul vremii o preocupre foarte plăcută si rentabilă pentru multe zone ale ţării, iar între apicultori şi pomicultori s - a înfiripat o strânsă legătură, cu adânci rădăcini în istorie

3. La început, familiile de albine au fost introduse în livezi pentru a valorifica nectarul florilor de măr, păr, cireş sau vişin Avantajele oferite de aceste specii pomicole ca surse melifere erau evidente, ţinându-se cont de numărul imens de flori concentrate pe un spaţiu redus ca suprafaţă si înflorirea eşalonată a speciilor pomicole pe parcursul mai multor săptămâni

4. Analizele efectuate mai târziu asupra secreţiei de nectar au arătat că speciile pomicole pot fi încadrate în clasa speciilor cu producţie mijlocie de miere, de cca. 20 kg/ha

5. Dintre speciile pomicole, mărul şi cireşul se situează pe primele locuri atât sub raportul secreţiei de nectar/floare, cât şi sub raportul productivităţii î n polen, care a fost apreciat ca fiind foarte bun şi foarte necesar pentru creşterea puietului şi pregătirea familiilor de albine î naintea culesului principal de la salcâm. Specia botanică Producţia de miere (kg/ha) Cireş 36 Măr 36 Vişin 30 Prun 24 Păr 8 Gutui 3 Producţie medie 20

6. Mai târziu, când ştiinţa pomicolă a avansat, s-a constat că din asocierea apiculturii cu pomicultura rezultă avantaje mult mai mari pentru pomicultură decât pentru apicultură, DATORITĂ SPORURILOR DE PRODUCŢIE CARE SE OBŢIN ÎN URMA POLENIZĂRII

7. Pentru practica pomicolă prezintă foarte mare importanţă cazurile când nu se obţin fructe, cu toate că pomii înfloresc abundent şi mai sunt şi-n prezenţa albinelor melifere

8. Apare întrebarea “ Ce se întâmplă cu pomii din livadă ? ” Florile n u formează fructe pentru că nu are loc procesul de fecundare, adic ă polenul dintr-o floare desi este foarte abundent , el nu este capabil să fecundeze ovulele propriei flori, datorită fenomenului , numit de oamenii de ş tiin ţă AUTOSTERILITATE

10. Soiuri autofertile polenul lor poate fecunda propria floare, o altă floare din acelaşi pom sau din alt pom Soiuri autosterile polenul lor nu poate fecunda propria floare sau o altă floare din acelaşi pom sau din alt pom, polenizarea acestor flori realizându-se cu polenul altui soi Soiuri intersterile Florile soiurilor intersterile n u se polenizează reciproc între ele , dar fiecare participă la polenizarea celui de-al treilea soi .

11. Polenizarea soiurilor autosterile şi intersterile reprezintă un eveniment foarte important în cadrul ciclului de productie, dar foarte neglijat de numeroşi pomicultori, pe baza principiu lui “ POLENIZAREA SE REALIZEAZĂ DE LA SINE ” Acceptarea faptului că polenizarea lor reprezintă un eveniment critic, îl constituie cunoaşterea interdependenţei dintre procesele de fecundare şi polenizare mai precis cunoasterea faptului ca P olenizarea nu conduce la formarea fructelor, dac ă nu sunt asigurate condi ţ iile de fecundare

12. Serviciul de pol e nizare cu ajutorul albinelor melifere nu const ă î n mod exclusiv î n a duce stupii î n tr-o liv adă Serviciul de polenizare e ste un serviciu cu cerin ţ e tehnice deosebite, de care nu se poate face total abstrac ţ ie, f ă r ă a se compromite rezultatul . Este o problem ă de anotim p şi de specializare ş i, mai mult dec â t orice, de cerin ţ ele particulare ale apiculturii ş i agriculturii. Chiar si in prezenta albinelor, frumoasele buchete florale nu formează fructe , dac ă planta ţ ia pomicolă nu dispune de condi ţ ii ideale de polenizare si fecundare

13. Pentru ca albinele melifere să nu fie acuzate de o polenizare insuficientă, cu toate că ele muncesc fără încetare, este responsabilitatea apicultorului să se asigure că nu vor munci în zadar Înainte de a încheia contractul de polenizare, orice apicultor trebuie să se asigure că polenul din plantaţie corespunde cantitativ şi calitativ Calitativ (ca viabilitate a polenului) Cantitativ (ca intensitate de polenizare)

15. Dar, nu uitaţi, că cel mai mare duşman al polenizării şi singurul care nu poate fi controlat este VREMEA În condiţii climatice defavorabile, cu perioadă ploioasă şi temperaturi scăzute, este afectată atât viabilitatea polenului cât şi activitatea polenizatoare a albinelor melifere