1. Ministerul Sănătăţii din România
Domnului Ministru Cseke Attila
Bruxelles, 26 aprilie 2010
Domnule Ministru,
În calitate de europarlamentar, membră a Comisiei pentru mediu, sănătate
publică şi siguranţă alimentară a Parlamentului European doresc să vă supun atenţiei o
temă extrem de importantă şi în acelaşi timp îngrijorătoare, ce face obiectul a numeroase
sesizări şi scrisori pe care le primesc la biroul parlamentar. Mulţi cetăţeni români,
precum şi ONG-uri din ţară şi din spaţiul comunitar solicită din partea autorităţilor o
mai mare atenţie acordată problemei infertilităţii.
După cum bine cunoaşteţi, rata natalităţii în România este în continuă scădere,
îmbătrânirea demografică fiind un proces în plină expansiune. El este semnalat în
diferite documente şi rapoarte ale Comisiei Europene, ale Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii, dar şi în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi
Demografice din România.
Poate pentru că scăderea natalităţii nu este un fenomen tocmai recent şi poate
pentru că el are un grad ceva mai ridicat de abstractizare, ne-am obişnuit cu toţii cu o
realitate pe care uneori nici nu o percepem. Cifrele însă ne arată adevărata dimensiune a
problemei cu care societatea românească se confruntă: numărul de nou născuţi a scăzut,
din 1990, cu 32%, iar rata de fertilitate a coborât şi ea de la 1,8 copii născuţi de o
femeie în cursul vieţii sale fertile, la 1,3. Această ultimă valoare este extrem de scăzută
şi nu asigură înlocuirea generaţiilor.
Evident, cauzele acestei involuţii sunt multiple, iar infertilitatea are din păcate
un rol tot mai pregnant în accentuarea acestei stări negative de lucruri. Procentul
cuplurilor care se confruntă cu problema infertilităţii este în creştere, atât la nivel
mondial, cât şi în România. Studiile efectuate atestă faptul că una din şase persoane
(bărbaţi sau femei) suferă de o formă sau alta de infertilitate. În spatele acestei boli
recunoscute ca atare de Organizaţia Mondială a Sănătăţii se află factori favorizanţi
extrem de diverşi, de la cei genetici, până la fumat şi alimentaţia nesănătoasă, de la
radicalii liberi până la stresul cotidian şi deficienţele nutriţionale.

2. Deşi în România procedurile de reproducere asistată se efectuează cu succes, multe
cupluri care se confruntă cu dificultăţi în a obţine o sarcină pe cale naturală nu au acces
la ele. Ştiu că ministerul pe care îl conduceţi derulează în 2010 un program pilot prin
care susţine, de la bugetul de stat, costurile necesare procedurilor de fertilizare in vitro
pentru 250 de tinere cupluri. În actualul context economic, a limita numărul de
beneficiari poate fi o soluţie de înţeles, chiar şi pentru cei mai puţin norocoşi ce nu vor
prinde lotul celor 250. Cu toate acestea, îmi doresc şi sper să fiţi în asentiment cu mine,
că această situaţie trebuie să fie una temporară. De aceea, fac pe această cale un apel
către dumneavoastră pentru a acorda acestui program importanţa majoră pe care o are şi
îmi exprim convingerea că veţi face tot ceea ce vă stă în putinţă pentru ca el să fie
extins cât mai repede posibil.
Pentru a putea veni cât mai prompt şi mai eficient în întâmpinarea solicitărilor,
rugăminţilor şi întrebărilor care îmi sunt adresate de către foarte mulţi români şi
reprezentanţi ai societăţii civile, vă rog călduros să îmi oferiţi câteva informaţii despre
stadiul în care se află la ora actuală programul-pilot FIV.
În egală măsură, doresc să subliniez un aspect pe care, fără îndoială, şi
dumneavoastră, dar şi specialiştii din ministerul Sănătăţii îl cunoaşteţi. Este vorba
despre nevoia dublării acestui sprijin pe care statul îl acordă cuplurilor care se confruntă
cu dificultăţi în a obţine o sarcină pe cale naturală cu o serie de proiecte şi programe
vizând informarea şi educarea tinerilor în legătură cu problema infertilităţii şi a
factorilor de risc. Programul FIV este extrem de important şi de necesar, dar el
acţionează în primul rând asupra cauzelor, nu şi a efectelor care contribuie la instalarea
bolii. Îmi exprim aşadar convingerea că ministerul va face mai multe lucruri în această
privinţă.
În final, vă rog să primiţi disponibilitatea mea de a vă sprijini în demersurile
întreprinse şi de a colabora în problemele ce ţin de susţinerea şi promovarea politicilor de
sănătate publică.
Vă mulţumesc!
Cu încredere,
Elena Oana Antonescu,
Membru al Parlamentului European