12. noapte de varã luna trecând printre nori în ceasca de ceai
13. Deosebita simplitatea si fluenta spunerii. Firescul care ajuta reveria sa treaca dincolo de o banala oglindire. Nimic nu pare sa impiedice transferul macrocosmosului in spatiul primitor si cald al cestii. Verosimilul permeabilitatii este deja mai puternic decit realul separatist. Sugestia acelei “ treceri“ d elicate , fara efort , printre nori deschide un spatiu osmotic generos pentru sufletul contemplativ. Exista un fel de continuitate magica intre atmosfera visatoare a noptii de vara si aroma ceaiului lunatic. Sorbind miraculoasa infuzie , sufletul se dilata asimilind intregul lumii.