2. Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui
Iuda un legamant nou.
Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am
apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat,
macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul.
Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel in zilele acelea,
zice Domnul:
Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor; si Eu voi fi
Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
(Ieremia.31:31-34)
3. Ce este un legamant?
• un acord stabilit între două părţi în baza unor promisiuni făcute fie de
una dintre părţi, fie de ambele.
În primul tip, ambele părţi implicate
îşi exprimă consimţământul faţă de
termenii contractului şi fac anumite
promisiuni, jurăminte, angajamente
În cazul celui de-al doilea tip, una dintre
părţi iniţiază acordul, precizând
angajamentele şi obligaţiile care nu se
negociază, iar cealaltă parte este invitată
să intre în acest acord.
Există două tipuri mari de acorduri.
4. NECONDITIONATE
INDIFERENT DE
ASCULTAREA SAU
NEASCULTAREA LUI
ISRAEL, DUMNEZEU TOT
VA ÎNDEPLINI
Avraamic,
Davidic
Mozaic
Palestinian sau
Deuternomic,
CONDTIONAT
ADICĂ ACEST LEGĂMÂNT VA ADUCE
FIE BINECUVÂNTARE, FIE
BLESTEM, ÎN FUNCȚIE DE
ASCULTAREA SAU NEASCULTAREA
LUI ISRAEL.
BIBLIA VORBEȘTE DESPRE ȘAPTE
LEGĂMINTE
Adamic,
Noetic
Cel nou
UNIVERSALE
SUNT ÎNCHEIATE ÎNTRE
DUMNEZEU ȘI OMENIRE
5.
6. A. EXEMPLUL 1: LEGĂMÂNTUL LUI NOE
(GENEZA 8-9)
1. Promisiune – „Nu voi mai nimici niciodată pământul” (Geneza
9:1-11).
2. Jertfă sau sânge – Noe a oferit o jertfă (Geneza 8:20-21).
3. Semn sau sigiliu – Dumnezeu a pus curcubeul în nori
(Geneza 9:12-17).
4. Sărbătoare – Nu este menționat în mod specific.
5. Sanctuarul – Pământul curățit va fi locul unde legământul va fi
împlinit.
• 1. Promisiune – „Vă voi da o inimă nouă și vă voi pune un
duh nou înăuntrul vostru” (Ezechiel 36:26; Ier. 31:31-34;
Ioan 7:37-37; 14:15-17; 16:5-15).
• 2. Jertfa sau Sânge – Sângele lui Hristos a fost vărsat
pentru a ratifica legământul (Luca 22:20).
• 3. Semn sau Sigiliu – Duhul Sfânt dinăuntru (Ioan 14:17;
Efeseni 1:13-14).
• 4. Sărbătoarea – Sărbătoarea împărtășirii (I Cor. 11:23-
26).
• 5. Sanctuarul – Biserica, templul Dumnezeului celui viu
(Efes. 2:20-22; Evr. 3:6).
NOUL LEGĂMÂNT
CARE SUNT ELEMENTELE PRINCIPALE ALE
LEGĂMINTELOR DIVINE?
7. 1. Legământul edenic
Gen. 1:28-30.
Să umple
pământul cu
urmaşii lor
Să supună
pământul pentru
folosul omului
Să aibă stăpânire
peste regnul
animal
Să mănânce
plante şi fructe
Să lucreze şi să
păzească
grădina
Să nu mănânce
fructul pomului
cunoştinţei binelui
şi răului
Să fie supus
pedepsei încălcării
acestei interziceri:
moartea
8. 2. Legământul Adamic
Geneza 3:14-29.
Şarpele, unealta lui Satan, este blestemat
Răscumpărătorul este promis, vs. 15
Femeia va avea mai multe sarcini, vs. 16
Femeia va avea multe dureri legate de a fi mamă,
Femeia va avea bărbatul ca şi cap peste ea, vs. 16
Pământul este blestemat, vs. 17
Viaţa omului va fi una de tristeţe, vs. 17
Munca uşoară din grădină devine o mare povară,
Sfârşitul obişnuit al omului va fi moartea fizică,
12. a. O mare naţiune va ieşi din Avraam:
– ca nisipul – Gen. 13:16; Ioan 8:37
– ca stelele – Ioan 8:39; Rom. 4:16, 17; 9:7; Gal. 3:6, 7, 29
b. Binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu pentru Avraam
i. Binecuvântări temporale – Gen. 13:14-17; 15:18; 24:34-45
ii. Binecuvântări spirituale – Gen. 15:6; Ioan 8:56
iii. Avraam va avea un nume mare – creştinii, evreii şi musulmanii toţi îl
cinstesc pe Avraam
iv. Avraam va fi o binecuvântare – Gal. 3:13-14
v. Dumnezeu a promis că va proteja şi se va îngriji de sămânţa firească
a lui Avraam, Gen. 12:3
vi. Promisiunea unei ţări mari copiilor lui Avraam, Gen. 15:7, 14-16
13. 4. Legământul palestinian
Deut. 29:1-30:10
a. Acest legământ este în plus faţă de legământul Legii, Deut. 29:1
b. Naţiunea Israel nu a posedat niciodată ţara sub legământul avraamic, nici nu a posedat vreodată întregul
teritoriu promis, compară Gen. 15:18 cu Numeri 34:1-12
c. Neascultarea rezultă în dispersie, Deut. 30:1; 28:63-68
d. Este promisă pocăinţa ulterioară, în vremea dispersiei, 30:2
e. Întoarcerea Domnului este promisă, 30:3
f. Restaurarea Israelului în ţara promisă, 30:5
g. Convertirea naţională a Israelului, 30:6
h. Judecarea opresorilor Israelului, 30:7
i. Prosperitate naţională, 30:9
j. Legământul este condiţionat, 30:10
15. a. Poruncile – voia neprihănită a lui Dumnezeu, Ex. 20:1-26
b. Judecăţile – guvernarea viaţa socială a Israelului, Ex. 21:1-24:11
c. Rânduielile – guvernarea vieţii religioase a Israelului, Ex. 24:12-31:18
d. Aceste trei elemente formează „Legea”, aşa cum este folosită în Noul Testament, Mat. 5:17, 18; Luca 16:16;
14:44; Ioan 1:17, etc.
e. Poruncile erau o slujbă aducătoare de condamnare şi de moarte – 2 Cor. 3:7-9
f. Rânduielile dezvăluie multe tipuri ale lui Cristos ce avea să vină – văzut cel mai bine în Marele Preot care a făcut
ispăşire sau acoperire pentru păcat în fiecare an, în contrast cu Cristos care a terminat totul sacrificându-se pe Sine,
Evr. 10:10-14
g. Creştinul nu este sub legământul mozaic, care este un legământ al faptelor, ci sub legământul harului, Rom. 3:21-
28; 6:14, 15; Gal. 2:16; 3:10-14, etc.
17. a. Pe acest legământ se bazează marea împărăţie a lui Cristos, „născut din sămânţa lui David, în ce
priveşte trupul”, Rom. 1:3
b. Acest legământ asigură o „casă” sau posteritate davidică, 2 Sam. 7:16; 2 Cr. 21:7; Zah. 12:8, 10
c. Acest legământ asigură un „tron”, sau autoritate regală, 2 Sam. 7:16; 1 Împ. 2:45; Isa. 9:7
d. Acest legământ asigură o împărăţie, o sferă de domnie, 2 Sam. 7:16
e. Acest legământ asigură o împărăţie veşnică – „pe vecie”, 2 Sam. 7:16
f. Acest legământ are o singură condiţie: neascultarea de partea familiei lui David va aduce
pedepsirea, dar legământul va rămâne în picioare, 7:13-16; Ps. 89:20-37; Luca 1:31-33; Fapte 2:29-
32; 15:14-17
19. a. Noul Legământ este mai bun decât cel mozaic în efectele sale (Evr. 7:19; Rom. 8:3, 4)
b. Noul Legământ este întemeiat pe promisiuni mai bune – adică necondiţionate – Evr. 8:10, 12
c. Sub legământul mozaic, ascultarea era determinată de frică, Evr. 2:2; 12:25-27
d. Noul Legământ aduce ascultare de bunăvoie, din minte şi inimă (Evr. 8:10)
e. Noul Legământ asigură descoperirea personală a Domnului fiecărui credincios, Evr. 8:11
f. Noul Legământ şterge în totalitate păcatul, Evr. 8:12; 10:17
g. Noul Legământ se bazează pe o lucrare de răscumpărare realizată, Mat. 26:27, 28; Evr. 9:12-15;
Evr. 9:18-28
h. Noul Legământ asigură perpetuarea, convertirea şi binecuvântările viitoare ale Israelului, Ier.
31:31-40.
Editor's Notes
Legămintele se întemeiază pe nişte promisiuni. De altfel, cuvântul „legământ” este sinonim cu „promisiune”, „angajament”.
În momentul încheierii unui acord, este de aşteptat ca persoana care promite că va face un anumit lucru să aibă capacitatea de a-l aduce la îndeplinire.
Mai simplu, legământul poate fi definit ca un acord stabilit între două părţi în baza unor promisiuni făcute fie de una dintre părţi, fie de ambele.
Există două tipuri mari de acorduri.
În primul tip, ambele părţi implicate îşi exprimă consimţământul faţă de termenii contractului şi fac anumite promisiuni, jurăminte, angajamente. Exemple: legământul de căsătorie, contractul de fuziune a două companii, un contract de vânzare-cumpărare.
În cazul celui de-al doilea tip, una dintre părţi iniţiază acordul, precizând angajamentele şi obligaţiile care nu se negociază, iar cealaltă parte este invitată să intre în acest acord. Exemplu: un contract de şcolarizare. În ambele cazuri, fiecare parte are dreptul să se retragă, însă, de regulă, va suporta anumite consecinţe (cel care nu îşi achită împrumutul ipotecar pierde casa, cetăţeanul care refuză să achite taxele este dat în judecată).
De regulă, legământul era pecetluit cu cel puţin un simbol. Astăzi, pentru astfel de contracte se face un act care se semnează şi pe care se pune o ştampilă. În cazul căsătoriei, cuplul primeşte un certificat de căsătorie. Actul întocmit, certificatul acesta nu este legământul în sine, ci este (în)semnul intrării într-un anumit legământ, este dovada palpabilă a încheierii unui contract.
Un legământ e o înțelegere între două părți. Sunt două tipuri de legăminte de bază: condițional și necondițonal. Un legământ condițonal sau bilateral e o înțelegere care obligă ambele părți la îndeplinirea lui. Ambele părți cad de acord să îndeplinească anumite condiții. Dacă vreuna dintre părți nu reușește să-și îndeplinească responsabilitățile, legământul este rupt și niciuna dintre părți nu trebuie să îndeplinească așteptările legământului. Un legământ necondițional sau unilateral e o înțelegere între două părți, dar numai una dintre cele două părți trebuie să facă ceva. Nimic nu se cere celeilalte părți.
Hadrian imapratul romei pe la 135 dH a dat denumirea de palestina care provenea de la filisteni ca sa batocoreasca poporul Israel. De aceea multi nu accepta sa numin leamantul Palestinian ci deuternimic
Toate legămintele lui Dumnezeu au trei până la cinci elemente commune
Toate legămintele au un aspect simbolic pentru ele.
Majoritatea elementelor fiecărui legământ indică și sunt împlinite în elementele Noului Legământ.
De exemplu, sângele legămintelor indică în mod invariabil către Hristos și vărsarea lui sacrificială de sânge pe Calvar.
În acest legământ, bărbatul şi femeia erau responsabili să:
a. Să umple pământul cu urmaşii lorb. Să supună pământul pentru folosul omuluic. Să aibă stăpânire peste regnul animald. Să mănânce plante şi fructee. Să lucreze şi să păzească grădinaf. Să nu mănânce fructul pomului cunoştinţei binelui şi răuluig. Să fie supus pedepsei încălcării acestei interziceri: moartea
Legământul adamic poate fi gândit în două părți: legământul edenic (inocența) și legământul adamic (harul) (Genesa 3.16-19).
Legământul edenic se găsește în Genesa 1.26-30, 2.16-17. Legământul edenic evidenția responsabilitatea omului vizavi de creație și directiva lui Dumnezeu cu privire la pomul cunoștinței binelui și răului.
Legământul adamic includea blestemele rostite împotriva omenirii datorită păcatului lui Adam și al Evei, precum și purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu privire la acel păcat (Genesa 3.15).
Legământul noetic era un legământ necondițional între Dumnezeu și Noe (în mod specific) și omenire (în general).
După potop, Dumnezeu a promis omenirii că nu va mai nimici niciodată viața de pe pământ cu un potop (vezi Genesa capitolul 9).
Dumnezeu a dat curcubeul ca semn al legământului, o promisiune că pământul întreg nu va mai fi niciodată inundat și o aducere-aminte a faptului că Dumnezeu poate și va judeca păcatul (2 Petru 2.5).
Legământul avraamic (Genesa 12.1-3, 6-7, 13.14-17, 15, 17.1-14, 22.15-18). În acest legământ, Dumnezeu îi promite multe lucruri lui Avraam. El promite personal că îi va face un nume lui Avraam (Genesa 12.2), că Avraam va avea mulți urmași fizici (Genesa 13.16) și că va fi tatăl unei mulțimi de popoare (Genesa 17.4-5). Dumnezeu face, de asemenea, promisiuni privitoare la o națiune numită Israel. Dealtfel, hotarele geografice ale legământului avraamic sunt arătate de mai multe ori în cartea Genesa (12.7, 13.14-15, 15.18-21). O altă prevedere din legământul avraamic este că familiile lumii vor fi binecuvântate prin linia fizică a lui Avraam (Genesa 12.3, 22.18). Aceasta este o referire la Mesia, care avea să vină pe linia lui Avraam.
Trebuie observat, dacă se vrea a se înţelege corect acest legământ, că nu a existat nici o condiţie impusă lui Avraam.
Dumnezeu a afirmat ce va face pentru şi prin Avraam, iar la manifestarea publică a legământului, Avraam a dormit.
Astfel, acest legământ este văzut a fi unul necondiţionat, fără obligaţii plasate asupra lui Avraam, pentru a face să se împlinească aceste lucruri.
Legământul palestinian (Deuteronomul 30.1-10). Legământul palestinian dezvoltă aspectul referitor la țară care a fost detaliat în legământul avraamic.
Potrivit termenilor acestui legământ, dacă poporul nu asculta, Dumnezeu urma să-i împrăștie în toată lumea (Deuteronomul 30.3-4), însă El urma să restaureze în cele din urmă națiunea (versetul 5).
Când națiunea va fi restaurată, atunci ei Îl vor asculta în mod perfect (versetul 8) și Dumnezeu îi va face să prospere (versetul 9).
Legământul mozaic (Deuteronomul 11 și altele). Legământul mozaic era un legământ condiționat, care fie aducea binecuvântarea directă a lui Dumnezeu pentru ascultare, fie blestemul direct al lui Dumnezeu pentru neascultare peste națiunea lui Israel. Parte din legământul mozaic au fost Cele Zece Porunci (Exodul 20) și restul Legii, care conținea 600 de porunci – în mare 300 pozitive și 300 negative. Cărțile istorice ale Vechiului Testament (Iosua-Estera) detaliază felul în care Israelul fie a reușit să asculte de Lege, fie a eșuat în mod mizerabil să o împlinească. Deuteronomul 11.26-28 prezintă în detaliu tema binecuvântării și a blestemului.
Legământul davidic (2 Samuel 7.8-16) dezvoltă aspectul „seminței" din legământul avraamic.
Promisiunile făcute lui David în acest pasaj sunt semnificative.
Dumnezeu promite că linia genealogică a lui David va dăinui veșnic și că împărăția lui nu va trece niciodată în mod permanent (versetul 16).
În mod evident, tronul davidic nu a fost tot timpul în funcție.
Totuși, va exista un timp în care cineva din linia lui David va sta din nou pe tron și va domni ca Împărat. Acest Împărat viitor este Isus (Luca 1.32-33).
Legământul cel nou (Ieremia 31.31-34). Legământul cel nou este un legământ făcut mai întâi cu națiunea lui Israel și, în cele din urmă, cu întreaga omenire.
În legământul cel nou, Dumnezeu promite să ierte păcatul și va exista o cunoaștere universală a Domnului.
Isus Cristos a venit să împlinească Legea lui Moise (Matei 5.17) și să creeze un nou legământ între Dumnezeu și poporul Său.
Acum că ne aflăm sub legământul cel nou, atât evreii, cât și neamurile pot fi libere de pedeapsa Legii.
Acum ni se dă șansa să primim mântuirea ca pe un dar fără plată (Efeseni 2.8-9).