1. 12 TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 44 27 SEPTEMBRIE 2007
«
Alzheimer este o boalã ºi nu o
manifestare a vîrstei înaintate. Boala e
incurabilã ºi distruge treptat celulele
creierului. Schimbãrile sînt la început
imperceptibile. Omul oboseºte mai
uºor, se enerveazã repede sau e trist.
Gãseºte greu cuvintele ºi uitã lucruri,
dînd la început vina pe evenimente ºi
oameni. În cîþiva ani, puþini, omul bol-
nav se întoarce la condiþia de copil de
cîteva luni. Sînt afectate celulele ner-
voase care rãspund de memorie ºi de
luarea deciziilor: ceea ce omul
gîndeºte, exprimã sau îºi aminteºte
devine o problemã.
Oricine poate suferi de Alzheimer,
indiferent de sex, stil de viaþã sau e-
ducaþie, însã statisticile aratã cã riscul
creºte odatã cu înaintarea în vîrstã,
persoanele cele mai predispuse afec-
þiunilor de acest gen fiind cele trecute
de 60 de ani. În medie, o persoanã
bolnavã de Alzheimer trãieºte 8-10
ani dupã apariþia primelor simptome,
dar existã ºi oameni care, diagnosti-
caþi ºi trataþi în stadiile incipiente ale
bolii, pot trãi încã 20 de ani.
Despre una din bolile medicinei clujene
ANCA GEORGESCU
georgescu@ftr.ro
CONFERINÞÃ SAU CONSUL-
TAÞIE / Conferinþadepresãsingurã
e suficientã pentru un diagnostic
trist, pe alocuri disperat: majoritatea
celor prezenþi sînt oameni care au
sau au avut în familie bolnavi cu
Alzheimer. Presã, puþinã spre deloc.
Organizatorii inimoºi primesc în-
trebãri din partea celor care au acasã
un om care uitã. Din primul rînd, o
doamnã întreabã timid dacã poate sã
vorbeascã ºi spune cã nu mai ºtie ce
sã facã ºi de-asta a venit: mama ei
are 83 de ani ºi are Alzheimer.
Doamna lucreazã la o creºã ºi cînd se
întoarce acasã îºi gãseºte mama pe
jos. Tot pe jos e ºi mîncarea; patul,
ud. Doamna aflã abia la conferinþa
de presã cã pentru evaluarea handi-
capului provocat de boalã, medicul
din Comisia de evaluare a persoane-
lor cu handicap vine acasã, e obliga-
þia lui. Doamna mai aflã cã poate
merge în Piaþa Muzeului, la numã-
rul 3, sã întrebe tot felul de lucruri ca
sã facã faþã situaþiei mai uºor. ªi da,
ar putea primi gratuit scutece pen-
tru adulþi. Se liniºteºte.
O altã doamnã pune multe între-
bãri despre medicamente. Detaliat,
ºtiinþific; ce dozã, din ce medicament,
mai existã ºi altele? Descrie cazul
mamei, ca la doctor. Un doctor îi
rãspunde pe larg. Ca la cabinet.
Singura care pare sã-ºi dea seama de
ridicolul, dacã nu de dramatismul
situaþiei, este Nicoleta Molnar, direc-
torul adjunct al Direcþiei generale de
asistenþã socialã ºi protecþie a copilu-
lui. Care pune ºi diagnosticul final:
„Ne lipseºte informarea. Pentru ca
cineva sã ajungã undeva trebuie sã i
se spunã cã acel undeva existã.
Statisticile pe care le avem nu sînt
reale. Oamenii nu se duc la doctor
pentru cã nu ºtiu. Resurse existã,
dar ele încã nu rãspund. Iar resurse
înseamnã primãrii ºi medicii de fa-
milie.”
MEDICIIDEFAMILIEABSENÞI/
Numai absenþi pot fi, dacã nu incom-
petenþi, nepãsãtori, funcþionari.
Altfel oamenii n-ar fi singuri ºi dis-
peraþi. Nici un aparþinãtor din cei
prezenþi nu aminteºte atunci cînd îºi
povesteºte cazul, de medicul de fami-
lie. În schimb povesteºte din ce cãrþi
a citit despre boalã ºi cum a învãþat
sã schimbe scutecul mamei, de pe
ambalaj. Sau cum soþul murise deja
cînd ea, soþia a reuºit sã înþeleagã cã
era o boalã ceea ce avea soþul ºi nu o
toanã care a durat cîþiva ani ºi nici o
problemã cu memoria, provocatã de
bãtrîneþe. Oamenii care îngrijesc un
bolnav cu Alzheimer aratã la fel: sînt
livizi, se uitã mult în gol, vorbesc
încet. Cine se pricepe spune cã mai
afectaþi decît bolnavul sînt oamenii
din jurul lui.
21 septembrie a fost Ziua Internaþionalã Alzheimer. Ocazie cu
care Direcþia generalã de asistenþã socialã ºi protecþie a copilului
a organizat o conferinþã de presã, alãturi de filiala clujeanã a
Societãþii Române Alzheimer ºi cîþiva medici timizi care pãreau
sã se întrebe ce cautã acolo. A fost vorba despre uitare. Nu despre
cum uitã bolnavul de Alzheimer, ci despre cum uitãm noi de el.
Cu condiþia sã fi ºtiut vreodatã. Nu e timpul pierdut...
Medicina a uitat de Alzheimer
sau abia acum aflã?
70% din cazurile de
Alzheimer din mediul rural
nu sînt diagnosticate.
E un dezastru. Oamenii se
trateazã de Alzheimer
cu ceai de sunãtoare.
Dr. Radu Ciurea,
medic psihiatru
Zoltan Ban Someºfãlean (foto): „Eu sînt singurul
preºedinte de filialã a Societãþii Române Alzheimer
care nu e doctor. M-am implicat pentru cã am vãzut
cu ochii mei, în familie, ce înseamnã Alzheimer.
Soacra mea era un om bãtrîn obiºnuit, locuia în casa
ei de la þarã, la cîþiva kilometri de Cluj. Noi, copiii,
mergeam sã o vizitãm. Mai des sau mai rar, cum fac
copiii. La un moment dat ceva nu mai era în regulã,
se întîmplau prea multe. Primea pensia, nu mai ºtia
unde a pus-o. Veneau facturile, rãmîneau neplãtite,
nu mai gãseam nici facturile, nici banii. Veneau oa-
meni din sat sã-i cearã bani, le dãdea, nu mai ºtia cui
ºi ce a dat. Strîngea lucruri din casã, le punea în mij-
locul camerei. Asta am putut vedea la început. Am
luat-o frumos de mînuþã ºi am adus-o la Cluj, unde i
s-a pus diagnosticul: Alzheimer.
Am zis cã nu-i nimic, o sã avem grijã de ea ca de
orice bãtrîn. Dar n-a fost chiar aºa. Boala e un dezastru:
omul nu are nimic cu inima, cu rinichii, cu ficatul, fizic
rãmîne un om normal. N-are nimic ºi totuºi se topeºte,
sefacecaolegumã.Soacrameaeraopersoanãactivã.
Pleca sã se plimbe, dar a trebuit sã o cãutãm cu Poliþia
ca sã o aducem înapoi. Azi mînca, mîine refuza sã
mãnînce sau sã-ºi ia medicamentele. Vroia sã se
arunce de la balcon. Vroia sã plece sã-ºi caute pãrinþii,
morþi de treizeci de ani. Am crezut cã dacã o aducem
sãsteacunoi,osãfiebine,daramfostdepãsiþidesitu-
aþie. A fost foarte greu sã decidem sã o internãm, pen-
tru cã ºi eu ºi soþia mea ne autoacuzam cã o pãrãsim,
cã e un bãtrîn normal care e dificil ca un copil mic ºi cu
caretrebuiesãairãbdareºinoinuaveam.Darnuºtiam
cu ce sã avem rãbdare. ªi aparþinãtorul începe sã cadã,
nu mai ºtii ce sã îi spui, ce sã faci. Omul bolnav e trist,
vrea sã facã ceva ºi nu ºtie ce sau nu vrea sã facã nimic.
Îþi pierzi capul, simþi cã înnebuneºti alãturi de el. Am
aºteptat doi ani pînã am dus-o la Beclean, nu la un azil
de bãtrîni, ci la o rezidenþã, aºa se cheamã, e un fel de
spital de recuperare. Mã bucur cã am dus-o pentru cã
altfel o pierdeam într-un an de zile, dacã rãmînea în
grijanoastrã.Nupentrucãnuamfivrut,cipentrucãnu
ºtiamceseîntîmplã,decinuºtiamcesãfacem.
La sat, cea mai mare problemã e jena: oamenilor
careauînfamilieunastfeldebolnavleeruºinedevecini,
sã nu vadã un nebun sau sã nu-i considere ºi pe ei viitori
nebuni, cã astea sînt vãzute aºa, ca niºte boli ciudate pe
carelemoºteneºtisaucucaretepedepseºteDumnezeu.
Fie nu se duc la doctor, fie, mai rãu, doctorul nu le dã tri-
miteremaideparte,launspecialist,ecaºicumnus-arºti
sau ar fi normal sã se întîmple aºa cu un om bãtrîn.
Oamenii ascund boala, chiar cînd ea devine evidentã. În
grupul nostru de suport de la filiala Societãþii Alzheimer
din Cluj am impus la un moment dat condiþia asta: sã
scãpãm de haina de jenã, pentru cã altfel nu se poate.
Astaeproblemaceamaimare:sistemulpopulardejenã”.
Societatea Românã Alzheimer, Filiala Cluj
Str. Teleorman 25, Cluj-Napoca
Tel. 0264 462 275
Direcþia generalã de asistenþã socialã ºi pro-
tecþia copilului Cluj
- Centrul de informare ºi consiliere organizeazã
grupuri de suport pentru bolnavi ºi cei care îi îngrijesc
în fiecare miercuri de la ora 10 -
Pþa Muzeului 3, Cluj-Napoca
Tel. 0264 594 941
În 1906 medicul Alois Alzheimer vorbeºte într-o conferinþã a psihia-
trilor germani, pentru prima datã, despre o formã particularã de îmbol-
nãvire nervoasã în care masa creierului se micºoreazã. Din 1910 boala
se numeºte Alzheimer.
Fiecare al zecelea om trecut de 65 de ani ºi aproape jumãtate din
oamenii trecuþi de 85 de ani au Alzheimer. În lume, între 15 ºi 25 de
milioane de vîrstnici sînt afectaþi de demenþã. Boala Alzheimer
reprezintã cea mai întîlnitã formã a acesteia.
„Sã nu-i uitãm pe cei care uitã”
Boalã, nu bãtrîneþe
Sistemul popular de jenã
ESENÞIAL
PRIORITÃÞILEMEDICINEI
EugenNicolãescuasemnatAcordulde
colaborare bienalã între Ministerul
Sãnãtãþii Publice din România ºi Biroul
Regional pentru Europa al Organizaþiei
Mondiale a Sãnãtãþii, pentru anii 2008-
2009. Colaborarea dintre cele douã insti-
tuþiivaaveacaprioritãþi:
medicina de urgenþã, asistenþa medi-
calã primarã, sãnãtatea mintalã ºi sigu-
ranþaproduselordinsînge;
serviciile de sãnãtate publicã, preve-
nireabolilornetransmisibile;
resurselesistemuluidesãnãtate,cuac-
centpeprodusefarmaceutice;
serviciile de sãnãtate materno-infantilã
ºipentruadolescenþi.
OMS va oferi un buget de 308000
USD, iar MSP va pune la dispoziþie per-
sonalul, materialele, consumabilele, e-
chipamenteleºicheltuielilelocalenece-
sare pentru cooperarea tehnicã. Româ-
niaamaibeneficiatdeacorduricuOMS.
Prin Acordul de asistenþã pentru popu-
laþiaafectatãdeinundaþiiîn2004-2005,
România a primit medicamente pentru
10000 de persoane. În 2006-2007, în
cadrul unui acord similar a fost elabo-
ratã strategia naþionalã pentru sãnãtate
mintalã.
MÎNCAREINTERZISÃ
Senatorii au aprobat propunerea le-
gislativã pentru o alimentaþie sãnãtoasã
înunitãþiledeînvãþãmîntpreuniversitar.
Iniþiativavacreacadrullegislativcaresã
permitã stabilirea unei alimentaþii sãnã-
toase în unitãþile de învãþãmînt preuni-
versitar. Vor fi interzise distribuirea, co-
mercializarea sau prepararea alimen-
telor nesãnãtoase, tip ‘’fast food’’ sau
‘’junk food’’, precum ºi promovarea u-
norastfeldeproduseînincintaºcolilor.
Legea denumeºte ca fiind nerecoman-
dat ºcolarilor ºi preºcolarilor un aliment
cu aport substanþial de compuºi cu
efect dãunãtor sãnãtãþii, cum sînt
grãsimile, sarea, zahãrul, îndulcitorii ºi
aditiviialimentari.
Lista cu alimentele nerecomandate
copiilor este întocmitã de Ministerul
Sãnãtãþii, iar inspectoratele ºcolare o
comunicãunitãþilordeînvãþãmînt.Înin-
cinta ºcolilor vor fi interzise comer-
cializarea oricãror alimente din aceastã
listãºicampaniiledepromovareaaces-
torproduse.