1. Introducere
Ca disciplină tehnică electrotehnica este rezultatul
dezvoltării ramurilor fizicii care se ocupă cu fenomenele
electromagnetice. Ea s-a conturat ca disciplină tehnică
independentă odată cu realizarea primelor maşini electrice,
generatoare şi maşini de acţionare.
Dezvoltarea ei se datoreşte unor iluştrii pionieri cum
au fost:
- Galvani şi Volta – inventatorii pilelor electrice
- Amper – descoperitorul legii interac-ţiunii dintre
doi curenţi
- Faraday – legea inducţiei electromag-netice
- Maxwell, Herz – elaboratorii teoriei unitare a
electromagnetismului
- Jacobi – inventatorul primului motor de curent
continuu
- Tesla – descoperitorul câmpului magnetic învârtitor
- Gramme - inventatorul dinamului
- Siemens – creatorul generatorului de curent
alternativ.
- Edison – unul din cei mai activi inventatori
cunoscuţi vreodată.
Conform unei înşiruiri ce nu-şi propune să fie
extansivă, componentele electrotehnicii sunt:
- centralele electrice
- liniile de transport şi reţelele de distribuţiei a
energiei electrice
- aparatele de comutaţie
- utilizatorii energiei electrice
- aparate de măsură şi control
- sisteme de protecţie a instalaţiilor, a liniilor, a
reţelelor de distribuţie, a utili-zatorilor
- automatizarea
- electronica
- calculatoarele
Evident că delimitările acestor componente (domenii)
sunt foarte relative întrepătrun-derile fiind profunde şi
multiple.