Teoria electricității, ca și a magnetismului, este mult mai recentă decât optica sau mecanica. Mirajul electricității a stârnit imaginația oamenilor încă din antichitate. Se pare că primele studii de electricitate au fost efectuate în sec. al VI-lea î.Cr. de Tales din Milet, care a observat că unele substanțe pot atrage corpuri mai ușoare după ce sunt frecate de alte materiale.
Tatiana Danu, Energia din reactiile nucleare.
Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Didactica Fizicii” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (29.X-25.XII.2012).
Moderator - Viorel Bocancea, conferentiar univeristar, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chisinau).
Circuitele oscilante, denumite și circuite acordate în
frecvență, sunt circuite electrice formate din bobine și
condensatoare conectate între ele și în care, printr-un
procedeu oarecare, se injectează energie electrică.
Energia injectată se acumulează în câmpul magnetic al
bobinelor și în câmpul electric al condensatoarelor. Între
elementele reactive de circuit (condensator și bobină) se
desfășoară un schimb continuu de energie, proces care
definește fenomenul oscilatoriu. Fenomenul ce stă la
baza în funcționării circuitelor oscilante este
transformarea periodică și reversibilă a energiei
electrice acumulată de condensator în energie
magnetică acumulată în bobină.
Teoria electricității, ca și a magnetismului, este mult mai recentă decât optica sau mecanica. Mirajul electricității a stârnit imaginația oamenilor încă din antichitate. Se pare că primele studii de electricitate au fost efectuate în sec. al VI-lea î.Cr. de Tales din Milet, care a observat că unele substanțe pot atrage corpuri mai ușoare după ce sunt frecate de alte materiale.
Tatiana Danu, Energia din reactiile nucleare.
Lucrare finala elaborată în cadrul cursului e-learning „Didactica Fizicii” pe platforma de colaborare internaționala www.civicportal.org (29.X-25.XII.2012).
Moderator - Viorel Bocancea, conferentiar univeristar, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chisinau).
Circuitele oscilante, denumite și circuite acordate în
frecvență, sunt circuite electrice formate din bobine și
condensatoare conectate între ele și în care, printr-un
procedeu oarecare, se injectează energie electrică.
Energia injectată se acumulează în câmpul magnetic al
bobinelor și în câmpul electric al condensatoarelor. Între
elementele reactive de circuit (condensator și bobină) se
desfășoară un schimb continuu de energie, proces care
definește fenomenul oscilatoriu. Fenomenul ce stă la
baza în funcționării circuitelor oscilante este
transformarea periodică și reversibilă a energiei
electrice acumulată de condensator în energie
magnetică acumulată în bobină.
2. Scurt istoric
• Efectul Compton a fost descoperit de Arthur Holly Compton în 1923 și
ulterior verificat de studentul său Y. H. Woo (Wu Youxun) în anii care au
urmat. Arthur Compton a primit pentru această descoperire Premiul Nobel
pentru Fizică în 1927.
3. Ce
reprezintă?
În fizică, efectul Compton sau împrăştierea
Compton reprezintă scăderea energiei şi
creşterea lungimii de undă a unui foton de raze X
sau gama, la înteracţiunea acestuia cu materia.
Există şi împrăştierea Compton inversă, unde
fotonului îi creşte energia (scăzându-i lungimea
de undă) la interacţiunea cu materia.
Cantitatea cu care se măreşte lungimea de undă
se numeşte deplasare Compton.
4.
5. Formula deplasării
Compton
Compton a folosit trei formule fundamentale
reprezentând diferitele aspecte ale fizicii clasice și moderne,
combinându-le pentru a descrie comportamentul cuantic al
luminii.
• Lumina ca particulă, anterior observată în efectul
fotoelectric.
• Dinamica relativistă: teoria relativității restrânse
• Trigonometrie: teorema cosinusului
Rezultatul final este Ecuația împrăștierii Compton:
6. Importanta • Experimentul lui Compton a convins fizicienii că
lumina se poate comporta ca un flux de particule a
cărui energie este proporțională cu frecvența
radiației.
