Poemul lui Mihai Eminescu evocă dorința de a fi împreună într-un cadru natural, descriind o întâlnire romantică la izvor. Atmosfera este una de intimitate și visare, cu imagini de flori de tei și armonia naturii. Se subliniază legătura profundă și emoțională dintre cei doi îndrăgostiți.

1. Dorinta De Mihai Eminescu

2. Vino-n codru la izvorul

3. Care tremură pe prund

4. Unde prispa cea de brazde

5. Crengi plecate o ascund.

6. Si în braţele-mi întinse

7. Să alergi, pe piept să-mi cazi,

8. Să-ti desprind din creştet vălul,

9. Să-l ridic de pe obraz.

10. Pe genunchii mei şedea-vei,

11. Vom fi singuri-singurei,

12. Iar în păr înfiorate Or să-ţi cadă flori de tei.

13. Fruntea albă-n părul galben

14. Pe-al meu braţ încet s-o culci,

15. Lăsând pradă gurii mele

16. Ale tale buze dulci.

17. Vom visa un vis ferice,

18. Ingâna-ne-vor c-un cânt Singuratice izvoare, Blânda batere de vânt;

19. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri,

20. Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri.