Sfinţii mucenici Adrian şi Natalia din Nicomidia (26 august/8 septembrie)Stea emy
Sfinţii Adrian şi Natalia au fost soţ şi soţie, ambii provenind din familii foarte mari şi bogate din Nicomidia. Adrian era păgân şi marele Pretor al Nicomidiei. Natalia în ascuns era creştină. Ei erau amândoi tineri şi nu au fost căsătoriţi decât treisprezece luni mai înainte de martiriul lor. Sfinţii Adrian şi Natalia ne sunt nu numai pildă, ci şi ruşinare pentru lipsa noastră de credinţă şi de iubire adevărată de Dumnezeu. Nu pentru că “suntem oameni” nu putem şi noi nici măcar a suta parte din cât au putut ei, ci pentru că nu suntem… creştini adevăraţi… Dar să ne rugăm Sfinţilor mucenici să ne înveţe să fim! Pomenirea lor se face la 26 august, alături de cei 23 creștini uciși împreună cu Sfântul Adrian.
Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus.Glicheria şi-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte şi atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei şi a zis: „Aceasta este candela mea." La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus şi a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită şi aruncată în temniţă. El a pecetluit uşile temniţei, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea şi de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniţă şi i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a deschis uşile temniţei şi a rămas uluit să o vadă pe fecioară vie, sănătoasă, luminoasă şi fericită. După aceasta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămată de el. Dar ieşind vie de acolo, ea a fost în cele din urmă aruncată la lei. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniţă fecioară şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a îndurat cu vitejie multe chinuri. Ea a luat mucenicia cu cinste la anul 177. Din sfintele ei moaşte curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de bolnavi ce sufereau de boli grele.
Sfintele muceniţe, surori şi fecioare Agapia, Hionia şi Irina (†304) (16 apri...Stea emy
Aceste trei muceniţe: Agapia, Hionia şi Irina, erau surori şi au trăit pe vremea crudului împărat Diocleţian, în părţile Tesalonicului. Părinţii lor erau închinători la idoli, dar ele îşi închinaseră viaţa pentru dragostea lui Iisus Hristos, ca şi învăţătorul lor, Sfântul preot Zoil. Deci, fiind prinse, cele trei surori au fost aduse înaintea dregătorului Sisinie. Cu multe ispitiri şi ameninţări le îndemna el să jertfescă idolilor, dar sfintele fecioare îl înfruntau cu îndrăzneală, într-un singur glas, zicând că ele prea măresc pe Domnul Hristos şi se simt fericite să-şi dea viaţa pentru El şi că nici o clipă, nu se gândesc să se închine la idolii păgânilor. Înfuriat de dârzenia împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii. În cântece de laudă şi de mulţumire, cele două fecioare şi-au dat duhul în mâinile Domnului Hristos, ca nişte muceniţe vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre dânsele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dacă nu se leapădă de Hristos şi nu se jertfeşte idolilor. Dar nimic nu a putut să o înspăimânte. Când i s-a spus că are să fie dusă într-o casă de desfrâu, ea a răspuns: "Sunt gata a îndura toate, pentru numele Dumnezeului meu. Că necurăţia, care se face fără de voie, nu se socoteşte păcat la Dumnezeu, ci aduce cunună celui care nu o voieşte". Deci, a fost dusă de doi ostaşi spre casa de desfrâu, dar ajungând la un deal, din rânduiala dumnezeiască, cu o zi înainte de Paşti, unul din ostaşi şi-a încordat arcul şi săgetând-o, Sfânta Irina a fost omorâtă. Şi aşa şi-a dat sfârşitul, numărându-se cu mucenicii.
Sfinţii mucenici Adrian şi Natalia din Nicomidia (26 august/8 septembrie)Stea emy
Sfinţii Adrian şi Natalia au fost soţ şi soţie, ambii provenind din familii foarte mari şi bogate din Nicomidia. Adrian era păgân şi marele Pretor al Nicomidiei. Natalia în ascuns era creştină. Ei erau amândoi tineri şi nu au fost căsătoriţi decât treisprezece luni mai înainte de martiriul lor. Sfinţii Adrian şi Natalia ne sunt nu numai pildă, ci şi ruşinare pentru lipsa noastră de credinţă şi de iubire adevărată de Dumnezeu. Nu pentru că “suntem oameni” nu putem şi noi nici măcar a suta parte din cât au putut ei, ci pentru că nu suntem… creştini adevăraţi… Dar să ne rugăm Sfinţilor mucenici să ne înveţe să fim! Pomenirea lor se face la 26 august, alături de cei 23 creștini uciși împreună cu Sfântul Adrian.
Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus.Glicheria şi-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte şi atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei şi a zis: „Aceasta este candela mea." La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus şi a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită şi aruncată în temniţă. El a pecetluit uşile temniţei, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea şi de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniţă şi i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a deschis uşile temniţei şi a rămas uluit să o vadă pe fecioară vie, sănătoasă, luminoasă şi fericită. După aceasta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămată de el. Dar ieşind vie de acolo, ea a fost în cele din urmă aruncată la lei. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniţă fecioară şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a îndurat cu vitejie multe chinuri. Ea a luat mucenicia cu cinste la anul 177. Din sfintele ei moaşte curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de bolnavi ce sufereau de boli grele.
Sfintele muceniţe, surori şi fecioare Agapia, Hionia şi Irina (†304) (16 apri...Stea emy
Aceste trei muceniţe: Agapia, Hionia şi Irina, erau surori şi au trăit pe vremea crudului împărat Diocleţian, în părţile Tesalonicului. Părinţii lor erau închinători la idoli, dar ele îşi închinaseră viaţa pentru dragostea lui Iisus Hristos, ca şi învăţătorul lor, Sfântul preot Zoil. Deci, fiind prinse, cele trei surori au fost aduse înaintea dregătorului Sisinie. Cu multe ispitiri şi ameninţări le îndemna el să jertfescă idolilor, dar sfintele fecioare îl înfruntau cu îndrăzneală, într-un singur glas, zicând că ele prea măresc pe Domnul Hristos şi se simt fericite să-şi dea viaţa pentru El şi că nici o clipă, nu se gândesc să se închine la idolii păgânilor. Înfuriat de dârzenia împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii. În cântece de laudă şi de mulţumire, cele două fecioare şi-au dat duhul în mâinile Domnului Hristos, ca nişte muceniţe vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre dânsele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dacă nu se leapădă de Hristos şi nu se jertfeşte idolilor. Dar nimic nu a putut să o înspăimânte. Când i s-a spus că are să fie dusă într-o casă de desfrâu, ea a răspuns: "Sunt gata a îndura toate, pentru numele Dumnezeului meu. Că necurăţia, care se face fără de voie, nu se socoteşte păcat la Dumnezeu, ci aduce cunună celui care nu o voieşte". Deci, a fost dusă de doi ostaşi spre casa de desfrâu, dar ajungând la un deal, din rânduiala dumnezeiască, cu o zi înainte de Paşti, unul din ostaşi şi-a încordat arcul şi săgetând-o, Sfânta Irina a fost omorâtă. Şi aşa şi-a dat sfârşitul, numărându-se cu mucenicii.
Sfântul mucenic Sava Gotul de la Buzău (334 – †372) (12 aprilie)Stea emy
Sfântul Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea drept Sava Gotul s-a născut în anul 334 în regiunea Buzăului, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinţi creştini şi a trăit în zona deluroasă a Subcarpaţilor de curbură. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase de acolo. Este celebrat, în cultul român ortodox, la 12 aprilie (deşi apare alteori în dreptul zilei de 18 aprilie), iar conform calendarului romano-catolic, pe 28 aprilie.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Sfântul cuvios Martinian din Cezareea Palestinei († 398) (s.v. 13 februarie /...Stea emy
Sfântul cuvios Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu. La 18 ani s-a retras într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani, primind darul facerii de minuni. Zoe, o femeie desfrânată, îmbrăcată în haine sărăcă-cioase (şi cu cele frumoase în traistă), dorind să-l ducă în ispită, a venit la el. Din milă, cuviosul a primit-o, dar dimineaţă, când s-a trezit, femeia era schimbată şi împodobită. Zoe l-a ispitit pe acesta, dar fiind ceasul când credincioşii veneau la el, a ieşit afară să-i întâmpine. Aşa, harul lui Dumnezeu i-a schimbat gândul, şi făcând el un foc s-a aruncat în el, spunându-şi că focul iadului este mult mai greu de suportat. Atunci, Zoe s-a pocăit iar sfântul a trimis-o la Mănăstirea Sfintei Paula din Betleem. Următorii 10 ani, Martinian i-a trăit pe o in-sulă, dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare, ducându-l la uscat doi delfini. A trăit în pribegie restul vieţii, dându-şi sufletul lui Dumnezeu în bise-rica din Atena, în faţa episcopului. Şi Zoe şi Fotini au dobândit de la Duhul Sfânt semnele sfinţeniei.
Sfântul Martinian şi Zoe - Sfânta cuvioasă Zoe (s.v. 13 februarie / s.n. 26 f...Stea emy
La început Zoe a fost prostituata, cea care 1-a ispitit mai întâi pe Sfântul Martinian (13 februarie). Când 1-a văzut pe nevoitor sărind în foc şi arzându-şi fără milă picioarele spre a lupta în contra patimii, ea s-a căit cu amar şi s-a retras într-o mânăstire din Betleem unde a dus o viaţă de nevoinţă în zăvorâre, luptând cu vitejie pentru curăţirea sufletului ei. Pocăindu-se de toate păcatele ei, Dumnezeu a miluit-o cu darul facerii de minuni.
Ce face Sfântul Vasile în noaptea de Revelion ?Stea emy
După ce praznicul Naşterii Domnului s-a încheiat, Sfântul Vasile cel mare şi-a luat toiagul şi a început să meargă prin cetăţi ca să vadă cine s-a pregătit cu inimă curată şi pentru sărbătoarea sa.
Între icoanele Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul apostol şi evanghelist Luca, scrierile mai vechi, cât şi mai noi, pomenesc şi vestita icoană a Panaghiei Portaitissa (gr: portaitissa, Portăriţa), de la Mănăstirea atonită Iviron. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Iviron, este cea mai iubită şi cinstită icoană din Sfântul Munte Athos, ea se află în paraclisul cel mic, din partea stângă, imediat ce se intră în curte. Conform tradiţiei, Maica Domnului a promis Sfântului Gabriel harul şi mila lui Dumnezeu faţă de călugări atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire. Se crede, de asemenea, că dispariţia icoanei Maicii Domnului „Portăriţa” din Muntele Athos ar fi un semn al sfârşitului lumii. La fel de vestite au fost în Rusia şi cele două copii ale acestei icoane, comandate de patriarhul Nikon iconarilor din Sfântul Munte, prima adusă la Moscova în 1648 şi aşezată într-un paraclis anume zidit pentru ea în Mănăstirea Novodievitchi, iar cea de a doua, adusă după 1655 la Novgorod, în marea biserică a Mănăstirii numită Iverski Bogoroditchni Siviatoezerski. Mai târziu şi alte copii ale acestei icoane, numită de credincioşi “Pravoslavnia iverskaia” şi prăznuită de Biserica rusă în 31 martie, s-au răspândit în număr mare în întreaga Rusie. Chiar şi în zilele noastre, o altă copie a icoanei atonite, aflată azi la Montreal, Canada, zugrăvită pe la 1980, este şi ea făcătoare de minuni, tămăduind mulţi neputincioşi cu untdelemnul înmiresmat care a izvorât din ea şi, mai uimitor, care a izvorât chiar din reproducerile acesteia. Icoana Maicii Domnului este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648) şi marţi în Săptămâna luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos şi recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Sfântul sfinţit mucenic Vlasie şi văduva săracă cu purceluşul ei (s.v. 11 feb...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a fost un episcop în Sevastia (Armenia mare), astăzi Sivas în Turcia şi este prăznuit ca sfânt în Biserica ortodoxă la 11/24 februarie.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Kir Gavriil Protul - Viaţa şi traiul sfinţeniei sale părintelui nostru Nifon,...Stea emy
Kir Gavriil Protul - Viaţa şi traiul sfinţeniei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului care a strălucit între multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească
Sfântul mucenic Sava Gotul de la Buzău (334 – †372) (12 aprilie)Stea emy
Sfântul Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea drept Sava Gotul s-a născut în anul 334 în regiunea Buzăului, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinţi creştini şi a trăit în zona deluroasă a Subcarpaţilor de curbură. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase de acolo. Este celebrat, în cultul român ortodox, la 12 aprilie (deşi apare alteori în dreptul zilei de 18 aprilie), iar conform calendarului romano-catolic, pe 28 aprilie.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Sfântul cuvios Martinian din Cezareea Palestinei († 398) (s.v. 13 februarie /...Stea emy
Sfântul cuvios Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu. La 18 ani s-a retras într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani, primind darul facerii de minuni. Zoe, o femeie desfrânată, îmbrăcată în haine sărăcă-cioase (şi cu cele frumoase în traistă), dorind să-l ducă în ispită, a venit la el. Din milă, cuviosul a primit-o, dar dimineaţă, când s-a trezit, femeia era schimbată şi împodobită. Zoe l-a ispitit pe acesta, dar fiind ceasul când credincioşii veneau la el, a ieşit afară să-i întâmpine. Aşa, harul lui Dumnezeu i-a schimbat gândul, şi făcând el un foc s-a aruncat în el, spunându-şi că focul iadului este mult mai greu de suportat. Atunci, Zoe s-a pocăit iar sfântul a trimis-o la Mănăstirea Sfintei Paula din Betleem. Următorii 10 ani, Martinian i-a trăit pe o in-sulă, dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare, ducându-l la uscat doi delfini. A trăit în pribegie restul vieţii, dându-şi sufletul lui Dumnezeu în bise-rica din Atena, în faţa episcopului. Şi Zoe şi Fotini au dobândit de la Duhul Sfânt semnele sfinţeniei.
Sfântul Martinian şi Zoe - Sfânta cuvioasă Zoe (s.v. 13 februarie / s.n. 26 f...Stea emy
La început Zoe a fost prostituata, cea care 1-a ispitit mai întâi pe Sfântul Martinian (13 februarie). Când 1-a văzut pe nevoitor sărind în foc şi arzându-şi fără milă picioarele spre a lupta în contra patimii, ea s-a căit cu amar şi s-a retras într-o mânăstire din Betleem unde a dus o viaţă de nevoinţă în zăvorâre, luptând cu vitejie pentru curăţirea sufletului ei. Pocăindu-se de toate păcatele ei, Dumnezeu a miluit-o cu darul facerii de minuni.
Ce face Sfântul Vasile în noaptea de Revelion ?Stea emy
După ce praznicul Naşterii Domnului s-a încheiat, Sfântul Vasile cel mare şi-a luat toiagul şi a început să meargă prin cetăţi ca să vadă cine s-a pregătit cu inimă curată şi pentru sărbătoarea sa.
Între icoanele Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul apostol şi evanghelist Luca, scrierile mai vechi, cât şi mai noi, pomenesc şi vestita icoană a Panaghiei Portaitissa (gr: portaitissa, Portăriţa), de la Mănăstirea atonită Iviron. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Iviron, este cea mai iubită şi cinstită icoană din Sfântul Munte Athos, ea se află în paraclisul cel mic, din partea stângă, imediat ce se intră în curte. Conform tradiţiei, Maica Domnului a promis Sfântului Gabriel harul şi mila lui Dumnezeu faţă de călugări atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire. Se crede, de asemenea, că dispariţia icoanei Maicii Domnului „Portăriţa” din Muntele Athos ar fi un semn al sfârşitului lumii. La fel de vestite au fost în Rusia şi cele două copii ale acestei icoane, comandate de patriarhul Nikon iconarilor din Sfântul Munte, prima adusă la Moscova în 1648 şi aşezată într-un paraclis anume zidit pentru ea în Mănăstirea Novodievitchi, iar cea de a doua, adusă după 1655 la Novgorod, în marea biserică a Mănăstirii numită Iverski Bogoroditchni Siviatoezerski. Mai târziu şi alte copii ale acestei icoane, numită de credincioşi “Pravoslavnia iverskaia” şi prăznuită de Biserica rusă în 31 martie, s-au răspândit în număr mare în întreaga Rusie. Chiar şi în zilele noastre, o altă copie a icoanei atonite, aflată azi la Montreal, Canada, zugrăvită pe la 1980, este şi ea făcătoare de minuni, tămăduind mulţi neputincioşi cu untdelemnul înmiresmat care a izvorât din ea şi, mai uimitor, care a izvorât chiar din reproducerile acesteia. Icoana Maicii Domnului este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648) şi marţi în Săptămâna luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos şi recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Sfântul sfinţit mucenic Vlasie şi văduva săracă cu purceluşul ei (s.v. 11 feb...Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a fost un episcop în Sevastia (Armenia mare), astăzi Sivas în Turcia şi este prăznuit ca sfânt în Biserica ortodoxă la 11/24 februarie.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Kir Gavriil Protul - Viaţa şi traiul sfinţeniei sale părintelui nostru Nifon,...Stea emy
Kir Gavriil Protul - Viaţa şi traiul sfinţeniei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului care a strălucit între multe patimi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească
Biserica Sfântului Arhanghel Gavriil din NazaretStea emy
Potrivit tradiţiei ortodoxe din partea locului, Fecioara Maria a primit vestea că va naşte pe Mântuitorul, de la Sfântul Arhanghel Gavriil, în momentul în care aceasta se afla afară, să scoată apă. Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil este ridicată deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria şi aflat în apropierea casei acesteia din Nazaret.
Sfântul Vasile de la Poiana Mărului şi grădina cu minuni din Munţii Buzăului ...Stea emy
În partea muntoasă a Buzăului, la curbura Carpaţilor, acolo unde drumurile se transformă în poteci, există un loc cu o iradiere mistică greu de aşezat în tipare obişnuite: Mănăstirea Poiana Mărului. Ctitorită de cuviosul Vasile, unul din cei mai puternici duhovnici ai monahismului românesc, practicant asiduu al rugăciunii inimii, pe care a aprins-o şi în Muntele Athos, unde a ajuns într-un pelerinaj, catedrala de lemn ascunsă în pădurile neumblate ale Bisocii îşi păstrează şi azi, nestinsă, forţa spirituală. Tot mai mulţi credincioşi iau drumul greu şi ascuns al muntelui pentru a se închina la icoana tăiată cu sabia a Maicii Domnului şi la Crucea de piatră sub care se află osemintele cuviosului rugător.
“Când îţi va fi mai greu, să-l chemi în ajutor pe Sfântul ierarh Nicolae!”Stea emy
Sfântul ierarh Nicolae, arhiepiscopul din Mira Lichiei (6 decembrie, 9 mai şi pe 29 iulie)
Că Sfântul Nicolae este prezent şi lucrător şi astăzi printre noi şi nu a rămas doar un sfânt vechi, despre care să vorbim doar la trecut şi care e îmbrăcat într-o aură legendară sau de basm stau mărturie şi minunile cele noi adunate în cartea alcătuită de Părintele rus Igor Filin, “Noi minuni ale Sfântului Nicolae“, apărută la Editura Sophia, din care şi noi am extras câteva mărturii, spre întărirea credinţei şi a evlaviei noastre către Sfântul ierarh Nicolae.
În timpul împărăţiei nelegiuitului Maximilian locuia în Alexandria fecioara Teo-dora, o tânără aristocrată ce primise educaţie aleasă.
Creştină fiind, Teodora a fost adusă la judecata tribunalelor păgâneşti. Fiind dată multă vreme la torturi sălbatice pentru credinţa ei, cezarul-torţionar a poruncit ca Teodora să fie dusă la casa de desfrânări spre batjocura soldăţeilor lui.
Sfânta Teodora s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o păzească de profanare, în această vreme de ea s-a apropiat soldatul Didim, care i-a spus că şi el este rob al lui Hristos. Acest soldat i-a dat Teodorei hainele lui soldăţeşti şi a eliberat-o, iar el luându-şi asupra strai de femeie a rămas la casa de desfrâu, în locul Teodorei.
Dar descoperit fiind, el a fost arestat şi adus la rândul lui la păgâneasca judecată. El a recunoscut fără teamă că este creştin şi că el a salvat-o pe Teodora, şi de aseme-nea că este gata să moară pentru Hristos.
Didim a fost osândit la moarte şi era dus către eşafod. Dar din mulţime Teodora a alergat în urma carului lui şi a strigat: „Măcar că tu cinstea mea ai salvat, totuşi de moartea mucenicească nu ţi-am cerut să mă scapi! Lasă-mi mie cununa aceasta!"
Iar Sfântul Didim i-a zis: „Scumpa mea soră, nu mă împiedica să mor pentru Hristos, şi să-mi spăl păcatele mele cu sângele meu!"
Văzând şi auzind convorbirea aceasta, păgânii i-au osândit pe amândoi la moarte, iar după ce au fost decapitaţi în acelaşi timp şi în acelaşi loc, trupurile lor au fost arse.
Ei au luat cu cinste mucenicia şi s-au încununat cu cununa veşnicei slave la anul 304, în cetatea Alexandriei.
Sfântul apostol Simon Zilotul şi Biserica PodeanuStea emy
în chiar naosul Bisericii Podeanu din Piaţa Chibrit, se află moaştele Sfântului Simon Zilotul, protectorul tuturor îndrăgostiţilor şi al celor căsătoriţi, apostolul despre care se spune că la Cana Galileei, l-a avut ca nuntaş pe însuşi Hristos şi a băut împreună cu El vinul prefăcut miraculos din apă.
Similar to Arhimandritul Cleopa Ilie - Descoperirea Sfintei cuvioase Teodora de la Sihla (20)
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul de la Durostor (s.v. 27 mai / s.n. 09 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Iuliu, veteranul a trăit în secolele III – IV, fiind contemporan cu Sfinţii mucenici Pasicrat şi Valentin. A primit mucenicia în vremea marii persecuţii din vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, în anul 304. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în ziua de 27 mai.
Sfântul necunoscut de la Mănăstirea Neamţ (24 mai)Stea emy
În plin regim comunist, în primăvara anului 1986, avea să se descopere la Mănăstirea Neamţ în chip minunat un sfânt care, deşi a rămas necunoscut, transmite până astăzi chemarea la credinţă într-o tăcere deplină. Astfel, într-o zi liniştită de sâmbătă, în data de 24 mai, în jur de ora 15:00, în aleea ce duce dinspre clopotniţă către Biserica „Înălţarea Domnului" a apărut din senin o „burdujire" de aproximativ 50 de centimetri lungime, care avea în partea de mijloc înălţimea de 20 centimetri, ridicătură care era foarte vizibilă şi împiedica mersul. În zilele ce au urmat, monahii mănăstirii au săpat, căutând o presupusă canalizare afectată de vreo infiltraţie, dar au scos la iveală moaştele unui sfânt. Mulţi dintre cei cuprinşi de felurite boli şi neputinţe au primit uşurare şi chiar vindecare deplină, fiecare după măsura credinţei sale, la racla cu sfintele moaşte a Sfântului necunoscut de la Neamţ.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan cel nou de la Suceava (al doilea acatist) (2...Stea emy
Bucură-te, Sfinte mare mucenice Ioane cel nou, jertfa cea mare a iubirii de Hristos!
(Extras din cartea: Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti: Platytera, 2016)
Sfântul cuvios Pahomie cel mare (s.v. 15 mai / s.n. 28 mai)Stea emy
Prea cuviosul Pahomie cel mare (292 - 9 mai 346) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un părinte al pustiei și întemeietor al monahismului de obște (cenobitic) în Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la s.v. 15 mai / s.n. 28 mai, iar în Biserica Catolică la 9 mai.
Paraclisul Sfântului Ioan cel nou de la Suceava (2 iunie şi 24 iunie)Stea emy
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să cădem cu credinţă şi cu evlavie către dumne-zeiescul Ioan, marele mucenic către apărătorul Moldovei şi al tuturor bine credincioşilor creştini, şi să cerem prin rugăciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de boli, de primejdii, de întristări şi mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Ioan Botezătorul, la prăznuirea cele...Stea emy
Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, proorocule şi Înainte-mergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia (s.v. 1...Stea emy
Troparul Sfinţilor apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, glasul al 3-lea: Sfinţilor apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Talaleu (s.v. 20 mai / s.n. 02 iunie)Stea emy
Trăind în vremea împăratului Numerian, în secolul al III-lea, Sfântul Talaleu a ajuns să fie medic și îi tămăduia pe bolnavi fără a le cere ceva în schimb. Mărturisindu-și credința, persecutorii lui voiau să-l atârne de un copac și să-i perforeze genunchii. Dar, prin minunea Domnului, torționarii au orbit și au găurit o scândură, în loc să îl rănească pe Sfântul Talaleu. Fiind bătuți pentru acest lucru, torționarii au crezut în Dumnezeu și au pierit uciși de sabie, precum și Sfântul mucenic Talaleu, după multele chinuri îndurate. Invocat atât în rugăciunile de la Sfântul Maslu, cât și la sfințirea apei, Sfântul Talaleu își are moaștele în Biserica Sfântului Agatonicu din Constantinopol.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan Valahul (12 mai)Stea emy
Sfinte noule mucenic Ioane roagă-te împreună cu îngerii lui Dumnezeu, să izbăvească pe cei ce cu dragoste sărută icoana cinstitului tău chip, şi cu credinţă te laudă pe tine, purtătorule de chinuri. Cu aceştia roagă-te neîncetat, sfinte mucenice, să se păzească ţara şi Biserica ta, de toată bântuiala vrăjmaşului, şi lumea întreagă în pace să se aşeze. Ca totdeauna să prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta, şi să slăvim pe Hristos, în care ne întărim.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Ioan, valahul (†1662) (12 mai)Stea emy
Sfântul nou mucenic Ioan, valahul a trăit în Ţara Românească, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc.
Canon de rugăciune către Sfinţii împăraţi, întocmai cu apostolii, Constantin ...
Arhimandritul Cleopa Ilie - Descoperirea Sfintei cuvioase Teodora de la Sihla
1. Arhimandritul Cleopa Ilie - Descoperirea Sfintei cuvioase Teodora
de la Sihla
De obârşie Sfântă Teodora era din Vânători-Neamţ, fiica lui Ştefan Joldea armaşul
şi a fost singură la părinţi. A pustnicit mai întâi în munţii Vrancei, fiind de metanie
de la Mănăstirea Nifon din ţinutul Buzău. Către sfârşitul vieţii ei, când a câştigat
darul Sfântului Duh, prin prea multă osteneală şi post, s-a retras în peştera pe care
o vedeţi. S-a retras, dar când? Când nu mai simţea foamea, nici setea, nici frigul.
Omul duhovnicesc cel desăvârşit nu mai are nevoie de haină, nici de hrană multă şi
nu-i mai este frig şi nici frică de nimeni. Căci are în inima sa pe Hristos, care i se
face lui şi haină şi hrană şi toate celelalte, şi-l păzeşte de toate.
2. Dar de ce în munte şi în pustie? Iată de ce. Sfinţii lui Dumnezeu cei mari şi
pustnicii s-au retras din lume, din vâltoarea lumii şi din valurile pline de zgo-mot,
de răutăţi şi de vicleniile cele fără de număr; s-au retras în pustie ca să scape de trei
războaie. Care sunt acelea? De auzire, de vedere şi de vorbire (cum scrie în
Pateric). Noi avem desigur cinci simţiri şi toate sunt punţi ale păcatului. Dar mai cu
seamă ochii şi urechile. Însă şi limba, dacă nu o înfrânăm, este o mare răutate, cum
zice Sfântul apostol Iacov. Deci, sfinţii s-au retras în munţi, ca să scape de aceste
trei feluri de răutăţi; să nu aibă cu cine vorbi, să nu vadă pe nimeni, să nu audă pe
nimeni şi să stea pururi în comuniune cu Dumnezeu prin sfânta rugăciune şi
meditaţiile sfinte, ca să-I urmeze lui Iisus Hristos care adesea se ruga singur în
munte, noaptea şi uneori chiar şi ziua.
Aşa a făcut şi Sfânta Teodora, pe ale cărei cărări aţi călcați şi azi şi de atâtea ori
venind aici la schitul Sihla şi pentru că poate nu ştiţi viaţa ei, vă voi face un
rezumat al ei.
Unde este bisericuţa mică, tradiţia veche care s-a păstrat din gură în gură şi din
bătrân în bătrân, spune că a fost întâi coliba Sfintei Teodora. Ea a stat 14 ani de zile
pe acest loc, unde fusese mai înainte un vestit pustnic, care venise aici în Munţii
Vrancei. După ce s-a desăvârşit deci Sfânta Teodora aici, s-a dus în peştera din
vale şi acolo a fost descoperită prin minune dumnezeiască, că nu se ştia de dânsa.
Duhovnicul ei din Sihăstria murise demult şi ea nu mai putea cobora de bătrâ-neţe
până la vale, ca să se împărtăşească cu Prea Curatele Taine. Dar s-a întâmplat o
minune ca aceasta, mai înainte de moartea ei. La trapeza Sihăstriei nişte păsări
veneau şi luau bucăţele de pâine de la fraţii trapezari. Şi au văzut fraţii cum luau
acelea pâinea şi zburau cu ea încoace spre miazăzi. Şi a observat stareţul mănăstirii
şi le-a zis: „Fraţilor, păsările acestea vedeţi că nu mănâncă pâinea, ci iau în cioc
câte o bucată şi zboară cu ea încolo, înspre pustia Sihlei (că nu era atunci biserica
aici). Mi se pare mie, a zis stareţul, că trebuie să fie vreun rob al lui Dumnezeu,
vreun suflet al lui Dumnezeu căruia păsările acestea îi duc pâine”.
Într-o duminică după amiază, doi fraţi au luat blagoslovenie de la stareţul mă-
năstirii, după ce i-au spus: „Părinte, ne-am duce în partea aceea unde zboară
păsările, poate să dăm peste acel pustnic căruia îi duc păsările mâncare de aici” .
Şi spune istoria - pe care am citit-o într-un vechi manuscris - că păsările parcă îi
aşteptau, căci au zburat dincoace de Sihăstria, la marginea muntelui. Şi au stat cu
bucată de pâine în cioc până au venit fraţii şi când să le ajungă, au zburat mai
3. încolo şi tot aşa zburau aproape de pământ şi pe distanţe mici, ca şi cum i-ar chema
încoace, să le-o descopere pe Sfânta Teodora.
Şi au venit fraţii, dar de la o vreme, către seară, a venit o ploaie mare şi s-a
întunecat şi n-au mai văzut nici păsări şi s-au rătăcit, că nu era pe atunci cărare,
cum vedeţi acum, ci era pustie mare; de aceea i se spunea aici Sihla, adică desiş,
căci era mare desime printre stâncile acestea. Nu exista atunci schitul Sihla, ci
numai câte un pustnic rătăcitor care stătea câteodată aici.
S-au rătăcit deci cei doi fraţi şi când au văzut că e noapte şi a venit şi ploaie şi s-a
întunecat, au început a plânge, că erau uzi şi rătăciţi. Şi s-au pus spate lângă spate
lângă un fag, aici, aproape de peştera Sfintei Teodora din vale şi au hotărât să
poposească până la ziua acolo, că nu mai ştiau să nimerească înapoi, fiind deja
noapte târziu.
Şi stând ei acolo înfriguraţi, se îmbărbătau unul pe altul, zicându-şi: „Poate n-om
muri noi până mâine şi mâine vom găsi iar calea, ca să ne întoarcem la Sihăstria” .
Şi când a înnoptat tare şi era aproape de miezul nopţii, deodată au văzut o lumină
mare ca un foc, acolo unde este peştera din vale.
Şi când au văzut lumina aceea, cel mic a zis:
- Măi, frate, trebuie să fie nişte tâlhari aici, că eu am auzit că în pustiile cele mari
stau hoţii.
Şi a zis cel mare:
- Nu, frate, poate să fie chiar un sfânt, care a făcut focul.
Şi s-a dus cel mai mare şi s-a apropiat de lumina aceea şi ce credeţi că a văzut
acolo? Se vedea o roată mare de foc şi din roata aceea nişte limbi de foc ca nişte
săbii se suiau la cer. Era Sfânta Teodora care se ruga acum de 40 de zile şi de 40 de
nopţi, ca s-o găsească cineva să-i aducă Sfintele şi Prea Curatele Taine ale lui
Hristos, s-o împărtăşească, că era prea slabă şi nu se mai putea duce singură şi era
şi goală, că putreziseră hainele de pe dânsa.
Fraţii, când au văzut-o, s-au speriat şi au zis:
- Oare ce să fie?
Iar cel mai mare a zis:
- Vezi, acesta este sfântul la care merg păsările cu pâine!
4. În acel moment, Sfânta Teodora a lăsat mâinile în jos şi nu s-au mai văzut lumini şi
au rămas în întu-neric şi le-a zis cu un glas slab de tot:
- Nu vă temeţi, fraţilor, - că ei se temeau tare, nu vă temeţi că e o nălucire, că eu
sunt o femeie ticăloasă şi neputincioasă şi mă rog lui Dumnezeu aici de 40 de
zile şi 40 de nopţi să trimită pe cineva să-mi aducă Prea Curatele Taine ale lui
Hristos, că vreau să mă împărtăşesccu ele, mai înainte de a mă duce de aici de
pe pământ. Nu pot să mă arătvouă acum, pentru că hainele mele au putrezit de
mult şi sunt goală. Dacă vreţi, daţi-mi o haină.
Şi atunci fratele cel mare a dezbrăcat rasa de pe dânsul şi a pus un bolovan în rasă
ca s-o poată arunca şi a aruncat rasa sa, iar cel mic i-a dat cureaua. După ce s-a
îmbrăcat cu rasa şi s-a încins, sfânta i-a chemat pe fraţi la ea. Şi când a ridicat
mâinile în sus s-a făcut lumină în jurul ei ca în jurul unui sfeşnic. Şi ei s-au speriat
când au văzut-o. Era o femeie numai umbră de om, cu părul alb ca ză-pada,
luminată la faţă, slabă numai pielea şi oasele şi vorbea rar, cu glas blând şi stins.
Şi a zis:
- Nu vă temeţi, fraţilor, eu sunt o smerită roabă a lui Iisus Hristos, mă numesc
Teodora. Duceţi-vă repede la mănăstire şi spuneţi părintelui egumen să trimită
mâinepe duhovniculAntonieşi pe diaconulLavrentie, că mâinela ora 12 din zi
mă voi săvârşi. Să-mi aducă aici Prea Curatele Taine.
Iar fraţii au zis:
- Doamnă, noi nu ştim acum unde este Sihăstria că ne-am rătăcit de aseară şi iată a
venit ploaia şi este întuneric.
Iar ea a zis:
- Uitaţi-vă la răsărit!
Şi a făcut un semn cu mâna şi li s-au arătat două sfeşnice luminoase. Şi a zis:
- Mergeţi după aceste două sfeşnice că îndată veţi sosi la Sihăstria.
Şi s-au întors ei după cele două sfeşnice şi cele două sfeşnice mergeau sus de la
pământ şi în câteva minute s-au pomenit la poarta Sihăstriei. Şi au bătut în poartă,
căci tocmai era slujba Utreniei, slujba de miezul nopţii şi portarul care era atunci a
zis:
- Cine sunteţi?
- Noi suntem, fraţii care ne-am dus astăzi după păsările acelea.
5. Şi le-a dat drumul şi s-au dus la biserică şi au ascultat Utrenia, iar după Utrenie i-
au spus stareţului:
- Părinte, am găsit o mare sfântă.
- Unde?
- Acolo unde sunt stânci multe (că ei nu ştiau cum se cheamă locul acela).
- Cum o cheamă?
- Teodora.
- Dar nu aţi găsit pâinea care o aduc păsările?
- N-am găsit-o. Ne-am dus noi după păsări o bucată de drum, dar de la o vreme le-
am pierdut din ochi şi ne-am rătăcit.
Şi i-a întrebat:
- Pe unde aţi mers?
- Iată, pe plaiul acesta.
- Şi pe unde aţi găsit-o?
- Prin pustie, pe acolo pe unde e stâncăria aceea mare.
Şi repede s-a pregătit stareţul şi duhovnicul şi diaconul şi a mers aproape tot so-
borul. Au luat Sfintele şi Prea Curatele Taine şi tot ce trebuia pentru împărtăşit şi
au venit până unde s-au rătăcit fraţii, care au zis:
- Iată, pe aici ne-au adus sfeşnicele acelea. Şi îndată au văzut sub o stâncă ascunsă,
multe bucăţi de pâine mucegăită, uscată.
Şi i-a întrebat:
- Aceasta aţi găsit-o ieri?
- N-am găsit-o.
O puseseră păsările acolo, pentru sfântă, că poate mânca câteodată o bucată de
pâine şi bea apă din stânca aceea scobită de acolo, de sus. Se vede că nu-i departe
6. de aici (căci uitaseră locul). Şi când s-au dus mai încolo, au văzut pe sfânta la
rugăciune, cu haina cu care se îmbrăcase ieri. Şi s-au oprit toţi.
Şi stareţul care avea Sfintele Taine a vrut să îngenuncheze, dar sfânta l-a oprit:
- Nu se cuvine, Sfinte părinte, să îngenunchezi având asupra ta nepreţuitele
Taine ale lui Iisus Hristos; eu trebuie să îngenunchez, că sunt păcătoasă.
Aşa s-a smerit ea, căci Sfinţii cei mari niciodată nu se laudă, ci pururea zic că sunt
păcătoşi. Că cine se laudă, cade din darul lui Dumnezeu în trufie şi se face diavol,
măcar de ar fi vieţuit toată viaţa în pustnicie.
Şi atunci Sfânta Teodora, mai înainte de a se împărtăşi cu Prea Curatele Taine, a
spus viaţa ei, de unde se trage şi pe unde a stat. Şi după ce s-a împărtăşit cu Prea
Curatele Taine, a strălucit faţa ei ca soarele şi şi-a ridicat mâinile la cer, iar când şi-
a dat duhul, a ieşit o mireasmă de a mirosit tot muntele trei zile. Şi a lăsat
aşezământ ca sfintele ei moaşte să le pună în peştera din vale.
Şi au stat o vreme acolo, apoi au fost duse în altă parte, unde a rânduit Dumne-zeu,
după cum se ştie din istorie: la Sfânta Mănăstire şi lavra Pecerska din Kiev.
(Arhim. Cleopa Ilie, Ne vorbeşte Părintele Cleopa, 13, Editura Mănăstirea
Sihăstria, p. 72-79)
7. Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşteîntru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatăluişi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
8. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatăluişi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilornoştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveştede cel rău. Că a Ta
este Împărăţiaşi puterea şi slava,a Tatălui şi a Fiuluişi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-nepenoi, Doamne, miluieşte-nepe noi, că nepricepându-nedenici un
răspuns, această rugăciuneaducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşiirobii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveştepe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostiviriideschide-onouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tinedin nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
9. adevăratdin Dumnezeu adevărat,Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oameniişi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignitpentru noi în zilelelui Pilatdin Pont, Şi a pătimitşi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şadede-a dreapta Tatălui. Şi iarăşiva să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
După obişnuitul început, se zic:
Condacul 1
Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea cuvioasei
maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină
sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui,
zicând: Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Icosul 1
Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe
de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi,
smeriţii, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod prea frumos;
Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a Sfinţilor pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
10. Condacul al 2-lea
La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme în căsătorie
ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea, amândoi la
viaţa monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cântat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
La Mănăstirea Vărzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare
tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;
Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat;
Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat;
Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare roadele mântuirii ai cules;
Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;
Bucură-te, că aceasta înţelegând-o cunună sfântă ţi-ai ales ţie;
Bucură-te, că prin ascultare şi rugăciune mintea ţi-ai luminat;
Bucură-te, că venind prigoana turcilor la pustie cu stareţa ta ai plecat;
Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare;
Bucură-te, căci acum pustnicilor eşti ocrotitoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 3-lea
Ajungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură
rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea te întăreai şi din inimă cântai lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
După adormirea fericitei tale stareţe, Paisia, către locaşurile părinteşti ai socotit să
vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi-ai ales. Pentru care noi, nevrednicii,
cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat;
Bucură-te, că pentru aceasta stareţului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;
Bucură-te, că după sfătuirea lui în pustia Sihlei ai plecat;
Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit;
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit;
Bucură-te, că în peştera cea de sub stâncă ai locuit;
Bucură-te, că acolo cu măcriş şi verdeţurile pustiei te-ai hrănit;
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;
Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;
11. Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;
Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 4-lea
Ziua şi noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi şi în cugetările cele
duhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult
decât cu hrana trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai.
Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:
Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;
Bucură-te, căci tainele rugăciunii ai pătruns;
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;
Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat;
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai;
Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrană îl hrăneai;
Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai;
Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 5-lea
Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având în
sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui
Dumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Având mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a
stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prin darul
lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu
lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu pe toate le-ai biruit;
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;
12. Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;
Bucură-te, că frigul, foamea şi singurătatea pentru Hristos ai răbdat;
Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;
Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat;
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilinţă tărie ţi-a dat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;
Bucură-te, că prin nevoinţe duhovniceşti ai sporit;
Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune Sfinţilor sihaştri ai fost următoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 6-lea
Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu bărbăţie
nevoinţele pustniciei şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Duhovnicul tău, părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi
pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii la el te
spovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi
noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor părinţi pe tine te-ai întărit;
Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor părinţi în viaţă te-au călăuzit;
Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat;
Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;
Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire trezvia minţii ai câştigat;
Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;
Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai;
Bucură-te, că şi rugăciunile Sfinţilor pururea ai cerut;
Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 7-lea
Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele vea-cului
de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea
ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
13. Toate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit,
cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din adâncul
inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare; de aceea şi noi cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, cuvioasă Teodora, sluga Iui Hristos cea prea înţeleaptă;
Bucură-te, că având milă de la El ai mers pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;
Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat;
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Hristos Iisus ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că numele lui Hristos era pentru tine mai dulce ca mierea;
Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat;
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceaţă ai aflat;
Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat;
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care neîncetat pe Hristos ai lăudat;
Bucură-te, că pentru El de tine te-ai lepădat;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 8-lea
Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu
desăvârşirea s-au împodobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat
şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind în pustia Sihlei şi postind patruzeci de zile, te-
ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata ta nevoinţă,
te lăudăm:
Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă aşteptai pământescul
sfârşit;
Bucură-te, că în credinţă roditoare Domnul te chema la Sine;
Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;
Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;
Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihăstriei pe geamul deschis intrau;
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;
Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
14. Condacul al 9-lea
Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă şi zburau cu ea
numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi
aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui
Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde
deodată au văzut între stânci o lumină mare şi venind mai aproape, lumina a
dispărut şi le-ai spus: „Părinţilor, aruncaţi-mi o haină” şi unul dintre fraţi ţi-a
aruncat rasa ca să te îmbraci; iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta,
glăsuim:
Bucură-te, cuvioasă Teodora care în pustie ai îmbătrânit;
Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit;
Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucură-te, că le-ai zis: „Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat”;
Bucură-te, că fraţii aceia cu bucurie la Sihăstria au alergat;
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat;
Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;
Bucură-te, că luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat;
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 10-lea
Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei
Sihlei; pentru care monahii şi fraţii Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cân-tând:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fraţii Sihăstriei sfântul tău trup în peştera
unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte aler-gau,
cu credinţă şi evlavie închinându-se şi te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei o ai împodobit;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat;
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;
Bucură-te, că în amintirea ta o bisericuţă de lemn s-a zidit;
15. Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul „Schimbării la Faţă” s-a sfinţit;
Bucură-te, că de sute de ani creştinii spre peştera ta călătoresc;
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucură-te, că şi biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit;
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugări s-au nevoit;
Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;
Bucură-te, Sfântă, a nevoinţelor pustniceşti următoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 11-lea
Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, cuvioasă
Teodora şi aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumne-zeu,
care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Auzit-a vestea sfinţeniei tale ieromonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ şi
venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început a zice
către tine aşa:
Bucură-te, cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit;
Bucură-te, că şi pe mine la viaţa călugărească m-ai îndemnat;
Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat;
Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;
Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat;
Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;
Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare;
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 12-lea
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, cuvioasă Teodora şi ţi-a ajutat până la
sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din inimă
I-ai cântat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Trecut-au sute de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc
vieţuirea cea pustnicească în care atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, mulţime de monahi
16. şi de monahii, precum şi mare mulţime de credincioşi, aleargă cu sete
duhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele tale
rugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustniceşti le-ai răbdat;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;
Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău o ai purtat;
Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat;
Bucură-te, că numai fericirea cea veşnică ai căutat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;
Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit;
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;
Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul al 13-lea (se zice de trei ori)
O, prea cuvioasă maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având
îndrăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor, adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii,
care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca prin sfintele
tale rugăciuni, să aflăm şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a-
I cânta Lui în veci: Aliluia!
Apoi se zic din nou:
Icosul 1
Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, de-parte
de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi,
smeriţii, cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;
Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod prea frumos;
Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;
17. Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;
Bucură-te, a Sfinţilor pustnici vrednică următoare;
Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul 1
Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea cuvioasei
maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a pe-trecut şi lumină
sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui,
zicând: Bucură-te, cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
şi îndată se spune această:
Rugăciune
O, prea cuvioasă maică Teodora, care din copilărie pe Hristos ai iubit şi pentru
dragostea Lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi în
viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a
lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat şi în singurătatea pustiei cu
isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta o ai sfinţit şi
pildă sihaştrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfinţenia
vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi
noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale rugăciuni şi te
chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor ca şi noi, păcătoşii, în vremea
vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândim mila şi mântuirea Lui,
18. spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Acatistier, Acatiste alcătuite de Arhimandritul Cleopa Ilie, Ed. Mă-
năstirea Sihastria 2005, p. 230-245 Acatistul cuvioasei Teodora de la Sihla.