culorile si semnificatia lor

1. Despre limbajul culorilor si efectele lor terapeutice
Suntem obisnuiti ca atunci cand auzim cuvantul “culoare” sa ne imaginam fie o cutie de creioane colorate,
fie o cutie de acuarele, fie culoarea ochilor unei persoane dragi sau chiar culoarea tenisilor preferati. Insa
intrebari precum “ce credeti ca spun culorile voastre preferate despre voi?” sau “ce culoare au
sentimentele voastre?” pot parea de neinteles pentru multi dintre noi.
Imi amintesc cum in adolescenta si chiar in perioada studentiei, am preferat culorile albastru si negru. La o
prima analiza a semnificatiei celor doua culori in contextul etapei de varsta, as putea deduce ca preferinta
pentru albastru era data de majoritatea oamenilor din viata mea care imi spunea ca imi sta bine in albastru
pentru ca am ochii albastri.
Cat despre negru….ei bine, stiam foarte bine ca negru…”slabeste” si “te face sa pari mai sobra, mai
serioasa”. Cu ajutorul culorii negru am cautat sa imi acopar doua nevoi caracteristice unei fiinte in deplina
cautare de sine.
Cat despre celelalte culori calde sau reci, fie le ignoram, fie le dispretuiam. Fara lipsa de toleranta si cultura,
obisnuiam sa etichetez culorile si de aici pana la a le evita nu a fost decat un cuvant – “urat”. De exemplu,
rosu insemna vulgaritate, iar galben – gelozie.
Nu puteam sa-mi explic de ce uram culoarea verde. Mi se parea cea mai urata culoare din cate exista si
implicit tot si toti care purtau aceasta culoare imi generau o stare de nervozitate greu de explicat.
Culorile ne pot influenta starea emotionala, dupa cum insusi Picasso spunea “culorile, ca si trasaturile,
urmaresc schimbarile emotiilor”.
Percepem culorile datorita capacitatii ochiului de a detecta undele luminoase generate de soare, foc sau
sursa de lumina artificiala si de a trimite informatia la creier prin intermediul impulsurilor nervoase. Aceste
impusuri nervoase trec mai intai prin glandele pituitara si pineala si apoi ajung la hipotalamus, fapt ce explica
influenta pe care o au culorile asupra organismului si a starii noastre emotionale.
Pornind de la eticheta roz pe care o atribuim fetitelor, respectiv eticheta bleu – baietilor si continuand cu un
dress code de anvergura internationala, culorile constituie un sistem de comunicare interumana, un limbaj
vizual menit sa completeze cuvantul si chiar sa-l inlocuiasca. Dar oare de ce fetitele sunt educate sa
iubeasca rozul, iar baietii – bleu? De ce feminitatea este asociata culorilor calde, iar masculinitatea culorilor
reci?
In mediul de business, culorile sunt alese pe spranceana, raportate intotdeauna la un cadru de referinta
prestabilit; seriozitatea, sobrietatea, prestanta sunt evidentiate de culori tari sau chiar de non-culori. Dar
dupa cum detaliile fac diferenta, tot la fel si un strop de culoare calda, vie, jucausa reuseste sa sparga tiparul
corporatist si sa “umanizeze” imaginea celor puternici.
In psihologie, culorile au cunoscut o cu totul alta perspectiva. Inca din anii ’40, prof. Dr. Max Lüscher a
studiat testul petelor de cerneala Rorschach si a construit un instrument de evaluare a starii psihofiziologice
de stres bazandu-se pe preferinta culorilor.
Daca perceptia senzoriala a culorilor este obiectiva si general-valabila, preferinta culorilor este o chestiune
subiectiva care permite masurarea obiectiva a starilor psihofiziologice cu ajutorul testului culorilor.
Testele proiective de tip creion-hartie folosesc culorile ca si element de psihodiagnostic. Persoana testata
este rugata sa reprezinte grafic un copac, o familie sau o persoana, avand la dispozitie o gama cat mai larga
de culori. In functie de ce culori sunt folosite cu preponderenta si de alte detaliile grafice, psihologul
realizeaza o interpretare psihologica a desenului.
In terapiile alternative, culorile sunt asociate energiei corpului uman si conform teoriei lui Bernard Jensen,
autorul cartii “Culorile, muzica si vibratiile”, vibratiile culorilor ne stimuleaza sau ne inhiba energia trupului si
a mintii. Fiecare din cele sapte culori principale ale spectrului rezoneaza cu unul dintre cei sapte centri
energetici (chakre). Cromoterapia este o terapie holistica de echilibrare si activare a centrilor energetici si de
vindecare a sanatatii fizice si emotionale.

2. Arta Feng-Shui foloseste culorile in scopul armonizarii polaritatilor Yin si Yang
atat in interior corpului nostru cat si in mediul ambient (exterior). Fiecare culoare reprezinta in sine o energie
care poate fi masculina sau feminina, activa sau pasiva, energizanta sau calmanta si apartine unui anumit
element (foc, pamant, metal, apa sau lemn) conform Teoriei celor 5 elemente, unei anumite trigrame, punct
cardinal, anotimp si parte a corpului.
Inainte de a decrie caracteristicile fiecarei culori, va invit sa faceti un test simplu despre relatia voastra
cu culorile.
Ce aveti de facut?
Cititi afirmatiile de mai jos si completati spatiile punctuate in mod spontan, fara a sta prea mult pe ganduri.
Pentru o autoanaliza cat mai clara, va recomand sa va notati raspunsurile pe o foaie de hartie.
1. Daca ar fi sa desenez copilaria mea, as folosi
culorile…………………………………………
2. Intotdeauna mi-am dorit sa am o masina de
culoare…………………………………………
3. Cand merg la un interviu de angajare, intotdeauna port ceva de culoare………….
4. Culoarea preferata a omului de succes este………………………..
……………………………..
5. Mi-ar placea sa am o casa zugravita in
culorile…………………………………………………..
6. Pantofii mei preferati sunt de
culoare………………………………………………………………..
7. Obisnuiesc sa evit sa-mi cumpar lucruri de
culoare………………………………………….
8. Culoarea care ma avantajeaza este……………pentru
ca………………………………………..
9. Culoarea care imi poarta noroc
este…………………………………………………………………..
10. Cand spun “mama”, ochii mintii vad
culoarea…………………………………………………..
Dupa ce ati terminat exercitiul, cititi despre efectele culorilor asupra organismului si asupra
emotiilor.
ROSU
EFECTE FIZIOLOGICE: creste presiunea arteriala si stimuleaza glandele suprarenale care ne confera
putere. Culoarea Roz – o nuanta deschisa de rosu – ajuta la relaxarea musculaturii.
EFECTE PSIHOLOGICE: vitalitate, ambitie dar si furie si agresivitate. Rosu poate genera stare de
nervozitate si agitatie, in timp ce culoarea roz induce sentimente de calm, protectie si grija. Rosu este o
culoare excitanta care creste nivelul energetic, dand un sentiment de putere si stralucire. Este o culoare
puternica de un real impact atat vizual cat si emotional. Rosu este asociat cu sexualitatea, in timp ce roz
este asociat cu iubirea.

3. PORTOCALIU
EFECTE FIZIOLOGICE: stimuleaza organele genitale. Este benefica sistemului digestiv si intareste
sistemul imunitar.
EFECTE PSIHOLOGICE: Culoarea portocaliu are numai efecte pozitive asupra starii emotionale. Ajuta la
deblocarea emotionala si este un antidepresiv foarte bun.
GALBEN
EFECTE FIZIOLOGICE: stimuleaza activitatea cerebrala, creste energia musculara si activeaza sistemul
limfatic.
EFECTE PSIHOLOGICE: Intareste buna-dispozitie si abilitatile intelectuale precum discernamantul,
memoria, gandirea limpede si abilitatea de a lua decizii. Culoarea galben ne dezvolta increderea in sine si
ne confera o atitudine optimista. Are un impact vizibil asupra comportamentului uman, actionand asupra
furiei si depresiei, fricii si anxietatii. Totusi nuanta de galben pal este asociata cu frica.
VERDE
EFECTE FIZIOLOGICE: Verdele armonizeaza si relaxeaza muschii, ne ajuta sa respiram mai profund si
mai lent si echilibreaza centrul energetic al inimii.
EFECTELE PSIHOLOGICE: Verdele induce sentimentul de confort, relaxare si calmitate. Ne ajuta sa ne
gasim pacea interioara, calitate atribuita si datorita legaturii cu natura. Persoanele care sufera de stres si
anxietate sunt sfatuite sa foloseasca din plin culoarea verde. Cu toate acestea, nuantele de verde inchis
sau verde masliniu au efecte negative asupra sanatatii fizice si emotionale din cauza asocierii cu boala si
moartea.
ALBASTRU
EFECTE FIZIOLOGICE: Culoarea albastru scade presiunea arteriala; este asociata cu gatul si glanda
tiroida; are efect de linistire a organismului. Nuanta de albastru intens stimuleaza glanda pituitara care
regleaza starea de somn;
EFECTE PSIHOLOGICE: Asocierea culorii albastru cu noaptea, ne induce sentimente de relaxare si
calm. Nuantele deschise de albastru ne fac sa ne simtim detasati fata de agitatia din jurul nostru. Ca si
galben, albastru invita la control mental, claritate si creativitate. In limite normale, poate fi folosita in tratarea
insomniei, insa prea mult albastru inchis poate duce la depresie.
VIOLET
EFECTE FIZIOLOGICE: efect antiseptic si de purificare; echilibreaza metabolismul si elimina senzatia de
foame;
EFECTE PSIHOLOGICE: Culoarea violet se foloseste cu succes in tratarea tulburarilor mentale si
nervoase, avand rol calmant in tratarea anxietatii si a obsesiilor. Culoarea indigo este asociata cu partea
dreapta a creierului si stimuleaza intuitia si imaginatia. Violet este o culoare a frumusetii, a idealurilor inalte,
stimuland creativitatea, spiritualitatea si compasiunea.
MARO
EFECTE PSIHOLOGICE: Maro este culoarea pamantului si a conceptului de “camin”, aducand
sentimente de stabilitate si securitate.

4. NEGRU
EFECTE PSIHOLOGICE: Negru este culoarea misterului, a linistii si a doliului. Este o culoare pasiva
care absoarbe toate celelalte culori si efectele acestora, fapt care ne poate impiedica sa ne dezvoltam.
Negru este una dintre cele mai utilizate culori in mediul de business, tocmai pentru ca invita la detasare si
neimplicare emotionala, intareste limitele impuse in relatia de business. Deasemenea, fenomenul “emo” a
profitat de impactul puternic “dureros” pe care negru il are atunci cand este folosit in exces.
ALB
EFECTE PSIHOLOGICE: Culoarea puritatii, a inocentei si a curateniei, albul genereaza sentimente de
pace si confort, libertate si deschidere. In exces, culoarea alb poate cauza aparitia sentimentelor de
separare, izolare, retragere in sine.
Pentru o interpretare cat mai clara, luati-va un ragaz de cateva minute si analizati modul in care ati relationat
cu culorile pana in prezent. La ce concluzie ati ajuns?
Ce spun culorile pe care le folositi frecvent despre personalitatea voastra? Dar despre sanatatea emotiilor
voastre?
Ati fost surprinsi de raspunsurile date? Ati aflat ce nevoi emotionale se ascund in spatele nevoii de a
purta/vedea o anumita culoare?
Cum va simtiti acum?
Fie ca vorbim de limbaj vestimentar sau de design interior, fie ca vorbim de flori sau de obiecte decorative,
culorile sunt cele care aduc Frumosul in viata noastra. Ele ne ridica moralul, ne motiveaza, ne invata sa fim
buni si ne ajuta sa traim in armonie. Sunt un excelent adjuvant terapeutic la indemana tuturor. Permiteti
culorilor sa patrunda in casa voastra, in dressingul vostru, in inima voastra si veti vedea cum perceptia
asupra vietii, asupra relatiilor cu cei din jur, se va schimba in mod radical.
GRIUL
Griul testului nu este nici colorat, nici întunecat, nici luminos, fiind în întregime liber de orice efect stimulativ sau tendinţă
psihologică. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, nici interior, nici exterior, nici tensional, nici relaxant. Griul nu este un
teritoriu ocupat ci o graniţă ca “un pământ al nimănui”, ca o zonă demilitarizată, o regiune de separare care provoacă o
despărţire a ariilor contrastante; În fiecare astfel de zonă există o abordare diferită.
Cine alege griul în prima poziţie, vrea să se separe cu un perete de oricine, să rămână liber şi neimplicat, aşa încât să
rămână izolat de orice influenţă sau implicare exterioară. Nu vrea să participe şi se izolează de participarea directă,
acţionând în munca pe care o are de făcut în mod mecanic şi artificial. Chiar când aparent participă, de fapt ia parte
numai prinr-un control îndepărtat, ca şi când ar fi – stă alături şi se supraveghează pe sine şi mişcările sale, dar nu-şi dă
voie să fie realmente implicat în acţiune. În această poziţie griul este în întregime compensator, este o încercare de a
ameliora prin non-implicare circumstanţele care rezultă din anxietatea provocată de culorile respinse.
Griul, datorită atributului sau special de non-implicare,de a “nu avea nimic de-a face cu ceva”, conţine un important
element de disimlare, de ascundere. Acolo unde, de exemplu, griul formează o parte de grup de două culori şi ocupă
prima poziţie, ceea ce se opreşte este non-implicarea (neamestecul) în primul âînd, urmată de o dorinţă neadmisă şi
probabil nerecunoscută pentru ceea ce este reprezentat de culoarea secundă.
Pe de altă parte, persoanele care aleg griul în ultima poziţie, doreşte să cuprindă totul – refuză non-amestecul – şi simte
că are un drept real să ia parte la tot ceea ce se întâmplă în jurul său, cu rezultatul că alţii îl pot considera intrigant,
suprainchizitiv şi indiscret. Subiectul consideră neutralitatea griului plictisitoare şi respinge calmul său lipsit de viaţă spre
ultimul loc în şir. Toate celelalte culori încărcate de efect şi stimulare cu tensiunile lor contrastante sunt preferate pentru
că ele implică un grad ridicat de trăire şi de interesare. Orcine respinge griul din această cauză, vrea să epuizeze toate
posibilităţile în drumul său către ţintă şi nu îşi permite odihna sau relaxarea până când nu o atinge.
Orcine îşi alege griul în poziţia a II a îşi împarte lumea pe care o are într-o arie compensatoare şi exagerată, pe de o
parte, reprezentată de culoarea pe care a plasat-o în prima poziţie şi, pe de altă parte , de toate posibilităţile reprezentate
de culorile pe care le respinge sau de sentimentul de anxietate în care ar putea fi antrenat de acestea, sentiment pe care
îl respinge. Culoarea care precede griul reprezintă singurul mecanism prin care subiectul vrea să trăiască. Alminteri el se
deconectează şi se separă de lumea din jur. Aceasta nu înseamnă că în ochii altora va apare ca inactiv sau
neparticipator, dimpotrivă poate apărea ca foarte activ deoarece compensaţia include străduinţa de a compensa pentru
sine sentimentul interior de lipsă de semnificaţie şi propria inabilitate de a acţiona ca rezultat al trăirii directe.
Chiar când griul este în poziţia a treia, lipsa de echilibru între culorile favorizate care îl preced şi culorile care-l urmează
este încă atât de încărcată de tensiune, încât culorile din poziţile I şi II trebuie interpretate ca şi compensaţii, şi deci ca
substitute compulsive pentru o anumită deficienţă existentă şi pentru anxietatea care apare datorită acestei deficienţe. De
ex.: dacă primele culori sunt 3 4 0, atunci s-a produs o deconectare, iar grupul 3 4 reprezintă o metodă compensatorie

5. care trebuie folosită pentru a trăi; în acest caz, o “activitate expansivă”. El trebuie să continuie să încerce extinderea
câmpului său de acţiune şi trăire pentru a se convinge că se întâmplă ceva, deoarece el însuşi a pierdut cursa, se simte
eliminat şi aproape pierdut; nimic nu mai are un înţeles real şi nu este nici el sigur ce vrea ca într-adevăr să aibă înţeles.
În orice caz nici el nu cunoaşte toate aceste lucruri şi de obicei nu vrea câtuşi de puţin să le cunoască dacă le
conştientizează, tot va avea tentinţa de a se sparge în bucăţi în jurul său şi tocmai din acest motive el trebuie să aibă
compensaţie. Griul pe primele trei locuri conţine de aceea un puternic element de autodecepţie, mai ales pentru că
deseori compesaţia este puternică şi eficientă. Multe personalităţi de conducători de industrie şi comerţ au compesaţii de
această natură urmate imediat de griul care ascunde acest lucru confirmă o teorie psifologică de amploare care afirmă că:
“aceia care excelează sau se evidenţiază din rândul lor fac astfel mai puţin datorită unor superiorităţi naturale cât datorită
unui impuls coercitiv de a scăpa de ceva care produce anxietate şi disconfort.”
Culorile care apar când în faţă când în spatele şirului, de la prima la a doua alegere, dau indicii asupra unui stadiu
existent de anxietate. Astfel de culori care însoţesc griul sunt ele însele încărcate de conflict atâta vreme âît griul apare în
prima jumătate a testului (în poziţia 1-4).
Poziţia medie statistică medie a griului este pe cel de-al şaselea loc, de unde se poate transfera la 5-7 fără să devină
semnificativ. În alte poziţii are semnificaţii. În condiţii de epuizare, de golire sau de stres special ( de exemplu înainte de
examinare) griul tinde să fie împins înainte, spre început.
ALBASTRU
Albastrul-închis al testului reprezintă calmul complet. Con¬templarea acestei culori are un efect linistitor asupra sistemului
nervos central. Presiunea sanguină, ritmul pulsului şi respiraţiei se reduc, în timp ce mecanismele de autoprotecţie
lucrează pentru a reîncărca organismul. Corpul se adaptează la relaxare şi recuperare aşa încât dorinţa pentru această
culoare creşte când subiectul e bolnav sau epuizat.
Albastrul-închis, la fel ca celelalte culori fundamentale e o reprezentare cromatică a unei tendinţe biologice de bază:
fizio1ogic tranchilitatea; psihologic - mulţumirea; acestea fiind pace şi recompensare. Oricine care se află într-o situaţie de
echilibru armonie şi relaxare din tensiune are aceste sentimeate de stabilire unitate şi siguranţă. Astfel, albastrul
reprezintă graniţele pe care individul le construieşte în jurul său reprezintă unificare şi un sens al aparenţei. Se spune că
"albastrul este loialitate", dar acolo unde aliaţii cuiva sunt interesaţi reapectivul este deosebit de vulnerabil, astfel
albastrul reprezintă profunzimea sentimentului. Albastrul ca sensibilitate relaxată este o condiţie prealabilă pentru trăire
estetică şi pentru conştiinţa “meditativă".
Schelling foloseşte simbo1ul albastrului în a sa "Pdilosophy of Art" când spune "tăcerea este condiţia potrivită frumuseţii,
precum calmul unei mări netulburate". Albastrul corespunde sim¬bolic apei calme, temperamentului liniştit, feminităţii
părţii decorative dintr-un manuscris. Perceperea senzorială este suavitatea (dulceaţa), conţinutul său emoţional sau
tandreţea, iar organul său este pielea. Astfel eczema şi acneea deseori pot fi asociate cu realţiile tulburate care includ
(sau ar trebui să includă) tandreţe, dragoste sau afecţiune apropiată, de tipul familiei, iubirii şi al căsătoriei.
Derivat din sanscrită, cuvântul pali"nila" a fost dat acelui albastru închis care se recomanda ca fiind cel mai potrivit mediu
scopurilor meditaţiei. Cuvântul german pentru stare logică fundameatală pe care o reprezintă albastrul-închis este
"gemut". Nu există un echivalent englezesc care să aibă acelaşi sens, dar apropiat este "sensibilitatea sentimentelor".
Albastrul-închis are o considerabilă profunzime şi plinătate favorizat fiind de supragreutate - şi reprezintă mulţumirea şi
împlinirea. Este tocmai împlinirea fericită a înaltelor idealuri, de unitate, de totalitate, de unire cu GEA, pământul mamă.
Este adevăr şi încredere, dragoste şi dedicare, de renunţare şi devotament. Albastrul este eternitatea de dincolo de timp,
reprezentând valorile tradiţionale şi de durată, tinzând astfel să perpetueze trecutul.
Când albastrul este ales în prima poziţie se denotă o nevoie de linişte emoţională, pace, mulţumire sau o trebuinţă
fiziologică de odihnă, de relaxare şi posibilitatea de recuperare. Cine favorizează albastrul are nevoie de un mediul calm
şi ordonat, eliberat de nelinişti şi frământări, în care elementele se mişcă şi evoluează încet, după linii mai mult sau mai
puţin tradiţionale, un mediu în care relaţiile sale cu alţii sunt placide şi fără controverse. Când este ales în prima poziţie,
dar nu ca şi compensaţie, alegerea implică un spirit calm, un calm şi o preocupare pentru rezolvarea etică şi integră a
problemelor vieţii, există o dorinţă că poate avea încredere şi că poate fi crezut de asociaţi şi de cei apropiaţi.
Când albastrul este ales în poziţia a şasea, a şaptea sau a opta, în orice caz
dorinţa de cumpănire (de sânge rece) şi de încredere reciprocă rămâne nesatisfăcută în relaţiile sale dând naştere la o
anxietate care este cu atât mai mare cu cât culoarea este plasată mai spre sfâşitul şirului. Relaţiile emoţionale prezente
sau legăturile profesionale respinse, deoarece ele nu sunt pe măsura înaltelor standare pe care le are faţă de acestea şi
le respinge fie ca plictisitoare, fie restrictive. Le găseşte apăsătoare, descurajante şi deprimante, o legătură din care ar
dori să scape. Ar putea în prezent să facă acest lucru, părăsindu-şi casa sau schimbându-şi slujba, dar consideră că
responsabilităţile sale sunt de aşa natură încât nu poate în prezent întrerupe relaţia cu ele, va fi însă înclinat să evadeze
pe plan mental într-o activitate compensatoare. Astfel, respingerea albastrului închis înseamnă desfacerea legăturilor şi
duce la un comportament neliniştit, fără pace şi la un grad de agitaţie mentală. Ca urmare poate suferi, fără pace, şi deci
poate suferii capacitatea de concentrare,iar pentru copil acest lucru poate lua forma unei dificultăţi de învăţare La adult
tensiunea rezultă, dacă continuă mult, poate duce la tulburări în sistem nervos cuprinzând inima şi sistemul circulatoriu ca
rezultat al schimbărilor cardeo-vasculare.
Respingerea albastrului-închis ca nevoie emoţională nesatisfăcută, poate duce la o preferinţă compensatoare pentru
verde. În acest caz insistenţa de sine a verdelui implică o mândrie şi o cerinţă rebelă de independenţă; deseori se poate
găsi la tinerii care vor să se desfacă de familie şi de legăturile parentale.
Respingerea frecventă a albastrului-închis dă naştere la o preferinţă compensatorie pentru roşu, aceasta implicând o
dorinţă de stimulare. Când o trebuinţă nesatisfăcută de împlinere emoţională este acompaniată de roşu compensator ca
modus operandi în prima poziţie, atunci este vorba de a aduce acest sentiment de neîmplinire printr-un comportament
pasional şi sexualitate – sindromul lui Don Juan. Acolo unde promiscuitatea sexuală este respinsă ca substitut acceptabil
pentru albastru-închis îndepărtat, compensaţia prin roşu va lua probabil forma unei activităţii riguroase în care individul se
ascunde de perico1ele urmăririi unui scop captivant, ca de exemplu conducerea automobilelor de curse sau vânătoarea
de vânat mare.
Deseori galbenul este ales compensatoriu pentru un albastru-închis îndepărtat. Galbenul înseamnă căutarea unei căi de

6. depăşire a dificultăţilor. În acest caz opresiva lipsă de împlinire emoţională cere ca situaţia să fie relaxată iar depresia
asociată să fie depăşită, ceea ce duce la o căutare agitată a unei soluţii. Această căutare poate fi orientare nu numai
pentru soluţionarea unei situaţii emoţionale existente de vulnerabilitate, ci poate merge dincolo de aceasta într-o căutare a
unui anume stadiu de acord spiritual mai satisfăcător, precum înţelegerea filosofică sau metafizică, preocuparea pentru
învăţături religioase sau un interes pentru mişcări ulterioare care să ducă la realizarea unei înfrăţiri universale etc.
Statistic, albastrul are o semnificaţie aparte dacă nu stă pe primele patru poziţii..
VERDE
Verdele testului conţine într-o anumită măsură albastru şi este culoarea care reprezintă condiţia fiziologică a “tensiunii
elastice”. Psihologic se exprimă ca voinţă de acţiune, ca perseverenţă şi tenacitate. Verdele-albastru este de aceea o
expresie a feminităţii, a constanţei şi mai ales a rezistenţei la schimbare. Indică constanţa punctului de vedere precum şi
constanta conştientizare de sine şi încărcarea de valoare ale “Eu” în toate formele de posesie şi de afirmare de sine,
deoarece posesia este privită ca evoluând atât în siguranţă, cât şi ca autoapreciere. De aceea, persoana care alege
verdele pe prima poziţie vrea ca propria sa valoare să crească în siguranţă, fie prin autoafirmare, agăţânduse de o
imagine idealistă despre sine, fie prin recunoaşterea pe care o aşteaptă de la alţii ca semn de respect faţă de calităţile
sale,fie datorită bogăţiei sale, sau în termenii superiorităţii sale în câştiguri materiale, educaţionale sau culturale.
Verdele corespunde simbo1ic maiestuosului Sequoia, cu rădăcini adânci, dominând deasupra tuturor copacilor mai mici,
temperamentului auster şi autocratic, tensiunii din coarda arcului. Percepţia senzorială este astringenţa, conţinutul său
emoţional este mândria şi organele sale sunt muşchii netezi (involuntarii). Astfel tulburările digestive şi ulcerele gastrice
sunt deseori asociate cu îngrijorarea pentru o posibilă pierdere a statutului său personal.
De aceea, verdele ca tensiune acţionează ca un răgaz în spatele căruia excitaţiile stimulilor din exterior constituie fără să
fie eliberată, crescând nevoia de mândrie, de superioritate autocontrolată asupra celorlalţi, de putere, de capacitate de a
controla evenimentele sau cel puţin de a fi capabil de a le mânui şi direcţiona. Această zăgăzuire şi represie a stimulării
din exterior duce la variate forme şi grade de control, nu numai în sensul impulsurilor direcţionate, ci de asemenea şi ca o
exactitate minuţioasă în verificarea faptelor, ca de exemplu o memorie precisă şi exactă, ca o acurateţe a prezentării, a
analizei critice şi a consistenţei logice - toate care duc la un formalism abstract.
Acest comportament “verde” poate, de asemenea, să-şi găsească expresia într-o căutare a unor condiţii de viaţă mai
bune, ca de exemplu o sănătate mai bună sau o viaţă mai lungă şi mai folositoare, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi. În
acest caz avem reformatorul condiţiilor în schimbare sau ameliorare. Dar, în special, persoanele care aleg verdele vrea
ca opinia sa să prevaleze, să se simtă justificat ca reprezentant al principiilor fundamentale şi imuabile. Ca urmare el se
va plasa pe sine pe un pedestal şi tinde să dăscălească şi să moralizeze pe ceilalţi.
Cel care alege verdele în prima poziţie doreşte să impresioneze. Doreşte să fie recunoscut menţinându-şi punctul de
vedere, vrea să-şi găsească o cale proprie împotriva opoziţiilor, a rezistenţei. Persoana care alege verdele în poziţia 6,7
sau 8 doreşte şi ea aceste lucruri dar a fost slăbită de rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi se simte redusă în statut prin
lipsa de recunoaştere. Această deprimare îl face să simtă o rezistenţă tangibilă, o tensiune fizică prezentă (ca de exemplu
în bolile pulmonare sau de inimă), sau ca o greutate sau constrângere - pe toate acestea vrea să le evite. Cu cât verdele
este mai în spatele şirului, cu atât mai repede caută să evite aceste lucruri.
De aceea respingerea verdelui înseamnă nelinişte, anxietatea de a se elibera de temerile impuse de nerecunoastere.
Pierderea propriei puteri de rezistenţă şi a tenacităţii, anxietatea faţă de orice schimbare posibilă de statut sau de poziţie,
reducerea posibilităţii de a se afirma, toate se combină pentru a se produce o astfel de preocupare în legătură cu propriul
său eşec posibil, ca un individ de la care se aşteaptă să arunce vina pe ceilalţi şi să adopte o atitudine critică, caustică şi
nevrednică faţă de ei. În timp ce verdele în prima poziţie poate însemna încăpăţânare şi subiectivitate, când este respins
înseamnă întodeauna acest lucru.
Verdele respins este deseori compensat prin plaserea albastrului în prima poziţie deoarece se speră că acesta va duce la
pace şi eliberare de tensiune. Cei care vor face această selecţie caută un rai liniştit unde pot afla mulţumire şi unde nu
mai trebuie să facă eforturi intolerabile necesare pentru afîrmarea poziţiei.
Uneori verdele respins este compensat de roşul în prima poziţie. Roşul înseamnă dorinţa de excitare şi stimulare
deoarece verdele respins exprimă el însuşi un stadiu de iritare, de tensiune care duce la nerăbdare şi la pierderea
controlului de sine, această combinaţie va duce la o considerabilă impetuozitate, la izbucniri intolerabile, pierderea
parţială a cunoştinţei şi chiar la scizuri apoplectice.
Uneori se încearcă compensarea intolerabilei tensiuni a verdelui respins prin selectarea galbenului pe prima poziţie ca o
cale de ieşire din dificultate. Acest “zbor spre libertate" este o încercare de a scăpa de sentimentul de constrângere, de
depresiune şi de posibilele scăderi ale stării de sănătate care pot urma. O astfel de compensare este rareori adecvată,
constând în eforturi de a-şi distrage atenţia.
GALBENUL
Este cea mai strălucitoare culoare din test şi efectele ei sunt lumina şi veselia. Deoarece roşul pare mai dens şi mai
"greu” ca galbenul e mai stumulativ; deoarece galbenul e mai strălucitor şi mai puţin dens ca roşu, este mult mai sugestiv
decât stimulativ. De exemplu, în timp ce galbenul ridică presiunea sanguină ritmul pulsului şi al respiraţiei într-o manieră
asemănătoare roşului, totuşi este notabil mai puţin stabil în felul în care realizează aceste lucruri. Principalele
caracteristici ale galbenul sunt: strălucirea calitatea radiantă şi veselia fără substanţă. Galbenul exprimă expresivitatea
neinhibată, largheţea şi relaxarea. Ca opus verdelui la care tensiunea inducând contradicţii poate duce chiar la spasme
sau chiar crampe, galbenul re¬prezintă relaxarea şi dilatarea. Psihologic, relaxarea înseamnă relaxarea din probleme,
încărcături, restricţii sau supărări.
Galbenul corespunde simbolic bine-venitei călduri solare, aspiraţiei către aureola de sfânt, unui spirit vesel şi fericit.
Percepţia ei senzorială este expresia de picant, conţinutul sau emoţional este nestatornicia plină de speranţă şi organele
sale sunt sistemul nervos simpatic şi parasimpatic.
Spre deosebire de roşu, care acţionează de asemenea prin aceste sisteme, activitatea galbenul e mai nesigură şi tinde să
piardă în coerenţă şi formă. Iadividu "galbenul" poate fi un vârtej de hărnicie dar hărnicia sa porneşte inconstant.

7. Dacă galbenul este ales pe primul loc, aceasta arată dorinţa de relaxare şi speranţa unei mari fericiri şi implică conflicte
mai mici sau mai mari în care este necesară relaxarea. Această speranţă de fericire în toate nenumăratele ei forme, de la
aventura sexuală la filozofiile care oferă iluminare şi perfecţiune, este todeauna direcţionată către viitor; galbenul
presează spre înainte, spre nou, spre modern, spre evoluţie şi nedemodat.
Acolo unde este subliniat galbenu1 puternic este în acelaşi timp compensatoriu, prin găsirea unei căi de salvare, care să
aducă relaxare, nu există numai o puternică dorinţă de a ieşi din dificultăţile existente, dar există de asemenea şi o
probabilitate de superficialitate, de schimbare de dragul schimbării, şi o puternică cerinţă de experienţe alternative. Ca şi
verdele, galbenul vrea să câştige în importanţă şi să câştige înalta consideraţie a altora, dar spre deosebire de verde,
care e mândru şi suficient, galbenul nu este niciodată liniştit, străduindu-se todeauna spre exterior în urmărirea ambiţiilor
sale. Acolo unde este compensatoriu, poate cădea din această cauză în cursa invidiei “ochiul verde al micului zeu
galbenul“.
Verdele este persistenţa, galbenul este schimbare, verdele este tensiune, galbenul este relaxare. Între aceşti doi poli este
un conflict care evidenţiază incompatibilitatea lor. Aici, ambitia, insistenţa pe sine şi nevoia de prestigiu, a verdelui sunt la
război cu urmărirea plină de speranţă a trăirilor fericite a aventuri exprimate de către galben. Acolo unde verdele domină,
muşchii involuntari sunt sub un stres cronic, că urmări patologice pot apare la stomac sau intestine, la inimă sau la
sistemele circulatorii, coaliţii care se descoperă deseori în aşteptarea unor ambiţii prea mari. Deoarece gradul de
tensiune este deseori de netolerant acolo unde există astfei de condiţii, verdele e de obi¬cei respins, iar galbenul
favorizat în încercarea de al compensa şi de a relaxa această tensiune.
Dacă este respins galbenul şi este plasat la poziţiile 6,7 şi 8 atunci aşteptările au dezamăgit, individul se confruntă cu
grupul şi se simte izolat sau despărţit de ceilalţi. Într-o astfel de dispoziţie severă, strălucirea şi calitatea nesubstanţială a
galbenului sunt privite ca nepotrivite şi superficiale; cu atât mai mare va fi dezamăgirea cu cât galbenul va fi mai spre
sfârşitul şirului. Galbenul respins înseamnă că vârtejul, tulburarea a rezultat din dezamăgire şi din sentimentul că
speranţele nu sunt pe cale să se realizeze. Acest vârtej poate lua forma iritabilităţii, descurajării, neîncrederii şi a
suspiciunii altora şi a intenţii1or lor. Dacă luăm în considerare cât de mulţi oameni îşi ating şi îşi menţin interesul numai
din speranţe şi expectaţii, se poate aprecia cât de devastator este efectul lipsei de speranţă şi se poate demonstra că un
galbenul respins înseamnă deci ”încercarea de a se protjza de izolare, de pierderi viitoare şi de dezamăgire”.
Compensaţiile pot lua forme diferite. Frecvent albastru este ales în prima poziţie, indicând că liniştea şi unitatea sunt
dori¬te ca mijloace de a realiza mulţumirea. Galbenul respins şi preferarea albastrului ref1ectă tendinţa spre ridicare de
agăţare de familiar; această combinaţie este comună şi rezultă dintr-un tip de ataşament mai degrabă masochist.
O încercare de compensare a lipsei de speranţă se poate face prin lupta pentru securitate, poziţie şi prestigiu, în acest
caz metoda esenţială din poziţia 1 va fi verdele.
Dacă cel care apare în poziţia 1 este roşul, atunci mijloacele adoptate pentru a scăpa de senzaţia dezamăgirii şi a izolării
vor fi căutate în aventură, experienţe intense – mai ales exces sexual.
Galbenul este semnificativ dacă nu apare în poziţile 2-5.
VIOLET
Violetul este un amestec de roşu şi albastru şi deşi este o culoare de sine stătătoare şi distinctă, reţine ceva din
propietăţile ambelor, în ciuda pierderii clarităţii scopurilor celor două culori. Violetul încearcă să unifice lupta impulsivă a
roşului şi blânda abandonare a albastrului, devenind astfel reprezentativ al identificării. Această identificare este un fel de
unire mistică, un înalt grad de intimitate senzitivă, ducând la o fuziune completă între subiect şi obiect, aşa încât tot ceea
ce este dorit sau gândit trebuie să devină realitate. În acest fel, violetul e încântare, un stadiu magic în care sunt împlinite
dorinţele, aşa încât persoana care preferă violetul doreşte o relaţie “magică”. Nu numai că vrea să fie el vrăjit, ci în acelaşi
timp vrea să fie încântat şi să-i farmece pe ceilalţi, să exercite un grad de fascinaţie asupra lor pentru că, deşi aceasta
este o identificare magică, există distincţia între subiect şi obiect.
Violetul poate însemna identificare şi intimitate, amestec erotic sau poate duce la o înţelegere intuitivă şi sensibilă. Dar
calitatea sa e ireală şi iluzorie, însemnând o identificare datorită unei incapacităţi de a diferenţia sau datorită unei agitaţii
fără soluţie, fiecare din acestea putând duce la iresponsabilitate.
Un matur mental va prefera mai degrabă una din culorile de bază ale violetului, dar imaturul, mental şi emoţional poate
prefera violetul. În cazul a 1.500 de preadolescenţi elevi 75% dintre ei au preferat violetului.. Statisticile cuprinzând
iranieni, africani şi indieni din Brazilia au arătat o notabilă preferinţă pentru această culoare, comparativ cu selecţiile euro-
caucazienilor. Investigaţiile lui Erbsloeh au arătat că activitatea glandulară şi hormonală pe parcursul gravitaţiei tinde să
ducă la o preferinţă pentru această culoare. Acelaşi lucru când avem de a face cu o defectuoasă funcţionare a tiroidei.
Hipertiroidismul (când este psihosomatic şi nu ca rezultat al deficitului de iod) este o condiţie care rezultă în urma unui
stres îndelungat, a unui şoc sau a unor condiţii de viaţă anterioară, care îi supune pe suferinzi la o teamă nepotolită,
emoţiile lor fiind foarte instabile. Deseori se poate spune exact acelaşi lucru despre femei în timpul gravitaţiei, multe din
ele devenind nesigure emoţional în această perioadă.
Preferinţa pentru violet în rândul preadolescenţilor subliniază faptul că la ei lumea este încă un loc magic în care trebuie
să fure numai lampa lui Aladin pentru ca farul acesteia să le aducă tot ceea ce vor – o atitudine care cu siguranţă îşi are
elementele ei, dar care nu este indicat să se manifeste în cursul vieţii adulte.
Homosexualii şi lesbienele îşi demonstrează de multe ori insecuritatea emoţională printr-o preferinţă compensatorie
pentru violet. Aici avem cazul oamenilor ale căror temeri emoţionale îi duc la încercarea de a creea în jurul lor un tărâm al
feeriei, în care odată intraţi pot compensa lumea pierdută, atâta vreme cât se au unul pe celălalt. În acest caz, în timp ce
o proporţie semnificativă de homosexuali de ambele forme aşează violetul pe primul loc, nu trebuie să se presupună că
preferinţa pentru violet duce în mod necesar la practici homosexuale.
Când violetul apare în prima poziţie, sunt necesare investigaţii¬ mai amănunţite pentru a se descoperi care atribut al
viole¬tului este indicat, este vorba despre o imaturitate preadolescentină adusă până la viaţa adultă ? În această situaţie
persoana va tinde să fie nerealistă şi va avea dificultăţi în distingerea practicului de viaţă vizionară. Este vorba de o
proastă funcţionare glandulară, sau de vre-o altă condiţie care duce la nesiguranţă emoţională ? Dacă este vorba de aşa
ceva, persoana va avea o nevoie specială de înţelegere sensibilă de la un partener cu care el sau ea să se poată

8. identifica. Dacă nu este vorba de nici una din acesta posibilităţi atunci persoana doreşte să fie aprobată pentru farmecul
şi fascinaţia ei, pentru manierele sale încântătoare şi căile sale de a câştiga – doreşte să arunce un văl de vrajă asupra
celorlalţi. E sensibil şi apreciativ, dar nu vrea ca relaţiile sale să-i aducă o excesivă responsabilitate.
Când violetul apare în poziţia a 8-a , dorinţa de identificare mistică cu altul a fost respinsă, datorită aparentei imposibilităţi
de a fi realizată sau datorită condiţiilor care sunt în întregime nepotrivite.Aceasta duce la o rezervă destul de critică şi la o
non-dorinţă de a se preta în vreun fel oarecare la orice tip de relaţii, fie personale fie profesionale, până când nu ştie exact
cum stă şi nu poate vedea responsabilităţile pe care le-ar implica această relaţie. În acelaşi timp, tendinţa de identificare
şi înţelegere intuitivă implicată de violet este implicată mai degrabă spre obiect decât spre oameni, dând naştere la
apreciere estetică şi la capacitatea de a ajunge la o raţionalitate independentă şi la o înclinare crescută spre ocupaţii de
natură ştiinţifică sau profesională.
Violetul nu este semnificativ pe poziţiile 3-7, nici în poziţiile 1şi 2 pentru gravide şi preadolescenţi.
MARO
Maroul testului este galben-roşu întunecat. Vitalitatea impulsivă a roşului este redusă, înmuiată şi liniştită. De aceea,
maroul şi-a pierdut impulsul expansiv creator, forţa vitală activă a roşului. Vitalitatea nu mai este efectiv activă, ci este
pasiv receptivă şi senzorială.
De aceea maroul reprezintă senzaţia aşa cum apare aceasta simţurilor corpulul. Este senzitivă, legată direct de corpul
fizic şi poziţia sa în secvenţa de 8 ne dă indicaţii asupra condiţiei senzoriale a corpului. Dacă, de exemplu, maroul e
plasat în aria indiferentă (unde statistic apare cel mai des), atunci starea senzorială şi condiţia fizică a corpului nu dau o
greutate excesivă, nepotrivită. Poziţia este normală, deoarece o sănătate norma1ă trebuie să atragă foarte puţin propria
atenţie. Acolo unde există un disconfort sau o boală maroul începe să se deplaseze către începutul şirului, demonstrând
mai marea accentuare a tulburării, a disconfortului fizic şi o mai mare preocupare pentru condiţiile care vor permite
ameliorarea acestui disconfort.
Cei care sunt dezrădăcinaţi şi deposedaţi neavând încă un cămin al lor în care să se poată relaxa şi uşura şi cu o slabă
perspectivă de securitate şi mulţumire fizică, plasează deseori maroul mai înainte în şir. Acesta este chiar cazul
persoanelor care au devenit dezrădăcinate ca rezultat al celui de-al II-lea război mondial. Aceasta nu datorită unei mai
ridicate senzorialităţi a corpului, ci deoarece nu există un loc unde se pot simţi în siguranţă şi unde ar putea simţi
plăcerea confortului, cu care cei mai favorizaţi de soartă se înconjoară. Aşa încât maroul indică în plus importanţa
“plasată” rădăcinii, pe cămin, pe casă şi pe compania celor asemenea, într-o securitate precară şi familiară.
Dacă maroul stă în prima jumătate a şirului şi mai ales în primele două locuri, înseamnă că există o trebuinţă crescută
pentru confort fizic, senzorial, pentru relaxare într-o anumită situaţie care aduce cu ea un sentiment de disconfort.
Această situaţie poate să fie ori o nesiguranţă, ori o boală fizică actuală, ori o atmosferă de conflict, ori existenţă unor
probleme la care individul se simte incapabil să le facă faţă. Indiferent de cauză condiţia fizică a corpului este invers
afectată, fiind plasat un mai mare accent pe trebuinţa de a furniza acestuia un mediu mai sigur.
Când maroul este plasat în poziţia 8, această trebuinţă de confort relaxant este respinsă. Aici confortul fizic şi satisfacţia
senzorială sunt interpretate ca slăbiciuni care trebuiesc depăşite. Cel care respinge maroul consideră că este constituit
dintr-un material mai dur, mai rigid şi doreşte să se evidenţieze ca un individualism. El respinge simţul gregar şi
interdependenţa maroului, ca şi orice încurajare a dorinţelor trupului. Această reprimare a capacităţii de a simţi reacţia
fizică poate duce în orice caz mai uşor la un deficit producător de anxietate, deficit care cere o anumită formă de
compensaţie – incluzând posibilitatea unei activităţi sexuale forţate – în dorinţa de a trăi unele din senzaţiile fizice care
sunt prea riguros reprimate.
Maroul este semnificativ dacă nu stă în poziţiile 5-7.
NEGRU
Negrul este cea mai întunecată culoare fiind de fapt chiar negarea culorii. Negrul reprezintă graniţa absolută, dincolo de
către viaţă încetează exprimând astfel ideea de nimic, de stingher. Negrul este un NU spus DA-ului vieţii. Albul este
pagina virgină pe care povestea trebuie abia scrisă, negrul este sfârşitul dincolo de care nu mai este nimic. În timp ce
albul este inclus doar în testul complet Luscher, printre cele 8 culori nu apare; dar albul şi negrul sunt cele două extreme
Alpha şi Omega, începutu1 şi sfârşitul. În testul de 8 culori, cel mai apropiat de alb este gabenul strălucitor, şi dacă
galbenul şi negrul se găsesc împreună într-un grup aceasta indică un comportament extremist de un tip sau altul.
Negrul fiind negarea însăşi reprezintă renunţarea, ultima predare sau abandonul şi are un efect puternic asupra oricărei
culori care apare în acelaşi grup, accentuindu-i şi întărindu-i caracteristicile.
Dacă va apare în prima jumătate a testului şi mai ales pe primele trei locuri duce la un comportament compensatoriu de
natură extremă. Cel care alege negrul pe prima poziţie vrea să renunţe printr-un protest furtunos împotriva stadiului
existent, în care simte că nimic nu este aşa cum trebuie. E revoltat împotriva vieţii sau cel puţin împotriva propriei vieţi şi
este în stare să acţioneze precipitat şi neînţelept în revolta sa.
Când negrul este în poziţia a doua persoana se crede capabilă să renunţe la tot, indicând că poate poseda orice ar
reprezenta culoarea din poziţia întâia. Dacă, de exemplu, roşu este în poziţia întâia, iar negrul într-a doua, atunci
persoana se aşteaptă la satisfacerea dorinţelor exagerate să compenseze tot ceea ce este deficitar. Când albastrul
precede negrul, se aşteaptă ca liniştea absolută să restaureze armonia tulburată şi neliniştea emoţională. Galbenul
precedând negul în primele două poziţii, înseamnă că se aşteaptă o anume acţiune abruptă şi posibil catastrofală sau
schimbare de rută care să pună capăt tulburărilor. Când avem gri şi negru se aşteaptă ca protecţia oferită de o totală
neimplicare să ajute la depăşirea intoleranţei generale.
Negrul în poziţia trei cere compensaţia oferită de culorile din primele locuri. Şi ca, de exemplu în cazul griului, culorile
care apar înaintea negrului în prima selecţie şi după el la a doua se1ecţie, când sunt plasate în prima jumătate a testului
sunt la fe1 de încărcate de conflict şi indică o sursă în plus de axietate.
Negrul în poziţia 8 este cel mai des întâlnit statistic reprezentând o dorinţă mai mult sau mai puţin normală de a nu avea
ce abandona, de a-şi putea controla propiile acţiuni şi decizii. Când această poziţie este una de axietate în orice caz a

9. pierde ceva sau a fi privat de ceva, devine o problemă de conflict şi deoarece individul consideră acest lucru ca fiind cel
mai supărător, el fuge de pericolul de a cere prea mult.

10. pierde ceva sau a fi privat de ceva, devine o problemă de conflict şi deoarece individul consideră acest lucru ca fiind cel
mai supărător, el fuge de pericolul de a cere prea mult.