Documentul discută despre conducerea și activitatea grupurilor antroposofice conform viziunii lui Rudolf Steiner, subliniind importanța interacțiunii și colaborării frățești în cadrul acestora. Steiner avertizează asupra provocărilor și oboselii implicate în activitățile comunității, încurajând o abordare sinceră și profundă a prelegerilor și a învățării. El afirmă că fiecare acțiune din cadrul grupurilor afectează nu doar participanții, ci și lumea spirituală, subliniind responsabilitatea pe care o au membrii în cultivarea unei comunități bazate pe libertate și fraternitate.

1. Cu privire la conduita și activitatea adecvată în grup
în viziunea lui Rudolf Steiner
Următoarele au apărut în numărul din noiembrie 1949 al Mișcării Antroposofice,
emis de Societatea Antroposofică din Marea Britanie – în el Adelheid Peterson vorbește
despre câteva chestiuni de „importanță universală și fundamentală”.
Adelheid Peterson scrie: -
La 28 august 1919 am călătorit de la München la Stuttgart pentru a prezenta în fața
lui Rudolf Steiner un plan pentru un nou început al muncii noastre la München. De la
moartea Sophiei Stinde, lucrurile stagnaseră acolo, în ambele grupuri au existență
disensiuni interne ...
Spre deosebire de datele anterioare, dr. Steiner m-a primit oarecum rece; atitudinea
lui era rezervată și a spus imediat, pe tonuri severe și reci: „Ce aveți a-mi spune?”
I-am răspuns că, întrucât o casă cu o sală mare de recepție a fost pusă la dispoziția
mișcării, am vrut să iau inițiativa în inaugurarea noilor activități la München.
Apoi, pe același ton de voce, a apărut a doua întrebare: „Și cum vedeți această
activitate?”
Întregul plan în detalii era deja pe deplin viu în mintea mea. Așa că am putut să-l
expun rapid și clar. Urmau să fie realizate cursuri introductive, cursuri de continuare,
cursuri pentru tineri, prelegeri de la diverși antroposofi și cursuri de după-amiază
pentru copiii familiilor de muncitori din vecinătate, luând în considerație îngrijorarea
pedagogilor pentru lipsa de supraveghere în timpul orelor de după-amiază când școlile
sunt închise.
Când am terminat, vocea și maniera lui Rudolf Steiner s-au schimbat. „Asta mă face
foarte fericit”, a spus el cu căldură, „și voi face tot ce pot pentru a vă ajuta”. Dar a
adăugat un avertisment cu privire la povara grea, oboseala spirituală și fizică pe care o
implică o astfel de activitate; el m-a avertizat că va trebui să ne confruntăm cu ostilitate
și „cuțite în spate” din rândul „propriilor noștri membri iubiți”. După ce a vorbit despre
asta în detaliu, m-a trimis „să dorm cu asta o noapte” și mi-a programat o întâlnire să ne
revedem dimineața următoare, când urma să-i spun ce decizie am luat – cu privire la
care el avea la fel de puține îndoieli ca și mine.
Așa că, atunci când m-am întors din nou, el zâmbea. Și acum un privilegiu unic mi-a
revenit - experiență ce a dus la o transformare interioară în mine. În timpul acestei și
altor conversații aranjate de el, el m-a condus printr-o pregătire amănunțită despre cum
să preleg și cum să conduc un grup.

2. Trec peste ceea ce mi-a spus pur personal și rezumez aici ceea ce era de o importanță
universală și fundamentală.
A început cu ceea ce poate fi citit în prelegerea sa din 15 iunie 1915, susținută la
Düsseldorf, publicat în limba germană sub denumirea de „Gemeinsamkeit über uns,
Christus in uns” – Pregătirea pentru epoca a șasea (GA 159).
Această prelegere a fost susținută la deschiderea Grupului II, la 15 iunie 1915. A fost
publicată inițial în engleză cu titlul Cum grupurile antroposofice se pregătesc pentru a
șasea epocă, sau trei caracteristici fundamentale ale civilizației viitoare a omenirii.
Câteva fragmente relevante:
„Trebuie să ne dăm seama că facem o distincție, chiar dacă doar în gând, între munca
pe care o facem într-un grup ca acesta și altă activitate a noastră în lume. Cei care nu
sunt dispuși să intre profund în adevăruri mult mai intime legate de progresul spiritual
al umanității s-ar putea întreba dacă nu am putea cultiva Știința Spirituală fără să ne
formăm în grupuri, ci pur și simplu prin găsirea lectorilor și oferirea de oportunități
pentru ca oamenii care s-ar putea să nu se cunoască să se reunească și să aibă acces la
tezaurul spiritual despre care vorbim.
„Am putea, desigur, să procedăm în acest fel. Dar atâta timp cât este posibil să se
stabilească, în moduri mai largi sau restrânse, asociații de ființe umane care sunt
cunoscute între ele și care se reunesc în prietenie și frăție în aceste grupuri de lucru,
vom continua să le întemeiem în deplină conștiință a atitudinii sufletului care face parte
integrantă din Știința Spirituală.
„Nu este fără sens că printre noi există ființe umane care doresc să cultive latura mai
intimă a cunoașterii spirituale și care intenționează sincer să lucreze împreună în frăție
și armonie.
„Nu numai că relațiile și contactele sunt afectate de faptul că putem vorbi destul de
diferit între noi, știind că vorbim cu suflete asociate în mod conștient cu noi – nu numai
că este așa, ci trebuie amintit și altceva. Stabilirea grupurilor individuale este legată de
întreaga concepție pe care o avem despre Mișcarea noastră dacă înțelegem natura-i cea
mai profundă. Trebuie să fim conștienți că Mișcarea noastră este semnificativă nu
numai pentru existența cunoscută simțurilor și pentru existența care este înțeleasă de
mintea omului orientată spre exterior, dar și că prin această Mișcare sufletele noastre
caută o legătură reală și autentică cu lumile spirituale.
„Iarăși și din nou, în deplină conștiință, ar trebui să ne spunem că prin cultivarea
Științei Spirituale, noi ne transferăm sufletele ca și cum în sferele care sunt populate nu
numai de ființele pământului, ci și de ființele ierarhiilor superioare, ființele lumilor
invizibile. Trebuie să ne dăm seama că lucrarea noastră este importantă pentru aceste
lumi invizibile, că suntem de fapt înlăuntrul acestor lumi. În lumea spirituală, munca
efectuată în astfel de grupuri de către cei care se cunosc este destul de diferită de
lucrarea desfășurată în afara unui astfel de grup și dispersată în lume. Lucrarea
desfășurată în armonie frățească în cadrul grupurilor noastre are o semnificație chiar
diferită pentru lumea spirituală decât alte activități pe care le putem întreprinde. Pentru
a înțelege asta pe deplin, trebuie să ne reamintim adevărurile pe care le-am studiat în
multe aspecte în decursul anilor ...
„Natura Sinei Spirituale este că ea trebuie să presupună existența în sufletele umane
a celor trei caracteristici despre care am vorbit: viața socială în care predomină
fraternitatea, libertatea gândirii și pneumatologia.
Aceste trei caracteristici sunt esențiale într-o comunitate de ființe umane în cadrul
căreia trebuie să se dezvolte Sinea Spirituală pe măsură ce Sufletul Conștiinței se
dezvoltă în sufletele Epocii a Cincea. Prin urmare, ne putem imagina că, unindu-ne în

3. fraternitate în grupuri de lucru, ceva planează invizibil asupra activităților noastre, ceva
aidoma copilului forțelor Sinei Spirituale – Sinea Spirituală care este cultivată de ființele
ierarhiilor superioare pentru ca ea să curgă în sufletele noastre atunci când acestea vor
fi din nou pe pământ în Epoca a Șasea a civilizației.
„În grupurile noastre executăm lucrări care se ridică în sus către acele forțe care sunt
pregătite pentru Sinea Spirituală. Gândul că facem această lucrare nu numai de dragul
propriilor noastre ego-uri, ci pentru ca aceasta să poată curge în sus în lumi spirituale,
gândul că această lucrare este legată de lumile spirituale – aceasta este adevărata
consacrare a unui grup de lucru. A nutri un astfel de gând înseamnă să ne pătrundem cu
conștiința consacrării care este fundamentul unui grup de lucru în cadrul Mișcării. Prin
urmare, este foarte important să înțelegem acest fapt în adevăratul său sens spiritual.
Ne aflăm împreună în grupuri de lucru care, pe lângă cultivarea Științei Spirituale, se
bazează pe libertatea gândirii. Ele nu vor avea nimic de-a face cu dogmă sau
constrângere de credință, iar munca lor ar trebui să fie de natura cooperării între frați.
Ceea ce contează cel mai mult este de a deveni conștienți de adevăratul sens al idei de
comunitate, spunându-ne: În afară de faptul că noi, ca suflete moderne, aparținem celei
de-a cincea epoci culturale postatlanteene și ne dezvoltăm ca indivizi, ridicându-ne viața
individuală din ce în ce mai mult din viața comunitară, noi trebuie în schimb să devenim
conștienți de o formă superioară de comunitate, fondată în libertatea iubirii frățești, ca o
suflare de magie pe care o respirăm în grupurile noastre de lucru."
„Studiul antroposofic este o realitate în lumile spirituale. El intră în lumile spirituale,
în viața ierarhiilor superioare. Prin utilizarea unei lucrări antroposofice corecte, o mare
parte din răul care se întâmplă în această lume poate fi contracarat pentru lumile
spirituale, care în mod neîncetat influențează totul.”
Apoi, referindu-se la cazul pus în discuție, el a început:
„La începutul muncii dvs., vei susține prima prelegere. Dar vreau să vă spun asta.” Și
el s-a aplecat puțin înainte și a vorbit foarte emfatic. „Chiar dacă sunt prezenți doar trei
oameni – dacă există doar unul – trebuie să țineți prelegerea de parcă cinci sute de
oameni ar sta în fața dvs. Cel care este acolo poate fi cel care contează – la fel în cazul
orelor pentru copii. Dacă doar doi copii se alătură ca urmare a anunțului dvs., începeți
cu acei doi.”
În acea perioadă, un val de propagandism trecea prin Societate. Membrii sperau să
contracareze tendințele vremii printr-o publicitate larg răspândită. Mulți lideri de
grupuri se mândreau cu creșterea numărului de membri ai grupului în cea mai mare
măsură posibilă. Rudolf Steiner dezaproba asta. „Bineînțeles, mișcarea trebuie să
crească”, a spus el, „dar asta trebuie să aibă loc în mod adecvat, într-un mod sănătos.
Metodele folosite în prezent nu fac decât să superficializeze calitatea de membru. Asta îi
face Societății un mare rău.”
El a vorbit, la fel ca înainte, de lipsa de discernământ, de tact, de conștiinciozitate
deplină. Apoi a continuat:
„Esențial pentru o lucrare antroposofică corectă este să oferi doar atâta din
conținutul antroposofiei cât ți-a devenit viață lăuntrică, atât cât ți-a devenit bucuria
vieții tale, nevoia vieții tale, atât cât ți-ai făcut-o propria ta viață. Numai asta intră în alt
om. Doar asta poate media cu adevărat antroposofia.
„Prelegerile oferite de oameni din cunoașterea lor cu capul sunt abstracte și au
același efect asupra ascultătorilor lor ca și alte abstracțiuni. Ele nu vor forma nici o
substanță vie, nu vor trezi nici o convingere.
„Ar fi trebuit deja să facem progrese mult mai mari în lume cu antroposofia dacă
lectorii noștri nu ar vorbi atât de mult din cap. A absorbi ceva chestiuni din antroposofie

4. prin cap astăzi și mâine, sau poimâine, sau în mai multe săptămâni sau luni, pentru a le
reda din nou din cap – asta este nepotrivit. Ceea ce este astfel prezentat poate fi perfect
corect în conținutul său, reproducerea acesteia poate avea chiar o anumită frumusețe.
Dar ea nu trăiește. Desigur, totul ce e de natură conceptuală trebuie mai întâi elaborat în
mod abstract. Dar apoi trebuie să fie transmutat, trebuie să devină viață, trebuie să
devină formă.
„Și această viață, această formă, trebuie să stea în spatele a ceea ce este conceptual
într-o prelegere. Din întregul om trebuie să vorbească lectorul, din forțele inimii sale
pătrunse cu voință. Atunci el va ajunge la natura mai profundă a ascultătorului său,
chiar și a celui care încă simte dezgust sau opoziție față de ceea ce aude.
„Un lucru mai presus de toate trebuie să înscrieți în sufletul dvs.: nu ceea ce spuneți
este lucrul decisiv – bineînțeles că asta trebuie să fie corect – ci cum spuneți! Cum ceea
ce spuneți trăiește în dvs., cum sunteți în spatele acesteia cu toată sinceritatea
interioară, care este propria dvs. atitudine, dispoziția dvs., cât de conștiincios sunteți, la
asta se uită lumea spirituală!”
Solemnitatea sa deveni și mai marcată:
„Și mai departe trebuie să știți și nu trebuie să uitați niciodată, că atunci când țineți
prelegeri sau când oamenii vin la dvs. cu întrebările lor – indiferent de ce fel de
întrebare – dacă stai acolo răbufnind de satisfacție că ești capabil, din ceea ce auzi în
interiorul tău, din ceea ce ai realizat tu însuți, să răspunzi la întrebările lor, sau să-i
înveți – dacă stai în față celuilalt om cu sentimentul de bogății interioare, de
superioritate spirituală, atunci ai putea la fel de bine să lași lucrurile în pace. Căci atunci
îți faci doar rău și nu ești deloc de folos celuilalt om. Căci ceea ce spui rămâne doar la
suprafață.
„Dacă slujiți lumii spirituale în sensul antroposofiei, niciodată să nu țineți un discurs
sau să răspundeți la întrebări simțindu-vă plin de subiect. Dimpotrivă, trebuie să aveți
un sentiment de inadecvare, de sărăcie, în fața a ceea ce trebuie să faceți, în fața a ceea
ce se așteaptă de la dvs. – un sentiment de eșec în fața oamenilor și în fața lumii
spirituale. De fapt, trebuie să cereți ajutor. Atunci veți fi în starea sufletească potrivită.
Atunci veți găsi ceea ce trebuie să spuneți. Atunci cuvintele dvs. vor găsi drumul în ființa
interioară a ascultătorului. Atunci veți vorbi din adevăr.
„Fiecare prelegere pe care o susțineți, toată munca antroposofică pe care o
întreprindeți, ar trebui să o simțiți ca o responsabilitate grea. Este corect să aveți acest
sentiment de povară, dar și să primiți plăcere din muncă!”
El apoi a început să vorbească despre munca în grup și despre conducerea grupului.
„Aici problemele sunt destul de diferite de cele pe care le întâlnim în activitatea din
lumea exterioară. Aici esențială este comunitatea, o comunitate de oameni cu cele mai
variate caracteristici: cu diferite niveluri de studii și educație, din toate clasele și
vocațiile, vârstnici și tineri, atât în ani, cât și în calitatea de membru și în caracterul
sufletelor lor. Această comunitate încearcă să fie și ar trebui să fie o entitate conștientă
vie în substanța antroposofică la care lucrează în timpul reuniunilor Grupului.
Activitatea Grupului este un proces de dezvoltare continuă a conștiinței. Pentru această
dezvoltare prin munca comună este responsabil liderul grupului. Sudarea împreună a
acestei comunități îi revine personalității liderului de grup. Așa trebuie să fie. Dar, în
acest sens, două lucruri sunt luate mult prea ușor. Modul în care este constituit un grup,
modul în care se desfășoară activitatea sa – depind de liderul grupului.
„Rostul Grupului și, prin urmare, sarcina sa este de a aprofunda viața ezoterică a
membrilor. Munca desfășurată în comuniune de către Grup este o formare a
impulsurilor celei de-a șasea epoci culturale. O anumită contribuție la viața spirituală a

5. celei de-a șasea epoci culturale poate fi de fapt realizată numai în studiu de grup, în
elaborarea și dezvoltarea substanțialității ezoterice, așa cum este dată în ciclurile și
prelegerile pentru membri.
„Și aici, bineînțeles, de asemenea rămâne valabil ceea ce am spus deja. În calitate de
conducător de grup, puteți lucra corect dacă ceea ce abordați a devenit propria dvs.
viață. Nu contează dacă ați citit o prelegere și apoi ați vorbi despre ea, sau dacă vorbiți
despre ceva ce ați studiat și la ce ați lucrat pentru dvs. În lucrul în grup, mai mult ca
oricând, importantă este modalitatea! Fiecare chestiune depinde de convingerea
interioară, de veridicitatea interioară, de reverență față de antroposofie.
„Când citiți o prelegere, trebuie s-o stăpâniți pe deplin lăuntric, și când o citiți cu voce
tare, trebuie cu adevărat s-o dezvăluiți ca din nou. Și să nu existe „toceală de cicluri”.
Este îngrozitor să-i auzi pe oameni spunând câte cicluri au citit în cel mai scurt timp
posibil. Ei nu încetează nicicând să-și umple capurile! Dacă reușiți ca o singură idee
antroposofică să trăiască în ființele umane, atunci ați realizat ceva.
„De asemenea, trebuie să învățați să lucrați pornind de la membrii grupului. Trebuie
să ascultați cu atenție ceea ce vine de la ei, trebuie să fiți viu pentru nevoia lor. Când
puteți face asta, când realmente vorbiți sau citiți dintr-un esoterism lăuntric viu, atunci
veți vorbi cu fiecare, atunci fiecare își va găsi ceva pentru sine, fie că-i vârstnic sau tânăr,
cu un nivel sau altul de studii și educație, fiecare va lua de la dvs. ceea de ce are nevoie și
cu ce poate trăi și lucra.”
Discuțiile dr. Steiner nu le saluta. „Ele nu sunt potrivite în ședințele de grup.
Substanța sau aura care poate fi formată printr-o prelegere este distrusă prin discuții,
este risipită.” El a sfătuit chiar să nu permit întrebări după prelegeri în ședința deschisă.
El obișnuia să le permită în anii de odinioară ai activității sale, dar mai târziu a întrerupt
această practică. „Deseori nu există o seriozitate reală în spatele unor astfel de întrebări,
care mai și sunt de multe ori formulate în mod greșit și nu servesc niciunui scop bun.
Este mai bine ca persoana să menționeze că este dispusă să răspundă la întrebări
private după prelegere.
„Teoria cunoașterii nu este potrivită pentru întâlnirile în grup și nici cărțile scrise
pentru public, cum ar fi „Teosofia” sau „Știința ocultă”. Întâlnirile de grup ar trebui să fie
ocazie pentru aprofundarea vieții interioare, pentru ca ceea ce se aude acolo să fie
completat și să devină mai practic.”
El s-a axat mult pe chestiunea structurii prelegerilor, atât pentru grup, cât și pentru
public. Conținutul și forma nu pot fi separate. O prelegere fără formă, construită prost
este rea, chiar dacă conținutul său este corect în toate detaliile. „Ea nu lasă nici o
impresie”.
„Veți face bine să elaborați cu precizie începutul prelegerilor. Iar apoi trebuie să vă
permiteți să vorbiți liber. Să vă citiți prelegerea este de neimaginat. Din păcate, în ceea
ce privește formarea prelegerilor, lectorii noștri lasă mult de dorit. Se axează pe
conținut fără nici o grijă pentru formă. O prelegere trebuie tratată în întreaga-i structură
ca o operă de artă. Proporțiile sale interioare trebuie să fie armonioase. Începutul și
sfârșitul acesteia trebuie să potrivească, trebuie, ca și cum, să corespundă unul altuia. O
prelegere trebuie să aibă o axă fermă în jurul căreia se mișcă, dar de la care se poate
abate numai în limite adecvate.”
Și apoi Rudolf Steiner mi-a arătat cum el își construia propriile prelegeri, atât cele
individuale, cât și cicluri în ansamblu. El a trasat o axă, înconjurată de o spirală în
ridicare. „Cu mai multă practică, veți găsi în cele din urmă necesar doar să fixați
începutul și sfârșitul. În mijloc veți putea să vă mișcați liber în forma dată. Este dureros

6. să auzi un lector pierzându-se în chestiuni secundare, devenind confuz, întorcându-se
iarăși și din nou la rezumări, și astfel stricând tot ceea ce a fost anterior. ”
Când a încheiat, privirea lui a căpătat acea seriozitate, acea inimaginabilă amabilitate
strălucitoare, în lumina căreia omul personal dispare, pe când în același timp vede în
fața lui toate forțele și posibilitățile propriei sale ființe.
„Fiți mereu conștienți de sacralitatea și solemnitatea sarcinii pe care v-ați stabilit-o”,
a spus el. „Antroposofia este un lucru periculos atunci când este întreprinsă ușuratic. Nu
uitați niciodată că viitorul umanității este implicat. Ființele umane care stau în fața dvs.
sunt implicate. Trebuie să vedeți aceste ființe umane. Trebuie să-l iubești om, omul
ascuns din omul care stă în fața dvs., așa cum iubiți antroposofia.”
Și din nou el a rostit cuvintele anterioare cu privire la nevoia ca persoana să aibă un
sentiment de carență interioară în fața sarcinii sale. „Atunci veți simți ajutorul lumii
spirituale.”
Încă două lucruri pe care dr. Steiner le-a menționat cu alte ocazii – el chiar a spus
aceste lucruri de mai multe ori în acea vreme:
„Este posibil ca antroposofia într-o zi să fie nevoită să se elibereze de Societatea
Antroposofică. Asta nu trebuie să se întâmple, dar există probabilitate. Când nu voi mai
fi aici, va apărea o intelectualizare a științei spirituale. Acesta este un mare pericol
pentru că va însemna stagnarea întregii mișcări. De aceea, cultivarea adecvată a
esoterismului în cadrul grupurilor este atât de importantă.
„Oamenii nu o știu și nu vor să o audă, dar când un om stă liniștit în camera sa și cu
seriozitate interioară reală, cu devotamentul complet al inimii sale, citește, să spunem,
Evanghelia după Ioan sau vreo carte sau prelegere antroposofică și trăiește pe deplin în
ceea ce citește, face mai mult pentru vindecarea lumii și a oamenilor decât mulți, care-și
dau importanță sie și altora în treburi externe ale Societății.”
Și a adăugat: „Dar pentru asta trebuie să fii conștient de realitatea ființelor
superioare”.
Addendum – din cursul de prelegeri Macrocosmos și microcosmos:
Deoarece faptele dezvăluite de cunoașterea spirituală trebuie primite în inimă, este
firesc ca acestea să curgă în civilizația noastră prin comuniune între ființele umane. Alte
cunoștințe pot fi cu succes obținute și de un pustnic, dar atunci când inima este
implicată, omul se simte atras de alte inimi. Cunoașterea spirituală este o legătură de
uniune între oameni. Prin urmare, este firesc ca cei care au aceeași aspirație pentru un
ideal spiritual astăzi simt nevoia de a se uni.
Este de o semnificație infinită că atunci când Știința spirituală se răspândește în acest
fel, ea reunește ființele umane, îi adună împreună pe cei care într-un anumit sens se
recunosc reciproc și se simt înrudiți. Unde altundeva în lumea actuală a haosului social
am putea găsi ființe umane cu care ne simțim înrudiți? Lumea este atât de dezmembrată
astăzi! Există oameni care stau unul lângă altul în birouri, săli de lucru sau fabrici, care
fac același tip de muncă, dar pot fi departe, foarte distanțați sufletește! Aceasta este o
consecință a vieții moderne.
Noi putem să ședem împreună cu alții, și totuși circumstanțele să fie de așa natură
încât să nu ne înțelegem unii pe alții. Dar dacă mergem undeva știind că aici sunt alți
care au văzut aceeași lumină și prețuiesc aceeași iubire ca și noi în sufletele noastre,
care venerează aceeași sfântă comoară, atunci avem dreptate să presupunem că au
înăuntrul lor ceva asemănător propriului nostru suflet în adâncurile sale cele mai

7. interioare. Oamenii, de altfel străini nouă, se pot apoi dovedi a fi purtători ai ființei
lăuntrice pe care o cunoaștem și ne dăm seama că poate exista rubedenie în spirit.
În măsura în care se răspândesc aceste idealuri, vom găsi suflete înrudite pe tot
globul. Cu aceasta se spune ceva de o semnificație nespusă pentru epoca noastră, pentru
viața spirituală modernă. Cunoașterea coborâtă de la înălțimile spiritului schimbă
ființele umane, le transformă în indivizi care, în partea esențială a naturii lor, sunt
înrudiți în spirit, oricât de îndepărtați și indiferenți unul față de altul ar fi fost.
Răspândind astfel de cunoștințe, nu numai că răspândim înțelepciunea lumilor
superioare, ci ceva care generează iubire între sufletele umane. Nu promulgăm frăția
umană prin intermediul programelor, ci punem bazele frăției ori de câte ori idealuri
similare sunt aprinse într-un număr de ființe umane, ori de câte ori alții ridică privirile
ca și noi la ceea ce considerăm sacru.
Fiecare curs de prelegeri nu numai că ar trebui să ne îmbogățească sufletele cu
cunoștințe, ci și imperceptibil să ne ajute să învățăm cum să iubim alte ființe umane mai
mult, cum să le sudăm spiritual. Prelegerile despre știința spirituală sunt ținute nu
numai pentru a răspândi cunoștințe, ci pentru a conduce pe oameni spre marele scop al
frăției, pentru a promova iubirea umană și progresul sufletului uman în căldura iubirii.
Ridicându-ne la spirit, după cum este datoria noastră, găsim miezul cel mai interior al
ființei noastre prin adevărata cunoaștere de sine. Adevărata iubire este înrădăcinată în
spirit. Numai atunci când un om își găsește semenul în spirit, îl găsește el cu o
indisolubilă și neclintită iubire. Acesta este elementul dătător de viață în toată existența
umană. Știința spirituală aduce în suflet o forță formativă, dătătoare de viață. Și când
prin ceea, ce altfel ar rămâne cunoaștere lipsită de pasiune, intelectuală, ne simțim
încălziți în suflet într-un asemenea grad încât căldura asta îi apropie pe indivizi unii de
alții, atunci am primit această cunoașterea în modul corect.
Chiar și un presentiment de tranziție de la logica gândirii la logica inimii va tinde să
aducă oamenii împreună. Logica gândirii poate duce la un egoism intens, dar logica
inimii depășește egoismul și îi face pe toți oamenii participanți la viața omenirii în
ansamblu, ca un tot întreg. Dacă ne-am pătruns cu adevărurile spiritului precum cu
apele vii, atunci am înțeles și am prins impulsul ce ar trebui să vină din Știința
Spirituală.
Dacă plecăm de la un curs de prelegeri nu numai cu un depozit îmbogățit de
cunoștințe, ci și cu o căldură sufletească sporită care va dura tot restul vieților noastre,
cursul acesta își va fi îndeplinit scopul. Fie ca măcar ceva din acest ideal să fie realizat!
Oricât de lungi n-ar fi fost prelegerile, este în natura lucrurilor că doar puțin poate fi dat.
Cel mai bun rezultat ar fi dacă în inimile și sufletele individuale s-ar genera atât de
multă căldură încât să rămână până la următoarea noastră întâlnire. Fie ca strălucirea
acesteia să continue până la momentul revederii!
Rudolf Steiner