cateheză Profetul Samuel,mare profet al Vechiului Testament
1. Profetul Samuel
1. Pregătirea aperceptivă
Perioada pe care o avem în vedere astăzi este aceea în care poporul evreu, odată
instalat în Canaan, „Țara făgăduinței”, în mijlocul unor popoare păgâne, începe să se închine
la idoli și să nu mai asculte cuvântul lui Dumnezeu, transmis prin legile din timpul lui Moise.
Urmează o lungă perioadă a judecătorilor, a căror misiune era aceea de a izbăvi poporul evreu
de alte neamuri și de a le menține trează credința în Dumnezeu și conștiința națională.
Influențele neamurilor canaanite, cu care au intrat în contact evreii nu s-au limitat
doar la influențele cultului politeist, ci și la organizarea lor politico-administrativă. Din acest
motiv, poporul lui Israel îi va cere profetului Samuel să le ungă un rege. Acest lucru avea să
se întâmple, deși Dumnezeu nu vede cu ochi buni această decizie. „Şi a zis Domnul către
Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci
M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei. (I Regi, 8, 7)”. Iată unul din
momentele importante ale perioadei despre o vom aborda astăzi.
2. Anunțarea temei
Astăzi vom discuta despre profetul Samuel.
3. Tratarea
a. Samuel „cerut de la Domnul”
Primele relatări despre Profetul Samuel apar în Cartea I a Regilor din Vechiul
Testament. Se trăgea din Tribul lui Levi și era fiul lui Elkanah din Ramataim Țofim în
Muntele Efraim. S-a născut în urma rugăciunilor făcute către Dumnezeu de mama sa, Ana (de
unde și numele de Samuel care înseamnă « cerut de la Domnul »). Încă înainte de nașterea sa
a fost făgăduit Domnului. Cântarea Anei « Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul » este cea
de-a treia cântare din Vechiului Testament (I Regi 2, 1-10).
Când băiatul a ajuns la vârsta de trei ani, mama lui a mers cu el la Shiloh (Șilo) și
conform jurământului făcut, l-a dăruit ca să slujească Domnului. Ea l-a dat în grija marelui
preot Eli care în acel moment era judecător peste Israel. Profetul a crescut în frica de
Dumnezeu și la doisprezece ani a avut o revelație cum că Dumnezeu va pedepsi casa marelui
preot Eli întrucât acesta nu a înfrânat nelegiuirea fiilor săi. Întreaga familie a lui Eli a fost
nimicită într-o singură zi.
b. Samuel va fi ultimul judecător al lui Israel
După moartea lui Eli, Samuel a devenit judecătorul lui Israel. În această perioadă,
filistenii au luat Chivotul Legii, dar fiind loviți de numeroase plăgi, îl vor restitui
israelitenilor. După întoarcerea la Domnul, israelitenii și-au recuperat cetățile pe care
filistenii le luaseră. La adânci bătrâneți, Profetul Samuel a numit pe fii săi, Joel și Abiah, regi
peste Israel, însă ei nu au fost următori integrității și dreptății în judecată precum tatăl lor
întrucât erau stăpâniți de lăcomie.
c. Samuel îl unge ca prim rege al evreilor pe Saul
În aceea vreme, bătrânii lui Israel, pentru că doreau ca poporul lui Dumnezeu să fie
«asemenea celorlalte popoare» (I Regi 8, 20), i-au cerut Profetului Samuel să le aleagă un
2. rege. Profetul Samuel l-a uns pe Saul rege, dar a văzut prin aceasta o decădere a poporului pe
care Dumnezeu Însuși îl condusese până atunci, făcându-le cunoscută voia Sa prin sfinții săi
aleși. Renunțând la aceasta poziție de judecător, Profetul Samuel a întrebat poporul dacă
consimțeau ca el să continue să-i conducă, dar nimeni n-a răspuns.
d. Profetul Samuel îl unge pe David rege
După ce l-a destituit pe primul rege, Saul, pentru nesupunerea sa față de Domnul,
Profetul Samuel îl unge rege pe David. Acesta i-a oferit lui David azil, salvându-l astfel de
urmărirea Regelui Saul.
Profetul Samuel a murit la adânci bătrâneți. Viața sa se află scrisă în Biblie (Vechiul
Testament, I Regi și Sirah 46, 13-20).
4. Recapitularea – Dragi credincioși, ce reținem din cele de mai sus ?
a. Dumnezeu ascultă rugăciunile fierbinți ale oamenilor. Sfânta Scriptură ne
oferă numeroase exemple de femei care nu puteau avea copii, dar care,
datorită rugăciunii sincere față de Dumnezeu, primesc acest dar. Le putem
aminti pe mama judecătorului Samson, iată, pe Ana – mama profetului Samuel
și, mai ales, pe mama Maicii Domnului.
b. Saul se smerește și face în toate voia Domnului. Deși avea îndoieli în
legătură cu semnele pe care i le trimitea Domnul, acesta discută cu preotul Eli,
apoi îi mărturisește faptul că asupra casei sale se va abate o năpastă. Pe de altă
parte, Samuel ascultă de Domnul atunci când poporul îi cere un rege, deși e
conștient de faptul că acest lucru înseamnă lepădarea de Dumnezeu, Cel care
i-a condus până în Canaan, doar cu legea dată de El prin Moise.
c. Slujirea sinceră a lui Dumnezeu ne ferește de orice răutate. Apare în
capitolele 6 și 7 din I Regi un episod foarte important, în care evreii, dorind
să-i învingă pe filisteni, aduc în mijlocul câmpului de bătaie, însuși Chivotul
Domnului, dar din cauza nedreptăților săvârșite de fiii preotului Eli, poporul
lui Israel este înfrânt, iar chivotul luat de dușmani. După ce și-au dat seama că
nu pot sta împotriva lui Dumnezeu, filistenii, grav loviți de numeroase plăgi,
trimit disperați chivotul înapoi și, iată minune, de data aceasta, dușmanii sunt
înfrânți cu ajutorul Domnului și prin rugăciunea lui Samuel.
d. Dumnezeu ne oferă sprijinul nemijlocit. Momentul în care evreii îi cer lui
Samuel un rege, asemenea celorlalte popoare, marchează un pas mare în
declinul popoului ales, deoarece se leapădă de sprijinul direct al lui
Dumnezeu.
5. Asocierea
Cu cine îl putem asemăna pe profetul Samuel? Prin devotamentul față de
cuvântul lui Dumnezeu și prin insistența cu care își îndrumă poporul spre adevărata
credință, îl putem asemăna cu Moise, care și-a condus oamenii prin pustie, care a
acceptat această misiune, deși nu se simțea în stare să o ducă la sfârșit și care a trecut
peste toate dezamăgirile provocate de oamenii săi necredincioși.
Dar una dintre cele mai interesante asocieri pe care le putem face în ceea ce
privește soarta lui Samuel, se referă la cuvintele pe care mama sa, Ana le rostește în
momentul rugăciunii fierbinți din Șilo în casa Domnului, când Îi cere un fiu și
cuvintele Maicii Domnului mergând în vizită la Elisabeta. Iată cum sună versetul 11
din I Regi „Doamne, Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, dacă vei vrea să cauți spre
smerenia roabei Tale...” și iată cum sună versetele 46-48, cap. 1 din Evanghelia lui
3. Luca: „Și a zis Maria: Mărește, suflete al meu, pe Domnul și să se bucure duhul meu
de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia roabei Sale;”
6. Generalizare
Așa cum profetul Samuel nu a renunțat niciun moment să-și conducă poporul spre
Dumnezeu, tot așa ar trebui și noi să avem curajul de a mărturisi credința noastră ortodoxă în
fața unei societăți rătăcite, care nu-și mai găsește liniștea și pentru care iubirea de sine a
devenit scopul suprem al acestei existențe efemere. Să-l urmăm pe Samuel și să-l avem doar
pe Dumnezeu conducător, să o urmăm pe mama sa, Ana și să-nvățăm din rugăciunea ei că
Dumnezeu caută spre smerenia noastră, ori de câte ori îi cerem sincer ajutorul!
7. Aplicare
Ce putem face noi în viața de zi cu zi? Să ne dăm seama că rânduiala vieții este clar
definită în Sfânta Scriptură, că acolo găsim sensul existenței noastre pământene și, mai ales,
calea spre întâlnirea cu Dumnezeu. Este important să fim smeriți, să ascultăm de mai marii
noștri, dar să nu uităm că Domnul este reperul nostru în viață și că atunci când începem să
căutăm soluții imediate printre oameni, este clar că ne-am îndepărtat de adevăr. Organizarea
societății moderne nu mai ține seama de legea lui Dumnezeu, valorile actuale sunt contrare
valorilor creștine, conducătorii noștri politici nu mai așteaptă confirmarea unui patriarh, nu
mai sunt „unși” de oamenii lui Dumnezeu, așa cum au fost Saul și David, ci urmează
interesele unor grupuri selecte.
Dar să nu deznădăjduim, căci toate se întâmplă cu voia Domnului. Mai degrabă să ne
rugăm ca în Psalmul 142: „Învață-mă să fac voia, că tu ești Dumnezeul meu” și să nu uităm
că, așa cum zicea Sfântul Isaac Sirul „Viața veșnică este mângâierea în Dumnezeu. Și cel ce a
aflat mângâierea în Dumnezeu socotește de prisos orice mângâiere lumească.” (Isaac Sirul,
Filocalia X, p. 169).