O armă nucleară, numită şi bombă atomică,
  este o armă tehnicizată extrem de
  distrugătoare care se bazează pe energia
  eliberată prin următoarele procese fizice:
  * la prima generaţie: bomba atomică: prin
  fisiune nucleară (realizată iniţial în SUA
  (1944) şi apoi în URSS)
  * la a doua generaţie: (bomba cu hidrogen):
  prin fisiune, urmată de fuziune nucleară
  (realizată iniţial în URSS).
•   Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră
    explozivă energia nucleara produsă de o reactie in lant de fisiune, sau fisiune și fuziune.
•   Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere in masa destinate
    uciderii unui mare număr de oameni și/sau distrugerii structurilor construite de
    om, sau biosferei în general.
   Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar
    de două ori, şi anume în jurul încheierii celui de-al
    doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o
    singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor
    japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Primul eveniment a
    avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945, când
    Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip
    pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy” (Băieţelul),
    asupra oraşului Hiroşima. Al doilea eveniment a avut
    loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv
    tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man” (Grasul),
    a fost aruncat asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau
    „ciuperca” acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18
    kilometri deasupra hipocentrului exploziei
• Castle Bravo a fost primul test al unei bombe cu
  hidrogen unde combustibilul pentru treapta de
  fuziune nucleară era solid, spre deosebire de testul
  precedent Ivy Mike. Testul a avut loc pe 1 martie
  1954. A fost prima bombă cu hidrogen utilizabilă în
  scopuri militare.
• Echivalent TNT: 15 megatone.
   Bomba țarului este numele dat de Occident celei mai
    puternice arme nucleare construită și detonată vreodată. A
    fost o bombă cu hidrogen în 3 stadii, fabricată de Uniunea
    Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de cod
    fiind Ivan. Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de
    100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru
    limitarea contaminării radioactive.
•   Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta
    și acoperit pentru protecție cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea
    de 10500 m și a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a -i
    încetini căderea s-a folosit o parașută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze
    suficient (45 km). Comandantul misiunii și totodată pilotul bombardierului strategic a fost
    maiorul Andrei Durnovțev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel și făcut erou al URSS.
    Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat și înregistrat testul.
•   Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei, la 55 km nord de localitatea Severny și la 250 km
    nord de Belushya.
•   Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a
    fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un
    diametru de 30–40 km. Toate clădirile din Severny au fost distruse. La sute de kilometri distanță
    casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și
    ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și
    simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul
    planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul
    3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter.
    Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4x1024 watt (5,4
    yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.
•   SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile
    sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.
Arme
Arme
Arme
Arme
Arme

Arme

  • 2.
    O armă nucleară,numită şi bombă atomică, este o armă tehnicizată extrem de distrugătoare care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice: * la prima generaţie: bomba atomică: prin fisiune nucleară (realizată iniţial în SUA (1944) şi apoi în URSS) * la a doua generaţie: (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmată de fuziune nucleară (realizată iniţial în URSS).
  • 3.
    Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleara produsă de o reactie in lant de fisiune, sau fisiune și fuziune. • Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere in masa destinate uciderii unui mare număr de oameni și/sau distrugerii structurilor construite de om, sau biosferei în general.
  • 4.
    Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, şi anume în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Primul eveniment a avut loc în dimineaţa zilei de 6 august 1945, când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy” (Băieţelul), asupra oraşului Hiroşima. Al doilea eveniment a avut loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man” (Grasul), a fost aruncat asupra oraşului Nagasaki. Norul, sau „ciuperca” acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei
  • 6.
    • Castle Bravoa fost primul test al unei bombe cu hidrogen unde combustibilul pentru treapta de fuziune nucleară era solid, spre deosebire de testul precedent Ivy Mike. Testul a avut loc pe 1 martie 1954. A fost prima bombă cu hidrogen utilizabilă în scopuri militare. • Echivalent TNT: 15 megatone.
  • 9.
    Bomba țarului este numele dat de Occident celei mai puternice arme nucleare construită și detonată vreodată. A fost o bombă cu hidrogen în 3 stadii, fabricată de Uniunea Sovietică sub numele oficial de RDS-220, numele de cod fiind Ivan. Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de 100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru limitarea contaminării radioactive.
  • 11.
    Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta și acoperit pentru protecție cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea de 10500 m și a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a -i încetini căderea s-a folosit o parașută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze suficient (45 km). Comandantul misiunii și totodată pilotul bombardierului strategic a fost maiorul Andrei Durnovțev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel și făcut erou al URSS. Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat și înregistrat testul. • Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei, la 55 km nord de localitatea Severny și la 250 km nord de Belushya. • Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km. Toate clădirile din Severny au fost distruse. La sute de kilometri distanță casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4x1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui. • SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice.