Anuarul Presei Clujene 2020

3. Anuarul 2020 1
Ce am făcut în ultimii 15 ani
2020 pare un an nepotrivit pentru a sărbători
orice fel de aniversare. Am insistat totuși să or-
ganizăm Gala Presei Clujene la 15 ani de la înfi-
ințarea Asociației Profesioniștilor din Presă Cluj
(APPC). Sperăm ca îndrăzneala noastră să nu
fie considerată o lipsă de respect și de empatie
pentru familiile în doliu, pentru firmele aflate
pe buza prăpastiei, pentru șomerii care nu știu
ce vor pune mâine pe masă, pentru medicii
care văd neputincioși cum hardughia pe care o
numim „sistem de sănătate” scârțâie din toate
încheieturile și se apropie, încet, dar sigur, spre
un colaps dureros.
Nu va fi o aniversare exuberantă, nu vom desfa-
ce șampanii, nu vom bea bere până dimineața.
Aniversarea de anul acesta este despre altceva.
15 ani de APPC înseamnă pentru mine o ani-
versare a capacității de a merge mai departe a
unor oameni pasionați de profesia asta. De 15
ani și un pic, de când sunt în presă (am intrat
în APPC la relativ puțin timp după ce am intrat
în breaslă), am văzut multe „pandemii” în care
au dispărut din presă mulți jurnaliști excelenți.
Cariera lor a „murit” prematur. Salariile modes-
te, orarul care începe dimineața și se termină
atunci când nu se mai întâmplă nimic, lipsa si-
guranței zilei de mâine și lehamitea care te cu-
prinde când începi să înțelegi câtă ipocrizie și
corupție se ascund în spatele unui zâmbet de
politician au umplut multora paharul. Au ridi-
cat steagul alb și s-au apucat de altceva. În 15
ani, am asistat la prea multe prohoduri ținute
la căpătâiul unor ziare. Unele au fost mediocre,
altele bune și câteva au scris istorie.
În ultimii 15 ani, presa locală o ține dintr-o criză
în alta, dintr-o „pandemie” în alta. În secolul al
XIV-lea, ciuma bubonică a omorât în circa șapte
ani aproximativ jumătate din populația Europei.
În lipsa unui vaccin sau a unui tratament adec-
vat, singura cale prin care omenirea a scăpat de
teribila maladie a fost imunitatea de turmă. În
ultimii 15 ani, presa din Cluj a pierdut mai mult
de jumătate din populația de jurnaliști. Anul
acesta, în plină pandemie de COVID-19, îi săr-
bătorim pe cei care au plecat, dar mai ales pe
cei care au rămas. Pe „supraviețuitori”. Cred că,
în majoritatea cazurilor, vaccinul lor împotriva
„pandemiei” care a făcut ravagii printre jurna-
liști a fost pasiunea lor pentru această profe-
sie. De multe ori, această pasiune a fost pusă,
aproape irațional, înainte de necesitatea lui
„trebuie să trăim și noi”.
O mică parte din ceea ce au făcut acești„supra-
viețuitori” în ultimii 15 ani vedem în paginile
acestui anuar. Anchete, interviuri, reportaje
excelente cu impact asupra comunității cluje-
ne. Un procent din ceea ce este astăzi Clujul îl
datorăm articolelor pe care acești jurnaliști le-
au scris. De nenumărate ori, acești oameni au
gustat victoria unei exclusivități pentru care au
muncit zile și nopți. Senzația aceea pe care o
ai atunci când conștientizezi că TU ești primul
din lumea aceasta care află informația este de
neprețuit. Inima îți bate mai tare și simțurile îți
sunt ascuțite ca o sabie de samurai. Apoi, când
vezi articolul tău pe prima pagină, ai impresia
că plutești, cel puțin până la prima ședință de
sumar, când îți dai seama că mâine e o nouă zi
și trebuie s-o iei de la capăt.
Toate acestea au un preț care uneori este prea
mare. Într-un interviu pe care l-am făcut, în
vară, cu Cătălin Tolontan, l-am întrebat cum se
simte când revede scenele din documentarul
#colectiv, care a devenit între timp propunerea
României la Oscaruri. Răspunsul lui m-a uimit
într-o primă instanță, apoi am înțeles. Mi-a spus
că imaginile acelea sunt răvășitoare pentru el. A
fost o experiență atât de extremă, încât aminti-
rea acesteia este aproape dureroasă. Clipele pe
care le-a trăit în acea perioadă la nivel personal
au fost răscolitoare. De multe ori jurnaliștii ab-
sorb ca un burete durerea, disperarea, dezori-
entarea celor cu care vorbesc. Anumite imagini
și senzații ți se lipesc pe creier atât de tare încât
pot deveni, uneori, obsesive. Să lucrezi zi de zi
explorând, aproape permanent, partea mai pu-
țin frumoasă a realității ajunge să te uzeze ex-
trem de tare.
„Jurnalism înseamnă să publici ceea ce altci-
neva nu vrea să fie publicat. Restul sunt relații
publice”, spunea George Orwell și cred că, în
mare parte, avea dreptate. Astăzi, în era digita-
lă, actorii publici nu mai au nevoie de medierea
presei ca să ajungă la cetățeni. Primăriile au zia-

4. Anuarul 20202
re, băncile fac podcasturi, Biserica Ortodoxă Ro-
mână are post de televiziune, politicienii devin
influenceri pe rețelele sociale, publicația tipări-
tă cu cel mai mare tiraj din România este revista
Kaufland. Astfel, o mare parte din munca presei
este să publice ceea ce aceste entități nu vor să
fie publicat. O parte dintre jurnaliștii clujeni au
făcut și vor face asta în continuare, dar să știți că
nu au deloc o viață ușoară.
Cei care fac asta de 15 ani, în ciuda tuturor cri-
zelor și „pandemiilor” care au lovit constant
presa clujeană, merită să fie sărbătoriți în ciuda
pandemiei de COVID-19. Mă înclin în fața lor și
am un singur mesaj: mergeți mai departe!
Sunt șanse ca în perioada care va urma să fie
și mai greu, deoarece criza economică ce vine
după pandemie va lovi puternic presa. Este
adevărat că presa din Cluj nu este perfectă și că
mai avem de lucru, dar imaginați-vă cum ar fi să
ne luăm toate informațiile din ziarul Primăriei,
din publicația Kaufland și de pe conturile de Fa-
cebook ale politicienilor. Poate unii clujeni vor
fi mai zen, vor trăi fericiți în bula lor, vor posta
#fainlaCluj și vor crede că viața în Cluj-Napoca
este cea mai bună din galaxie. Eu vă spun sigur
că nu va fi mai bine. În 15 ani de gazetărie am
învățat un lucru despre politicieni: se schimbă
și evoluează doar atunci când societatea pune
presiune pe ei și le cere socoteală pentru ce au
făcut în calitate de oameni aleși să ne conducă.
„Nu avem politicienii pe care-i merităm, ci po-
liticienii pe care-i suportăm”, mi-a spus acum
mulți ani un jurnalist american. Dacă noi îi ac-
ceptăm atunci când ne mint și sunt corupți, ei
de ce s-ar schimba? Presa este probabil cea mai
proastă metodă de a-i trage la răspundere pe
politicieni, dar este cea mai bună dintre toate
celelalte pe care oamenii le-au inventat, ca să
parafrazez un adagiu celebru despre demo-
crație. Așa că, pentru cei din afara presei care
citesc aceste cuvinte, am un mesaj: citiți presă,
nu ridicați din umeri când vedeți o problemă, ci
vorbiți cu jurnaliștii, plătiți un abonament, do-
nați pentru a sprijini jurnalismul independent
și, nu în ultimul rând, faceți reclamă la afacerea
voastră în presa locală și nu la giganții de la Fa-
cebook sau Google. Nu va veni Mark Elliot Zuc-
kerberg să vă ajute atunci când constatați că
administrația orașului își bate joc de dumnea-
voastră, dar o presă locală puternică s-ar putea
să vă ajute.
Remus Florescu
Președinte Asociația
Profesioniștilor din Presă Cluj (APPC)
Coordonatorul anuarului: Tiberiu Fărcaș
Corectură: Elena Gădălean
ISSN: ISSN 1842-0257, ISSN-L 1842-0257

5. Anuarul 2020 3
Echipa Mănășturului, protagonista primului
meci internaţional al unei echipe din
România întregită
Povestea echipei de fotbal Victoria Cluj, echipa
mănăştureană născută din mândrie locală, dis-
trusă de presiunea administraţiei locale.
“Rapoartele poliției și ale Comitetului Regional
de Fotbal consemnează manifestări violente la
meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul
local Victoria Cluj - CFR Cluj toți cei 22 de jucători
intrați pe teren se aflau sub influența alcoolului”,
apare scris în cartea lui Cantor Zoltan şi Ciprian
Rus, „Centenarul unui vis”.
Pornind de la acest pasaj, oarecum amuzant,
nu poţi să nu te întrebi ce e cu această echipă
Victoria Cluj. Cu puţin efort, am găsit informaţii
despre un club sportiv al mănăşturenilor, con-
dus de oameni ce şi-au lăsat amprenta asupra
vremurilor: Prof. univ. Coriolan Tătaru, Dr. N. Bi-
răescu, Prof. univ. dr. Liviu Pop, Patriciu Curea,
Constantin Schipor etc., şi care a dat jucători ce
au fost selecţionaţi în naţionala României.
În arhive se menţionează că: „Victoria Cluj a
fost un club românesc de fotbal, înființat în anul
1920, în cartierul Mănăștur, înglobând inițial
studenții de la Academia Comercială din Cluj. A
jucat două finale consecutive ale campionatu-
lui național, în 1922 și 1923, ambele pierdute în
faţa celor de la Chinezului Timișoara”. Echipa de
bază în această perioadă a fost: Maksay (Mol-
nar) - Husza (Chifor), Doczi - Polocsai, Szilaghi,
Farkas - I. Istvanffy, Cipcigan, L. Istvanffy, Szan-
to, Rosvan (Megyery).
În 1921, la 3 iulie dispută primul meci inter-
naţional al unei echipe din România întregi-
tă, întâlnind campioana Cehoslovaciei, după
cum se scria în ziarul Sportul: „Clujului i-a fost
sortită fericirea să joace primul match internaţi-
onal al României întregite prin care am intrat şi
noi în viaţa sportivă internaţională a continen-
tului. Ziua de 3 Iulie va rămâne o dată memo-
rabilă în sportul românesc”. La meci asistă mai
mult de 5000 de spectatori, umplând până la
refuz tribuna, dar şi personalităţi ale vieţii pu-
blice: prefectul Meteş, Prof. univ. dr. Haţieganu,
şeful statului major sau prefectul poliţiei. Dintre
„combatanţii victorieni - cei mai buni din Cluj”
cronica meciului îi remarcă în mod special pe
Cipcigan şi Mattauch. (Fotografia de deschidere
și foto ziar fac parte din arhiva personală a ne-
potului lui Cipcigan, jurnalistul Tiberiu Fărcaș.)
În sezonul 1925-26, câștigă din nou campiona-
tul regiunii Cluj, dar pierde meciul de baraj cu
AMEFA Arad.
În 1927 își schimbă numele în FC România Cluj.
Sub această titulatură, în 1928 ajunge în sfertu-
MIHAI ARMANCA
A absolvit Management and Business
Administration/
Marketing General,
Comunicare în
afaceri,
Management
strategic,
Publicitate și
Promovare
Academia Britanică
de comunicare.
A debutat ca
reporter la Mesagerul Transilvan. A fost,
pe rând, corector, tehnoredactor, șef
de producție, Art Director și redactor-
șef. Și-a pus amprenta pe Mesagerul
Transilvan, Știrea, Trasilvania Jurnal,
Evenimentul Zilei - ediția de Transilvania,
Pro Sport, Foaia Transilvană, Ziarul
Nostru, Servus Cluj, Mesagerul de Cluj,
Transilvania Reporter, Cluj 100%. În 2015
a fondat site-ul mănăștur.info

6. Anuarul 20204
rile de finală ale turneului final, dar este elimi-
nată de Jiul Lupeni.
Un sezon mai târziu reușește performanța de
a se califica în finală, unde este însă învinsă
de Venus București. 11-le folosit în ultimul act:
Molnar - Doczi, Chifor - Doboșan, Bradea, Baba
-Tabacu, Deheleanu, Huniade, Cipcigan, Novac.
După 1932 participă la primul campionat al Di-
viziei A, ocupând locul șase în Seria I, urmat de
un loc cinci în Seria II a ediției următoare. Din
1936 revine la numele Victoria Cluj sub care re-
ușește un loc trei în sezonul 1937-38.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
activitatea echipei este foarte redusă. După
război, evoluează în Divizia B, ediția 1946-47,
ocupând locul 14 în seria a 3-a, după care se
destramă și dispare.
Date destul de seci, dar urmele lăsate în istoria
fotbalului nu se limitează la atât. Se ştie că ju-
cători ai echipei Victoria au activat sub culorile
Universităţii şi invers, fiind în mod constant se-
lecţionaţi în echipa naţională.
Un episod important, atât pentru mişcarea
sportivă locală, cât şi pentru ceea ce va deveni
mişcarea de rezistenţă a studenţilor, sprijiniţi fă-
ţiş de mănăştureni, faţă de instaurarea regimu-
lui comunist, are loc după încheierea sezonului
competiţional ’26-’27.
În anul 1927, la câteva zile după terminarea
campionatului, administraţia locală hotăreşte
fuziunea echipelor Victoria Cluj (din Mănăştur)
şi Universitatea Cluj sub un nou nume: Româ-
nia Cluj, chipurile pentru a da o replică mai vi-
guroasă cluburilor din Timişoara sau Braşov.
Această acţiune nu rămâne fără urmări în pla-
nul vieţii sociale. Chiar dacă majoritatea jucă-
torilor de la Universitatea încep campionatul
în noua formulă, nimeni nu recunoaşte desfi-
inţarea cluburilor şi formarea unei echipe noi,
ci, lucru confirmat şi de desfăşurarea ulterioră
a evenimentelor, doar schimbarea temporară a
denumirii Victoria Cluj în România Cluj.
Presiunea exercitată de mişcările studenţeşti,
de protestele şi manifestările de la căminele şi
cantinele studenţeşti, din diversele întruniri îm-
potriva acestei fuziuni impuse are efect.„U”Cluj
revine în campionat, chiar dacă primele etape
se derulaseră deja şi cei mai mulţi jucători erau
legitimaţi la echipa mănăştureană.
Astfel, una din primele acţiuni prin care s-a în-
cercat controlarea mişcării studenţeşti / univer-
sitare, zdrobirea rezistenţei locale faţă de admi-
nistraţia centrală şi anularea diferenţelor dintre
Cluj şi Mănăştur pentru „binele comunităţii” a
fost zădărnicită. Echipa mănăştureană revine la
numele iniţial şi continuă să activeze în campi-
onat până la destrămarea sa din 1947.
Dispariţia echipei vine şi pe fondul grevei stu-
denţeşti din 1946 şi a reprecursiunilor autori-
tăţilor atât asupra mediului universitar, cât şi
asupra mănăşturenilor ce şi-au oferit sprijinul
studenţilor grevişti.
Aceeaşi soartă a avut-o în anul 1948 şi Acade-
mia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
Aceasta a fost desfiinţată abuziv de regimul co-
munist prin noua lege de reorganizare a învăţă-
mântului.
Într-una din puţinele lucrări care au la bază
documentele vremii, regretatul Gheorghe Bo-
dea menţionează că: …prima reîntoarcere de
după bejenia din 1940 a unei echipe de fotbal

7. Anuarul 2020 5
clujene, a fost Victoria, care la 8 aprilie 1945, pe
stadionul din Parcul oraşului, întâlneşte echipa
K.M.S.C. (fostă K.A.C., apoi Vasas, Fierar, Munci-
torii). După cum scrie presa vremii, Victoria era
„compusă din jucătorii care au activat în trecut
în cadrele simpaticei echipe mănăşturene. Fără
antrenament, fără coeziune, jucătorii Victoriei
n-au putut face - cu tot elanul lor - un rezultat
onorabil, mai ales că echipa clujeană (K.M.S.C.)
deţine o formă excepţională, fiind în stare să
obţină rezultate frumoase cu oricare echipă din
ţară”. În acest meci au evoluat pentru Victoria:
Costea, Felecan, Meşter, Soporean, Coman, Pál,
Vigu I, Cornea, Vigu II, Jifcovici, Negruţiu (Vigu
III). După cum se poate observa, în echipă apar
şi câţiva „U”-işti”. Despre un alt meci al mănăş-
turenilor ne lasă scris: ”La 13 iulie 1945, ziarele
clujene anunţă programul echipei «Carmen»
din Bucureşti, care va susţine la Cluj, sâmbătă,
14 iulie, un meci în compania echipei «Victoria».
Bucureştenii de la «Carmen» au învins «Victoria»
(Morariu, Felecan I, Felecan III, Bedő, Szaboki,
Soporean, Cornea, (Kovacs VI), Pop Alexandru,
Vigu II, Chiorean (Negruţiu), Căpuşan) cu 4:2.
A. Vigu, unul din ispravnicii «Victoriei», declara:
Victoria, după 2 luni de când s-a reîntors, şi-a
spus cuvântul, obţinând un rezultat onorabil cu
splendida echipă Carmen.”
Iată ce spune Ştefan Dobay, o legendă a fotba-
lului, despre întâlnirea dintre Chinezul Timişoa-
ra şi Victoria Cluj, echipa Mănăşturului, rezultat
5-1 (foto jos), într-un text ce pare să confirme
versurile galeriei “primul pas pe stadion / n-am
să-l uit pân’am să mor”:
“Era vară. În fața parcului, pe un panou, un afiș
multicoloranunțacă,peArenaSportivă,vaavea
loc duminică finala între echipele Victoria Cluj
și Chinezul Timișoara, pentru desemnarea cam-
pioanei țării pe anul 1921-1922. Noi, copiii din
părculeț, l-am citit fiecare cu glas tare de multe
ori, și… când lectura era
în toi, apare domnul Kra-
gel. Acest mare prieten
al micilor fotbaliști ne-a
luat cu el, ca de obicei, în
parc, ne-a așezat pe iar-
bă, în semicerc, și, stând
în mijlocul nostru ca să-l
vedem toți, ne-a explicat
ce înseamnă finala cam-
pionatului național.
Intrați pe Arenă, după ce
am vizitat stadionul, ne-
am oprit în spatele porții
dinspre Mehala. Cu pu-
țin înainte de ora 5, din
spatele tribunei auzim niște zgomote ciudate.
Erau echipele mari, care ieșiseră în fața vestia-
relor și făceau încălzirea, așa cum se proceda
pe atunci. Fiecare trimitea balonul cât putea de
sus. Adversarul proceda la fel. La 5 fix, formațiile
au apărut pe teren. Căpitanul echipei oaspete
a ieșit primul, cu mingea în mână, și cu o forță
nemaipomenită, a tras un șut spre cer! Eu am
crezut că mingea nu va mai cade jos nicioda-
tă!… În echipa Victoria din Cluj jucau, printre
alții, Chifor sau Cipcigan”. (Fragment din autobi-
ografia lui Ștefan Dobay„Șut… goool!”)
Astăzi, tradiţia sportului mănăşturean a fost
preluată de clubul de rugby CS Mănăştur, având
în componenţă studenţi români şi francezi ce
studiază în special medicina la Cluj. Ca fapt di-
vers, numele primului Cluj îl poartă cu mândrie
o echipă de fotbal în şase care activează într-un
campionat local dedicat amatorilor.
Publicat în manastur.info

8. Anuarul 20206
Satele care și-au îngropat morții de două ori!
“GPS-ul mă-sii de GPS! Când îți e lumea mai dra-
gă, te bagă pe drumuri pe care nici dracu’ nu
s-ar băga!“ se aude răcnind în mașină. Intrăm
pe un drum imposibil, abrupt și foarte îngust,
iar de sus tocmai coboară un taf pentru trans-
portul de lemne. “Unde vreți să ajungeți?“ ne
strigă iritat omul căruia părem să îi blocăm dru-
mul.“La Geamăna!“ îi răspundem la fel de iritați
celui care ne barează calea la rându-i. “Vreți să
vedeți Biserica? Apăi nu mereți bine. Pă aici nu
ajungeți. Dați înapoi și o luați pe sub pod și o
țineți pe lângă pe lac“, ne spune acum calm și
cu sentimentul victoriei că trebuie să batem în
retragere. Așa că ne poticnim câteva sute de
metri cu spatele până la bifurcație, la pod, și de
acolo intrăm în lumea ciudată a Apusenilor de
la Geamăna.
CIPRIAN ARON
S-a născut la 2 august 1980 în Ocna -
Mureș. Absolvent al
Facultății de Drept și a
Facultății de Științe
Politice,
Administrative și ale
Comunicării (FSPAC) a
Universității ”Babeș-
Bolyai”(UBB) Cluj-
Napoca.
Lucrează ca reporter
la PRO TV Cluj (2006),
redactor politic la cotidianul Ziua de
Cluj (2006-2007), reporter și realizator al
emisiunii ”Cluj zi de zi”la NCN TV (2007-
2011). În perioada 2012-2013 realizator
la Realitatea TV Cluj, corespondent la
Realitatea TV, editorialist la Ziua de Cluj,
realizatorul emisiunii de radio ”Taxi
Realitatea”la Realitatea FM Cluj. Din
2013 realizează emisiunea ”Transilvania
zi de de zi”la Trasilvania Live TV.
Actualmente lucrează la trustul LOOK,
colaborează la Radio Transilvania și
administrează și redactează site-ul de
turism apusenitransilvania.ro

9. Anuarul 2020 7
Până sus în sat, pe Valea Arieșului am urcat prin
ceață, aproape frustrați că vom avea o zi ratată
de filmare când vom ajunge la destinația noas-
tră. Și la fel ca-ntr-o poveste, am ieșit din lumea
încețoșatăchiarlaintrareaînGeamăna,undene
izbea o vreme teribil de frumoasă, de un senin
primăvăratic, deși mai erau câteva zile până să
vină Moș Crăciun. Lăsam în spatele nostru norii
de ceață albă și pășeam în țara lui Făt Frumos
acolo unde timpul își are mersul său. Suntem
la granița de hotar dintre civilizație și lumea de
după nori. Doar că basmul nostru pare a fi mai
degrabă plasat în lumea zmeilor.
Inițial am avut impresia unui peisaj de poves-
te. În fața noastră se deschidea o panoramă a
munților, a unui defileu și a unui lac de munte,
care te purta cu imaginația la te miri ce desti-
nație din Elveția sau Austria. “Oprește, mași-
na. Sunt superbe cadrele. Vreau să iau imagini
de aici“, e primul impuls al echipei. Firesc, ne
oprim. Și de aici începem să ne mirăm în per-
manență de nefirescul locului în care am intrat.
Înconjurăm ușor lacul din stânga noastră, fără
să ne deranjeze nimeni, fără să auzim măcar un
zgomot. Cât de mic. “Adă mâncarea în casă“ e
strigătul care ne trezește și pe noi din melan-
colie. Un îndemn venit de la o casă solitară de
pe unul din dealurile din dreapta. Dar în liniștea
asta extremă, îl simțeam ca și cum s-ar fi vorbit
de lângă noi.
Ne apropiem, acolo unde locul ne permite, de
marginea lacului de nămol toxic și descoperim
astfel lumea pierdută a satului Geamăna. În
1977, statul român a decis strămutarea a câtor-
va sute de case din vechea vatră a satului pen-
tru ca locul să devină un iaz de deversare a ste-
rilului de cupru pentru exploatarea de la Roșia
Poieni. Dacă în anii 80, mai trăiau aici în jur de
11.000 de oameni, acum își duc viața vreo 20 de
suflete în puținele case răsfirate în jurul lacului
de nămol toxic, care se întinde pe vreo 130 de
hectare. Și, care în fiecare an se extinde puțin
câte puțin, furând cu nerușinare din pământul
și din viața Apusenilor.
Imaginea definitorie a acestei lumi se află chiar
în mijlocul iadului de la Geamăna. Încă mai stă
semeață deasupra lacului de steril turla biseri-
cii. În 40 de ani, totul a fost înecat: case, cimitir,
memoria celor care au trăit în Geamăna, doar
biserica mai amintește de viața de odinioară.
“Toți oamenii au plecat de aici, doar Dumnezeu
mai veghează“, e remarca colegului când așază
camera pentru a face și noi un stand up la fața
locului. Impresia e atât de puternică, e ca și cum
ai avea senzația de gol interior, care te cople-
șește decisiv. E un sentiment pe care îl resimți
fizic.
Mai jos, cam pe la coada lacului, dăm de câteva

10. Anuarul 20208
case, una din ele abandonată de curând, pentru
că sterilul e deja în bătătură. Ce e interesant e
că acoperișul se vede destul de recent înlocu-
it. Cum e oare să îți lași investiția, munca de o
viață, ca să fugi din calea nămolului ce vine să
te înghită? Descoperim aici și locul, pârâul pe
unde se scurge sterilul de la exploatare. Un li-
chid de un albastru-gri, iar solul cu formațiuni
calcaroase de un roșu - maro îți oferă secvența
unui SF din lumea asta modificată a României.
E cumplit. Ne continuăm drumul și oprim în
dreptul unei case unde ne latră, fără prea mare
vlagă, trei dulăi,“Am oprit degeaba, cineva a în-
chis ușa casei“ constată colegul meu. “Nu o să
vorbească nimeni cu noi“, îi răspund.
Nu greșesc foarte tare, pentru că puțin mai de-
parte ne ajunge omul din casa cu pricina care
ni se destăinuie, dar nu în fața camerelor.“V-am
văzut când ați oprit la mine, în fața casei. Dar
nu am vrut să vorbesc că oricum am dat inter-
viu la alte televiziuni de m-or văzut nepoatele
mele din Italia“, ne spune bărbatul.“Perfect, păi
ne spuneți și nouă ceva. Vă văd iar nepoatele și
se bucură“, îl provoc.“Gata, nu mai vorbesc, că e
degeaba“, spune supărat interlocutorul nostru.
“Dar cum era înainte, ați prins satul?“ continui
să îl întreb.“Apăi îs aici de 50 de ai (ani - n.red.).
O fost, dar s-o dus toate“, declară concluziv.
Îi spunem la revedere și plecăm spre satul ve-
cin, Vința. Sat afectat și el de sterilul de la Roșia
Poieni. Am dat și aici de o ciudățenie a naturii.
Vedeam de pe margine, printre copaci, o apă
de un verde ireal. “Să vezi că ajungem în Lagu-
na Albastră“, îmi spune Flo, colegul care mă în-
soțește. Și nu greșește foarte tare. Ajungem în
Vința, e capătul lacului, suntem precum într-un
golf în care numărăm cele câteva case părăsi-
te și fosta școală. Biserica veche de 200 de ani
a fost salvată anul ăsta, fiind mutată în Muzeul
Satului din Sibiu.
Mărturisesc, locul de aici îmi provoacă un senti-
ment și mai straniu. Lângă spațiul unde fusese
până de curând Biserica, se află cimitirul satu-
lui. Câteva cruci au rămas înfipte încă în pămân-
tul neacoperit de steril iar pe ele încă mai poți
descifra numele celor care au trăit aici și au dat
culoare acestui loc, în vreme ce alte morminte
cu cruci de piatră și cu gărdulețul care le încon-
joară se văd de sub apa toxică, acum înghețată.
“Dacă la Săpânța în Maramureș avem cimitirul
vesel, în Apuseni, avem cimitirul viu“, e conclu-
zia colegului meu. Cât de adevărat sună!
Până acum am bătut cu mașina sau la pas doar
Țara lui Făt Frumos din Apuseni, de data asta
am descoperit și reversul. Am fost în satele care
și-au îngropat morții a doua oară!
Publicat în apusenitransilvania.ro

11. Anuarul 2020 9
Virusologul Molnar Geza:
Omul şterge graniţa dintre el şi natură
Pandemia de COVID 19 zguduie lumea. Comba-
terea noului coronavirus a determinat adopta-
rea de măsuri fără precedent pe întreg globul.
Dar omul trăieşte cu virusurile dintotdeauna.
Şi aşa va fi în continuare, şi după acest hop al
omenirii. Unul dintre cei mai reputaţi virusologi
din România, Molnar Geza, ne explică această
convieţuire a omului cu microorganismele şi cu
natura în general. Dar şi de unde vine şi către
ce se înderaptă această pandemie cu noul co-
ronavirus.
Este şi vina noastră, pentru că barierele dintre
umanitate şi lumea animală s-au restrâns
Reporter: Acest nou tip de coronavirus de unde
a apărut? Exista şi înainte? De ce a apărut acum?
Molnar Geza: În relaţia umanităţii cu lumea din
jur şi în primul rând cu lumea animală - în primul
rând vertebrate - există tot timpul un schimb
de microorganisme. De vreo 20 de ani tot apar
alte microorganisme. Fără nicio discuţie, este şi
din vina noastră, pentru că barierele sau zona
de contact între umanitate şi lumea animală au
devenit tot mai restrânse, mai apropiate. Putem
să discutăm de ecologie, putem să discutăm de
defrişări cu care deranjăm lumea animală etc.
Dacă ne referim la coronavirusuri, aşa cum m-aţi
întrebat, a existat o epidemie care a dat peste
8.000 de cazuri, SARS, în 2002 - 2003. La care, cu
mare probabilitate, a fost identificată ca sursă
animală liliecii. Pe urmă, în 2012 a apărut tot
cu coronavirus, MERS, care a plecat din Arabia
Saudită, deci nu din China. La MERS, cu certitu-
dine s-a dovedit că rezervorul animal natural al
acestui tip de coronavirus sunt liliecii. Acuma,
că de ce a apărut acum, în 2019, în China, şi tot
cu bănuiala că de la liliecii... Cercetările conti-
nuă, dar cu mare probabilitate tot liliecii sunt
rezervorul natural. Că de ce? De aceea, pentru
că acum s-a ajuns ca în cazul acestui virus al li-
liecilor - a anumitor populaţii de lilieci, pentru
că sunt vreo 18 specii diferite de lilieci - există
undeva o încercare de trecere, de tranzitare a
unor microorganisme -nu numai virusuri, ci şi
alte microorganisme- din lumea animală spre
receptivitate la lumea umană. De obicei, exis-
MARIUS AVRAM
S-a născut la 4 noiembrie 1969.
Debut în presă în
1991 la cotidianul
local Mesagerul
Transilvan.
Universitatea
Babeş-Bolyai Cluj,
Facultatea de
Istorie şi Filosofie,
diplomă de studii
aprofundate,
titlul de magister/
master în socio-psihopedagogie
(1996), Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj, Facultatea de Istorie şi Filosofie,
diplomă de licenţă, titlul de asistent
social, profilul sociopsihopedagogie
(1994), Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj, Facultatea de Istorie şi Filosofie,
specializare secundară în jurnalistică
(1996).
A lucrat la Agenţia Naţională de Presă
Agerpres/Rompres, Radio Europa
Liberă, revista Sinteza, Transilvania
Reporter, Mesagerul de Cluj, citynews.
ro, cluj24.ro, portalcj.ro, Transilvania
Live, Tândală, Foaia Transilvană, Radio
Cluj, Evenimentul Zilei, Radio România,
Magazin Sălăjean, Sălăjeanul, Jurnalul
Sălăjean, Transilvania Jurnal, Radio
Vest, Integrarea, Curierul Naţional,
Mesagerul Transilvan, Uniplus Radio, Tele
Europa Nova Cluj, NCN, revista Privirea,
Academia Caţavencu, diverse colaborări
la publicaţii culturale.

12. Anuarul 202010
tă şi o gazdă intermediară, care în cazul acesta
este încă în discuţie; că e vorba de pangolin sau
de alt mamifer, încă nu s-a lămurit.
Rep. Deci, acest tip de virus, această tulpină,
acest COVID 19 exista şi înainte sau este rezul-
tatul vreunei mutaţii în familia coronavirusului?
MG: Coronavirusurile sunt cunoscute în lumea
animală din anii 1960-1965. În lumea umană
nu a existat până în 2002, până la apariţia SARS.
Atunci a început să se identifice ca patologie
umană.
Sunt peste 20-30 de agenţi patogeni care se
pregătesc să treacă la om
Rep: Bun, şi SARS, şi MERS fac parte din familia
mare a coronavirusurilor, dar acest nou tip de
coronavirus, COVID 19, credeţi că exista sau e o
combinaţie recentă între careva dintre familiile
acestea de coronavirus?
MG: Fără nicio discuţie, este o recombinare, o
schimbare în structura virusului, pentru că vi-
rusul propriu-zis al liliacului nu poate infecta
omul, fiindcă omul nu are receptori pentru a
primi virusul. Deci, tocmai de aceea se caută şi
specia animală intermediară. E exact ca în cazul
virusului gripal H1N1, cu epidemia din Mexic. Şi
acolo e vorba de virusul păsărilor, care face mu-
taţii şi recombinaţii, în primul rând la porcine,
dar nu numai.
Rep: Circulă mult şi ideea că acest COVID 19 ar
putea să fi fost creat în laborator...
MG: Domnule, acest lucru s-a discutat... Eu am
77 de ani şi n-o să mai apuc, peste 30 de ani,
când se vor desecretiza anumite documente...
Dar, cu multă probabilitate, nu a fost creat în
laborator. Pentru că este vorba de aşa-zisele mi-
croorganisme şi boli emergente. Nu e singura.
Vedeţi că şi Ebola e cunoscută tot din anii 1960.
Dar a fost cu nişte episoade epidemice localiza-
te, în Africa Centrală în primul rând. Până atunci
n-a deranjat pe nimeni sau i-a deranjat numai
pe cei implicaţi, populaţia din zonă. Acum, când
şi Ebola s-a extins mai mult, toată lumea este în-
grijorată. Şi aceasta este o patologie, o infecţie
emergentă. Dar, sunt cel puţin 20-30 de agenţi
patogeni - nu numai virusuri, ci şi bacterii - care
se pregătesc şi sunt atenţionări în acest sens.
De aceea, de exemplu, izolările la lumea păsă-
rilor a virusului gripal H5N8 sunt din ce în ce
mai frecventă şi în Europa, şi în Asia de Sud-Est,
motiv pentru care este supus unei atenţii mari,
fiindcă oricând ar putea să dobândească carac-
tere patogene contra omului. Şi atunci va apă-
rea un nou virus gripal H5N8, care până acum
n-a existat la om. Deci, astea sunt mecanismele
biologice ale convieţuirii şi coexistenţei umani-
tăţii cu lumea înconjurătoare, în primul rând cu
lumea animală. De aceea se şi numesc zoonoze,
adică provenind de la animale şi care se adap-
tează pentru infectarea omului. De ce spun
acest lucru, că se adaptează?! Adică, virusurile
originale animale, 90%, nu pot infecta omul,
decât foarte rar sau în circumstanţe absolut de
coexistenţă. Să zicem, de exemplu, muncitorii
de la crescătorii mari de porcine sau cabaline
etc, care toată ziua sunt împreună cu acele mi-
croorganisme. Acest lucru poate genera focare
locale, cu îmbolnăviri locale, dar nu cu transmi-
tere aşa cum se întâmplă cu acest nou corona-
virus, care o transmisibilitate crescută, adaptată
pentru om. Deci, nu cred în teoria conspiraţiei
etc, dar, repet, unii discută, însă eu nu am date
în sensul unor argumente ştiinţifice că aşa ar fi.
În schimb, am argumente ştiinţifice bine fun-
damentate că este vorba de evoluţia naturală a
relaţiei umanitate cu lumea înconjurătoare.
Aceste microorganisme încearcă să se adap-
teze şi trec la om
Rep: Până la urmă, ce rol au aceste microorga-
niseme în lume? Virusurile, în particular.
MG: Virusurile sunt întotdeauna patogene.
Bacteriile, 90%, ne sunt folositoare. Dacă nu
am avea bacterii în intestin, stomac etc, nu am
putea utiliza alimentele pe are le consumăm.
Dacă nu am avea bacterii care sunt prezente
în procesul de nutrificare şi nitrificare a supra-
feţei pământului, n-am avea agricultură, culturi
etc. Deci, 90% din microorganismele care ne
înconjoară ne sunt în sprijin. Dar rămâne 10%
din multitudinea aceasta a lor, care sunt pato-
gene şi produc îmbolnăviri. Dacă discutăm de
bacterii, de exemplu meningita meningococică
sau antraxul etc. Virusurile, dacă se adaptează

13. Anuarul 2020 11
omului, întotdeauna sunt patogene. Deci, îm-
bolnăvesc, dau infecţie.
Rep: Dar mă gândesc că natura are legile, me-
canismele ei, că orice din natură are un rol în
acest circuit foarte complex. Virusurile ce rol au,
de ce au apărut, de ce există?
MG: În lumea animală aceste coronavirusuri, la
lilieci, de exemplu, nu produc nimic.
Rep: Sunt un accident al naturii? Nu au şi vi-
rusurile vreun rol pe care nu-l cunoaştem noi,
poate?
MG. Acuma, sigur, că virusurile care produc
îmbolnăviri în lumea animală îşi au rolul lor de
selectare a animalelor îmbătrânite, bolnave etc.
Dar nu sunt enorm de multe situaţii. În lumea
animală e vorba mai mult de convieţuire, fără a
afecta organismul animal. Dar mă reîntorc la ce
v-am spus în primele fraze: o dată ce noi, umani-
tatea, sub toate aspectele, mergem şi ştergem
din ce în ce mai mult acea graniţă între om şi
lumea animală sau, mai extensiv, faţă de natu-
ră, atunci... Vă daţi seama... Cu ocazia îmbolnă-
virii cu MERS din Arabia Saudită, în grotele unui
munte mic -nişte dealuri calcaroase, de fapt-
au numărat 4.000 de lilieci/metru cub. Acuma,
această populaţie de lilieci, deranjată de noi, a
trebuit să găsească alte locaţii, începând de la
hambare şi până la podurile locuinţelor. Liliecii
pot migra până la 200 km în cazul în care sunt
dislocaţi din grotele lor, din locaţiile lor natura-
le. Ori, noi asta facem de multe ori, nu numai cu
liliecii, ci şi cu alte animale. Dacă toate zonele
de habitat natural ale animalelor sunt distruse,
sigur că devin mai domestice, dar vin cu toate
microorganismele lor, care pe ele nu le afectea-
ză. Însă, aceste microorganiseme, încercând să
se adapteze, fac anumite schimbări, pentru că
şi microorganismele, ca şi umanitatea, doreşte
să supravieţuiască. E un fenomen absolut bio-
logic, absolut natural. Dar în care avem o mare
vină şi noi sub astectul ştergerii acestor graniţe
între habitatul uman şi habitatul natural din ju-
rul habitatului natural.
Rep: Deci, noi, oamenii suntem vinovaţi pentru
că intervenim în ordinea, în legile naturii...
MG: Pe de o parte, da. Şi, pe de altă parte, ve-
deţi, de exemplu, cum anti-biotico-terapiile
exagerate şi de foarte multe ori inutile au dus
la apariţia unor microorganiseme rezistente,
care până atunci nu făceau nimic, dar, căutând
persoana susceptibilă, persoanele bolnave, a
apărut rezistenţa la antibiotice, încât mâine-po-
imâine n-o să mai ştii cu ce să-i tratezi.
Numărul de infectaţi va fi acelaşi, indiferent
de strategie
Rep: Ce credeţi, britanicii procedează corect,
cel puţin declarativ, lăsând coronavirusul să se
răspândească, pentru a dobândi acea imunita-
te colectivă?
MG: Sunt două strategii posibile de aplicat.
Una, aşa ca olandezii şi britanicii - dar şi acolo
doar declarativ, fiindcă nu procedează chiar
aşa, că şi ei au introdus o mulţime de îngrădiri.
Dar ei zic aşa: lasă ca să se infecteze, să am vâr-
ful epidemic cât mai apropiat la mine în ţară, ca
să treacă cât mai repede epidemia. Dar la mine
în teritoriu. Această abordare are două riscuri
majore. Unul din punct de vedere economic şi
al sistemelor, alta din punct de vedere umanitar
şi deontologic. Bun, zic ei: din moment ce 80%
din cazuri sunt viroze banale, uşoare, pe care le
poţi trata şi la domiciliu şi trec în 5-7 zile.... Dar
poate supraîncărca la un moment dat sistemul
sanitar, cum s-a întâmplat în Italia de Nord. Nu
s-au mai putut trata toate cazurile existente.
Din punct de vedere deontologic: bine-bine,
eu las să sară vârful şi să treacă cât mai repede,
dar trebuie să ştiu că dintre cei bolnavi vor şi
muri. Atunci, din punct de vedere deontologic
nu este adecvat să spun că, domnule, ca să-mi
treacă epidemia în trei săptămâni nu mă inte-
resează că vor muri 300 sau 500 de oameni. A
doua strategie e să încerci să temperezi numă-
rul în timp, pe zile, dar, în schimb, acest lucru
prezintă riscul ca, în loc de două-trei săptămâni,
să ţină mai mult şi, până la urmă, tot atâtea ca-
zuri voi avea şi cu tot atâtea cazuri grave şi po-
sibile decese. Dar, în schimb, întind pe o perioa-
dă mult mai lungă, când tot timpul am cazuri.
Repet, numărul infectaţilor va fi acelaşi în final.
Oricare dintre strategii poate fi aplicată, dar cert
este că la noi, în România, legislativ au fost or-
ganizate toate sistemele şi e bine să respectăm,

14. Anuarul 202012
chiar dacă este neplăcută pentru oameni aceas-
tă distanţare socială, care, în lipsa unui vaccin, a
unui medicament specific, este singura modali-
tate de a mai tempera răspândirea virusului.
Vor fi două vârfuri ale epidemiei în România;
virusul va ajunge la sate
Rep: Estimaţi un vârf al epidemiei?
MG: În Europa ne pregătim spre vârf. În schimb,
în America de Sud, în America Centrală a intrat
cu două-trei săptămâni mai târziu şi încă n-au
cazuri multe. În zone din Africa subsahariană
nu au niciun caz, cel puţin raportat. Virusul se
va plimba, inclusiv cu posibilitatea de reîntoar-
cere în iarna următoare.
Rep: Nu se dobândeşte imunitatea după infec-
tare şi vindecare?
MG: Ba da, dobândeşti imunitate. De aceea ur-
mătoarele - dacă prognoza unor cercetători se
va confirma că se va întoarce şi că va fi un fel de
virus sezonier - nu vor avea aceeaşi intensitate
a răspândirii, a numărului de cazuri.Va fi tot mai
mică incidenţa, deoarece o bună parte din po-
pulaţie se imunizează prin boală sau dacă se va
descoperi un vaccin eficient.
Rep: În România când estimaţi că va fi vârful
epidemiei?
MG: Dacă rămânem în România tot aşa ca acum
ca depistare şi ca aplicare a strategiilor regle-
mentate - şi-s bine reglementate, după părerea
mea -, atunci primul vârf va fi undeva în maxi-
mum două săptămâni. Dar..., dar, cunoscând
obiceiurile şi disciplina populaţiei României,
după Paşti, la 7-14 zile vom mai avea un vârf,
fără nicio discuţie. Pentru că de sărbători mulţi
vom năvăli în mediul rural, vom avea întâlniri,
reuniuni familiale, rude etc. Sub acest aspect,
din păcate, ne aşteptăm şi la ruralizarea acestor
cazuri, la apariţia lor şi la sate, pentru că acum
marea majoritate sunt în urban. Însă, în mediul
rural nu va fi de proporţii mari, dar vor fi izbuc-
niri familiale sau de comunitate, izolate. Dar să
nu uităm că populaţia rurală din România este
îmbătrânită. Deci, aici trebuie să te aştepţi in-
clusiv la apariţia cazurilor cu indice de gravita-
te mare şi, din păcate, inclusiv la decese. Şi nu
numai în rural, ci în general vorbesc. Din clipa
asta, esenţa va fi pe asistenţa medicală. Adică,
să am capacitatea ca să încerc să salvez fiecare
viaţă. Mortalitatea în Europa, exceptând Italia,
nu depăşeşte nicăieri 3%, care nu este o mor-
talitate nici înspăimântătoare, nici dătătoare de
panică etc.
Rep: Credeţi că această pandemie va schimba
lumea în general? Medicina în particular?
MG: Lumea va suferi, pentru că din cauza ab-
senteismului şi a incapacităţii de muncă, a în-
chiderilor de unităţi de producţie etc... Acestea
vor genera inclusiv o problemă economică, fi-
nanciară.
Lumea va fi din nou la fel ca până acum
Rep: Dar relaţiile dintre oameni, pe termen mai
lung, vor fi altfel? Lumea va reveni la cum a fost
înainte de panedmie sau se va schimba ceva
mai substanţial în relaţiile interumane, în mo-
dul nostru de a fi şi a ne comporta unii cu alţii
şi cu natura?
MG: Nu, nu vom fi altfel. Va trece şi această epi-
demie. Şi nu există epidemie care să omoare pe
toată lumea sau ca, din cauza unei epidemii, să
fie sfârşitul lumii umane. Sigur că va fi o învăţă-
tură, o experienţă pentru alte aspecte ale posi-
bilelor pandemii pe viitor. Care, nu ştiu, vor veni
peste un an sau peste 10; dar cert este, repet, în
legătură cu relaţia animal-uman, că sunt candi-
date încă multe microorganisme pentru a trece
din lumea animală la om.
Rep: Circulă tot felul de informaţii privind exis-
tenţa unor medicamente experimentale în Chi-
na sau a unor medicamente eficiente în Rusia...
MG: Medicamente experimentale sunt multe,
dar care au din ce în ce mai mult şi un iz comer-
cial. Dar nu există până la ora actuală niciun me-
dicament testat care să fie ţintit eficient pentru
coronavirus. Că sunt candidaţi, că x a anunţat
până şi numele medicamentului, că altul a zis
că face cocktailuri şi combinaţii... Până acum,
singurul lucru care a ajutat realmente la trata-
rea cazurilor grave, de salvat viaţa, este hiperi-
munglobulina, adică anticorpii care apără orga-
nismul la cei care s-au vindecat. Şi s-a făcut un

15. Anuarul 2020 13
apel la donare de sânge, din care au preparat
produse de gamaglobulină, deci hiperimunglo-
bulină specifică. Este un fel de gamaglobulină
în care sunt deja anticoprii de la bolnavii vinde-
caţi şi care dă imunitate.
În concluzie, nu există până la ora actuală ni-
ciun medicament autorizat care poate fi produs
şi distribuit pentru tratamentul coronavirusu-
lui. Nu se poate da întregii lumi un medicament
care a fost încercat pe 100 de pacienţi. Iar vac-
cin pentru uz curent nu vom avea mai repede
de un an.
*Conf. Dr. Molnar Geza, născut în 1943 la Tur-
da, este unul dintre cei mai reputaţi virusologi
şi specialişti în epidemiologie şi sănătate publi-
că din România. El a imunizat primele persoane
din România împotriva hepatitei B, a participat
la eradicarea tifosului exantematic şi febrei ti-
foide şi a fost unul dintre cei care au făcut Legea
asigurărilor de sănătate şi programele naţiona-
le de sănătate. În anii 1990 a fost secretar de
stat pentru şapte miniştri ai sănătăţii.
Pubicat în cluj24.ro
Conf. Dr. Monar Geza

16. Anuarul 202014
Cluj: A împuşcat un avocat şi a ajuns la
psihiatrie
Bărbatul care l-a împuşcat pe fiul avocatului
care l-a divorţat de nevastă a ajuns la sanatoriu.
Vincze Jozsef a fost în cursul săptămânii tre-
cute escortat şi internat la un sanatoriu pentru
boli nervoase.
În urmă cu un an, lumea avocaţilor clujeni era
zdruncinată de vestea că un membru al barou-
lui a fost împuşcat, din răzbunare, de fostul soţ
al unui client al tatălui său. Autorul agresiunii a
ajuns într-un final la sanatoriu. Tribunalul din
Sălaj a decis luna trecută în mod irevocabil ca
Vincze Jozsef, clujeanul în vârstă de 65 de ani,
care l-a împuşcat anul trecut pe tânărul avocat
Marius Luca, de numai 26 de ani, să fie internat
într-o unitate medicală specializată, până la
vindecare.
În data de 27 iunie 2008, avocatul Marius Luca
se deplasa cu autorul agresiunii spre Huedin, cu
maşina personală. La un moment dat, în drep-
tul localităţii Stana, din judeţul Sălaj, Vincze a
tras asupra sa cu un pistol cu gloanţe de cau-
ciuc. Victima a reuşit să fugă, deşi a fost rănită
în zona feţei. Rana la obraz a necesitat îngrijiri
medicale de circa 12 zile.
Vincze a fost descoperit de poliţişti în zonă, abia
a doua zi. Agresorul care dorea recunoaşterea
erorii avocatului le-a spus anchetatorilor o po-
veste halucinantă. Şi-a recunoscut agresiunea
asupra tânărului, susţinând că a dorit să-i atra-
gă atenţia avocatului Remus Luca, tatăl victi-
mei, că a greşit când l-a divorţat de prima soţie,
în urmă cu 25 de ani. La divorţ, fosta soţie i-a
luat pe cei trei copii.
„Am dorit să-l conving astfel pe bătrânul avocat
să le spună copiilor că nu eu am fost de vină”,
le-a declarat Vincze anchetatorilor. Vincze le-a
mai spus că nu a dorit să-l omoare pe avocat,
ci doar să ajungă prin el la tatăl acestuia, care
ar fi uzat de ilegalităţi pentru a obţine divorţul
în urmă cu 25 de ani. I-a vorbit elogios despre
familie.
Victima, tânărul avocat Marius Luca, le-a decla-
rat anchetatorilor că a fost solicitat de către Vin-
cze să-l reprezinte pe băiatul acestuia, pentru
o presupusă deţinere ilegală de armă şi pentru
divorţ, la Judecătoria din Huedin.
„M-a convins, vorbind în termeni elogioşi des-
pre tatăl meu, cu care pretindea că avusese câş-
tig de cauză într-un litigiu mai vechi, părând un
apropiat al familiei”, şi-a justificat tânărul avocat
uşurinţa cu care se deplasa cu agresorul spre
Huedin. Procurorii care au anchetat cazul l-au
scos pe Vincze de sub urmărirea penală, consi-
derând că nu avea discernământ. Parchetul de
pe lângă Tribunalul Sălaj a cerut instanţei de ju-
decată internarea lui Vincze, până la vindecare.
Vincze are studii superioare şi a lucrat ca şi ca-
dru didactic la Univeritatea Tehnică.
Publicat în adevărul.ro
MIHAI BACALU
Are 58 de ani. A debutat în presă în
toamna anului 1991,
la săptămânalul
clujean NU.
A scris, dar s-a ocupat
și de marketing și
mică publicitate la
Ziua de Nord Vest,
Știrea, Transilvania
Jurnal, Evenimentul
zilei, Adevărul,
Cotidianul, Libertatea,
CancCan, Click, Citynews.ro, Servus Cluj.
În televiziune a activat la CBN și B1 TV.
A absolvit Liceul de Muzică
”
Sigismund
Toduță”Cluj în 1979 și Universitatea
Tehnică în 1991. A urmat între 1991-
1993 Școala Superioară de Jurnalistică
a Asociațiai Ziariștilor Români (AZR) din
București.
A lansat și scrie la publicația tipărită
Muzica Instanțelor și la site-ul cu același
nume.

17. Anuarul 2020 15
Cum renaște un castel: O nouă viață pentru
monumentele uitate și era Electric Castle
Deși acțiunile de popularizare și inventariere
ale castelelor de sec. XVI-XVIII au crescut după
anii ’90, perioada actuală nu este deloc favora-
bilă pentru castelele din România. Sunt cazuri
fericite în care o fundație sau o administrație
locală a găsit o soluție pentru salvarea unui
astfel de monument, sau există un proprietar
care a investit în întreținerea și restaurarea unei
anume clădiri, dar în foarte multe cazuri nu mai
există nicio speranță de a interveni sau de a sal-
va clădirile din arhitectura unor perioade atât
de importante. În foarte multe cazuri, de primă
importanță pentru istoria arhitecturii din Tran-
silvania, nu s-a intervenit la timp, iar procesele
de retrocedare blochează în continuare orice
tip de lucrări asupra castelelor care ar putea fi
încă salvate.
În ultimii zece ani însă, subiectul castelelor a în-
ceput să coaguleze tot mai mulți profesioniști,
în majoritate provenind din mediul privat, care
alături de o societate civilă activă și-au propus
să își dedice energia în scopul recuperării patri-
moniului cultural. Proiecte precum Monumen-
te Uitate sau Castel în Transilvania au venit cu
soluții pentru documentarea şi promovarea
castelelor şi conacelor din România, iar actori ai
scenei culturale au venit cu idei pentru revitali-
zarea lor. Mai există timp pentru castelele asu-
pra cărora nu s-a intervenit în ultimii 20 de ani.
Dar puțin.
În spatele acestor castele stăteau pre vremuri
domenii întinse de terenuri arabile sau păduri,
astfelîncâtîntreținerealoreraposibilădinresur-
se financiare furnizate de aceste domenii. După
reforma agrară din anii ’20 - ‘30, când familiile
nobiliare își pierd domeniile, multe castele din
Transilvania, de exemplu, sunt demolate pentru
simplul fapt că nu mai există pentru ele o bază
materială de întreținere. Cum este cazul caste-
lelor demolate de la Bahnea, județul Mureș, sau
de la Vlaha, județul Cluj. A urmat apoi perioada
naționalizărilor în anii ’50 când s-a pierdut mult
mobilier și decorațiuni interioare din epoca Re-
nașterii sau Barocului, inclusiv vechile biblioteci
ale acestor castele sau impresionantele galerii
de portrete. Pierderea a fost cu atât mai mare.
Pe de altă parte, sunt și multe castele care au
primit funcția de hotel sau de spațiu expozițio-
nal, sau mai sunt unele cazuri când, după retro-
cedare, castelele au început să funcționeze ca
locuințe. Sau de ce nu ar funcționa ca școli sau
ca primării? Trebuie să se înțeleagă, însă, că nu
există un model de succes pentru toate. Rolul
turistic poate fi și el o opțiune. Castelul Daniel
dinTălișoara sau Castelul Kálnoky din Micloșoa-
ra, ambele în județul Covasna îndeplinește deja,
CRISTINA BELIGĂR
Absolventă de Litere în Cluj-Napoca.
Practică jurnalismul
începând cu anul
2010, după absolvirea
Masteratului de studii
literare românești și
editare de carte. A
lucrat în redacțiile
Foaia Transilvană,
Mesagerul de Cluj și
City News și ca
reporter în studiourile
Transilvania Live. Din 2012 este redactor
la Transilvania Reporter, ziar cu apariție
cotidiană, mai târziu, săptămânală,
colaboratoare constantă a revistei de
cultură și gândire strategică Sinteza și
colaboratoare ocazională a publicației
Scena 9 din București. Editor la Sinteza.
Domeniile sale de interes sunt sectorul
cultural, în special mediul streetart, arta
vizuală și new media, dar și sectorul
științei și tehnologiei. Este pasionată de
înălțimi, de fotografia aeriană cu drona
și caută mereu istoriile monumentelor
uitate din Transilvania.

18. Anuarul 202016
astfel de roluri după renovare, așa cum Castelul
Bánffy de la Bonțida Cluj, și Castelul Teleki din
Gornești, Mureș, au festivaluri asociate: Electric
Castle, respectiv Awake Festival.
Există și intervenții mai puțin reușite, cum sunt
cazurile în care un castel se restaurează în mod
total neprofesionist și foarte brutal, cazuri în
care se pierde substanța istorică a clădirii. O altă
problemă este în ce măsură reușești să păstrezi
detaliile vechi ale clădirii, pardoseli, feronerii,
tâmplării. Se văd cazurile fericite, dar o foarte
mare parte din toată moștenirea arhitecturală a
acestei țări se transformă în ruină.
„Nu există o viziune generală, unitară asupra
castelelor. Nu există o evidență care să le clase-
ze importanța din punct de vedere istoric, ar-
tistic sau al decorațiilor. Pierderea cea mai mare
atunci când dispare un castel ține de pierderea
unei părți din istoria artei și arhitecturii vremii.
Avem cazuri unice în România ale unor feno-
mene arhitecturale sau artistice europene. În
al doilea rând, este o pierdere simbolică pentru
comunitatea respectivă. În secolele anterioare,
de multe ori, aceste castele nu erau doar cen-
trele unor domenii, ci erau și importante centre
culturale”, explică istoricul Kovács Zsolt, lector
la Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj.
Monumente Uitate
La mai bine de zece ani de când a fost inițiat,
proiectul Monumente Uitate a rămas fidel sco-
pului inițial, respectiv cel educațional. Dacă la
început principalii beneficiari erau studenții
arhitecți, astăzi proiectul se adresează tuturor
celor care vor să se apropie de patrimoniu, și în
particular de castelele și conacele din România.
Inițiatorilor săi, dr. prof. arh. Anca Brătuleanu și
mai târziu Asociației ARCHÉ li s-a dezvăluit în ul-
timul timp, însă, un impact mult mai larg. Baza
de date construită a devenit o resursă pentru
fundamentarea proiectelor de revitalizare a
reședințelor nobiliare. Astfel, s-a ajuns în punc-
tul în care atât specialiștii, cât și administrațiile
publice utilizează platforma pentru o varietate
de proiecte, de la restaurări, până la strategii și
planuri de acțiune locale și regionale. De ase-
menea, Monumente Uitate este un punct de
plecare în planificarea multor rute de călătorie,
un sprijin al turismului sustenabil, fiind folosit
deseori ca o busolă de teren care îndrumă pași
către locuri și experiențe inedite.
„Nu în ultimul rând, credem cu tărie că ceea ce
am inițiat prin proiectul Monumente Uitate, re-
spectiv reînnodarea relației dintre publicul larg
și patrimoniul construit al zonelor rurale, este
punctul de plecare pentru construirea unui
viitor durabil. Vechile reședințe nobiliare erau
locuri ale sinergiilor, unde, prin tradiție, au fost
create cunoștințe și modele de trai ce pot fi va-
lorificate pentru consolidarea legăturilor între
construcția comunitară și fructificarea bunului
comun, între natură și om, între peisaj, agricul-
tură și mediu construit”, declară echipa proiec-
tului Monumente Uitate.
Acum mai bine de o decadă, societatea româ-
nească era, în ansamblu, mai neglijentă în ceea
ce privește resursele pe care le avea la dispozi-
ție, a observat echipa proiectului. Atât resursele
naturale, cât și bunurile culturale erau prea pu-
țin cunoscute, interpretate, înțelese și, astfel, se
depărtaseră de percepția și atașamentul public.
Se mai adăugau atunci și lipsa sau insuficiența
mijloacelor financiare, situațiile juridice incerte,
apatia autorităților publice și insuficiența me-
diului de specialitate din domeniu.
„Astăzi avem concursul mediului public, al ce-
lui privat, din ce în ce mai mulți profesioniști și
o societate civilă activă și dornică să coagule-
ze energiile în scopul recuperării patrimoniului
cultural, pentru a putea găsi un parcurs durabil
și în respect cu resursele limitate pe care le are
la dispoziție. Însă lipsa continuă a unei viziuni
în domeniu și a unui plan de acțiune concret pe
termen mediu, la nivel local, regional și națio-
nal, încă își produce efecte în fiecare zi. În teren,
situația era și încă este gravă. În ultimii 10 ani,

19. Anuarul 2020 17
s-a intervenit pe 15-20% din clădiri, iar cele care
aveau nevoie urgentă de intervenții au rămas,
în mare parte, neglijate. De asemenea, alături
de castel sau conac, în cadrul acestor ansam-
bluri există și parcuri și anexe, care sunt deseori
neprotejate. Localitățile nu dezvoltă documen-
tații de urbanism care să trateze aceste structuri
istorice ca întreg și, în timp, multe dintre valori
se pierd”, precizează istoricul de artă Irina Leca,
coordonator al proiectului Monumente Uitate,
membru fondator și vicepreședinte al Asociați-
ei ARCHÉ.
Cui îi„aparține”un castel?
Monumentele istorice sunt în primul rând,
în egală măsură responsabilitatea statului,
ca autoritate centrală și a proprietarilor de
drept, afirmă echipa proiectului Monumente
Uitate, motivând că, indiferent de statutul de
proprietate, calitatea de monument istoric
produce efecte juridice asupra imobilelor
clasate. Prin urmare, spun specialiștii implicați
în proiect, situația actuală în care restaurarea,
punerea în valoare și întreținerea unui
domeniu istoric sunt integral lăsate pe umerii
proprietarilor produce un dezavantaj pentru
aceștia, mai ales în cazul proprietăților private.
„Acestea fiind spuse, credem că este important
să menționăm că statul este până la urmă per-
sonificarea juridică a cetățenilor, obiectivele
de patrimoniu «aparținând» astfel și angajând
și responsabilitatea acestora în moduri diferite
și complementare”, explică arhitectul Raluca
Bărbulescu, colaborator constant al proiectului
Monumente Uitate încă din 2008 și actual pre-
ședinte al Asociației ARCHÉ.
Conform documentelor ce stau la baza viitoru-
lui Cod al Patrimoniului, obiectivele de patri-
moniu aparțin și angajează în egală măsură res-
ponsabilitatea statului, proprietarilor de drept,
comunităților patrimoniale și cetățenilor.
„Sperăm ca aceste idei să se traducă în viitorul
apropiat în roluri cât mai clare pentru fiecare
grup implicat, astfel încât o responsabilitate co-
mună să nu însemne pasarea ei de la un grup la
altul, iar fiecare dintre cei vizați să aibă instru-
mentele legale și financiare necesare pentru a
acționa spre binele patrimoniului”, completea-
ză Irina Leca.
Ce roluri își mai asumă astăzi statul
în salvarea acestor monumente?
Din observațiile echipei proiectului Monu-
mente Uitate, statul funcționează în general
pe modul avarie în ceea ce privește protejarea
monumentelor istorice. Adică răspunde punc-
tual nevoilor semnalate în teren, desfășoară ac-
tivitatea minimă obligatorie în ceea ce privește
restaurarea și punerea în valoare și încearcă să
țină o evidență a valorilor fondului istoric con-
struit.
„Ceea ce ne simțim obligați să menționăm este
că în zona profesională există dorință și capaci-
tate de schimbare și sperăm ca aceasta să be-
neficieze din ce în ce mai mult de susținere din
partea factorilor de decizie. Astăzi statul își asu-
mă doar într-o mică măsură rolul de protector și
promotor al monumentelor istorice, rol impus
de modul în care a fost gândit domeniul după
perioada comunistă. În acest context, societa-
tea civilă a preluat cu timpul parte din atribu-
țiile aferente rolului asumat de stat. Împărțirea
responsabilităților prin implicarea societății
civile în actul de guvernare este în momentul
de față direcția adoptată la nivel european, iar
România, fără să dorească neapărat, a dat deja
startul în acest sens și are ocazia de se alinia la
noul mod de abordare a conservării și valorifi-
cării patrimoniului cultural construit”, explică
Raluca Bărbulescu.
În viziunea lor, statul ar trebui să devină din pro-
tector și promotor al patrimoniului construit,
managerul domeniului și să pună la dispoziția
tuturor celor care au responsabilitatea salvării
monumentelor istorice un cadru de politici sta-
bil care să favorizeze creșterea inițiativelor regi-
onale, județene și locale, precum și instrumen-
Castelul Radák-Pekri din Ozd, județul Mureș
Foto credit: Cristina Beligăr

20. Anuarul 202018
te care să răspundă nevoilor reale din teren.
Într-o oarecare măsură, schimbarea este deja
demarată prin faptul că în prezent se lucrează
atât la Codului patrimoniului, cât și la Strategia
pentru monumente istorice. Cu toate acestea,
schimbarea va fi posibilă doar în momentul în
care statul va asigura atât resursele necesare la
nivel instituțional, cât și aplicarea legii.
Ce ar trebui să salvăm și ce nu?
Toate castelele ar trebui salvate?
Teoretic, da, spun „oamenii castelelor”, dacă
vrem să luăm în considerare importanța unui
castel pentru o anumită comunitate. Dar, bi-
neînțeles, este indicat să existe priorități. Un
considerent este starea castelului asupra că-
ruia poți să intervii pentru întreținerea lui. Alt
considerent este funcția clădirii, dacă are deja o
funcție sau dacă are potențial pentru o anumită
funcție.
Echipa Monumente Uitate a identificat în teren
aproximativ 700 de castele și conace în Româ-
nia, unele având statut de monument istoric,
altele nu, unele iubite de comunitățile locale,
altele reprezentând răni deschise pentru aces-
tea, unele care păstrează imaginea istorică de
la începutul secolului XX, altele care au suferit
în ultimii ani transformări majore, fiind irecupe-
rabile. Prin urmare deși teoretic toate ar trebui
salvate, practic fiecare are propriul parcurs.
„Legal, toate monumentele istorice trebuie
conservate, prin urmare măcar pe acestea ar
trebui să ne străduim să le salvăm. Din păcate,
la nivel național nu există resursele necesare
pentru conservarea imediată a tuturor monu-
mentelor istorice, deci e nevoie de stabilirea
unor priorități, conform unor criterii ce se con-
struiesc împreună cu autoritățile, proprietarii,
comunitățile locale și specialiștii. Acestea ar pu-
tea fi valoarea de patrimoniu, contextul socio-
economic favorabil transformării obiectivului
în resursă pentru dezvoltare locală pe termen
scurt și mediu, capacitatea de administrare a
proprietarilor etc.”, precizează echipa Monu-
mente Uitate.
Există zeci de ansambluri cu statut de monu-
ment istoric în stare de precolaps care au ne-
voie de resurse minime, dar mobilizare imedia-
tă, pentru a putea supraviețui în următorii ani,
până la găsirea unor soluții sau resurse pentru
o restaurare amplă. Altele sunt în stare medie și
bună de conservare, au proprietari și adminis-
tratori interesați și capabili ce au pus la punct
proiecte de restaurare și care acum așteaptă
oportunitatea unor finanțări.
Discuția despre scenariul de reutilizare a caste-
lelor și conacelor e amplă, spune echipa Monu-
mente Uitate, acestea având nevoie de o vizi-
une integrată și intersectorială, precum și de o
abordare teritorială. Este o capcană să credem
că toate castelele și conacele, majoritatea aflate
la distanțe mici unele de altele, ar trebui să fie
restaurate pentru a deveni infrastructură cultu-
rală.
„Tendința de a transforma toate aceste foste
ansambluri rezidențiale în muzee sau centre
culturale este o consecință a limitelor impuse
de diferite instrumente de finanțare internați-
onală, dar este datoria noastră (a statului, a so-
cietății civile, a specialiștilor și a zonei private)
să generăm surse de finanțare cu reguli diferite
și să susținem inovarea pe zona de reutilizare a
monumentelor istorice. Scenariile de refuncțio-
nalizare a castelelor și conacelor nu ar trebui să
răspundă strict regulilor instrumentelor de fi-
nanțare, ci ar trebui să răspundă nevoilor impu-
se de viziunea locală de dezvoltare durabilă a
comunității de care acestea țin. Un proiect solid
și sustenabil are o legătură strânsă cu vecinătă-
țile sale, are de oferit și de câștigat de pe urma
acestei legături”, consideră echipa Monumente
Uitate.

21. Anuarul 2020 19
Mai există„timp”pentru castelele
asupra cărora nu s-a intervenit
până acum?
Depinde foarte mult de starea de conservare în
care se găsește clădirea și când a fost întreruptă
utilizarea ei. În perioada comunistă, utilizarea
continuă a clădirilor le-a asigurat întreținerea,
iar degradarea avansată a început după 1989,
mai ales după începerea litigiilor. O clădire de
secol XVI-XVIII rezistă uneori mult mai bine de-
cât una de secol XIX, dacă materialele folosite
sunt bune.
„Totuși, primii 10 ani de neutilizare pot trece
fără să lase urme prea mari, dar odată ce apar
probleme la nivelul acoperișului sau infiltrații
la fundație, degradarea se accelerează. În 20 de
ani de abandon se poate ajunge la colaps, mai
ales dacă clădirea este și„ajutată” să cadă. Deci
mai există timp pentru castelele asupra cărora
nu s-a intervenit în ultimii 20 de ani, dar puțin”,
mai spune echipa proiectului.
Planuri de adopție
În ultimii ani, Asociația ARCHÉ s-a gândit frec-
vent la posibilitatea de a„adopta”un ansamblu
nobiliar, însă momentan nu a găsit un caz potri-
vit pentru resursele pe care le deține. Un astfel
de demers ar implica întreaga echipă, în detri-
mentul unor proiecte de impact sau altor cola-
borări începute cu proprietari de monumente
istorice și autorități publice.
„Totuși, ca un exercițiu de imaginație, dacă am
adopta un castel, ne-am orienta către un an-
samblu cu o clădire principală de dimensiuni
mici sau medii, cu parc amplu și anexe varia-
te, astfel încât proiectul de restaurare să poată
fi etapizat ușor. Am începe prin realizarea de
studii și cercetări prin care să identificăm toate
valorile domeniului, așa cum propunem acum
proprietarilor cu care lucrăm în proiectul Școa-
la de Vară ARCHÉ. De asemenea, am utiliza încă
de la început cât mai mult din spațiul disponi-
bil, prin activități și proiecte destinate comu-
nității, create special pentru nevoile acesteia.
Restaurarea și reactivarea ar fi construite pe
baza unei viziuni și strategii inițiale, îmbunătă-
țită constant prin discuții cu toți actorii intere-
sați (autoritățile locale, comunitatea, societatea
civilă, mediul de afaceri, partenerii internațio-
nali) pentru a asigura durabilitatea demersului
pe termen mediu și lung”, spun reprezentanții
Asociației ARCHÉ.
Având în vedere profilul asociației, echipa își
imaginează un loc în care rolul patrimoniului
să fie în continuu cercetat și experimentat. Un
fel de laborator în managementul participativ
al patrimoniului, în care toți cei de care acest
patrimoniu„aparține”să fie mobilizați activ și să
poată învăța.
Trei exemple pozitive de castele
salvate în România
Față de acum 10 ani, există deja numeroase
exemple pozitive, din categorii variate: de la
afaceri private, în care clădirile au fost trans-

22. Anuarul 202020
formate în hoteluri și centre de evenimente,
la destinații culturale și spații ale comunității.
Evident, nu există o rețetă standard, care odată
aplicată să ducă sigur la salvarea unei clădiri, ci
întreg procesul este un parcurs continuu, con-
diționat de tipul de proprietar, buget, capacita-
tea de management a echipei, nevoile comu-
nității, dimensiunile și starea de conservare a
clădirii etc.
Echipa Monumente uitate a ales trei exemple
pozitive în care proprietarii privați au înțeles
puterea societății civile și care au construit sau
s-au alăturat unor demersuri bazate pe princi-
piile managementului participativ:
l Castelul Teleki din Gornești (jud. Mureș),
unde proprietarii au inițiat numeroase activități
încă din primii ani de la retrocedare, prin inter-
mediul Asociației Castel Teleki. Sunt un exem-
plu prin eforturile depuse în direcția apropierii
comunității locale și deschiderii domeniului că-
tre publicul larg. Ne sunt în mod deosebit, dragi
deoarece lucrăm împreună încă din 2012. Aici
am organizat primul Castle Break (programul
de tururi culturale la castele mai puțin cunos-
cute, lansat în 2013) și tot aici am început Școa-
la de Vară ARCHÉ, un program interdisciplinar
dedicat studenților ce vor să dobândească cu-
noștințele teoretice și abilitățile practice nece-
sare pentru a iniția intervenții responsabile de
revitalizare a obiectivelor de patrimoniu.
l Domeniul Cantacuzino de la Florești (jud.
Prahova) deține un patrimoniul cultural de va-
loare format dintr-un palat în ruine, o biserică
de secol XVIII, mai multe vile de secol XIX și un
mare parc de plimbare amenajat în urmă cu
un secol și jumătate. Acest parc servește Fun-
dației Cantacuzino Florești drept cadru pentru
mai multe activități culturale și educaționale,
precum și loc de întâlnire, plimbare și petrece-
re pentru comunitatea locală. De asemenea,
specialiști din domenii complementare patri-
moniului cultural colaborează în vederea reali-
zării mai multor evenimente precum Școala de
Vară de restaurare peisageră „În Florești”, parte
a Școlii de Vară ARCHÉ, Karpatia Horse Show,
Tabăra Voluntarilor etc., precum și la elaborarea
unui masterplan și a unei strategii de dezvolta-
re a domeniului.
l Cula Cornoiu din Curtișoara (jud. Gorj), unde
Asociația Artis Peritia organizează ateliere in-
ternaționale cu studenți, lucrează la revitaliza-
rea proprietății și la construirea unui parcurs
comun cu Muzeul Arhitecturii Populare din
Gorj, un muzeu în aer liber a cărui fondare în
imediata apropiere a domeniului istoric a con-
tribuit semnificativ la salvarea culei și a parcului
în perioada comunistă.
Strategia„Castel în Transilvania”
În martie 2015, Grupul PONT a lansat un proces
strategic de anvergură prin proiectul „Castel în
Transilvania - strategii și modele de dezvoltare”.
Ca un rezultat al acestui demers, în iunie 2016
s-a realizat Strategia Castel în Transilvania, un
document care oferă modele și soluții sustena-
bile de dezvoltare pentru revitalizarea castele-
lor și conacelor din Transilvania.
Prima atestare a proiectului Castel în Transilva-
nia este undeva în 2010 când, într-un mail in-
tern, echipa organizației Grupul PONT, creată
cu un an înainte, și-a propus să abordeze su-
biectul castelelor. Proiectul nu s-a născut din-
tr-o finanțare deja existentă, ci a venit dintr-o
nevoie. Aceea de a crea o bază de date a cas-
telelor din Transilvania și de a corecta și com-
pleta informațiile deja existente. Până în 2014,
proiectul Castel înTransilvania a primit finanțări
de mică anvergură, mai ales de la Administra-
ția Fondului Cultural National (AFCN), sau de la
Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI).
Un moment important a fost în 2015 când au
apărut finanțările fondurilor norvegiene pe pa-
trimoniu.
„Noi am intrat pe granturi mici care nu țineau
de dezvoltarea infrastructurii sau restaurare.
Propunerea noastră a fost de a crea un cadru
strategic privind modul cum am vrea noi să
abordăm tema castelelor. Conjunctura a făcut
ca acest proiect să fie extins de două ori până
în 2017. Finanțarea a fost la început de aproxi-
mativ 75.000 de euro, sumă care a fost dublată
pe parcurs”, explică Farkas András, coordonator
al proiectului.
Astfel a fost creat un cadru strategic, mai exact
un document în care echipa a prezentat planul
de lucru. A identificat mulți stakeholderi, a creat
o coaliție de colaborare cu proprietari, a înce-
put să identifice anumite castele pentru a crea

23. Anuarul 2020 21
anumite modele de business și a organizat și
o tabără interdisciplinară cu studenți pentru a
identifica niște funcționalități pentru castelele
respective.
În ultimii doi ani proiectul a avut trei finanțări
de la AFCN, una pe crearea unor jocuri inter-
active pentru copii, EduCASTEL, una pe conti-
nuarea taberei interdisciplinare Tabăra Castel
Formula și o a treia finanțarea pentru History is
our story, un film prin care a fost abordată tema
castelelor cu scopul principal de a prezenta
poveștile a trei castele și comunități unice din
regiune: Castelul Bethlen din Bahnea, Castelul
Apaffy din Dumbrăveni și Castelul Rhedey din
Sângeorgiu de Pădure.
Câte castele sunt în Transilvania?
După datele estimative există peste 600 de cas-
tele și conace în Transilvania, iar când vorbim
deTransilvania, înțelegem de fapt 16 județe din
regiunile istorice aleTransilvaniei, Maramureșu-
lui, Crișanei și Banatului. Enunțul că există peste
600 de clădiri de acest gen este atestat numai
vag de o analiză realizată încă în anii ‘90 de or-
ganizația Transylvania Nostra, care a realizat o
inventariere aprofundată privind starea fizică a
peste 160 de castele și conace. Multe castele nu
apar însă pe lista monumentelor, deși fizic sunt
încă în picioare. Ca urmare, informațiile sunt
ambigue.
Baza de date Castel în Transilvania conține în
prezent 301 castele și conace din zona Tran-
silvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului.
Este o listă preliminară cu acele edificii ce pot
constitui obiective de analizat în cadrul realiză-
rii cadrului strategic.
„Am actualizat unde s-a putut și pozele, și loca-
ția geografică.Timpul însă își spune cuvântul pe
măsură ce noi vorbim și transformările pot inter-
veni de la o zi la alta”, avertizează Farkas András.
Pe baza împărțirii pe județe, în prezent, baza de
date a proiectului Castel în Transilvania se con-
stituie astfel: Județul Alba (16 edificii), județul
Arad (10 edificii), județul Bihor (38 de edificii),
județul Brașov (12 edificii), județul Cluj (27 edi-
ficii), județul Covasna (73 edificii), județul Hune-
doara (16 edificii), județul Harghita (14 edificii),
județul Maramureș (6 edificii), județul Mureș
(36 edificii), județul Sibiu (6 edificii), județul Să-
laj (13 edificii), județul Satu Mare (11 edificii),
județul Timiș (6 edificii).
În strategie, unul dintre experții din echipa pro-
iectului a definit foarte clar șase stări fizice ale
castelelor: Starea de ruină, Starea de semirui-
nă-cu subansambluri în stare de colaps și preco-
laps, Starea avansat degradată - nefuncțională,
Starea mediu degradată - funcțională, Starea
ușor degradată - funcțională, Starea tehnică ge-
nerală bună.
În lipsa unei strategii comune care să facă ordi-
ne în haos, cine ar trebui să stabilească ce castel
merită salvat, cărui castel ar trebui să-i conser-
văm starea, sau ce castel ar trebui refăcut com-
plet?
Funcționalitate și gândire
antreprenorială
Mulți proprietari pe care echipa Castel în Tran-
silvania i-a intervievat în proiect își doresc să
își transforme castelele în centre de conferințe,
în centre educaționale sau în muzee. Cum ar fi
însă, ca pe Valea Mureșului, unde ai câte un cas-
tel aproape în fiecare comună, sau chiar sat, să
funcționeze în fiecare castel un muzeu? În acest
caz ai nevoie de o gândire extinsă și de mode-
le diferite. Unii proprietari nu au capacitatea să
gândească funcționalități și atunci trebuie să
primească ajutor.
Nu în ultimul rând, este nevoie să combini abor-
darea antreprenorială, cu rolul de clădire de
patrimoniu. Purtând anumite valori culturale,
evident, trebuie să păstrezi și să respecți aceste
valori. Din fericire, în România crește numărul
exemplelor pozitive unde există o gândire inte-
ligentă antreprenorială.
„Asta încercăm să spunem și în abordarea noas-
tră. Vrem să abordăm subiectul castelelor și co-
nacelor din perspectiva secolului XXI: Cum res-
pecți patrimoniul și cum te adaptezi, totodată,
realității secolului prezent. Pe de o parte, cineva
este proprietar, pe de altă parte, cine adminis-
trează castelul? Cine are abordarea unui admi-
nistrator, cine simte această responsabilitate?
Comunitatea din jur ar putea avea și ea un cu-
vânt de spus. Un cuvânt de spus ar putea avea
consiliile județene și apoi statul. Mai pot veni
recomandări și de la UE față de modul în care

24. Anuarul 202022
cultura și patrimoniul cultural pot fi un vector
de dezvoltare economică ș.a.m.d.”, explică Far-
kas András.
În căutare de soluții sustenabile.
Asumarea responsabilității
Farkas András crede că domeniile Bonțida și
Gilău au început să aibă un rol tot mai semnifi-
cativ pentru comunitatea din județul Cluj, deși
niciunul din cele două nu au pe proprietate
un castel complet funcțional. Asta nu înseam-
nă că nu sunt prezente în mentalul oamenilor.
Sustenabilitatea se poate construi în timp și,
pe termen lung, crowdfunding-ul, ar putea fi
principala sursă de sustenabilitate, pe lângă un
model de business care generează venituri co-
merciale.
„Să ne uităm la ce face organizația National
Trust în Marea Britanie, organizație dedicată
conservării patrimoniului cultural al unei anu-
mite regiuni geografice și unde comunitatea
contribuie conștiincioasă la realizarea obiec-
tivelor. Poate o astfel de abordare pe termen
lung ar fi potrivită. Întrebarea este dacă Bonți-
da sau Gilău ar trebui să facă separat asta, sau
împreună. Cert este că oamenii trebuie să știe
la ce anume sunt folosite contribuțiile lor. Poți
să ai 100 de susținători, dar nu vei avea impact
mare. Dar dacă ai un milion de oameni dinTran-
silvania care donează 10 lei pe lună, adică un
milion de lei pe lună, adică 12 milioane de lei
pe an, cu acești bani poți să restaurezi un castel
mai mic. Contribuția nu trebuie să fie neapărat
una financiară, ci poți să te implici ca voluntar,
poți să te implici intelectual cu o idee de busi-
ness pentru un proprietar de castel, poți să te
implici cu materiale. Nu pot exista schimbări
radicale pe termen scurt, dar fiecare trebuie să
își asume un rol: proprietarul, administratorul,
organizațiile, statul, investitorii. E un întreg eco-
sistem”, explică Farkas András.
În anii ‘90 și chiar mai târziu, prin 2000, comu-
nitatea românească, mai ales, avea o anumită
reticență față de castele, pentru că țineau de o
altă comunitate, respectiv de o altă„eră”. În ulti-
mii zece ani, percepția s-a schimbat foarte mult
în sens pozitiv, mai ales în rândul comunității
urbane care vede o altfel de resursă în patrimo-
niu, inclusiv valoare sentimentală.
„Nu știu din ce motiv, în prima parte a dece-
niului trecut, statul a început să aibă un com-
portament defensiv, în sensul că a încercat să
ia înapoi astfel de clădiri. Nu știu dacă ține de
problematica etnică. Și nu știu dacă astfel de
atitudini nu periclitează procesul de revitaliza-
re. În altă ordine de idei, jumătate din aceste că-
diri oricum se vor pierde în următorii 50 de ani,
întrebarea este cum reușim să conservăm ceea
ce există, sau cum reușim să documentăm di-
gital ceea ce există deja”, spune Farkas András.
În ceea ce privește proiectul Castel în Transilva-
nia, echipa se află acum într-un moment în care
și-a dat seama că are nevoie de un centru de
resurse, ca punct de legătură între proprietari
și experți, pentru ca procesul de revitalizare a
castelelor să se dezvolte.
Grupul PONT a primit oferte să preia castele în
gestiune, dar echipa nu se află la acel nivel de
dezvoltare pentru a-și asuma acest lucru. Au
lansat o cerere de finanțare pentru noul ciclu de
finanțări norvegiene și își propun ca în paralel
cucentrulcarearfiimplementatlaCluj-Napoca,
să creeze și un centru de vară în Târgu-Mureș, la
Castelul Degenfeld din Cuci.
„Vom încerca să facem clădirea funcțională ca
centru de resurse în perioada caldă. Dacă res-
taurezi fizic un castel, nu înseamnă că este re-
vitalizat. E un drum lung pentru a-l readuce în
percepția oamenilor”consideră Farkas András.
Un foarte vechi și nou castel
Castelul Bánffy de la Bonțida, construit în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea, reprezintă
un caz important al arhitecturii Renașterii târzii
din Transilvania. Este interesant acest castel cu
atât mai mult cu cât păstrează elemente din cel
puțin trei mari perioade istorice. Era unul dintre
cele mai frumoase castele dinTransilvania și era
proprietatea uneia dintre cele mai importante
familii din istoria regiunii care a dat inclusiv doi
guvernatori ai Transilvaniei.
„Bonțida a avut drept model castelul din Gi-
lău în acea perioadă, acesta din urmă fiind un
castel princiar. Perioada cea mai importantă a
Bonțidei a fost secolul al XVIII-a perioada baro-
că, când castelul a fost transformat într-unul din

25. Anuarul 2020 23
cele mai frumoase castele baroce din Transilva-
nia. Nu degeaba îi spunem„Versailles-ul Transil-
vaniei”, precizează istoricul de artă Kovács Zsolt.
În prezent, Castelul Bánffy din Bonțida, județul
Cluj, cel mai impozant ansamblu castelar din
Transilvania, funcționează ca centru cultural și
educațional. În anul 2007 castelul a fost conce-
sionat de către Fundația Transilvania Trust pe o
perioadă de 49 de ani de la familia Bánffy, însă
reabilitarea a început mai devreme, încă din
anul 1999, proces în care fundația s-a implicat
începând cu anul 2001.
Dintre programele culturale și educaționale
desfășurate de fundație, restaurarea castelului
Bánffy din Bonțida reprezintă o prioritate de
la începutul activității, de asemenea și în pla-
nurile referitoare la viitor, spun reprezentanții
fundației. România are un patrimoniu material
și imaterial extrem de bogat, din care patrimo-
niul construit reprezintă un segment extrem de
important. De aceea fundația se implică de mai
bine de 20 de ani în formarea specialiștilor în
restaurarea monumentelor istorice în tabere de
vară sau Programul de formare profesională în
reabilitarea monumentelor istorice cu o durată
de doi ani, organizat în colaborare cu Universi-
tatea„Babeș-Bolyai”.
Prin programele educaționale de restaurare,
prin programul și Centrul de Specializare în Re-
abilitarea Patrimoniului Construit, al cărui prin-
cipiu (restaurare prin educație și educație prin
restaurare) a primit premiul Europa Nostra în
2008, cu aproximativ 3.000 de participanți / vo-
luntari până în prezent, echipa fundației a reușit
să reabiliteze clădirea fostei bucătării în propor-
ție de 90%, unde a amenajat locuri de cazare,
bucătărie și sală de mese utilizate în acest pro-
gram educațional. Tot în această clădire funcți-
onează cafeneaua culturală. Clădirea Miklós a
fost reabilitat în proporție de 60%, unde a fost
amenajată o sală de conferințe și apartamente,
care servesc în primul rând acest program edu-
cațional. S-a reușit, de asemenea, acoperirea
clădirii principale, însă lucrări de restaurare în
interiorul clădirii au fost efectuate doar în fosta
capelă (aripa estică).
În anii 1960 a avut loc o inițiativă de restaura-
re din partea Direcției Monumentelor Istorice,
prin realizarea unui planșeu din beton armat.
Calitatea materialelor și executarea neadecvată
au dus la o stare de degradare și mai avansa-
tă. În prezent acest planșeu este aproape de a
se prăbuși sub propria greutate, explică repre-
zentanții fundației. În sala de recepție a clădirii
principale a fost deschis în anul 2016 Centrul de
Arte și Meserii, realizat din fonduri europene și
cu sprijinul Guvernului Ungariei.
Reprezentanții Fundației Transilvania Trust au
mai explicat pentru Revista Sinteza că, în de-
cembrie 2018, Guvernul Ungariei a acordat un
sprijin, din care în următorii doi ani se va putea
salva clădirea principală.
„Vom consolida structura clădirii. Vom recon-
strui bolțile, vom efectua consolidarea planșe-
ului de beton sau desfacerea lui unde aceasta
devine necesar, iar în aripa vestică (romantică)
vom înființa un spațiu dedicat memoriei conte-
lui Miklós Bánffy.Tot în această aripă, la etaj pla-
nificăm amenajarea unui apartament de epocă,
care va evoca acea ultimă perioadă de glorie a
castelului, primele decenii din secolul XX., când
o mare perioadă a anului membrii familiei și-
au trăit viața de zi cu zi la castel. Aceste inter-
venții vor fi efectuate pe baza și în conformita-
te cu cercetările și proiectarea desfășurată în
anul precedent, realizate de specialiști atestați
în restaurarea monumentelor istorice. Tot din
aceste fonduri vom efectua lucrări la clădirea
fostului manej, parte a curții de onoare, care - în
lipsa unei intervenții - se poate prăbuși în tota-
litate în orice moment. După reabilitare (care
constă în primul rând în lucrări de consolidare)
aici vom amenaja un atelier de tâmplărie și dul-
gherie tradițională și de restaurare de mobilier
vechi”.
Lucrările de restaurare din acest sprijin finan-
ciar au fost începute la finalul anului 2019: s-a
lucrat la consolidarea zidăriei și reconstruirea
bolților la nivelul pivniței din clădirea principa-
lă. Tot în 2019, în cadrul taberelor de restaurare
s-au construit bolți în clădirea fostelor grajduri,
respectiv s-a intervenit la refacerea tencuielii
clădirii bucătăriei.
Pentru restaurarea în totalitate a castelului se
estimează o sumă necesară de 5,5-6 milioane
de euro. Din 2002 statul român nu acordă spri-
jin pentru restaurare, conform unei decizii, prin

26. Anuarul 202024
care clădirile cu valoare de patrimoniu aflate în
proprietate privată nu pot beneficia de granturi
SEE, fonduri europene sau de stat. Deși de mai
mult de 20 de ani, castelul servește scopuri co-
munitare, în reabilitare fundația se poate baza
pe fonduri ca cea acordată de Guvernul Ungari-
ei sau sponsorizări precum cea acordată anual
de Electric Castle sau de alte fundații de profil
din Europa și SUA.
Principalul beneficiu adus de Electric Castle, cu
toate că sprijinul financiar este foarte impor-
tant, constă în conștientizarea unui public larg
asupra valorii patrimoniului construit. Se întâm-
plă anual, ca zeci, sute de mii de tineri, actori
de impact major în societate, să vină la castel, și
pe lângă faptul că se distrează, sunt martori la
ceea ce înseamnă și poate reprezenta patrimo-
niul construit, care nu înseamnă doar un decor
pentru un festival, ci chiar este contextul viu al
acestuia.
„Exemplul de bună practică al castelului Bán-
ffy din Bonțida poate fi urmat în salvarea altor
castele degradate din țară și poate fi conside-
rat un precedent, ca dovadă că obiectivele de
patrimoniu pot fi salvate și altfel decât cu bani
publici. Castelul Bánffy este totodată o excep-
ție fericită, în fundal aflându-se foarte multă
muncă, eforturi enorme, creativitate, respectiv
curajul de a aborda tot procesul într-un mod
inovativ și neconvențional”, precizează repre-
zentanții Fundației Transilvania Trust.
Era Electric Castle
În cele șapte ediții organizate la castelul Bán-
ffy din Bonțida, echipa Electric Castle a învățat
ce îi permite și ce nu îi permite acest domeniu.
Chiar dacă sună puțin romantic, spun organiza-
torii festivalului, cu fiecare ediție au descoperit
tot mai mult castelul. În toți acești ani au tre-
cut de la a-i înțelege structurile principale, la a-i
descoperi noi și noi detalii, încercând să trans-
mită aceste sentimente și publicului din festi-
val. Dacă un simplu turist ignoră, poate, multe
dintre elementele care constituie ansamblul
domeniului, după cinci zile petrecute în inima
acelui spațiu îți va fi imposibil să nu stabilești o
relație personală cu castelul. Principalul bene-

27. Anuarul 2020 25
ficiu pe care festivalul l-a adus castelului a fost
notorietatea, inclusiv pentru comună. Mulți din-
tre participanți au descoperit pentru prima oară
Castelul și Bonțida prin prisma festivalului. În
plus, spun organizatorii EC, dacă aruncăm o pri-
vire pe lista locurilor în care anumiți artiști și-au
programat turneele, nu e puțin lucru să vezi că
Florence & Machine, Jared Leto sau Twenty One
Pilots, după Londra, Tokyo, New York sau Berlin
s-au oprit la Bonțida.
Lipsa unor repere interne, a unor practici nați-
onale de a integra un obiectiv de patrimoniu
într-un eveniment de asemenea amploare a
ridicat multe întrebări, astfel încât a fost nevo-
ie de căutarea unor soluții cât mai aproape de
viziunea inițială. E o foarte mare provocare să
faci un festival într-un spațiu cu multe limitări și
restricții când poți să alegi varianta de a merge
într-o zonă urbană, cu înzecit mai multe facili-
tăți. Dar ambiția organizatorilor și deschiderea
Fundației Transylvania Trust au făcut ca lucruri-
le să funcționeze.
Toate intervențiile care sunt făcute pe dome-
niul Bánffy în săptămânile premergătoare festi-
valului sunt extrem de riguroase, unii ar spune
chiar exagerate, afirmă organizatorii. În cea mai
mare parte, festivalul e construit de la zero la
fiecare ediție iar fiecare structură e gândită în
aceeași filosofie, de a pune în evidență castelul
și domeniul.
„Practic construim o minisocietate temporară,
iar tocmai această temporaritate ne permite să
fim creativi, să venim cu soluții inedite care să
răspundă în mod egal celor două nevoi majo-
re: de a pune în evidență patrimoniul pentru
a beneficia la maxim de ce oferă spațiul și de
a servi unor nevoi specifice evenimentelor de
entertainment, oameni veniți să se simtă liberi,
să descopere, să experimenteze”, spune Andi
Vanca, director de comunicare la Electric Castle.
Un exemplu clar este Booha Mansion, un loc
iconic în festival. Întreaga construcție e o rein-
terpretare modernă a castelului, cu turnuri,„zi-
duri” groase, cu o terasă la etaj ce oferă vedere
panoramică asupra castelului. Totul creat din
materiale moderne (prefabricate) cu multifunc-
ționalitate perfectă - are incorporat scenă, ba-
ruri, spații de activări și inclusiv billboardul cu
mesaje.
„E ceva ce primele ediții nu ne-au permis, din
lipsă de resurse în principal. Puțini își amintesc
la EC #1 s-a desfășurat pe o suprafață ce se în-
tindea de la vechea poartă de acces în castel
până la lac, iar acum ajungem la peste 30 de
hectare. Schimbările care au apărut și odată cu
evoluția lucrărilor de restaurare, la care suntem
fericiți că putem contribui, ne-au ajutat și ele
pentru că ne-au permis, treptat, să deschidem

28. Anuarul 202026
mai mult castelul înspre public”, explică Andi
Vanca.
În 2016, Corina Șuteu, pe atunci ministru al cul-
turii, declara că Electric Castle îmbină perfect
ceva ce România a visat întotdeauna să aibă:
patrimoniu și cultură alternativă. În 2019, caste-
lul a intrat în epoca artei digitale, transformân-
du-se în cea mai mare „scenă” pentru artiștii
new media, printr-o zonă special creată în spa-
țiile castelului. De la an, la an, a fost foarte clar
că festivalul nu urmărea să aibă o formă defini-
tivă.
„Am pornit acest festival și ca să schimbăm re-
gulile jocului, să provocăm niște schimbări în
relația cu patrimoniul și în abordarea unui astfel
de eveniment, făcut pentru o comunitate. Am
vrut să construim o platformă alternativă prin
care să ne exprimăm creativitatea, să ne pro-
vocăm pe noi și mai departe să-i provocăm pe
oameni prin ceea ce se întâmplă acolo. Totul ca
la final să plecăm cu toții mai câștigați, într-un
fel de câștig evolutiv. Ne dorim în continuare
să fim îndrăzneți și să experimentăm, atât în
produsul palpabil, intrinsec (festivalul, muzica,
New Media Castle, arhitectură, design și pro-
ducție în general), cât și cum îl comunicăm și ce
putem să inovăm. Este un proiect atât de mare
și atât de ofertant, că poate fi provocator la fie-
care nivel”, precizează Andi Vanca.
New Media Castle este un proiect absolut unic,
spune el, un pas foarte mare pe care echipa în-
drăznește să-l facă pe o piață în care această la-
tură artistică este aproape inexistentă.
„Și un efort pe măsură, financiar dar și de im-
plementare, pentru că nu e deloc ușor să inte-
grezi artă de secol XXI, generată de computer,
într-un spațiu gândit acum 500 de ani. Cu acest
proiect reușim cu adevărat să dăm o nouă viață
castelului, a fost obiectivul de la care am pornit.
Toate instalațiile create de artiștii internaționali
au fost concepute pornind de la castel, am ran-
dat zidurile, încăperile, toate detaliile, și le-am
trimis în SUA, Japonia, Berlin pentru ca artiștii
să poată dezvolta proiectul. Ediția de anul aces-
ta va fi chiar mai spectaculoasă”, afirmă directo-
rul de comunicare al festivalului.
EC a adus o nouă formulă de intervenție în con-
textul unui monument istoric naţional, fiind un
exemplu că obiectivele de patrimoniu pot fi sal-
vate și altfel decât cu bani de la stat.
„Suntem un stat prea întortocheat și prea încet
pentru a putea spera că soluțiile vor veni vreo-
dată doar de la autorități. Într-un scenariu ideal,
în care brusc s-ar găsi bani pentru restaurarea
tuturor monumentelor, ce facem cu ele dacă
nu suntem în stare să construim drumuri până
la ele? Asta nu înseamnă că nu ar trebui să pu-
nem presiune pe autorități să-și asume aceste
obiective de patrimoniu și să investească în ele”,
consideră Andi Vanca.
Castelul Bánffy din Bonțida nu ar trebui privit
ca o excepție, spune Andi Vanca, deși este, ci ca
un studiu de caz care demonstrează că lucrurile
pot fi deblocate. Incorect este faptul că efortul
de finanțare a restaurării, nu a festivalului, a ve-
nit aproape exclusiv din zona privată.
„Nu toate castele din România se vor salva prin-
tr-un festival sau un eveniment. Aici ar trebui
să intervină autoritățile și să asigure un cadru
legal, viziune, infrastructură și un plan, iar apoi
să deschidă porțile către toți cei care vor să se
implice. Până la urmă, s-au vândut castele de pe
Valea Loarei cu un franc pentru a fi salvate de
investitori privați. Cui aparține un castel? Noi
decidem. Poate fi al statului, uitat într-un colț
de țară, al românilor care îl vizitează, poate, o
dată în viață și în rest preferă să meargă în con-
cediu în Bulgaria, sau a milioane de oameni din
lumea întreagă care l-au văzut, și-au creat aici
amintiri și povestesc mai departe despre el”,
spune Andi Vanca.
Contribuțiile Electric Castle pentru renovarea
Castelului Banffy cresc anual și echipa va conti-
nua să deruleze campanii de donații. În ultimii
ani oamenii dar și sponsorii au devenit tot mai
atenți la castel, spun organizatorii, iar donațiile
și implicarea partenerilor au crescut considera-
bil.
„Pe lângă beneficiile financiare pe care le are
Castelul în urma acestor campanii, credem ca e
foarte important să existe acest context de asu-
mare a întregii noastre comunități”, precizează
Andi Vanca.
Apărut în 06/02/2020 în varianta online
a revistei Sinteza

29. Anuarul 2020 27
Revoltător! Clujenii BEAU cea mai proastă
apă din ultimii cinci ani. Autoritățile se spală
pe mâini din cauza șmecherilor cu vile și
bărci de la Tarnița
Calitatea apei din lacul Tarnița s-a înrăutățit
brusc anul trecut, în 2018, apa devenind MODE-
RATĂ, deși cu un an înainte calitatea era BUNĂ.
Astfel, clasa de calitate a apei din Tarnița a fost
timp de patru ani, în perioada 2014-2017 BUNĂ,
iar în 2018 a pierdut o clasă și a devenit MODE-
RATĂ. Următoarea clasă la care se va ajunge,
fără îndoială, dacă autoritățile nu iau măsuri ur-
gente este calitate SLABĂ. Această degradare a
calității apei, s-a produs pe fondul creșterii unor
indicatori care sunt influențați de cantitatea de
materii organice (cel mai probabil pentru că a
crescut cantitatea de dejecții din lac).
Reprezentanții Administrației Bazinale de Apă
Someș-Tisa (ABAST) au precizat că
”
în contex-
tul creșterii presiunilor antropice (n.red. acțiunile
omului asupra naturii) din zona lacului Tarnița,
începând cu anul 2018 se observă creșteri ale va-
lorilor medii pentru unii indicatori fizico-chimici
din grupa «Regimul oxigenului» (CBO5 şi CCO Cr,
indicatori sensibili la încărcarea în materii organi-
ce a apei lacului)”.
Datele au fost furnizate de ABAST, care nu a
oferit însă, informații concrete despre nivelul
și modificările acestor indicatori, motivând că
”
buletinele de analiză și valorile indicatorilor
de calitate sunt informații exceptate de la li-
berul acces la informații”.
Conform surselor Știri de Cluj, indicatorul CBO5
din lacul Tarnița ar fi ajuns la nivelul 4, de la ni-
velul 1 cât era acum câțiva ani. Informația nu
este, însă, confirmată de oficialități, deoarece,
deși Știri de Cluj a adresat ABA Someș - Tisa o
întrebare exact despre acest indicator, repre-
zentanții instituției au spus că aceasta nu este
o informație publică. Grav este că de la nivelul 5
al indicatorului CBO5, apa ar putea fi declarată
nepotabilă.
Apele de suprafață destinate potabilizării se în-
cadrează în trei categorii:
- A1 (apă care necesită tratare fizică simplă și
dezinfecție),
- A2 (apă care necesită tratare normală fizică,
chimică și dezinfecție [de exemplu: preclorina-
re, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dez-
infecție (clorinare finală)].
- A3 (apă care necesită pe lângă tratamentele
obișnuite, tratare chimică specială pentru a de-
veni potabilă)
Apa din Tarnița se încadrează în prezent în ca-
tegoria A2, dar dacă autoritățile nu iau măsuri
urgente față de ceea ce se întâmplă la Tarnița,
cu siguranță se va ajunge mai devreme sau mai
târziu la A3.
Instituțiile strategice ale statului român sunt în
alertă în acest caz și monitorizează atent situ-
ația de la Tarnița, mai ales că în ultimii doi ani
lucrurile s-au agravat, pe fondul inerției autori-
tăților.
DELIA CĂRBUNE
A terminat Facultatea de Studii
Europene,
specializarea Științe
politice. A lucrat ca
jurnalist în presa
scrisă la Curentul,
Știrea, Mesagerul
Transilvan, în radio, la
CD Radio și în
televiziune, TVR Cluj,
Realitatea TV, Prima
TV. A înființat în
decembrie 2009 www. Stiridecluj.ro, ziar
on-line la care activează și în prezent. La
această publicație a realizat emisiunea
Știri de Cluj LIVE și publică, ocazional,
investigații de presă.

30. Anuarul 202028
Autoritatile se spală pe mâini și dau vina una
pe alta că nu se iau măsuri
Revoltătoare sunt mai multe lucruri:
1. Faptul că politicienii locali, potentați, au sus-
ținut în 2008 o Hotărâre de Guvern semnată de
premierul Călin Popescu - Tăriceanu, prin care
lacurile Beliș - Fântânele și Tarnița au fost făcute
navigabile, fără, atenție, a fi emis și un regula-
ment de navigabilitate, adică fiecare făcea ce
dorea.
2. Garda de Mediu Cluj, autoritate de control, a
făcut doar 2 controale în ultimii 5 ani, și nu a dat
nicio amendă, pentru ca nu a constatat evacu-
ări de ape uzate!!!!!.
3. Calitatea apei din lac este clar mai slabă, iar
acest lucru are evidentă legătură cu apariția a
zeci de pontoane și ambarcațiuni pe lac, dar și
a vilelor de vacanță cu fose septice de pe malul
lacului, dar și din amonte. Cu toate acestea, au-
toritățile de control, conduse politic și în legă-
tură cu potentații vremii, refuză să indice exact
cauza.
4. Deși Hidroelectrica (instituție condusă de
soțul senatoarei ALDE, Steluța Cătăniciu) este
administratorul lacului Tarnița, conducerea insi-
tuției spune că nu are nicio atribuție în privința
lacului. Singuraatribuție:producereadeenergie
electrică. Cu alte cuvinte, folosești un bun națio-
nal, dar fără nicio obligație sau responsabilitate.
Garda de Mediu Cluj a făcut două controale
în cinci ani
Să începem, însă, cu Garda de Mediu Cluj. Insti-
tuția de control este condusă acum de Valentin
Suciu, fost șef al Serviciului de Ordine Publică
din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție
Cluj, și soț al primăriței din Chinteni, Lucia Su-
ciu, dar pe scaunul de șef s-au perindat și alte
personaje susținute politic. Garda de Mediu a
făcut laTarnița, în ultimii 5 ani, numai două con-
troale pentru identificarea evacuărilor de ape
fecaloid menajere. Un control 2015 și al doilea
în 2018. Fără niciun rezultat. Practic nu s-au gă-
sit evacuări în apa din Tarnița a apelor uzate de
la cabanele sau pontoanele din zonă și nici nu
s-au aplicat sancțiuni.
Lucrurile stau atât de bine, încât Garda de Me-
diu se laudă cu raportul privind starea mediului
pe anul 2018, publicat pe site-ul Agenției de
Protecție a Mediului Cluj, unde se menționează
că s-a observat o conformare cu standardele de
calitate a apei, iar apa din lacul Tarnița este
”
la o
categorie bună”.
Analizele făcute în lac, în diverse puncte ara-
tă că lucrurile la Tarnița s-au înrăutățit
Analizele Administrației Bazinale de Apă Someș
- Tisa (ABAST) îi contrazic, însă, pe cei de la Gar-
da de Mediu. ABA Someș Tisa arată că
”
monito-
rizarea efectuată până în anul 2017 a înregistrat
o constanță a valorilor medii pentru indicatorii
fizico-chimici și biologici. În contextul creșterii
presiunilor antropice (n.red. acțiunile omului
asupra naturii) din zona lacului Tarnița, înce-
pând cu anul 2018 se observă creșteri ale valo-
rilor medii pentru unii indicatori fizico-chimici
din grupa «Regimul oxigenului» (CBO5 şi CCO
Cr, indicatori sensibili la încărcarea în materii or-
ganice a apei lacului)”.
În plus, din datele oferite de instituție, așa cum
am arătat și mai sus, rezultă clar că apa a fost
de calitate BUNĂ timp de patru ani, iar în 2018
a devenit de calitate MODERATĂ. Momentul
2018 a coincis cu o creștere explozivă a numă-
rului de pontoane și bărci cu motor pe lac. În
2019, în lipsa unor măsuri, numărul pontoane-
lor și bărcilor a continuat să crească.
Potrivit ABAST,
”
starea calitativă se evaluează la