1. NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR TEHNICO-
SANITARE ŞI TEHNOLOGICE CU ŢEVI DIN POLICLORURĂ DE VINIL (PVC)
NEPLASTIFIATĂ
Indicativ I 1-78
Înlocuieşte I 1-72
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
1.1. Prevederile din prezentul normativ se vor aplica la proiectarea şi executarea reţelelor de alimentare cu
apă şi canalizare din instalaţiile sanitare şi tehnologice, care se execută cu ţevi şi piese de îmbinare din
policloruri de vinil (PVC) neplastifiată.
1.2. Prevederile prezentului normativ nu se aplică la lucrările de îmbunătăţiri funciare cu ţevi din PVC.
Domeniul de utilizare a ţevilor din PVC
1.3. Ţevile şi piesele de îmbinare din PVC neplastifiată se vor folosi astfel:
a) La instalaţii interioare de apă rece potabilă în locuinţe, clădiri şi anexele sociale ale construcţiilor
industriale:
- ţevi tip greu (G)
b) La branşamente şi la reţele exterioare îngropate de alimentare cu apă rece, potabilă şi de stins incendii
aferente categoriilor de construcţii de la litera a:
- ţevi tip greu (G).
c) La reţelele interioare de apă rece, potabilă sau tehnologică şi la reţele exterioare îngropate de alimentare
cu apă rece potabilă sau tehnologică sau de stins incendii, pentru construcţii industriale, agricole şi
zootehnice, în raport cu presiunea şi temperatura apei din reţea:
Temperatura apei în
reţea
o
C
Tipul ţevii
Presiunea de regim, bar
G (10 bar) M (6 bar)
până la 20 10 6
21-40 6 2,5
d) La reţele interioare şi la reţele exterioare, pentru transportul agenţilor chimici pentru care policlorura de
vinil previntă stabilitate totală în limita temperaturilor indicate în anexa I, astfel:
Temperatura
apei în reţea
o
C
Presiunea de regim, bar
Substanţe nepericuloase Substanţe periculoase
2. Tipul ţevii Tipul ţevii
G (10 bar) M (6 bar) G (10 bar) M (6 bar)
până la 20 10 6 6 2,5
21-40 6 2,5 2,5 1
NOTĂ:
- În anexa I sunt enumeraţi agenţii chimici faţă de care ţevile din policlorură de vinil neplastificată prezintă
stabilitate totală până la temperatura indicată.
Prin “substanţe periculoase" se înţeleg cele care, prin răspândirea lor în încăpere, pot pune în pericol viaţa
sau sănătatea oamenilor sau pot distruge bunurile materiale existente (substanţe otrăvitoare, inflamabile,
etc.).
Folosirea ţevilor PVC în instalaţii industriale pentru transportul substanţelor prevăzute în anexa I, la
temperaturi sau concentraţii în afara celor indicate, precum şi a oricăror altor substanţe în afara celor
prevăzute în anexa I, se va face numai pe baza avizului producătorului sau al unui laborator de specialitate
asupra comportării materialului tubular în condiţiile procesului tehnologic de exploatare respectiv.
e) În instalaţii interioare de evacuare cu scurgere liberă a apelor uzate menajere, meteorice şi a apelor
reziduale al căror conţinut chimic se înscrie în lista de agenţi chimici din anexa I, faţă de care ţevile din PVC
prezintă stabilitate totală:
- ţevi tip uşor (U).
În cazul evacuărilor forţate se vor folosi ţevi tip M şi G, în funcţie de regimul de presiune, conform valorilor de
la alineatul 1.3.d.
1.4. În terenuri sensibile de înmuiere, ţevile PVC vor fi folosite în instalaţii exterioare şi interioare de presiune
şi de scurgere, numai în cazurile şi în condiţiile de execuţie precizate în “Normativul pentru proiectarea şi
executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe", indicativ P.7.
1.5. Nu se vor utiliza ţevile de tip G, M şi U:
a) În instalaţiile de alimentare cu apă caldă cu temperaturi peste 40o
C.
b) La reţelele exterioare de alimentare cu apă şi canalizare montate direct în pământ şi amplasate sub străzi
sau sub spaţii cu circulaţie de autovehicule.
c) În instalaţii interioare care alimentează şi hidranţi de incendiu.
În asemenea cazuri se pot prevedea pe considerente tehnico-economice, fie reţele distincte pentru incendiu
şi consumuri, care să se separe din exteriorul clădirii, montându-se la punctul de ramificaţie organe de
închidere pe conducta din PVC, fie se prevede o reţea comună executată din ţevi de oţel.
d) La instalaţiile de alimentare cu apă în încăperi cu destinaţie specială, unde instalaţiile sunt acoperite cu
diferite finisaje deosebite, ca de exemplu: stucaturi, placaje cu marmură, lambriuri, etc.
e) La conducte aşezate în locuri unde, în timpul exploatării, este posibilă deteriorarea lor prin lovire
(depozite, magazii, încăperi cu circulaţie intensă de mărfuri etc.) şi nu li se poate asigura o protecţie eficace
contra loviturilor.
f) La conductele montate în clădiri, în canale nevizitabile sau direct în pământ, sub pardoseala subsolului sau
sub pardoseala parterului, când clădirile nu au subsol. În aceste cazuri se vor monta ţevi metalice până la o
înălţime de 30 cm deasupra pardoselii primul nivel, de unde se vor monta în continuare în sus conducte din
PVC.
3. g) La instalaţiile de scurgere unde temperatura apelor reziduale poate depăşi +60o
C (de exemplu: spălătorii
publice, spălătorii de bloc, bucătării publice, etc.).
h) La instalaţiile de scurgere racordate la colectoare, în care pot avea loc degajări de vapori cu temperaturi
ridicate (colectoare purje la cazane, conducte de condensat, etc.).
i) La conductele de scurgere din magazine, depozite, etc., pe porţiunile orizontale sub tavanele din rabiţ.
j) La scurgerea apelor pluviale ale clădirilor având înălţimi mai mari de 36 m.
2. MATERIALE
2.1. Se vor folosi numai materiale care corespund, din punct de vedere calitativ, prevederilor din standardele
şi normele interne în vigoare.
2.2. În instalaţiile care fac obiectul prezentului normativ se vor folosi următoarele materiale din policlorură de
vinil:
- ţevi de tip greu G (10 bar) de culoare cenuşie;
- ţevi de tip mediu (M 6 bar) de culoare bej deschis;
- ţevi de tip uşor (U 2,5 bar) de culoare neagră;
- fitinguri pentru instalaţii de presiune din ţevi tip G şi M (10 bar) de culoare cenuşie;
- piese de legături pentru instalaţii de scurgere, din ţevi tip U (2,5 bar) de culoare neagră;
- plăci;
- bare de sudură;
- adezivul PCD 13 sau CODEZ şi solventul dicloretan, pentru îmbinarea prin lipire;
- sifon combinat pentru montare în plinta camerei de baie.
2.3. În anexa 2 a normativului se prezintă lista prescripţiilor tehnice pentru elementele de instalaţii uzinate din
PVC existente la data elaborării normativului.
2.4. În anexa 3 se dau tabelele cuprinzând formele şi dimensiunile principale ale elementelor de instalaţii
uzinate din PVC precum şi principalele proprietăţi fizico-mecanice.
3. PRESCRIPŢII DE PROIECTARE
Alegerea sortimentului de ţevi şi de piese de îmbinare
3.1. Pentru instalaţiile de presiune şi de scurgere, interioare sau exterioare, deservind locuinţele, clădirile
civile, construcţiile agricole şi zootehnice şi anexele sociale ale construcţiilor, se va folosi numai sortimentul
de ţevi pentru care există piese de îmbinare uzinate (vezi Anexa 3).
3.2. La instalaţiile de presiune şi de scurgere (aparente sau vizibile) interioare sau exterioare, din construcţii
industriale se pot folosi, - cu acordul beneficiarului - şi celelalte sortimente de ţevi, pentru care nu există
piese de îmbinare uzinate. În acest caz îmbinările respective se vor realiza prin sudură cap la cap sau cu
piese confecţionate prin sudură din material tubular.
Alegerea traseelor şi condiţii pentru amplasarea conductelor
4. 3.3. Ţevile din PVC se pot monta aparent sau mascat (în canale îngropate în pământ sau în elemente de
construcţii).
3.4. În interiorul construcţiilor de locuinţe şi al clădirilor civile se va da preferinţă traseelor acoperite.
3.5. În cazul traseelor aparente, ţevile se vor monta în locuri cât mai ferite de lovituri sau se vor proteja pe
porţiunea expusă.
3.6. Temperatura mediului ambiant (aer, pământ, pereţi) în care se montează ţevi din PVC nu va trebui să
depăşească valoarea de +40o
C sau să scadă sub -25o
C, cu condiţia ca fluidul transportat să nu îngheţe în
conductă.
Se vor evita încăperile cu surse de căldură, care pot ridica temperatura aerului, în mod constant, la valori de
35o
-40o
C, ca de exemplu, centralele termice, etc.
Dacă ocolirea lor nu este posibilă, se va intercala pe porţiunea respectivă material tubular metalic sau se vor
lua măsuri speciale de susţinere a conductelor din PVC, pentru asigurarea lor contra deformării.
3.7. Nu se vor executa din ţevi PVC racordul la bateria cazanului de baie şi nici scurgerea preaplinului de
baie la căzile neîmbrăcate în faianţă, când acestea sunt plasate alături de cazanul de baie.
3.8. Nu se va trece cu conducte orizontale aparente deasupra sobelor de gătit, sobelor de baie etc.
3.9. Pe orizontală, conductele din PVC pentru apă rece se vor amplasa deasupra conductelor metalice
pentru apă caldă.
3.10. Nu se vor trece conductele din PVC prin zidăria coşurilor de sobe.
3.11. Conductele verticale aparente se vor amplasa la o distanţă minimă de 50 cm faţă de orice sursă de
căldură.
Prin sursă de căldură în sensul acestui articol înţelegându-se elementele de instalaţii cu o temperatură
superficială peste +40o
C.
3.12. Este interzisă trecerea ţevilor din PVC prin pereţi antifoc sau pereţi rezistenţi la explozie.
Dimensionarea conductelor
3.13. Dimensionarea conductelor de alimentare cu apă se va face conform STAS 1478 “Instalaţii sanitare.
Alimentarea interioară cu apă la construcţii civile şi industriale". Pentru calculul pierderilor de presiune în
conducte drepte se va utiliza monograma din fig. 1.
3.14. Dimensionarea conductelor interioare de canalizare se va face conform STAS 1795 “Instalaţii sanitare.
Canalizarea interioară la construcţii civile şi industriale. Prescripţii de proiectare".
3.15. Corespondenţa dimensională a ţevilor din PVC cu ţevile metalice de presiune şi scurgere este dată în
tabelul 1 c) din anexa 3.
Preluarea variaţiilor de lungime
3.16. Temperatura maximă de regim admisă pentru fluidele transportate prin ţevi din PVC, atât în instalaţii de
presiune, cât şi în instalaţii de scurgere este de +40o
C.
În instalaţiile de scurgere se admit în mod intermitent şi temperaturi până la maximum +60o
C.
3.17. Variaţiile de lungime ale reţelei, datorite variaţiei de temperatură a fluidului transportat sau variaţiei de
temperatură a mediului ambiant, vor fi preluate de:
- schimbările de direcţie ale traseului;
- compensatoarele de dilataţie, ce se vor indica în proiectele de execuţie, ca număr, poziţie şi soluţie
constructivă.
5. 3.18. Calculul variaţiilor de lungime se va efectua pe tronsoane, între două puncte fixe, cu formula:
∆l = l α ∆t
în care:
∆l - este variaţia de lungime în mm;
l - lungimea tronsonului considerat, în metri;
α - coeficientul de dilatare liniară a ţevilor din PVC = 0,08 mm/m.grad;
∆t - diferenţa de temperatură la care este supusă reţeaua respectivă în exploatare, în o
C.
Grafic aceste valori sunt reprezentate în fig. 2.
Reţele de presiune
3.19. Pentru reţele de presiune de mare desfăşurare (în general reţele tehnologice), capacitatea de
compensare a variaţiilor de lungime prin curbe simple şi curbe de etaj este reprezentată în graficele din fig. 3
şi fig. 4.
3.20. Pentru dimensionarea compensatoarelor de dilataţie prevăzute pentru reţelele sub presiune se va
utiliza graficul din fig. 5.
3.21. În instalaţiile interioare de presiune în locuinţe, grupuri sociale şi, în general, în reţele de mică
desfăşurare, cu multe ramificaţii şi spaţiu redus, se recomandă evitarea compensatoarelor de dilataţie şi
folosirea la maximum a schimbărilor de direcţie.
La coloane verticale în clădiri de locuinţe, social culturale, etc. se vor prevedea compensatoare U (fig. 6b),
executate la cald având constructiv dimensiunile minime indicate în tabelul 1. Se recomandă montarea
acestor compensatoare din 2 în 2 nivele.
Tabelul 1
COMPENSATOARE ÎN FORMĂ DE U (dimensiuni minime)
Diametrul
exterioral ţevii
mm
Dimensiunile minime ale compensatoarelor, U, mm
R h l
12 50 200 170
16 65 220 200
20 80 260 230
25 100 280 250
32 130 320 300
6. 40 160 400 370
50 200 500 460
63 250 630 580
75 300 750 700
90 360 900 840
110 450 1250 1140
Nu se vor folosi coturi uzinate pentru realizarea compensatoarelor.
La distribuţii orizontale, unde schimbările de direcţie nu sunt posibile, se vor folosi de asemenea
compensatoare U, ca mai sus, sau compensatoare liră (fig. 6 a) cu dimensiunile minime indicate în tabelul 2.
Tabelul 2
COMPENSATOARE ÎN FORMĂ DE LIRĂ (dimensiuni minime)
Diametrul
exterior al ţevii
mm
Dimensiunile minime ale compensatoarelor liră, mm
R a h
12 50 40 200
16 50 40 220
20 60 40 260
25 75 50 280
32 100 64 320
40 120 80 400
50 150 100 500
7. 63 190 130 630
75 225 150 750
90 270 180 900
110 330 320 1140
3.22. În perioadele de execuţie se vor indica poziţiile punctelor fixe şi ale punctelor de susţinere mai
importante pentru libera dilataţie a conductelor.
3.23. În fig. 7 şi fig. 8 sunt reprezentate grafic poziţiile punctelor fixe pe derivaţii directe, respectiv derivaţii cu
coturi, pentru asigurarea mobilităţii ramificaţiilor respective.
3.24. În construcţiile de locuinţe, pentru asigurarea mobilităţii ramificaţiilor, la proiectare se vor avea în
vedere următoarele:
- racordarea la coloana verticală a robinetelor, care sunt puncte fixe obligate, nu se va face în scurt, ci pe un
traseu ocolit (fig. 9);
- derivaţia pentru rezervorul de spălare a closetului se va lua din coloană, de jos în sus (fig. 10);
- ramificaţiile orizontale din coloana verticală nu vor străpunge imediat pereţii alăturaţi coloanelor, ci se vor
monta paralel cu aceştia pe o porţiune de 200-300 mm şi numai după aceea vor străbate peretele (fig. 11);
- racordarea coloanelor la distribuţia orizontală, se va executa printr-o dublă curbă de racordare (fig. 12).
3.25. În cazul reţelelor exterioare de alimentare cu fluide reci, cu variaţii de temperatură în exploatare sub
20o
C, se vor indica în proiecte următoarele măsuri de efectuare a montajului, pentru a se asigura condiţii
optime de preluare a variaţiilor de lungime:
- montarea conductei pe un strat de nisip de 10 cm grosime când fundul şanţului este pietros;
- montarea conductelor pe timp răcoros, însă nu sub 0o
C şi acoperirea lor imediată cu pământ, în afara
mufelor, care vor rămâne descoperite, în vederea probei de presiune.
3.26. În cazul reţelelor tehnologice transportând fluide cu variaţii de temperatură în timpul funcţionării sau
între perioadele de funcţionare şi cele de oprire, de peste 20o
C, se vor prevedea soluţii speciale pentru
preluarea variaţiilor de lungime ale conductei. Aceste soluţii sunt de la caz la caz: montarea în canale vizibile
sau nevizibile sau în tuburi de protecţie, cu prevederea de compensatoare de dilataţie liră sau de construcţie
specială, montarea conductei în traseu cotit şi acoperirea ei cu nisip, executarea lucrărilor de montaj la
temperaturi exterioare scăzute, etc.
Reţele de scurgere
3.27. Pe coloanele verticale de scurgere se vor prevedea în locuri uşor accesibile, compensatoare uzinate
(anexa 3, tabelul 22) astfel:
a) La coloane de scurgere, care colectează apele de la chiuvete, spălătoare, lavoare, closete sau căzi de
baie, câte un compensator la fiecare nivel, prevăzut cu un asemenea obiect sanitar, sau câte un
compensator la fiecare două niveluri, în cazul când coloana nu colectează pe acest parcurs nici un fel de
obiect sanitar.
Între două compensatoare succesive se va prevedea un punct fix, imediat deasupra ramificaţiei spre
obiectele sanitare deservite.
8. b) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri de locuit:
- pentru maximum 5 niveluri, un compensator la mijloc;
- de la 6-8 niveluri, 2 compensatoare, din care primul la nivelul cel mai jos, iar al doilea la nivelul 5;
- pentru 9 niveluri, 3 compensatoare, la nivelurile 1, 5 şi 9.
c) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri industriale, publice, etc. se vor monta
compensatoare astfel încât distanţa dintre cele două compensatoare succesive să nu fie mai mare de 10 m.
Se vor prevedea puncte fixe la jumătatea distanţei între două compensatoare succesive.
3.28. Punctele fixe se vor reprezenta în planurile de execuţie.
Susţinerea conductelor
3.29. În proiectele reţelelor de apă, canalizare şi instalaţii tehnologice se vor preciza distanţele între
dispozitivele de susţinere ale conductelor.
3.30. Distanţele între dispozitivele de susţinere ale conductelor din PVC se stabilesc funcţie de diametrul şi
grosimea peretelui ţevii şi de tenperatura de regim a fluidului şi a mediului ambiant. Pentru calcularea acestei
distanţe pe orizontală se poate aplica formula generală:
în care:
lmax - este distanţa între reazeme maximă admisă (cm);
D - diametrul exterior al ţevii (cm);
d - diametrul interior al ţevii (cm);
γt - greutatea specifică a ţevii; pentru PVC γt = 0,0014kg/cm3
;
γf - greutatea specigică a fluidului care circulă prin ţevi; pentru apă şi ape uzate menajere γf = 0,001kg/cm3
;
a - coeficient, funcţie de rezistenţa admisibilă la încoviere σi;
σ - rezistenţa admisibilă la încovoiere (kgf/cm2
); pentru PVC la conducte cu temperaturi până la +20o
C, σi =
15kgf/cm2
; a = 0,85; pentru temperaturi de la +20 la +40o
C, σi = 8 kgf/cm2
; a = 1,05.
Tabelul 3
DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE ORIZONTALĂ LA CONDUCTELE DIN PVC (în
cm)
Diametrul
ext. al ţevii
(mm)
Domeniul de utilizarea al ţevilor PVC
Conducte de presiune pentru apă şi fluide tehnologice Conducte de scurgere
t +20o
C +20o
C t +40o
C Ape Ape meteorice
9. menajere
t +40o
C
t < +20o
C
Tipul ţevii G (10 bar) M (6 bar) G (10 bar) M (6 bar) U (2,5 bar) M (6 bar) U (2,5
bar)
16 90 80 80 75 - - -
20 100 90 90 80 - - -
25 110 100 100 90 - - -
32 120 110 120 100 80 - -
40 140 120 130 110 85 - -
50 150 130 140 120 90 - -
63 170 140 160 140 - - -
75 180 160 170 150 100 - -
90 220 180 200 160 - - -
110 - 200 - 180 110 200 120
125 - 210 - 190 120 220 140
160 - 220 - 200 130 240 160
200 - 250 - 220 - 260 180
3.31. Distanţele uzuale între dispozitivele de susţineri pe orizontală pentru conducte din PVC pentru diferite
domenii de utilizare sunt date în tabelul 3.
3.32. Pentru susţinerile pe verticală, aceste distanţe se vor majora cu cca. 15-25% şi vor fi cele din tabelul 4.
Tabelul 4
DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE VERTICALĂ LA
CONDUCTELE DIN PVC
10. Diametrul exterior al
ţevii (mm)
Distanţele între dispozitivele de susţinere pe verticală
(cm)
tipul ţevii G (10 bar) M (6 şi 4 bar) U (2,5 bar)
16 100 100 -
20 130 120 -
25 140 130 -
32 160 140 100
40 180 150 100
50 190 160 110
63 220 180 110
75 240 200 120
90 260 220 120
110 - 230 130
125 - 240 130
160 - 250 140
200 - 260 150
3.33. Se va prevedea în proiecte obligativitatea susţinerii bazei coloanelor de scurgere a apelor uzate
menajere.
3.34. La baza coloanelor de scurgere a apelor uzate menajere în clădiri de locuit cu 4 sau mai multe nivele
se vor prevedea şi monta coturi din fontă de scurgere.
Armături de presiune
3.35. Pe conductele de presiune se vor prevedea în mod obligatoriu robinete metalice de trecere în
următoarele situaţii:
a) Pe orice ţeavă de oţel, plumb, etc. înainte de legarea acesteia cu ţeava din PVC.
11. b) Pe ramificaţiile de alimentare cu apă rece a apartamentelor, în caz că nu sunt prevăzute robinete de
trecere pentru fiecare obiect sanitar.
3.36. La baza coloanelor executate din PVC, pentru alimentarea cu apă rece a clădirilor de locuinţe cu mai
mult de 4 nivele, se recomandă montarea unui robinet de trecere.
Izolarea termică şi vopsirea conductelor
3.37. Izolarea ţevilor din PVC se va proiecta conform normelor în vigoare pentru reţelele de apă rece ale
instalaţiilor tehnico-sanitare în clădiri.
3.38. În cazul pozării ţevilor din PVC pentru apă rece în acelaşi şanţ cu ţevi metalice pentru apă caldă, se vor
prevedea măsuri speciale de izolare termică a ţevilor de apă caldă.
3.39. Vopsirea ţevilor din PVC se va prevedea numai dacă aspectul general al încăperiolor o impune sau
dacă aceasta este cerută de prevederile normativelor de protecţia muncii sau de instrucţiunile de funcţionare
şi exploatare.
4. PRESCRIPŢII DE MONTAJ
Manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea materialelor
4.1. Manipularea şi transportul materialelor din PVC se va face cu grijă, pentru a le feri de lovituri sau
zgârieturi.
La încărcare, descărcare şi diverse alte manipulări în depozite şi pe şantiere, materialele PVC nu vor fi
aruncate iar deasupra lor nu se vor depozita sau arunca alte materiale.
4.2. Ţevile vor fi aşezate pentru transport numai orizontal, pe suprafeţe drepte şi netede sprijinite continuu pe
toată lungimea lor, în stive care să nu depăşească 0,75 m înălţime.
4.3. La transportul cu autocamioanele ale ţevilor din PVC cu lungimi de peste 4 m, autocamionul respectiv
trebuie să fie prevăzut, în mod obligatoriu, cu remorcă monoaxă.
4.4. Plăcile ce vor transporta de asemenea în poziţie orizontală sprijinite continuu pe toată suprafaţa lor.
4.5. Materialele vor fi bine sprijinite lateral, pentru a nu se răsturna unele peste altele în timpul transportului.
Nu se vor efectua transporturi cu alte materiale aşezate deasupra materialelor din PVC.
4.6. Transportul materialelor din PVC în timpul verii trebuie astfel efectuat, încât să se evite acţiunea
radiaţiilor solare asupra tuburilor, fitingurilor şi pieselor fasonate.
4.7. Materialele din PVC devenind casante la temperaturi scăzute, transportul şi manipularea lor pe timp
friguros necesită măsuri speciale de asigurarea contra loviturilor şi zgârieturilor.
4.8. Materialul din PVC va fi depozitat în magazii închise, bine aerisite sau în locuri acoperite şi ferite de
soare.
Temperatura de depozitare recomandată este între +5...+40o
C.
4.9. Locul de depozitat va fi curat şi uscat, fixat la cel puţin 2 m distanţă de orice sursă de căldură.
12. 4.10. Ţevile se vor aranja în rastele orizontale pe sortimente şi dimensiuni, stivuindu-se pe înălţimi de
maximum 0,75 m.
Ele se vor sprijini continuu pe toată lungimea, pe suprafeţe drepte şi netede.
4.11. Fitingurile şi piesele fasonate se vor aranja în rafturi, de asemenea pe sortimente şi dimensiuni.
4.12. Adezivul şi solventul se vor păstra pe cât posibil în locuri răcoroase, în recipiente etanşe de tablă
galvanizată sau sticlă, etichetate şi închise cu dop de plută şi nu de sticlă (care se poate lipi, desfăcându-se
greu).
Nu se vor folosi recipiente de tablă neagră, deoarece adezivul se descompune în contact cu fierul.
Pentru a se evita evaporarea produsă la deschiderea prea frecventă a recipientului, se pot folosi borcane,
sticle sau bidoane mici, în care să se păstreze o cantitate de adeziv sau solvent necesară unei perioade mai
îndelungate de lucru.
4.13. Adezivul şi solventul fiind toxici, nu trebuie ţinuţi în sticle de format obişnuit pentru a nu fi confundaţi din
greşeală cu lichid de băut. Sticlele vor purta obligatoriu o etichetă colorată, care să indice conţinutul.
Temperaturi de prelucrarea în atelier şi de montare pe şantier
4.14. Temperatura optimă de prelucrare a materialelor din PVC, atât în atelier, cât şi la montare pe şantier,
este de +15...+30o
C.
4.15. Nu este recomandabilă prelucrarea mecanică a ţevilor la temperaturi sub +5o
C. De aceea, materialele
depozitate la temperaturi sub +5o
C vor trebui ţinute timp de 24 ore la temperatura atelierului sau a încăperii
de lucru, mai înainte de a fi supuse prelucrărilor. Celelalte prelucrări (prin deformare la cald, sudură, lipire),
precum şi montarea pe şantier, se pot efectua şi la temperaturi sub +5o
C, însă cu mai multă atenţie decât la
temperaturi normale de lucru.
Pe cât posibil, conductele nu se vor monta la temperaturi ambiante sub 0o
C; în orice caz, nu se vor efectua
montaje la temperaturi sub -5o
C.
În timpul montajului se va avea grijă ca ţevile de PVC să nu stea timp îndelungat sub acţiunea razelor solare.
Verificarea materialelor
4.16. Înainte de preluare materialele PVC vor fi verificate vizual şi dimensional astfel:
a) La examinarea cu ochiul liber ţevile trebuie să fie drepte, culoarea lor să fie uniformă şi de aceeaşi
nuanţă; suprafaţa interioară şi exterioară să fie netedă, fără fisuri, arsuri sau cojeli.
Nu se admit bule de aer, incluziuni şi arsuri în secţiunea transversală a ţevii.
Nu se admit în interiorul ţevilor urme lineare continue şi pronunţate (uşor adâncite).
Suprafaţa interioară a mufelor fitingurilor trebuie să fie netedă, fără denivelări, arsuri, zgârieturi, incluziuni,
cojeli, etc.
Barele de sudură vor avea suprafaţa netedă, fără umflături, crăpături, puncte negre sau bule albe. Îndoite
până la 180o
C nu se vor frânge, chiar dacă se albesc.
b) La verificarea cu şlublerul, abaterile la diametrul exterior şi la grosimile de pereţi ai ţevilor vor fi numai
pozitive şi în limita valorilor înscrise în STAS 6675/2.
Abaterile la diametrul interior al mufelor, fitingurilor şi pieselor fasonate vor fi numai negative şi în limitele
înscrise în tabelele standardelor şi normelor interne respective, precum şi în cele ale anexei 3.
Materialele găsite necorespunzătoare nu vor fi puse în lucru.
Prelucrarea materialelor din PVC şi personal tehnic utilizat
13. 4.17. Prelucrarea materialelor din PVC se va face conform prevederilor cuprinse în Anexa 4.
4.18. Prelucrarea şi montarea materialelor din PVC în instalaţii tehnico-sanitare şi tehnologice se vor efectua
numai cu personal tehnic de specialitate, instruit în domeniul prelucrării materialelor plastice şi montării
elementelor de instalaţii din material plastic şi verificat ca atare de întreprinderea de execuţie a lucrărilor de
instalaţii.
Îmbinarea conductelor
4.19. Îmbinarea ţevilor din PVC, pentru care există piese de îmbinare uzinate, se va realiza numai prin lipire
cu adeziv, în mufe. Pentru montarea ţevilor tip G şi M se vor folosi numai fitinguri din PVC pentru îmbinarea
prin lipire (anexa 3, tabelele 2-7).
4.20. La îmbinările fixe se vor folosi mufele duble uzinate.
În caz de forţă majoră, în lipsa mufelor uzinate, ţevile se pot îmbina prin formarea la cald a unei mufe la
capătul ţevii. În acest caz, mufele se vor orienta în sens invers cu curgerea apei.
Calitatea îmbinării prin mufare la cald a capătului de ţeavă este inferioară îmbinării cu mufe uzinate.
4.21. La îmbinările demontabile se vor folosi racordurile olandeze din PVC, cu garnitură de cauciuc.
4.22. Pentru schimbări de direcţie se vor folosi coturile, iar în lipsa acestora, dacă poziţia permite, curbe din
ţeavă, confecţionate în atelier sau pe şantier, prin îndoire la cald, cu raza minimă de curbură R = 4de (de -
diametrul exterior).
4.23. Pentru ramificaţii şi reducţii se vor folosi numai teurile şi reducţiile uzinate. Nu se permisă nici o
improvizaţie prin sudură.
4.24. Pentru unele operaţii tehnologice de montaj, cum este cazul probelor, se vor utiliza capacele din PVC.
4.25. Pentru montarea ţevilor tip U se vor folosi piesele de legătură uzinate din PVC (anexa 3, tabelele 14-
21). În lipsa acestora se pot confecţiona în ateliere dotate corespunzător, piese de legătură similare celor
uzinate, prin prelucrarea materialului tubular (tăiere, îndoire, mulare, sudare).
4.26. Îmbinarea ţevilor din PVC tip G, M şi U pentru care nu există piese de îmbinare uzinate se va realiza
prin sudură cap la cap cu flanşe şi cu piese de îmbinare confecţionate din material tubular, în aceleaşi
condiţii ca la alineatul 4.32.
Îmbinarea conductelor din PVC cu conducte din alte materiale
4.27. Îmbinările fixe ale ţevilor din PVC tip G şi M cu ţevi din oţel se vor executa cu ajutorul fitingurilor din
PVC, cu filet uzinat (anexa 3, tabelele 8-11).
4.28. Îmbinările demontabile ale ţevilor din PVC tip G şi M cu ţevi din oţel se vor executa cu ajutorul
racordurilor olandeze din PVC cu filet uzinat interior sau exterior (anexa 3 tabelele 12 şi 13).
4.29. Îmbinările fixe ale ţevilor din PVC, tip G şi M, cu ţevi de plumb se vor executa prin intermediul unui bos
metalic cu filet exterior şi al unei mufe duble din PVC cu filet uzinat.
4.30. Îmbinările demontabile ale ţevilor din PVC tip G şi M, cu ţevi de plumb se vor executa cu bos metalic şi
cu racord olandez din PVC cu filet uzinat interior sau exterior, după cum bosul are filet exterior sau interior.
4.31. Îmbinarea ţevilor din PVC, tip U, cu ţevi de scurgere din plumb se va executa numai pe verticală prin:
- calibrarea pe dorn de lemn a ţevii de plumb;
- mufarea ţevii din PVC pe capătul calibrat al ţevii de plumb;
- ungerea cu bitum tip D 50 a capătului ţevii de plumb;
- petrecerea mufei din PVC peste capătul ţevii de plumb;
14. - încălzirea uşoară a îmbinării.
4.32. Îmbinarea ţevilor din PVC, tip G şi M, cu tuburi de presiune din fontă se va executa cu flanşă liberă,
metalică sau tăiată din placa de PVC şi strânsă cu şuruburi de flanşa tubului de fontă, prin intermediul unui
inel din PVC, sudat la ţeva din PVC (fig. 13).
4.33. Trecerea de la ţevi din PVC tip U la tuburi de scurgere din fontă se va executa prin lărgirea marginilor
ţevii din PVC cu dornul lărgitor conic până la diametrul interior al mufei tubului de fontă, aşezarea ţevii din
PVC în mufa de fontă şi etanşarea spaţiului liber, rămas între ţeava din PVC şi peretele mufei de fontă, cu
frânghie albă şi ciment.
4.34. Pentru trecerea de la tuburi din fontă de scurgere la ţevi din PVC, tip U, se vor folosi următoarele
materiale:
Diametrul nominal
al tubului de fontă
Diametrul nominal
al ţevii din PVC tip
U
Materialele necesare îmbinării
50 50
-Ţeavă PVC tip M O 63
-Manşon PVC 63 STAS 7176
-Reducţie PVC 63-50 STAS 7176
-Bitum D 50
-Adeziv
-Solvent dicloretan
75 75
-Ţeavă PVC tip M O 90
-Manşon PVC 90 STAS 7176
-Reducţie PVC 90-75 STAS 7176
-Bitum D 50
-Adeziv
-Solvent dicloretan
100 100
- Ţeavă PVC tip UŘ110
- Bitum D 50
125 125
-Ţeavă PVC tip MO150 sau tip
UO140
-Reducţie 150-125 (140-125)
confecţionată în atelier
-Bitum D 50
-Adeziv
-Solvent dicloretan
15. 150 160
-Ţeavă PVC tip U O 160
-Bitum D 50
Tehnologia de îmbinare va fi:
a) Pentru diametrele nominale 100 şi 160 mm:
- mufarea ţevii din PVC pe capătul tubului de fontă;
- ungerea cu bitum D 50 a capătului tubului de fontă;
- petrecerea mufei din PVC peste capătul tubului de fontă;
- încălzirea uşoară a îmbinării.
b) Pentru diametrele nominale 50 şi 75 mm, în plus faţă de operaţiile de mai sus, se va realiza reducerea de
la diametrul mai mare al ţevii de legătură tip M la diametrul nominal al ţevii tip U, cu ajutorul manşonului şi
reducţiei uzinate prevăzute în tabela de mai sus.
c) Pentru diametrul nominal 125 mm se va proceda ca la alineatul “b" de mai sus numai că în loc de
ansamblul “manşon-reducţie" uzinate, se va folosi o singură piesă din piese de reducţie confecţionată în
atelier, prin sudură, la dimensiunile adecvate.
Montarea armăturilor de presiune
4.35. Armăturile metalice cu filet exterior (robinete de serviciu, simple sau cu racord de duş, robinete pentru
pisoare, robinete de colţ cu ventil, robinete de descărcare, hidranţi de grădină etc.), se vor îmbina cu ajutorul
fitingurilor din PVC cu filet uzinat utilizându-se în acest scop cheia fixă sau mobilă.
La montaj sub tencuială se recomandă folosirea unui fiting metalic între armătură şi conducta din PVC.
4.36. Armăturile metalice cu piuliţă olandeză (robinete de lavoar, robinete cu vintil 1/8" acţionate prin plutitor,
pentru rezervor de closet) se vor îmbina prin înlocuirea racordului de lipit metalic al piuliţei olandeze, cu un
racord special de lipit din PVC (fig. 14).
4.37. Armăturile metalice cu mufe (robinete de trecere pentru ţevi de oţel, robinete oblice cu ventil) se vor
îmbina cu ajutorul unui niplu metalic obişnuit şi al unei mufe duble din PVC cu filet uzinat sau a unui racord
olandez din PVC cu filet exterior.
4.38. Pentru montarea armăturilor cu flanşe, se va proceda ca şi la racordarea ţevilor din PVC cu conducte
din fontă de presiune, adică cu flanşă liberă şi inel sudat.
4.39. Armăturile montate pe conducte vor fi susţinute separat de acestea, pentru a nu se transmite, prin
manevrarea lor, eforturi asupra ţevii. Ele reprezintă astfel puncte fixe obligatorii pe conducte.
Montarea sifoanelor şi ventilelor de scurgere de la obiectele sanitare
4.40. Pentru racordarea sifoanelor de lavoar şi de pisoar se va înlocui racordul metalic de lipit al sifonului cu
un racord special de lipit la ţeavă de PVC (fig. 15 a).
4.41. Pentru racordarea ventilului căzii de baie, al spălătorului de vase şi a ventilului rezervorului de spălare
pentru closet la conductele de scurgere din PVC se va înlocui racordul metalic de lipit al ventilului, cu un
racord special de lipit la ţeava de PVC (fig. 15 b).
4.42. Sifoanele din pardoseală din PVC, simple sau combinate se vor monta în pardoseală numai după ce
au fost prevăzute cu un strat izolator din bitum tip D 50. Izolaţia se va executa prin vopsirea suprafeţei
exterioare a sifonului cu un strat subţire de soluţie de bitum (citom) şi apoi acoperirea acestuia cu un strat de
bitum D 50 de circa 4 mm grosime.
16. 4.43. Sifonul de plintă se montează în cadrul prefabricatului sanitar pentru camera de baie. Între suprafaţa
betonului pe care se sprijină colectorul sifonului şi acesta se va întinde un strat de bitum D 50.
4.44. Racordarea sifoanelor de terasă la conducta de scurgere şi trecerea ventilaţiilor coloanelor prin terase
se va face cu tuburi de fontă pe toată grosimea terasei.
Montarea conductelor în clădiri
4.45. La trecerea prin pereţi şi planşee se va proteja conducta din PVC cu un tub de diametru mai mare, tot
din PVC sau metalic. Diametrul interior al tubului de protecţie va fi cu 10-20 mm mai mare decât diametrul
exterior al ţevii. Spaţiul liber între ţeava de PVC şi tubul de protecţie se va completa cu pâslă minerală,
carton etc.
Tubul de protecţie se va fixa bine în perete sau planşeu, pentru a nu aluneca pe ţeavă, şi va depăşi
grosimea peretelui cu cca 5-10 mm de fiecare parte. La trecerea prin fundaţii şi pereţii exteriori se vor
prevedea, în plus, măsuri de etanşare contra infiltraţiilor de apă (fig. 16).
4.46. Nu se admit îmbinări ale conductelor în manşoanele de protecţie.
4.47. Distanţa minimă între marginea tubului de protecţie şi cea mai apropiată îmbinare sau derivaţie va fi de
3 cm.
4.48. Prinderea şi susţinerea conductelor orizontale se fac cu:
- console de susţinere din resturi de ţeavă din PVC, uşor turtită, fasonate la cald şi fixate în perete (fig. 17).
- brăţări de perete, console şi brăţări ancorate, metalice, de construcţie curentă, cu muchii neascuţite şi cu
garnituri de protecţie din pâslă, PVC moale, cauciuc, carton ondulat, etc. de 10 mm (fig. 18), care să
depăşească în ambele părţi cu cca 10 mm lăţimea brăţării.
Brăţările vor fi strânse uşor peste garnitură pentru a nu împiedica deplasarea conductei.
4.49. Distanţa minimă între fiecare punct de susţinere şi cea mai apropiată lipitură în mufă va fi de 3 cm.
4.50. Prinderea şi susţinerea coloanelor verticale de scurgere se vor face ca în fig. 19 la cca 3-4 cm sub
mufa cea mai apropiată de punctul de susţinere.
4.51. Punctele fixe se vor realiza prin lipirea a două inele de ambele părţi ale unei brăţări încastrate în perete
(fig. 20).
4.52. În cazul reţelelor aparente, ţevile se vor monta de regulă numai după ce s-au executat tencuielile.
Distanţa liberă de la conducte la pereţi va fi de maximum 3 cm.
În locurile unde schimbările de direcţie urmează să preia o anumită variaţie de lungime, distanţa dintre ţeavă
şi perete va fi egală cu această variaţie de lungime (fig. 21).
4.53. Montarea conductelor sub tencuială se va executa conform proiectului, şi anume:
- în şanţuri cu rabiţ;
- în şanţuri acoperite cu tencuială.
Şanţurile vor fi suficient de largi pentru a permite ţevilor să lucreze cu dilataţii. Conductele vor fi învelite cu
carton ondulat, hârtie de saci de ciment sau orice alt material elastic şi moale; la curbe şi ramificaţii se va
îngroşa în mod special învelişul de hârtie, pe o lungime egală cu de 10-15 ori diametrul ţevii.
4.54. Conductele îngropate în pereţi se vor amplasa în locuri unde în mod normal nu se bat de locatari cuie
pentru agăţat tablouri etc.
4.55. Se vor lua măsuri speciale ca în perioada probei şi a executării lucrărilor de acoperire a şanţurilor,
tuburile să nu sufere deteriorări prin lovire.
17. Montarea conductelor în pământ
4.56. La exterior, conductele din PVC se vor monta conform proiectului, fie îngropat direct în pământ, fie în
canale vizitabile sau nevizitabile, ţinându-se seama că, în toată perioada de montaj şi probe, ele trebuie
ferite de lovituri. Nu se admite montarea conductelor aparent în aer liber.
4.57. La montajul îngropat direct în pământ lăţimea şanţului va fi minimă, adică atât cât este necesar pentru
executarea lucrărilor de săpătură.
Fundul şanţului va fi bine netezit şi curăţat de pietre. În cazul terenurilor stâncoase se va acoperi cu 10 cm
de nisip.
4.58. Lucrările de îmbinare a conductelor se vor executa pe marginea şanţului.
Se recomandă ca îmbinarea să se efectueze în tronsoane de circa 100-150 m.
După trecerea timpului pentru uscarea lipiturilor, tronsonul se lansează în şanţ în primile ore ale dimineţii şi
se acoperă imediat cu pământ scos din şanţ şi curăţat de pietre. Îmbinările vor rămâne descoperite în
vederea probelor.
În cazul şanţurilor inundate pe porţiuni mari, se pot realiza tronsoane mai lungi de 150 m.
4.59. Proba de presiune se poate efectua la fiecare tronson pe marginea şanţului, înainte de lansare sau pe
mai multe tronsoane, în şanţ.
4.60. Vanele de închidere, hidranţii de incendiu etc. montaţi pe traseul reţelelor exterioare îngropate,
executate cu ţevi din PVC, vor fi bine ancoraţi pe postamente de beton, astfel încât la manipularea roţii de
manevră să nu fie solicitată îmbinarea între armături şi ţevile din PVC.
5. REPARAREA CONDUCTELOR DETERIORATE
5.1. Este interzisă repararea piesei deteriorate prin sudarea locului defect.
5.2. În caz că instalaţia poate fi lăsată timp de 24 ore fără apă, se va tăia porţiunea defectă şi se va înlocui
cu o altă bucată de ţeavă, care se va intercala prin lipire cu ajutorul unui racord olandez de PVC şi al unei
mufe.
5.3. În caz că instalaţia trebuie dată imediat în funcţiune, se va îndepărta porţiunea de ţeavă defectă prin
tăiere cu ferăstrăul şi se va potrivi o porţiune nouă de ţeavă. Locurile de îmbinare se vor teşi în V, în vederea
sudării. Se vor trage pe cele două capete de conductă două manşoane lărgite la cald, cu diametrul interior
mai mare cu 2-4 mm decât diametrul exterior al conductei. Apoi se va monta piesa nouă şi se va suda la
cele două capete. Cele două suduri se vor şlefui la nivelul ţevii (fig. 22). Se vor trage cele două manşoane
peste suduri, se vor potrivi bine la poziţia corectă, după care se vor încălzi cu o flacără slabă. Prin contracţia
produsă, manşoanele asigură aderenţa necesară.
5.4. Repararea reţelelor de alimentare cu apă potabilă executate cu ţevi PVC se va efectua cu ţevi şi fitinguri
spălate în prealabil, conform prevederilor punctului 6.3.
5.5. Conductele de scurgere sparte se pot repara prin aplicarea, prin lipire sau sudare, a unor plăci sau
manşoane din PVC, tăiate şi fasonate la cald la profilul ţevii ce se repară.
6. PROBAREA INSTALAŢIILOR ŞI DAREA LOR ÎN FUNCŢIUNE
6.1. Probarea reţelelor de conducte de apă, de scurgere şi tehnologice se va efectua la presiune hidraulică,
după minimum 24 de ore de la executarea ultimei lipituri.
6.2. Instalaţiile de alimentare cu apă executate cu ţevi de PVC se vor proba conform prevederilor din
“Normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente" (Indicativ C 56-75) şi din
18. “Normativul pentru executarea şi recepţionarea instalaţiilor sanitare interioare (apă şi canalizare) la
construcţii civile şi industriale" (Indicativ 1. 9). Presiunea de încercare va fi de 1,5 x presiunea de regim, însă
minimum 6 bar iar durata de încercare va fi de 30 de minute.
6.3. Lipiturile cu defecţiuni se vor îndepărta prin tăierea porţiunii respective şi se vor reface conform
prevederilor capitolului 5.
6.4. Înainte de darea în funcţiune a instalaţiilor de apă executate cu ţevi din PVC, acestea vor fi umplute cu
apă şi golite după 24 de ore, timp de 3 zile consecutiv.
7. PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNTREŢINERE
7.1. Beneficiarii lucrărilor de instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare, executate din ţevi din PVC
neplastifiată, au obligaţia de a asigura, în timpul exploatării, personalul instruit necesar pentru întreţinerea şi
repararea acestor instalaţii.
În procesele verbale de recepţie preliminară a lucrărilor de construcţii-montaj, în cadrul încheierii de luare în
primire ce se semnează de către antreprenorul general şi beneficiarul de investiţie, se va specifica în mod
expres această obligaţie. În cazul în care darea în funcţiune a instalaţiilor se face înainte de recepţia
preliminară, predarea către beneficiar a instalaţiilor se face în baza procesului verbal de predare-primire,
care va cuprinde în mod obligatoriu menţiunea de mai sus.
7.2. Ţevile din PVC vor fi ferite de lovituri şi de radiaţii calorice şi nu vor fi supuse la solicitări mecanice.
7.3. Dezgheţarea ţevilor din PVC se va efectua prin învelirea cu cârpe calde uscate sau umede, având o
temperatură de maximum +40o
C.
7.4. Desfundarea ţevilor de scurgere din PVC se va executa cu o vergea sau sârmă de oţel, având în cap o
bilă rotundă de oţel. Nu se vor folosi obiecte metalice ascuţite.
7.5. Nu este permisă evacuarea apelor cu temperaturi peste 60o
C, în canalizările executate cu ţevi din PVC.
7.6. La întreruperea alimentării cu apă rece a instalaţiilor executate cu ţevi din PVC, în vederea efectuării de
reparaţii, se va proceda şi la întreruperea apei calde.
8. PRESCRIPŢII DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII
8.1. Prelucrarea materialelor din PVC se va executa numai în ateliere bine aerisite, concentraţia de
dicloretan în aer admisă fiind de maximum
50 mg la m3
de aer.
8.2. Adezivul şi solventul fiind toxici şi inflamabili se vor păstra în recipiente vizibil etichetate, de forme
diferite de cele uzate pentru băut, respectându-se măsurile speciale în vigoare, privind manipularea şi
păstrarea unir asemenea substanţe. În timpul lucrului, muncitorii din ateliere sau de pe şantiere vor folosi
echipament de protecţie, pentru a evita contactul solventului cu pielea, iar după terminarea operaţiilor de
lipire cu adeziv, se vor spăla bine pe mâini.
8.3. În afară de prevederile de mai sus, se vor respecta prevederile din “Norme de protecţia muncii în
construcţii-montaj" şi din “Norme republicane de protecţie a muncii".
Anexa 1
AGENŢII CHIMICI FAŢĂ DE CARE ŢEVILE DIN POLICLORURĂ DE VINIL
NEPLASTIFIATĂ PREZINTĂ STABILITATE TOTALĂ PÂNĂ LA TEMPERATURILE
INDICATE
19. Nr.
crt.
Agentul chimic Concentraţia
Temp.
o
C
1
Acetat de plumb (soluţie apoasă)
saturată la cald 50
2
Idem
diluată 40
3
Idem
saturată 60
4
Acid acetic (soluţie apoasă)
până la 25% 40
5
Idem peste 25% până la
60% 60
6
Acid adipic (soluţie apoasă)
saturată 20
7
Acid antrachinon-sulfonic
(suspensie apoasă) 30
8
Acid arsenic (soluţie apoasă)
diluată 40
9
Idem
80% 40
10
Acid azotic (soluţie apoasă)
până la 50% 50
11
Acid benzoic (soluţie apoasă)
orice concentraţie 20
12
Idem
orice concentraţie 40
13
Acid boric (soluţie apoasă)
diluată 40
14
Acid bromhidric (soluţie apoasă)
până la 10% 40
15
Idem
48% 60
16
Acid bromic (soluţie apoasă)
diluată 20
17
Acid butiric (soluţie apoasă)
20% 20
18
Acid carbonic uscat
100% 60
20. 19
Acid carbonic, umed
orice concentraţie 40
20
Acid carbonic (soluţie apoasă)
saturată sub 8 at 20
21
Acid citric (soluţie apoasă)
până la 10% 40
22
Idem
saturată 60
23
Acid clorhidric gazos, uscat
60
24
Acid clorhidric gazos, umed
40
25
Acid clorhidric (soluţie apoasă)
până la 30% 40
26
Idem
peste 30% 60
27
Acid clorhidric (soluţie apoasă)
1% 40
28
Idem
10% 40
29
Idem
20% 40
30
Acid cromic (soluţie apoasă)
până la 50% 40
31
Acid cromic + acid sulfuric + apă
50 + 15 + 35% 40
32
Acid digliconic (soluţie apoasă)
saturată 20
33
Acid fluorhidric (soluţie apoasă)
până la 40% 20
34
Acid fluosilicic (soluţie apoasă)
până la 32% 60
35
Acid formic (soluţie apoasă)
până la 50% 40
36
Idem
100% 20
37
Acid fosforic (soluţie apoasă)
până la 30% 40
21. 38
Idem
peste 30% 60
39
Acid glicolic (soluţie apoasă)
37% 20
40
Acid lactic (soluţie apoasă)
până la 10% 40
41
Acid maleic (soluţie apoasă)
saturată 40
42
Idem
35% 40
43
Acid malic (soluţie apoasă)
1% 20
44
Acid metil-sulfuric (soluţie apoasă)
până la 50% 20
45
Acid metil-sulfuric
100% 40
46
Acid monoclor-acetic (soluţie
apoasă) 85% 20
47
Acid monoclor-acetic
100% 40
48
Acid oleic
uzuală 60
49
Acid oxalic (soluţie apoasă)
diluată 40
50
Idem
saturată 60
51
Acid palmitic
100% 60
52
Acid percloric (soluţie apoasă)
până la 10% 40
53
Idem
saturată 60
54
Acid pioric (soluţie apoasă)
1% 20
55
Acid silicic (soluţie apoasă)
orice conc. 60
56
Acid stearic
100% 60
22. 57
Acid sulfuric (soluţie apoasă)
până la 40% 40
58
Idem peste 40 până la
80% 60
59
Idem
90% 40
60
Idem
96% 20
61
Acid sulfuric + acid azotic + apă
48 + 49 + 3% 20
62
Idem
10 + 20 + 70% 50
63
Idem
50 + 31 + 19% 30
64
Acid tartric (soluţie apoasă)
până la 10% 40
65
Idem
saturată 60
66
Acizi pt.băi de filatură, conţinând
CS2 100 mg/l 52
67
Acizi graşi
100% 60
68
Alaun (soluţie apoasă)
diluată 40
69
Idem
saturată 60
70
Alaun de crom (soluţie apoasă)
diluată 40
71
Idem
saturată 60
72
Alcool din ceară
100% 40
73
Alcool etilic (soluţie apoasă)
orice concentraţie 60
74
Alcool etilic (denaturat cu 2%
toluen) 96% 20
75
Alcool etilic (masă de fermentaţie)
uzuală 40
23. 76
Alcool etilic + acid acetic (amestec
de fermentaţie) uzuală 20
77
Alcool metilic
100% 40
78
Alcool propargilic (soluţie apoasă)
7% 60
79
Alcool spermacetic
uzuală 20
80
Alcool din ulei de cocos (palmitic
stearic) 100% 20
81
Idem
100% 60
82
Amidon (soluţie apoasă)
uzuală 60
83
Amoniac (gazos)
100% 60
84
Amoniac (soluţie apoasă)
saturată la cald 40
85
Antiformic (soluţie apoasă)
2% 20
86
Apă: potabilă, de izvor, de mare, de
condens, distilată 40
87
Apă oxigenată
până la 30% 20
88
Idem
până la 20% 50
89
Ape reziduale de orice natură (chiar
puternic acide, însă fără solvenţi
organici) 40
90
Ape reziduale cu urme de fenol sau
butanol 20
91
Azotat de amoniu (soluţie apoasă)
diluată 40
92
Idem
saturată 60
93
Azotat de argint (soluţie apoasă)
până la 8% 40
94
Azotat de calciu (soluţie apoasă)
50% 40
24. 95
Azotat de potasiu (soluţie apoasă)
diluată 40
96
Idem
saturată 60
97
Băi de fixare foto
uzuală 40
98
Băuturi din fructe
uzuală 60
99
Băuturi spirtoase
20
100
Benzină
100% 60
101
Benzoat de sodiu (soluţie apoasă)
până la 10% 40
102
Bere
60
103
Bicromat de potasiu (soluţie
apoasă) 40% 20
104
Bioxid de sulf, uscat
orice concentraţie 60
105
Bioxid de sulf, umed sau soluţie
apoasă orice concentraţie 40
106
Idem
50% 50
107
Bioxid de sulf (soluţie apoasă)
saturată sub 8 at. 20
108
Bisulfit de sodiu (soluţie apoasă)
diluată 40
109
Idem
saturată 60
110
Borat de potasiu (soluţie apoasă)
1% 40
111
Borax (soluţie apoasă)
diluată 40
112
Bromat de potasiu (soluţie apoasă)
până la10%, 40
113
Bromură de potasiu (soluţie
apoasă) diluată 40
25. 114
Idem
saturată 60
115
Butadienă
100% 60
116
Butan gazos
50% 20
117
Butandiol (soluţie apoasă)
până la 20% 20
118
Butanol
până la 100% 20
119
Idem
până la 100% 40
120
Butilenă (lichefiată)
100% -20
121
Carbonat de potasiu (soluţie
apoasă) saturată 40
122
Carbonat de sodiu (soluţie apoasă)
diluată 40
123
Idem
saturată 60
124
Cianură de potasiu (soluţie apoasă)
până la 10% 40
125
Idem
saturată 60
126
Ciclanonă
uzuală 20
127
Idem
uzuală 60
128
Clei olandez
uzuală 20
129
Idem
uzuală 60
130
Clor gazos umed
0,5% 20
131
Clorură (soluţie apoasă)
diluată 20
132
Clorat de sodiu (soluţie apoasă)
până la 10% 40
26. 133
Idem
saturată 60
134
Clorură de aluminiu (soluţie
apoasă) diluată 40
135
Idem
saturată 60
136
Clorură de amoniu (soluţie apoasă)
diluată 40
137
Idem
saturată 60
138
Clorură de antimoniu (soluţie
apoasă) 90% 20
139
Clorură de calciu (soluţie apoasă)
diluată 40
140
Idem,
saturată 60
141
Clorură de cupru (soluţie apoasă)
saturată 20
142
Clorură de fier (soluţie apoasă)
până la 10% 40
143
Idem
saturată 60
144
Clorură de magneziu (soluţie
apoasă) diluată 40
145
Idem
saturată 60
146
Clorură de potasiu (soluţie apoasă)
diluată 40
147
Idem
saturată 60
148
Clorură de sodiu (soluţie apoasă)
diluată 40
149
Idem
saturată 60
150
Clorură de staniu (soluţie apoasă)
diluată 40
151
Clorură de zinc (soluţie apoasă)
diluată, 40
27. 152
Idem
saturată 60
153
Coniac
saturată 20
154
Cromat de potasiu (soluţie apoasă)
40% 20
155
Dextrină (soluţie apoasă)
saturată 20
156
Emulsie foto
orice concentraţie 20
157
Emulsie parafină
uzuală 20
158
Idem
uzuală 40
159
Extract de tananţi, din celuloză
uzuală 20
160
Extracte de tananţi vegetali
uzuală 20
161
Fenol (soluţie apoasă)
1% 20
162
Fericianură şi ferocianură de
potasiu (soluţie apoasă) diluată 40
163
Idem
saturată 60
164
Fluorură de amoniu (soluţie
apoasă) până la 20% 20
165
Fluorură de cupru (soluţie apoasă)
20% 50
166
Formaldehidă (soluţie apoasă)
diluată 40
167
Idem
40% 60
168
Fosgen gazos
100% 20
169
Gaz de iluminat (lipsit de benzen)
20
170
Gaze de ardere conţinând; acid
carbonic orice concentraţie 60
29. 190
Hidrosulfit de sodiu (soluţie
apoasă) până la 10% 40
191
Hipoclorit de sodiu (soluţie apoasă)
diluată 20
192
Îngrăşăminte, săruri (soluţie
apoasă) până la 10% 40
193
Idem
saturată 60
194
Lapte
20
195
Leşie pt. albire cu 12,5% clor activ
uzuală 40
196
Leşie de bisulfit de sodiu cu exces
de SO2 saturată la cald 50
197
Leşie de hidroxid de posasiu
(caustică) (soluţie apoasă) până la 40% 40
198
Idem
50-60% 60
199
Leşie de hidroxid de sodiu (sodă
caustică) (soluţie apoasă) până la 40% 60
200
Idem
50-60% 20
201
Lichioruri
20
202
Melasă
uzuală 60
203
Melasă, plămadă
uzuală 60
204
Mercur
20
205
Nicotină (soluţie apoasă)
uzuală 20
206
Nicotină, preparate de (soluţie
apoasă) uzuală 20
207
Oleum (acid sufluric fumans)
(vapori) concentraţie redusă 40
208
Oţet (de vin)
uzuală 50
30. 209
Idem
uzuală 60
210
Oxid de carbon
100% 60
211
Oxigen
orice concentraţie 20
212
Ozon
100% 30
213
Idem
10% 20
214
Pentoxid de fosfor
100% 40
215
Perclorat de potasiu (soluţie
apoasă) 1% 40
216
Permanganat de potasiu (soluţie
apoasă) până la 6% 20
217
Idem
până la 6% 60
218
Idem
până la 18% 40
219
Persuflat de potasiu (soluţie
apoasă) diluată 40
220
Idem
saturată 40
221
Propan gazos
100% 20
222
Propan lichefiat
100% 20
223
Pulpă de fructe
uzuală 20
224
Rachiuri de orice fel
20
225
Revelator foto
uzuală 40
226
Săpun (soluţie apoasă)
concentrată 20
227
Seu
100% 20
31. 228
Idem
100% 60
229
Seu sulfonat (emulsie)
uzuală 20
230
Soluţii pentru fire de vâscoză
60
231
Sucuri de fruncte
60
232
Sulfat de aluminiu (soluţie apoasă)
diluată 40
233
Idem
saturată 40
234
Sulfat de amoniu (soluţie apoasă)
diluată 40
235
Idem
saturată 60
236
Sulfat de cupru (soluţie apoasă)
diluată 40
237
Idem
saturată 60
238
Sulfat de hidroxil-amină (soluţie
apoasă) până la 12% 35
239
Sulfat de magneziu (soluţie
apoasă) diluată 40
240
Idem
saturată 60
241
Sulfat de nichel (soluţie apoasă)
diluată 40
242
Idem
saturată 60
243
Sulfat de zinc (soluţie apoasă)
diluată 40
244
Idem
saturată 60
245
Sulfat de amoniu (soluţie apoasă)
diluată 40
246
Idem
saturată 60
32. 247
Sulfat de sodiu (soluţie apoasă)
diluată 40
248
Idem
saturată 60
249
Tetraetil de plumb
100% 20
250
Trimetilol-propan (soluţie apoasă)
până la 10% 40
251
Ulei de in
100% 40
252
Uleiuri de grăsimi
60
253
Uleiuri minerale
60
254
Uree (soluţie apoasă)
până la 10% 40
255
Idem
33% 60
256
Urină
40
257
Vin (roşu şi alb)
20
Anexa 2
PRESCRIPŢII TEHNICE PENTRU ELEMENTE DE INSTALAŢII UZINATE DIN
POLICLORURĂ DE VINIL NEPLASTIFIATĂ
STAS 6675/1
– Ţevi de policlorură de vinil neplastifiată. Condiţii generale
STAS 6675/2
– Ţevi din policlorură de vinil neplastifiată. Dimensiuni
STAS 6872
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată pentru îmbinare prin lipire, presiune nominală
10kgf/cm2
. Condiţii generale.
STAS 7174
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipire
Teuri la 90° . Pn 10 kgf/cm2
Diametre 12-90 mm.
STAS 7175
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipire
MICh N.I.
– Manşoane Pn 10 kgf/cm2
.Diametre 12-90 mm
MICh N.I.
– Manşon Pn 10 kgf/cm2
. Diametru 110 mm
33. STAS 7177
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipire
Capace Pn 10 kgf/cm2
. Diametre 12-90 mm.
STAS 7178
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipire
Reducţii 10 kgf/cm2
. Diametre 16-90 mm.
STAS 7179
– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipire
Racorduri olandeze 10 kgf/cm2
. Pn 10 kgf/cm2
.
Diametre 12-90 mm.
MIPC NII 1687
– Fitinguri de presiune din PVC neplastifiat, cu filet
MICh N.T.-79
– Piese de legătură din policlorură de vinil pentru canalizare
– Coturi
– Mufă dublă
– Ramificaţii simple
– Ramificaţii duble
– Reducţii
– Dopuri
– Piese de curăţire
– Compensatori de dilataţie
MICh NII 3762-
66 – Piese de legătură din policlorură de vinil pentru canalizare. Compensatori de dilataţie
STAS 8874-77
– Sifon din PVC pentru plintă
STAS 8513
– Plăci presate din policlorură de vinil (PVC dur)
MIPC NID 2273-
65 – Bare de sudură din PVC dur
Proiect STAS-79
– Piese de legătură din policlorură de vinil. Condiţii tehnice generale
Anexa 3
FORME, DIMENSIUNI ŞI PROPRIETĂŢI FIZICO-MECANICE PRINCIPALE ALE
ELEMENTELOR DE INSTALAŢII UZINATE DIN P.V.C.
A. Ţevi
Tabelul 1 a) – Ţevi din policlorură de vinil, neplastifiată (STAS 6675/2-76)
Tabelul 1 b) – Ţevi din PVC-U mufate (STAS 6675/2-76)
Tabelul 1 c) – Corespondenţa dimensională a ţevilor PVC STAS 6675/2 cu alte ţevi.
B. Fitinguri pentru conducte de presiune
Tabelul 2 – Teuri la 90° Pn = 10 bar
Tabelul 3 – Coturi la 90° Pn = 10 bar
Tabelul 4 – Mufe Pn = 10 bar
Tabelul 5 – Capace Pn = 10 bar
Tabelul 6 – Reducţii Pn = 10 bar
Tabelul 7 – Racord olandez Pn = 10 bar
Tabelul 8 – Teuri
34. Tabelul 9 – Coturi
Tabelul 10 – Mufe
Tabelul 11 – Reducţii
Tabelul 12 – Racord olandez cu filet interior
Tabelul 13 – Racord olandez cu filet exterior
C. Piese de legătură pentru conducte de scurgere
Tabelul 14 – Mufe duble
Tabelul 15 – Coturi
Tabelul 16 – Ramificaţii simple
Tabelul 17 – Ramificaţii duble
Tabelul 18 – Reducţii excentrice
Tabelul 19 – Piese de curăţire
Tabelul 20 – Dopuri
Tabelul 21 – Tuburi mufate
Tabelul 22 – Compensator de dilataţie
Tabelul 23 – Sifon din PVC pentru plintă
D. Diverse
Tabelul 24 – Plăci presate din policlorură de vinil (PVC-dur) STAS 8513-70
Tabelul 25 – Proprietăţi fizico-mecanice principale ale materialelor din policlorură de vinil
Anexa 4
PRELUCRAREA MATERIALELOR DIN PVC
1. Prelucrări mecanice
1.1. La efectuarea operaţiilor de prelucrare mecanică a materialelor din PVC se va ţine seamă de
plasticitatea materialului la temperaturi relativ scăzute (+60o
C) şi de coeficientul redus de transmitere a
căldurii, ceea ce poate provoca încălzirea nedorită a sculelor prelucrătoare şi împiedică lucrul prin înmuierea
materialului.
1.2. Nu este permisă răcirea sculelor cu apă în timpul prelucrării, deoarece urmele de acid clorhidric gazos,
care prin încălzire se degajă din material, dizolvându-se în apa de răcire ar produce ruginirea rapidă a
sculelor.
1.3. Suprafaţa prelucrată nu trebuie să prezinte nici cea mai mică fisură, deoarece fisurile se pot amplifica
ulterior în crăpături nedorite.
2. Tăierea
2.1. Se recomandă utilizarea următoarelor scule:
35. - Banc de lucru cu menghină de banc.
La fălcile menghinei se vor adapta piese de strângere din lemn de esenţă tare.
- Ferăstraie manuale pentru metale, la tăierea materialelor de orice grosime şi temperaturi de lucru peste
+5o
C.
Pasul dinţilor va fi: p + 0,8; 1 : 1,3 mm. Dinţii trebuie să fie bine ascuţiţi.
Ferăstraie obişnuite cu coardă sau ferăstraie coadă de vulpe pentru tăierea materialelor cu grosimi peste 6
mm şi numai la temperaturi de lucru peste +10o
C.
Dantură: L sau T (STAS 1070), pasul dinţilor 2,5-6 mm. Dinţii trebuie să fie bine ascuţiţi şi cu degajare până
la maximum 0,5 mm.
2.2. Pentru tăierea materialelor cu grosimi de 2-6 mm şi la temperaturi de lucru de peste +10o
C se pot utiliza
pânza cu aceeaşi dantură, fără degajare şi cu pasul dinţilor de 2,5 - 3 mm.
- Bricege şi cuţite pentru tăierea materialelor cu grosimi sub 1,3 mm.
2.3. În condiţii de atelier de prefabricate se pot folosi ferăstraie mecanice circulare cu următoarele
caracteristici:
- pasul dinţilor 2-4 mm;
- viteza de tăiere 2000-25000 m/min;
-dinţi cu degajare.
2.4. Tăierea trebuie să se efectueze în mod continuu, destul de lent, fără întrerupere şi prin efort uniform,
altfel materialul se poate sparge.
3. Pilirea şi polizarea
3.1. Pentru degroşarea, ajustarea şi finisarea suprafeţelor tăiate, se recomandă utilizarea următoarelor
scule:
- Raşpile late şi semirodunde pentru lemn, la degroşări brute şi temperaturi de lucru peste +10o
C.
- Pile curente pentru metale cu tăietura dublă, cu simbolul danturei 0 = 2 (maximum 12 dinţi/cm) la operaţiile
de degroşări obişnuite.
Pile curente pentru metale sau pile de ascuţit cu dantura, 1, 2, 3 sau 4 şi maximum 26 dinţi/cm) la operaţiile
de ajustare şi finisare.
- Polizoare electrice de banc sau polizoare de mână, la care se montează pietre de polizor cu granulaţie de
60 pentru polizare brută şi granulaţie 80 pentru polizare fină.
- Pânză abrazivă pentru şlefuire uscată (şmirghel) pentru o finisare mai îngrijită a suprafeţelor tăiate sau
pilite.
- Bricege şi răzuitoare triunghiulare (şabere) pentru îndepărtarea bavurilor.
3.2. Pilirea se va face cu trăsături lungi şi apăsare nu prea mare, pentru a nu se încălzi materialul şi a nu se
îmbâcsi pilele. Acestea se curăţă cu perii de sârmă.
3.3. La temperaturi de lucru sub +10o
C nu se recomandă degroşarea cu raşpile pentru lemn.
3.4. Pilele pentru metal şi polizoare se pot folosi până la temperatură minimă de +5o
C.
3.5. La polizare materialul nu trebuie apăsat prea tare pe piatra de polizor, pentru a nu se încălzi peste
+50o
C.
36. 3.6. Atât pilirea, cât şi polizarea, se execută fără măsuri speciale de răcire.
4. Găurirea
4.1. Pentru găurire se va folosi bormaşina de piept sau de banc cu burghie spirale obişnuite pentru metal cu
O 2, 3, 4, 6, 8, 10, 13, 18 şi 23 mm. Burghiele vor avea unghiul de vârf de 110-130o
şi unghiul de degajare
de 5-10o
, iar muchiile nu prea ascuţite.
4.2. Se va lucra la turaţii mari, astfel ca viteza de aşchiere să fie de
30-50 m/min, avansul de găurire fiind de circa 0,5 mm/rotaţie.
4.3. La găuri peste O 10 până la O 33 mm este necesară o găurire în prealabil cu un burghiu de O 10 mm.
4.4. La materialele mai groase de 10 mm, deci cu orificii mai adânci, în cursul operaţiei de găurire se va
scoate de mai multe ori burghiul din gaură, pentru răcirea materialului şi sculei şi evacuarea şpanului.
4.5. La tăierea găurilor mari se va folosi burghiul de centrare, având cuţite reglabile, care se montează pe
maşini de găurit. Astfel se vor confecţiona flanşe, funduri de recipiente şi inele necesare la montaj. Tăierea
nu se va efectua complet pe toată grosime plăcii, ci se va lăsa o grosime de circa 0,5 mm netăiată, care apoi
se va rupe cu uşurinţă cu mîna, prin lovire.
5. Filetarea
5.1. Filetarea găurilor în plăci din PVC se va realiza dintr-o singură tăiere, cu tarozi montaţi la bormaşină.
Operaţia se va executa după ce în prealabil s-a dat o gaură la diametrul:
d = D - 0,8p,
în care:
d - este diametrul orificiului;
D - diametrul exterior al tarodului;
p - pasul filetului.
Se vor prefera, în general, tarozii cu două canale largi de degajare a aşchiilor în locul tarozilor cu 3-4 canale,
obişnuiţi la prelucrarea metalelor.
5.2. Filetarea ţevilor şi a fitingurilor de PVC în vederea îmbinării lor, ca operaţie executată pe şantier sau în
ateliere de prefabricate este interzisă pentru instalaţiile de presiune.
Pentru montaje fără solicitări mecanice se admite filetarea cu filieră sau la strung.
6. Prelucrări prin deformare la cald
6.1. La prelucrarea materialelor din PVC prin deformare la cald, se vor respecta următoarele reguli:
- temperatura de lucru a materialului va fi de circa +130o
C;
- încălzirea materialului se va face numai pe porţiunea necesară prelucrării;
- încălzirea materialului trebuie să fie uniformă, atât la suprafaţă cât şi în profunzime;
- viteza de lucru la deformare să fie cu cât mai mare;
- răcirea să fie cât mai rapidă, dacă se poate chiar pe şablonul sau mulajul de formare;
- şablonul sau mulajul de formare se va îndepărta numai când materialul PVC a atins temperatura de
maximum +40o
C;
37. - se va ţine seama la trasarea materialului tubular că prin încălzirea în vederea prelucrării, acesta se
scurtează cu 2-5% din lungimea iniţială.
7. Încălzirea materialului
7.1. Pentru încălzirea pe şantier a materialelor din PVC se recomandă:
- lămpi de benzină, becuri de gaz sau arzătoare pentru aragaz sau gaze naturale, prevăzute cu tuburi sau
coşuri prelungitoare (fig. 1 şi fig. 2);
- radiaţii cu raze infraroşii, electrice, cu gaze naturale sau cu aragaz.
În condiţiile de lucru ale atelierelor de prefabricate se pot folosi cuptoare cu aer cald de +150o
C sau cu lămpi
electrice cu raze infraroşii.
7.2. Încălzirea se va efectua numai în curentul de aer cald sau în calea radiaţiilor infraroşii realizate cu
dispozitivele de mai sus, în mod uniform şi lent, astfel încât să nu se producă arderea materialelor.
Prelucrarea materialului se poate face şi prin încălzirea lui în baie de nisip.
7.3. Timpul de expunere a materialului pentru a fi încălzit la temperatura optimă atât la suprafaţă cât şi în
adâncime, însă fără arsuri, variază de la caz la caz după intensitatea sursei de căldură, distanţa de sursă,
grosimea şi felul materialului.
7.4. Materialul nu se va încălzi în nici un caz la temperatura depăşind 160o
C, deoarece devine prea plastic
pentru a putea fi prelucrat în condiţii optime, iar peste 200o
C apar semne de descompunere chimică sub
formă de emanaţie puternică de gaze, decolorare, băşici şi chiar arsuri.
Un control practic al temperaturii potrivite pentru prelucrarea la cald se face prin observarea flexibilităţii ţevii,
care trebuie să se îndoaie lent sub greutatea ei proprie, atunci când este ţinută de un capăt.
8. Calibrarea ţevilor
8.1. Operaţia de calibrare a capetelor de ţeavă se efectuează la îmbinarea ţevilor cu fitinguri sau piese
fasonate uzinate, de acelaşi diametru nominal, în vederea păsuirii perfecte prin strângere a ţevii în mufa
piesei de îmbinare (fig. 3.a) Este interzisă păsuirea prin lărgirea ţevii la o dimensiune superioară (fig. 3.b).
8.2. Calibrarea se execută la cald folosindu-se în acest scop dispozitivele şi tehnologia de încălzire
prevăzute la punctele 20-23.
8.3. Capul de ţeavă încălzit se calibrează direct în mufa neîncălzită în care urmează să fie montat exact în
poziţia de montaj, care se marchează cu vopsea sau cu creioane de scris pe sticlă prin două linii încrucişate
(fig. 4).
În prealabil capul de ţeavă se taie perpendicular pe axul ţevii. Este interzisă calibrarea fitingului după ţeavă.
8.4. Păsuirea ţevii în mufă trebuie să fie perfectă; în acest scop răcirea capului de ţeavă se face în poziţia de
calibrare:
- în apă rece pentru ţevile cu gosimi de perete până la 5 mm;
- în aer liber pentru ţevile cu grosimi de perete peste 5 mm.
9. Mufarea ţevilor
9.1. Operaţia de mufare a ţevilor se efectuează la îmbinarea ţeavă pe ţeavă, fără intermediul mufelor duble
uzinate (fig. 5).
9.2. Mufarea se execută la cald, folosindu-se în acest scop dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute
la punctele 20-23.
38. 9.3. Capul de ţeavă încălzit se mufează direct pe capul de ţeavă neîncălzit peste care urmează să fie
montat, exact în poziţia de montaj, care se marchează conform prevederilor de la punctul 25.
În prealabil, capul de ţeavă neîncălzit se teşeşte la 30o
(fig. 6).
9.4. Lungimea mufelor (fig. 5) executate în acest fel va fi cea indicată în tabelul 1.
Tabelul 1.
Diametrul
ext. al
ţevii mm
10 12 16 20 25 32 40 50 63 75 90 110 125 160
Lungimea
mufei
1 mm
15 20 25 25 30 32 40 50 63 70 79 91 102 121
9.5. Păsuirea mufei formate pe ţeavă trebuie să fie perfectă. În acest scop răcirea se face în poziţia de
mufare la fel ca la pct. 26.
10. Lărgirea marginilor ţevii
10.1. Operaţia de lărgire a marginilor ţevilor de PVC se foloseşte la racordarea pe verticală a ţevilor de tip U
în mufele tuburilor de scurgere din fontă.
10.2. Lărgirea se execută la cald folosind în acest scop:
- dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23.
- un dorn lărgitor metalic (fig. 7), unic pentru toate dimensiunile de ţeavă, încălzit în prealabil la circa 60o
C.
11. Răsfrângerea marginilor ţevii
11.1. Operaţia de răsfrângere a marginilor de ţeavă (bercluire) se poate realiza la ţevi cu grosimea de perete
de maximum 3,5 mm.
11.2. Răsfrângerea se execută la cald folosind în acest scop:
- dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23;
- câte o pereche de dornuri metalice speciale pentru bercluire (fig. 8) la fiecare din dimensiunile ţevilor tip G,
M şi U indicate în tabelul 2.
Tabelul 2.
Diametrul
exterior mm
Diametrul d al dornului pentru ţeavă STAS 6675/2
G (10 bar) M (6 bar) U (2,5 bar)
10 - - -
39. 12 - - -
16 13,4 13,7 -
20 16,8 17,4 -
25 21,0 21,8 -
32 27,0 23,4 28,8
40 33,8 36,0 -
50 - 45,2 -
63 - 57 -
11.3. Dornurile pentru răsfrângere se încălzesc la circa +60o
C.
Operaţia de răsfrângere se efectuează în două etape succesive (fig. 8):
- o primă evazare la 45o
a capătului ţevii, cu ajutorul primului dorn din pereche a;
- bercluirea (răsfrângerea marginii ţevii la 90o
) cu ajutorul celui de al doilea dorn din pereche b.
12. Îndoirea ţevilor şi plăcilor
12.1. Pentru îndoirea ţevilor şi plăcilor de PVC se recomandă utilizarea următoarelor scule şi dispozitive:
- dispozitivele de încălzire prevăzute la punctul 21;
- vinclu de lemn (echer);
- şabloane de lemn de diferite forme şi raze de curbură.
12.2. Ţevile cu diametrul peste 16 mm se curbează la cald, umplute şi îndesate în prealabil cu nisip uscat şi
încălzit la circa 40o
C. Cele cu diametrul de 16 mm pot fi curbate de asemenea la cald, fără a fi umplute cu
nisip.
12.3. Raza de curbură minimă pentru ţevi va fi:
R = diametrul exterior al ţevii.
Raza de curbură minimă pentru plăci va fi:
R = 2 x grosimea plăcii.
Raza de curbură se măsoară pe axul geometric al ţevii.
13. Sudarea materialelor din PVC
40. 13.1. Îmbinarea materialelor din PVC prin sudură se admite numai la:
- confecţionarea de piese de îmbinare din material tubular şi montarea lor la diametre de conducte pentru
care nu există piese uzinate şi care se folosesc în condiţiile aliniatului 3.2. din normativ;
- sudarea inelului opritor din PVC pe ţeava de presiune la îmbinarea cu flanşe;
- repararea defectelor în conductele de presiune, care trebuie date imediat în funcţiune;
- reparaţii la ţevi de scurgere.
13.2. Sudarea materialelor din PVC se realizează cu aer cald. În acest scop se vor folosi instalaţii sau
dispozitive de sudat mase plastice. O instalaţie realizată de Întreprinderea Electromureş (fig. 9), constă dintr-
un suflai electric şi o suflantă electrică.
Caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acestei instalaţii sunt informativ următoarele:
Suflaiul electric:
- Puterea maximă a rezistenţelor de încălzire 0,850 kw
- Temperatura maximă a jetului de aer cald la ieşirea din
duză
cca. 650o
C
- Gabarit
O 60x390
mm
- Greutate, fără cordon 0,560 kg
Suflantă electrică
- Tip rotativ cu 2 etaje
- Presiunea maximă
1050 mm
H2O
- Debit maxim de aer 1200 l/min
- Tensiunea de alimentare 220 V
- Turaţia motorului electric 15000 rot/min
- Puterea absorbită 0,450 kW
- Gabarit
450x190x200
mm
- Greutatea 5,600 kg
Suflaiul se poate folosi şi cu aer de la o instalaţie centrală de aer comprimat, cât mai pur, lipsit de apă şi ulei.
13.3. Se vor utiliza următoarele forme de îmbinări prin sudură (fig. 10).
- îmbinări cap la cap în V pentru piese de grosimi până la 6 mm şi pentru piese unde accesul nu este posibil
decât pe o singură parte, a;
- îmbinări cap la cap în X pentru piese de grosimi peste 6 mm, b;
- îmbinări în T, c, d, e;
- îmbinări de colţ, f, g;
- îmbinări de piese suprapuse, h.
13.4. Toate muchiile care se sudează, oricât de subţiri, se vor prelucra prin teşire la capete (fig. 11) la 60-70o
la sudurile cap la cap şi la îmbinările de colţ la circa 45o
la sudurile în T. Excepţie fac sudurile suprapuse (fig.
10h), unele suduri în T (fig. 10d) şi de colţ (fig. 10g), şi anume acelea la care tăierea nu este posibilă din
motive de poziţie sau de format special al pieselor ce se sudează.
13.5. Teşirea se va efectua cu pila, cuţitul sau la polizor, cu multă grijă pentru a nu prezenta neregularităţi,
aşchii sau crăpături.
13.6. Suprafeţele care se sudează fără teşire se vor înăspri în prealabil cu hârtie pentru şlefuire uscată
(sticlată).
41. Înainte de sudare suprafeţele teşite sau înăsprite se vor curăţa bine de pulberea rezultată din prelucrare, cu
o cârpă uscată.
13.7. Se vor utiliza numai scule foarte curate, fără urme de grăsimi, pentru a nu mai fi necesară degresarea
cu benzină a suprafeţelor de sudură.
13.8. Suprafeţele care se sudează se vor aşeza la o distanţă de 0,5-1 mm una de alta şi se vor fixa în
această poziţie cu ajutorul menghinei de mână, al cleştelui cu şurub, sau chiar al câtorva cuie delimitatoare,
bătute în bancul de lucru.
13.9. Indiferent de grosimea materialului şi de forma îmbinării, stratul de bază va fi executat cu o vergea de 2
mm.
13.10. După realizarea stratului de bază se recomandă ca piesele care se îmbină prin sudură să nu fie prea
rigid fixate.
13.11. Se va umple succesiv întreg spaţiul de sudură cu vergele din ce în ce mai groase (fig. 12), după cum
urmează:
- până la O = 3 mm pentru grosimi de material până la 4 mm inclusiv;
- până la O = 5 mm pentru grosimi de material mai mari de 4 mm.
La fiecare strat de vergele se va adăuga o vergea în plus la numărul stratului anterior.
13.12. În timpul sudării se va exercita o uşoară presiune asupra vergelei, astfel ca şanţul de sudură să fie
bine umplut, fără goluri între vergele.
Poziţia de executare a sudurii este spre dreapta (fig. 13).
13.13. Sudurile cap la cap în V vor fi întotdeauna întărite (dacă poziţia o permite) cu o vergea de adaos pe
cealaltă parte a cusăturii, peste stratul de bază (fig. 12).
13.14. Ca aspect, sudurile vor îndeplini următoarele condiţii:
- vor fi uniforme, fără fisuri sau noduri şi fără arsuri pe margine;
- cusătura va fi proeminentă pe ambele feţe, întăritura din spate depăşind suprafaţa materialului cu circa 1
mm;
- cusătura va fi perfect umplută cu vergele de sudură, fără goluri între straturile succesive de material de
adaos.
13.15. Îmbinările cap la cap în X se vor umple cu straturi de adaos în mod succesiv, când pe o parte, când
pe cealaltă.
13.16. Sudurile nu se vor prelucra prin pilire sau polizare decât în cazuri de cerinţe estetice speciale şi în nici
un caz acolo unde materialul este solicitat la presiune sau supus la eforturi mecanice.
13.17. În fig. 14 a se arată sudarea corectă a unei ramificaţii.
14. Lipirea materialelor din PVC
14.1. Operaţia de lipire este permisă numai pentru realizarea îmbinărilor PVC pe PVC.
14.2. Lipirea se va efectua în următoarele condiţii:
- adezivul să fie siropos ca aspect (să curgă dar să nu producă puncte gelatinoase la aplicarea pe material);
- capetele de ţeavă să fie calibrate sau mufate conform prevederilor de la punctele 24-30.
42. 14.3. Operaţia de lipire se va efectua în următoarele faze:
a) stabilirea şi marcarea poziţiei exacte de păsuire a ţevii în mufă (fig. 4);
b) curăţirea cu benzină uşoară a capetelor de ţeavă calibrate şi a interiorului mufelor fitingurilor;
c) înăsprirea suprafeţelor de lipire - cap de ţeavă şi interior de mufă - cu hârtie uscată (sticlată) pentru
şlefuire;
d) ştergerea suprafeţelor înăsprite cu o cârpă uscată şi curată;
e) ştergerea suprafeţelor înăsprite cu dicloretan (solventul adezivului).
În nici un caz nu se va utiliza la această operaţie altă substanţă în locul dicloretanului;
f) întinderea rapidă cu o pensulă rotundă a unui strat subţire (film) de adeziv pe toată suprafaţa capătului de
ţeavă care urmează să intre în mufă, precum şi în interiorul mufei;
g) lipirea imediată în aceeaşi poziţie în care s-a făcut iniţial păsuirea capătului de ţeavă în mufă, fără a se roti
ţeava în mufă (fig. 15);
h) îndepărtarea imediată a excesului de adeziv din exteriorul mufei, şi acolo unde este posibil, a excesului de
adeziv, care se adună ca o bavură inelară în interiorul mufei;
i) presarea pieselor lipite, una contra celeilalte, timp de câteva minute.
14.4. Tronsoanele prefabricate trebuie să stea în repaos după lipire, timp de minimum 2 ore.
14.5. Piesele lipite pot fi supuse presiunii interioare numai după 24 de ore de la lipire, în cazul unei
temperaturi minime a mediului ambiant de +15o
C. La temperaturi sub +15o
C timpul de uscare a lipiturii creşte
peste 24 de ore şi, de la caz la caz, se va aştepta uscarea lipiturilor sau, în cadrul lucrărilor de organizare a
şantierului, se va proceda la încălzirea la +15o
C a mediului ambiant.
14.6. Operaţia de lipire se efectuează numai în atmosferă, dar fără praf. Nu se va lucra în ploaie sau
atmosferă cu umiditate mare.
Dacă soluţia de lipit capătă un aspect lăptos, tulbure, când se întinde pe suprafaţă, înseamnă că atmosfera
este prea umedă şi nu se poate realiza lipirea. În acest caz se va schimba locul de lucru într-o atmosferă
uscată.
14.7. Consumul de adeziv şi de solvent se apreciază, în funcţie de diametrul ţevii, la cantităţile informative
din tabelul 3.
Tabelul 3
Diametrul exterior al
ţevii mm
Adeziv
g
Solvent
g
12 1 1
16 2 2
20 3 3
25 5 4
43. 32 7 6
40 10 8
50 13 11
63 18 15
75 25 20
90 38 30
110 60 50
125 90 75
160 120 105
15. Montarea reducţiilor
15.1. Reducţia se poate îmbina cu ţeava cu diametrul mare, fie prin intermediul altui fiting (fig. 16 a şi b), fie
direct (fig. 16 c şi d).
15.2. În primul caz, capătul corespunzător al reducţiei se montează în mufa fitingului (mufa dublă, cot, teu,
racord olandez), realizându-se astfel un fiting redus. Reducţia trebuie calibrată în prealabil după mufa
respectivă a fitingului. Calibrarea se execută la cald, la fel ca la ţevi.
15.3. În cazul al doilea, capătul ţevii cu diametrul mare se petrece peste capătul corespunzător al reducţiei,
prin mufarea ţevii la cald peste reducţie neîncălzită, la fel ca la ţevi.
15.4. Îmbinarea reducţiei cu ţeava cu diametrul mic se face prin introducerea ţevii în mufa reducţiei.
