Mogos Viorel - Vitamino mineralo terapia

""r
1,i ,,
" rl i
i rr.t:jt:: 1i frq i r ,ir:ii
i{iMl Rdn{trril?
-
^ i""'.r' ',',
''i-;'?' tit iu..)t,, ''1 .'
-;, it $"I
''un
., t:r,"',L"

Dr. VIOREL T. iMOGOg
VITAMINO.
MINERALC-
TERAPIA
EDITURA MILITARA, BUCURE$TI, 1992

Iiedaetor : DUMITRU NICOLESCU --
*.'ii.'.1?iXi.,li r.r,qn Cr s,^' cR*D I N ARU
Capi,tolul I
VITAMINELE $I MINERALELE,
COMPONENTE ESENTIALE ALE
BIOLOGIEI UMANE
Existenla fiinlei umane gi adaptarea ei tra variatiile
mediului ambiant sint greu de realizat sau chiar impo-
sibil, atunci cind din compozilia organisrnului lips-esc
anumite minerale sau vitamine. Sint situalii cind, in mod
paracloxal, viala este pusd in pericol prin carenla citorva
miligrame sau chiar mai pulin dintr-o vitamind sau o
substan!5 minerali, chiar dacd aceasti cantitate este
de zeci de milioane de ori mai mic6 decit greutatea corpu-
lui omenesc.
Niciodati ca in ultimele doud decenii nu s-a acordat
in iu"me o atit de mare importanti asigur5rii unui aport
adecvat d.e minerale gi vitamine. Explicalia se datoreaz5
cercetdrilor gtiintifice ;i popularizdrli rezultatelor asupra,
efectelor acestor componente biotrogice care delin un roi
esenlial in menlinerea Ei consolidarea stirii de sdnitate.
Protrlema a depigit limitele preocupirilor medicale,
cdpdtind valente politice qi economice, intrucit se merge
p.-^ ideea prevenirii dezechilibrelor vitaminice Ei minerale,
indeosebi printr-o alimentatie echilibratd. Se accentueazi
chiar faptul c[ nutritia iqi depdEeEte cu mult atr:ibutiiie
legate strict de necesitatea consumului aliinentar, ea inter-
venind (inclusiv prin vitamine gi rninerale) in modelarea
functiilor psihice, a adaptabilitetii omului la solicitdriie
imprevizibilg la care este supus Ei a comportamentului
omenesc.
Coperta'FL. CR'FAN3A
nttn. dc lir,ar :22.77.1991' Apdrut 1992'
Coti tiDar 14' B 10597'
ri.artti cxecutat sub comanda nr' 10371
' '""';;tii' n ,iionom€ a mpr11."Iiti:^1 ,
r*'"?iil !.ii-,'coh esr" - .Bucuref ti
- ''-Plata,.Presei Libcrc" nr' 1
ISBN: 973-32-0296-7

l)ezechilibrul dintre aportr.rl Ei necesit6li1e..de principii
biologic active, inregistrai chiar 5i la populaliile cu,exce,-
deni,"de prodttse alimentare (printr-un consum rratrronat'
ur'rGtetaf), determini profulde modificiri metabolice
cal'e iqi pun amprenta asupra bunei desf[guriri a reaclii-
1or vitale ale organismului.
In cazul unor deficienle marcante apar tulburdri severe
ate siArii de sdnitate caie pot merge pinl la .9gty?tqu
vie{ii. Mult mai frecvent'se intilnesc ins5 modrrlcarr de
senul micsorfrii capacitilii de munci, sciderii rezistenlei
il;;;il'e;iti,- tt"'itarii acliunii factorilor de risc ai
di.,*r."1o, maladi.i, amplif icarea gravitdlii acestora' P.tg1Yl-
girea perioadei de convalescent5, pierderea productlvrtalrl
rnuncii etc.
Insuficienla vitaminicir 9i a anumitor minerale in
p".io"au- de gr-aviditate- 9i alirptare'. pcrioade in care
nccesarul este marrl, concluc in mirc rn[suri ]a subminarea
"a"eieiil^*i"i-qi "opil"lui
qi.constituie cauze a1e nume-
;;*"1"'t arrortnti, uiA-
"t"st"tii
anormale a fbtutrui' a1e
a".lJrl.ir,ir fizice ij tttetttut" prezente la copii'. Agesle
;I""}l;" biologice'stimuleate marile disponibilitati de
care tlispune corpul omenesc pe linie de redresare' ree-
"lriilUtti"
Ei r"c-apatu'" a viigorii' Multe din funcliile
orsanismului sint dependente de prezenla vitaminel:t ?i
;i#;i;1;;.^u""i" dintre acestea lvitaminele C' B' E' A''
K, catrciul, magneziul etc') au rol-activator asupra procese-
i"i
-*"t*fjohcJ,
iar altele au rol inhibitor (cuprul $.a.).
Frin modelarea activit5lilor biochimice din corpul ome-
"""i
tl"tt" substanle biologice.-intervin in reglarea
reacliilor de r5spuns' Ia agresiunile. inconjuritoare' Cu
cit graad de interrelalie cu flctorii externi este mai
"i""Jrt",t,
cu atit uzura oiganismului d'evine mai marcanti'
n{u"ti"u""* capacitllii de adaptare permanenti depinde
il;;;; patte de buna desfdqurare a proceselor fizio-
Iogice. Afroape ci nu existd fenomen biologic Ia care
;";-tt"ip;i; di;"bta a vitaminelor-Ei mineralelor si lip-
seascd. Insuficienla acestora reduce rezisterila in fala
iliii"", dupd cum'depdqirea anumitor cantit6ti conside-
rate fiziologice genereazi afecliuni Ia fe1 de periculoase
ca gi cele determinate prin carenla acestora'
Spre exemplu, lipsa unor cantitdli adecvatc dc viirr-
rninA D gi calciu in perioada de cregtere genereazi"r rirlri*
tismul, dup6 cum depunerea in cantit5li excesive a calcirr*
lui in {esuturi qi organe genereazd 7itiaz6, rena15., calcif ir'-
rea perelilor arteriali cu consecinlele ce decurg din
acearsta (cardiopatie ischemicS, arteriopatia obstructivi a
membrelor inferioare, aterosclerozi cerebralfl etc.), limi-
tarea mobihtelii articulare etc. Pentru a impiedica aceste
aspecte nedorite, organi.srnul uman este capabil pind tra
anumite limite a se adapta scdderilor sau exceselor
vitaminice sau minerale. Se reuqeqte astfel menlinerea
unor concentralii necesare prevenirii sau vindecirii anu-
mitor boli.
Profilaxia sau curabilitatea maladiilor este datoratd
intervenliei active a acestor substan{e biologice in reglarea
schimbuiilor energetice, a cantitalii ae afa aitr {eiuturi
;i organe, a metabolismului proteinelor, grdsimilor qi
z.aharurilor, a tensiunii arteriale, a funcliei de repro-
ducere, de creqtere, echilibrului sistemului nervos. for-
mirii singelui, mentinerii acuitS{ii vizuale, a trongevithlii,
a capaciti$ii de apdrare antiinfeclioasd a organismului,
fluidifierii lichidelor articulare cu menlinerea mobiiitd{ii
osoase, reducerea tendinlei la singerare, scdderea intensi-
t5!ii migrenelor, vertijului, stimularea apetitului, scdcle-
rea senzaliei de epuizare fizicd qi intelectuali etc.
Pentru desfdgurarea necesitSlilor fundamentale ale
proceselor biologice celu1are, vitaminele Ei mineraleie
aclioneaz5. in mod variat. Ca activatori enzirnatici, ele
potenleazd reglarea aspectelor iegate de schimburj.Ie ener-,
getice qi intervin in constituirea structurilor celulare.
Prin combinarea vitaminelor qi mineralelor rezr.lltd
compuqi cu activitate specifici la nivelul fiecdrui lesut.
Spre exemplu, cobaltul intervine in formarea globulelor
rogii (hematii) sub forma vitaminei 812, ln a cdrei cornpo-
zilie se af15 in concentralie de 40/6.
CreEterea volumului de inforrnalii despre rolul fie-
cirei vitamine qi mineral in parte a permis conturarea par-
ticipdrii 1or la procesele biochimice celulare gi a efecte-
lor rnetabolice care rezultd din deficitul sau excesul aces-
tora. S-a observat, spre exemplu, cd in procesul de cregtere
osoasi un rol fundamental au manganul, zincul, caXciu.I,

vitaminele C, A, E qi D. Lipsa zincului gi a vitaminelor A
qi E din alimentalie se insotegte de perturbarea funcliilor
glandelor sexuale pi de incetinirea dezvoltdrii masei
musculare gi scheletice. Aportul adecvat al acestor prin-
cipii biologice duce tra restabilirea cre$terii fiziologice. Prin
conii'ast, excesul de vitamind A la copii poate declanga
insLaiarea deficitului statural datorat-calcifierii prema-
'ir-ire a cartilaielor de creqtere.
lMangapul, prin stimularea sintezei de sr,rbstanti
intracelularii, intervine de asemenea in dezvoltarea sche-
tretului. Reducerea concentratiei sale optirne in Llrma
car,enlelor alimentare priveazf, organismul de ob{inerea
unei creEteri armonioase, clupS cum, acurrlularea sa in
exces duce 1a perturbarea funclgiilor ceretrrale gi tra gene-
rarea unor uraladii ascmiinirtoare bolii Parkinson.
Asupra integritl{ii tcsutuiui osos dentar un ro1 cleose-
bit revine fluorului care, incorporat in stratul de smal!,
reduce posibilitatea formdrii cariilor.
Actiuni asemdnStoare ar avea, se pare, molibdenul.
Acesta este Si motivr,rl pentru care in multe {5.ri se lntre-
buinleazi ingrdgiminte agricole bogate in molibden. Con-
sun:ul alimentelor provenite din aceste terenuri aduce
un aport crescut din acest element minera]. EI impiedicd
dezvoltarea cariei dentare, atlt prin acliunea sa directS,
cit gi prin potenlarea efectelor fluorului. Se preconizeazd
ca in viitor sd se renunle tra fluorizarea apei potabile, care
este un procedeu foarte c<.rstisitor, gi sd se foloseasci
predorninant molibdenul.
tln alt exemplu al intervenliei mineralovitaminice in
reglarea funclii1or organismului il reprezint[ influenla
acesteia asupra senzaliei gustative. Se pare cd un rol
deosebit il joaci cuprul, zincul, nichelul, vitamina A qi
complexul B. S-a observat cd principala enzimd impii-
cat5 in pS.strarea capaeitSlii de a receptiona stimuli gusta-
tivi. numitd gustina, mentine zinc. Lipsa acestuia perturbi
posibilitatea de a discerne senzaliile apirute prin contac-
tu1 alimentar cu rnucoasa 1ingua16.
Asupra funclionaiitilii ficatului intervin nichelul qi
vitaminele din grupul B, C qi E. Deficienla nichelului scade
capacitatea de metabolizare hepatic5, astfel incit nume-
roase reactii biochimice sint perturbate doar prin defi-
cicn{a unui singur etrement mineral. La cirotici, proccrrtrrl
carcnlelor vitaminice variaz6. intre 2T-Bl0/6 pentr.rr I,ilrr
mina.B1, _11-1-5% pentru vitamina n2 ;i S-1007,1y llt,rrtnr
vitamina Bo. O schdere evidentd se inregistre"rA 6i tr,,,r,*
tru vitamina C. Din aceste considerent-e, bolnavijoi. cu
afectiuni hepatice li se prescriu
-
pe lingd anurnitc
indicalii dietetice produse farmaCeutice bogate in
vitamine.
In diabetul zaharat se intilnesc, de asemenea, pertur-
bdri mineralovitarninice. Zincutr este -constituent mineral
al insulinei
- hormon a cirui carenld poate contribui Ia
instalarea maladiei amintite. Diabeticii au in general o
lipsd a vitaminei Bl 9" !-l}a,t1, de 82 de S-6'o/0 qi de
C, _de- 7!010, a cdror deficien![ esie qi mai mult acc6niuat5
prin folosirea antidiabeticelor orale.
I{etabolismul grdsimilor este modelat de prezenla
cromului. magneziului, cuprului, iodului, vitaminelor C,
E etc.. Se pare ci tipsa cromului, iodului gi a vitaminelor
amintite cregte concentratia colesterolului din singe qi
favorizeazl, instalar:ea sau agravarea fenomenelo-r de
aterosclerozi. Aclministrarea uior cantiteti *ici Ji";;"J;
minerale qi ceva mai mari din C pi E redreseazd nivelul
grisimilor djn singe-qi .ajyle par'liai tu .".orn1i" ;;p;;;;:
lor din perelii vasculbri. Eficicitatea este cu atit mii mare
cu cit restabilirea concentraliei fiziologice a mineralelor
apint1tg, cit pi asigurarea unui necesar rTitarninic suficient
sint oblinute mai repede.
Echilibrul sistemului nej:vos este mediat, in parte,
de magneziu, litiu, calciu, vitamina E, complexul B,lvitaj
minele PP gi C. Magneziul intervine in redicerea stimuli_
1or din interiorutr sau exteriorul organismului, favoriziird
instalarea perioadelor de somn. neticitul lui cregte excita-
bilitatea_creierului, iar persoanele respective devin mai
agitate. Litiul se administreazl in scop terapeutic ia cei
la care se urmdregte prevenirea recidiveloi fazelor de
agitalie qi depresie din cursul unor afecliuni psihice.
Deficienla sa se insoleqte cre instituirea sindromului
maniacodepresiv.
"/itamina E intreline troficitatea qi vigurozitatea struc_
tt:"ral5 a cetrulelor nervoase, iar vi.taminele din complexul

B intervin indeosebi in transmiterea influxului nervos.
Vitarninele PP qi C activeazd metabolismul celular, asigu-
rincl cantitatea de energie necesard activitllilor pe care
le implicl sistemul nervos.
Virstnicii reprezinti o categori.e aparte de pacienli Ia
care variafiil.e concentraliilor vitaminelor qi mineralelor
au consecinte, nneori, dramatice. Astfel, pierderea impor-
tantd a calciului (mai ales Ia cei cu o alimentalie defici-
.i;ara) asociatd lipsci unor cantit5li suficiente de vitamina
C. E gi B poate ducc la aparilia fracturilor spontane. care
irnobilizeaz[ bolnavul )rr pat. Lipsa de miEcare agraveazd
pierderea dc calciu (crrre se mobilizeazd din lesutul osos),
ccea ce ingreuneazir proccsul de vindecare gi favorizeaz|
cc.nstituirea altor fracturi. Prczenta vitarninelor D qi E
menline o cantitate adecvatl de calciu in organism qi,
totodatd, sus{ine elasticitatea tesuturilor, fapt esenlial in
amortizarea unor impacturi"fizice, provocatoare de leziuni
()soase.
Din cele citeva exemple date se constatd necesitatea
vitaminelor qi mineralelor pentru buna desfisurare a ac-
tivitdlilor organismului. Utilizate neralional se insolesc de
grave tulburdri ale stdrii de sdnitate. In folosirea 1or in
scop terapeutic trebuie si fim c6lduziti de faptul ci men-
linerea qi consdlidarea vigurozlt61i organismului (atunci
cind este necesare minuirea acestor principii biologice) nu
se poate realiza decit asigurind cantitdlile fiziologice sr:e-
cifice fiinlei urnane.
Capitolul Il
VITAMINOMINERALOTERAPIA _ TRECUT,
PREZENT $I VIITOR
lnci de la inceputurile existenlei sale, incercati de
lupta dificild cu asprimile legilor supravietuirii, fiinta
umani a ciutat in permanenli remedii pentru vindeca-
rea bolilor gi imbundtdlirea capacitilii de efort. Cu spiri-
tul s5u pdtrunzdtor, omul civilizaliilor primitive a obser-
vat cornportamentul instinctiv aI animalelor bolnave,
care avind diverse rdni sau infeclii ale pielii ciutlau cu
ardoare terenurile sau mlagtinile argiloase in care-qi
afundau pdrlile afectate. De asemenea, atunci cind se
imbolndveau, animalele lingeau rocile calcaroase sau din
apa mlagtinilor argiloase sau consumau anum^ite plante ce
s6 dovedeau a avea reale calitSli curative. Incercind cu
prudenli fiecare constatare fdcuti, fiinta umani a selec-
tat din meciiul ambiant o gamd imensd de proceduri
terapeutice care de-a lungul secolelor gi-au dovedit sau
nu valoarea lor timdduitoare. O mare parte din acestea
iqi bazeazi acliunea profilacticd sau curativd pe baza
compozitiei lor bogate in minerale Ei vitamine. De fapt,
incd de la aparilia vietii pe Pdmint, conservarea forme-
1or primare de viatd a necesitat mentinerea prin mijloace
adaptative a unui conlinut mineral optim. Orice schim-
bare surVeniti in evolulia ocbanului planetar a avut
urmdri asupra formelor de manifestare ale vietii. Astfelo
in compozilia lichidului intracelular se gisesc predomi-
nent ioni de potasiu qi magneziu, expresie a oceanului
primitiv in care s-au dezvoltat primele structuri vii.
11

Aparilia'ulterioard in apa oceanului a sodiului se reflecti
in dispozilia predominent extracelulard a acesiuia. Fa!5
de prezenta relativ tirzje a sodiului in mediul ambiant,
celuicle au cdutat s5-qi pdstreze echilibrul iniliai dezvol-
tinclu-Ei sisteme care pompeazi in permanen{5 prin rnem-
brana celulari icnii de sodiu ce pitrund in interiorul lor,
captind in schimb potasiul.
Calciul, deqri apdrut mai tirziu in apa oceanic5, reali-.
zeazl combinalii organice pe care nu le poate face sodiul.
El a putut pirtrunde astfel in ce1u15, unde activeaz[ mu1-
tiplc proccsc b!ologice.
Comportarncntul formelor primare de viald. asupra
meri!.inerii buncri lor funcfiona1itS{i s-a transmis intr-o
manierX mult mai complexd organismelor superioare Ei
irnpiicit omuluj. AclaptaLrilitatea la solicitdriie tot mai
diverse cu carc ac<'sttlr cstc confruntat impune menfinerea
trnei bune stlri de sirnltatr: cale s5-i permita o cit rnai
perfectd integrare in mediul arnbiant. Apari{ia unor
dcficienle nutritjonale in vitamine Ei / sau minerale antre-
neazd s,cd.dere_a potenlialului sdu biologic gi chi,ar aparilia
divcrselor matradii.
Unele dintre bolile despre care se gtie ci sint datorate
deficiteior vitaminice sint cunoscute de secole. Spre
exemplu, boala beri-beri, cauzatd de lipsa vitaminei 81,
a fost descrisi in China cu aproximativ 2 600 de ani i.e.n.
De asemenea, o boald care fdri indoiali er:a scorbutu.l
(4atoriti lipsei vitaminei C) este menlionat5. in papirusul
Ei:ers (anul 1500 i.e"n.).
In ceea ce priveqte mineralele, papirusurile egiptene,
scrierile de medicind anticS, elend Ei romand., ca gi tra-
diiiile orale cxistente la diverse colectivitdli gi triburi
din Asia, Afri.ca gi America atesti folosirea acestora in
cliverse scopuri terapeutice. Cei mai frecvent este men-
{ionatd utilizarea argilei in tratarea unor procese infla-
ma'corii, a infecliilor, arsurilor pielii, cit ;i in nnele
afecliuni digestive. Ori, argila este in esenll un conglo-
merat de ininerale (in care predomini silicatul de ilu-
miniu), care al5.turi de alte principii bioactive dovedegte
reale calit5{i cicatrizante, antitoxice qi antiinflamatorii.
Celebrul medic al antichitdtii, supranumit qi ,,p5rintele
medicinei", Hipocrate din Kos, sublinia in lucrdrile sale
rolul ter:apeutic al acestora, al apelor minerale qi. al
nAmolurildr (bogate in minerale) in vindecarea anumitor
boli. Scorbutul
'era
de asemenea cunoscut pe vremea 1ui
Hitrlocrate. El acorda o mare atenlie mijloacelor. naturiste
de tratatnent in care practica imbiierii in apa mdrii (cu un
conlinut mineral foarie ridicat), consumul de ape minerale,
apliiarea 1oca15 de cataplasme minerale sau' din plante
niedicinaie, cit gi intrebuinlarea anumitor legume' lrugte
Ei plante (bogate in vitarnine qi minerale) constituiau
remedii terap6utice deosebit de eficiente. Tot el remarci
efectul favorabil a1 consumului de ficat (bogat in vitamina
A) in cecitatea nocturni (lipsa vizibilitalii pe timp de
noapte, datoriti carentei in vitamind A)'
in lara noastri, relatdri despre efectul timiduitor
al apelor minerale dateazd din secolul I i'e'n' In docu-
mqniele gbsite sint menlionate proprietllile.curative ale
izvoareloi de la Germisara, cunoscutd in zilele noastre
drept staliunea Geoagiu-Bii 9i de Ia Herculane' Aceste
izv6are eiau consideiate in mitologia localnicilor avind
calitili purificatorii qi energizante, permitind utilizatorilor
o refac^ere completi a organismului. Din generalie in
generalie s-a trinsmis ideea ci vintulile terapeutice ale
'6peior
minerale apar rnai ales dacd acestea sint consumate
Ii locul de origine. Explicalia acestei observalii este datd
de faptul ci atunci cind apa este transportatd 9i consumatd
in a1f loc decit cel de obirqie, o mare parte din substan{ele
minerale devin inactive, depozitindu-se sub forma unor
complexe minerale pe fundul vasului.
in afara acestor proceduri terapeutice, istoria medi-
cinei populare consemneazd ca fiind de o valoare tdrni-
duitoare deosebiti produsele apicole, indeosebi mierea
gi polenul. Desi utilizarea lor in diverse maladii sau
pentru imbunltilirea capacit5lii de efort dateazi de
foarte mult timp, de-al:ia dupi aflarea compoziliei lor
chiinice s-a ajuns Ia concluzia cd o mare parte din pro-
prie,tilile 1or curative se datoresc compozifiei' minerale 9i
vitarninice extrem de bogatS.
IJtilizarea terapeuticd a acestora se datoreqte atit
faptului cd nivelul principiilor bioactive pe care il conlin
depd;egte de citeva ori in multe cazuri cele mai recunos-
t2 13

cute legume, fructe sau plante medicinale, cit qi faptului
cd unele din alimente deqi conlin o mare cantitate de
nrinerale qi vitamine
- cum ar fi fasolea uscatd, vatza,
unele soriimente de carne etc.
- nu pot fi adminis-
trate in anumite maladii, din cauza intolerantei bolnavu-
Iui. In p1us, o parte din legume, fructe sau plante-medi-
cinale iu utt grad de perisabilitate apreciabil, care
diminui conceniralia vitaminic5, spre deosebire de pole,n
qi miere, unde procesul degradirii biologice este mult
rnai Ient.
Revenind Ia practica tradilionali a apiterapi€i, trebuie
subliniat cd ea datcazi din vremuriLe imemorabile ale
istoriei umane. In cca mai veche carte din India, gi
anume cea i intitulatd Rig-Veda, scrisi ' intre anii
3000-2000 i.e.n., mierea 9i proprictdtile saLe benefice
sint pomenite de mai multe ori. lntr-o alti veche lucfare
indianS,gianume,inAtharua-Veda,f igureazdur-m-el----------------9rul
text cu privire la ritualul legat de naqterea unui b5'iat-:
,,Iti dau drept hrand aceastd miere, pentru ca "eii sd
l"'ap"re gi ci tu sd trdieqti o suti de toamne pe lumea
aceasta".
Iatd, deci, cd inci cu mii de ani inaintea erei noastre
se credea in virtulile longevive aIe mierii, virtu$i care
nu puteau sd reprezinte decit o sumalie -a
celor nutri-
tive ;i terapeuti-e (inclusiv determinate de vitamine qi
minerale).
Pe una din tiblileIe summeriene descoperite ia Nippur,
in lrak, datind din perioada 2100-2000 i.e.n., se pre-
zinti o releti medicalS a acelor timpuri, in care mierea
gi polenul constituiau eilementele de bazd ale produsului
farmaceutic realizat. Trecind la o'altd civilizatie antic5,
la cda egiptean5, se constati cd incd de la inceputurile
constituirii primei dinastii (anul 3200 i.e.n.), albina era
considerati simbolul regalitilii. Date fiind proprietitile
deosebite atribuite mierii, lntr-un document se atestd cd
celebrul fafaon Ramses al III-lea a oferit ca ofrandi
pentru zeul Ni1 20 800 oale cu miere intr-o primi etapi,
iar intr-o a doua, alte 1 040, ceea ce reprezintd recolta
din aproximativ 20 de regiuni unde se practica apicultura
(recolta p6 un an de la aproximativ 5 000 de stupi).
In tradiliile islamice, mierea qi polenul replc:zcnl'rttt
un remediu de prim rang in foarte multe maladii lrk:
vremii.. Ea se d6dea indeosebi pentru prevenirea imbolnfl-
virilor, cit qi pentru ameliorarea acuitili'i vizuale.
Pentru ani.erieni, produsele apicole reprezentau articolc
nelipsite din ritualurile reiigioase 9i medicale.
Civilizalia antici elen5 a evoluat -$-l-
ea in spirit-ul
crerlinlei ce mierea gi polenul reprezintE nu numai ali-
mente cu proprietdli energizante deosebite, dar 9i mij-
loace terafeutice de prim rang. Aristoxenes afirma in
acest sens ci ,,de cei care mdninci miere dimineala nu se
mai atinge nici o boali toati via!a". Pe mdsurd ce
experienli medicinei populare creqte, referiri asupra
miraculoaselor efecte terapeutice ale mierii se inmullesc
in mod considerabil.. Astfel, se susline ci cea provenitd
din floare de salcim are proprietili caimante, cea de
castan decongestioneazd ficatul, cea de mir este tonici qi
antidiareici,lea de tei este sgdativS, cea din pdpddie
este depurativi gi ugor laxativi, cea de salcim gaQen
japonez-este antihemoragicS, cea de salvie este sudorifici
-eti,.
O mare parte din acliunile amintite i;i datoresc exis-
tenla principiilor bioactive ale mierii, intre care vita-
minele gi mineralele ocupi un ro1 important.
Revenind la epoca moderni 9i contemporand, refe-
ririle asupra influenlei vitaminelor ;i mineralelor asupra
te"etaiii'." inmu$esc in mod considerabil''Astfel, pela-
gra
- boal5 produsd prin caren{a de vitamind PP
- este
Eescrisi pentiu prima datd in Spania secolului aI XVII-lea'
La acea itt"*" beja, se remarcase ci atit scorbutul (pro-
dus prin caren!5 de vitamini C), cit Ei pelagra.insolesc
dietele defectuoase, fdrd insi a se putea preciza daci
boala se clatora carenlei unei substanle esenliale sau inter-
venliei unui agent din mediul ambiant. In ceea ce pri-
vegte mineralele, in aceastd etapd istorici se consernneazd
interesul deosebit pe care il manifestd medicii timpului
tera.piei cu ape minerale. Se mentioneazd cd insu;i Napo-
leon^ al III-lea s-a tratat pentru litiaza renali de care
suferea cu ape aduse de la Cdciulata. De asemenea, papa
Inocenliu aI VII-tea vorbeqte intr-o scrisoare despre mila-
cuioaselb bdi timiduitoare de la Felix. Ceva mai tirziu,
Emil Loubel, preqedintele Republicii Franceze, a fost
74
15

trat,at cu apd de CSciulata, lmbuteliata la izvor gi trans-
portati la Paris. Apele mineralc de la C5limdneqti au fost
folosite qi de domnitorul, Matei Basarab. Poetul Vasile
Alecsan.Cri elogiazd in mod dcosebit apele de la Borsec
care, imbuteliate, ajungeau in Moldova, Muntenia sau
chiar la Budapesta qi Viena.
in lucrarea sa intitulat| Ape.Le minerale ale Ronnd,ni.et'
Mtti, publicati in 1837, renumitul doctor $tefan Vasile
Ilpiscopescu subliniaz[ insi ci o bunii parte din calitElile
tdm[duitoare ale apelor mineralc de pe teriioriul {irii
noastre rimin inci neexploatatc. : ,,Necunoa.sterea acestor
ape face ca pdtimagii sd fie trimi;i la bdile piminturilor
strdine, unde pot.sd meargii cu duiumul doar cei cu
stare (...) cea mai rnare partc-. u ncllodului rdminind fdri
rningiiere gi mijloc de mintuire".
Referitor la aceastl problemS, alt medic celebru,
dr. Sabner Tuduri, membru al Societ5lii de Hidrologie
Medicali din Paris, avea se primeasci pentru cartea sa
intitulati Apele mtnerale qr staltunzle cltnnclterice din
Ramd,nia (1901) urmitoarele elogii : ,,Lucrarea este un
tratat complet despre toate izvoarele acestei interesante
!5ri, fie despre izvoarele care sint autorizate gi explorate,
fie despre cele care nu sint exploatate gi care pentru
pultele lor ca1it6!i ar merita sd fie. Lipsa de iniliativd
a contribuit ca sd nu se poati utiliza aceste izvoare gi
a ficut ca RomAnia sd fie tribu.tari apelor din strdini-
tate. Autorul qi-a propus s[ progreseze qtiinla ba]neo-
logicd gi si facd cunoscute compatriolilor sii foloasele ce
ar putea trage din numeroasele izvoare ce posedd
RomAnia""
IatS numai c?teva e>temple care subliniazi accentul
deoseblt care incepuse sd se pund in acea perioadi pe
rnineraloterapie.
La- jumdtatea secolului a1 XIX-Iea, marele chirnist
german Liebig sesizeazi prezenla aldturi de principiile
alimentare (proteine, grlsimi qi glucide), a cdror clasifi-
cbre tocrnai o fdcuse, Ei a elementelor minerale pentru
nutrilie. Primele dovezi despre existenta in hrani a unor
alte substante decit proteinele, glucidele, lipidele gi sub-
stanlele mineraLe sc ciatoreazS. lu-i Bunge, din Bast'l * I'll-
vetia. in anr-r-l 1881, Lunin ad.r"r:inis1;reazd la animalt: o rrli*
mentalie a::tificialS reprezentatd printr-un amt'sl'r't:
alc5tuit numai din principiile alimentare enunlate antt'-
rior gi cunoscute a intra in compozilia 1apte1ui. Consecinla
experimentului a constituit-o decesul anirnalelor. Con-
clvzia care a derirzat de aici a fost ci laptele trebuie s5
conlin5 in afari de aceEti compuEi principali gi ,,cantit6!i
rrrici din niqte substanle neci;noscute".
Cind Parisul a fost sub asediul armatei germane in
18?1, Dumas a administrat la sugar un lapte artificial
conlinind proteine, grasimi ;i glucide
-
cu rezultate
dezastruoase. A conchis cI in hrana datd de el a lipsit
ceva de irnportan{4 esenliali pentru intrelinerea vielii.
Studii ulterioare au ardtat c5. era vorba despre minerale
;i vitaminc.
Cei mai important studiu asupra vitaminoterapiei la om
a fr:st elaborat inainte de 1900, de c[tre amira]ul Takaki,
director general aI marjnei japoneze. Intre anii 1878-1883,
beri-beri (maladie declangatd de carenla vitarninei ts1)
devenise o boal5 deva.statoare. La marinari, incidenla sa
ajunsese' Ia 323,5!fs. Cornponenta principalS. a aiinten-
ta{iei acestora era orezul decorti,cat, }a care se adiugau
vegeiale gi mici cantit5li de pe;te. Takaki a fost irnpre-
sionat de faptul c6, in comparalie cu matelolii. obiEnui{i,
ofilerii din marina japonezd, ca de altfei si marinarii
engiezi aveau o'iqtare de sSn6tate incomparabil mai bund.
El a studia.b compozilia alimentelor pe care Ie primeau
englezii gi a ernis pdrerea ci sinStatea rnai bund a perso-
nalului din acea arrnati trebuie si fie datoratd unor
cantit5li mai mari de proteine in dietd. Pentru a verifica
aceasti ipotezi, eI a iniliat un experirnent. Tocma-i atunci
se intorsese o corabie dintr-o cdidtorie foarte lung5' in
timpul cSreia in rindul echipajului de 2'76 de meitbri
si.rrveniseri 25 de decese. Takaki a trirnis o a doua corabie
intr-un circuit asemdn[tor, dar a rnodificat dieta perso-
nalului, inlocuind parlial orezul. decorticat (lipsit de vita-
mina B1) cu orez, carne qi lapte. Aceste mod.ificiri ale
reqimului alimentar au dus practic la eraclicarea bolii
beri-beri. Rezultatele bune au fost inilial atribuite unui
aport supiimentar de proteine, dar ulterior s-a aflat cd
16 I7

de fapt ele au fost consecirrta asigurdrii unei cantitdti
suficiente de vitamina 81.
Tot in aceea;i direclie, in uitimele deccnii ale secolu-
lui ai XIX-Iea, Eijkman, un medic militar din Indiile de
Est olandeze, a f[cut o descoperire importuntd in domeniul
vitaminoterapiei. E1 se ocupa in timpul liber cu studii
experimentalc asupra pSsdrilor domestice. Frentru a face
economie de bani, a inceput si Ie hrineascd cu resturi ali-
mentare de la spitaiul rnilitar. Acestea constau in principal
din orez decorticat. in mod cu totul neagteptat, pdsdriie
au paralizat. Eiikman a constatat ulterior ci paralizia
putea fi prcvcniti sau vindecatS. prin alimentarea cu orez
nedecorticat stru ncmlcinat. E1 a remarcat ci boala apdrutd
ia pisiri seamlnii bLr bcli-beri uman. Din pdcate, expli-
catia datii de cl fcnorncncloi' ob{inute era legati de poten-
lialui toxic al ore:zului dccolticat care, comparativ cu
cel nedecorticat, con{inc cantilirfi rnai marri de orez pe
unitate de volum. Acest exces de amidon ar fi fost
irqpiicat in inducerea efectului toxic asupra celulelor
nei:r.zoase. Mai tirziu s-a revenit asupra acestui punct de
vectrere, susfinindu-se c5 maladia se datoreazi reducerii
din hrani a unei substanle nutritive esentiale (vitamina
B1) prezent5 in porliunea corticald a bobului de orez"
Pulin dup[ acest experiment, o serie de cercet5-
tori au- inceput sd considere cd in hrand existi substanle
cu proprietSli biologice esenfiale, neidentificate pini Ia
aLrea vreme,
IJopkins (Anglia) a observat ci animalele nu puteau
s[ tr'Siasci doar cu o dietd alcdtuitd din proteine, glucide,
lipide Ei minerale, qi a dedus ci materialul care lipsea
in dietele artificiale era probabil ,,un complex sau niqte
complexe organice pe care organismul animal nu le
poate sintetiza". Cantit5lile necesare pdreau si fie atit
de mici, incit el a atribuit acestor substanle funclii ,,cata-
Uzatoare sau stimulatorii". A emis de asemenea presu-
punerea c[ scorbutul qi rahitismul erau produse de diete
deficitare in anumite substanle nutritive neidentificate.
Cercetdtorii norvegieni Holst qi Frolich (1907) au
produs in mod experimental scorbutul la cobai prin
administrarea unei diete potrivite scopului, dup6 care au
vindecat boala adSugind alimenta$iei produs€ bogate in
vitamina C. In felul acesta s-a demonstrat cauza ttttci
avil-aminoze severe qi modalitatea practicd de a o l,t'irl,ir.
Cu toate aceste descoperiri, in primul deceniu aI sccttltt*
lui nostru, rezultatele cercetdrilor sau observaliilor arnin-
tite au exercitat o influenti minori asupra conceptiilor'
clasice ale nutriliei, care puneau pe primul plan necesi-
tate-a unui aport suficient de calorii gi proteine.
In 1912, chimistul polonez Casimir Funk utilizeazl.
pcntru prima dat6, intr-un articol referitor la cauzalita-
tea bolilor carenliale, termenul de uitami,ne. Revizuind
publicatiile apdrute pind la acea vreme despre boala
beri-beri, scorbut gi pelagrd, eI emite pdrerea ci toate
acesl;e trei afectiuni se datoresc unui deficit vitaminic,
considerind cd vitaminele sint necesare in procesul creg-
terii ,gi pentru menlinerea stdrii de sdndtate. in felul acesta,
pentru prima datd in istoria medicinei se stabileqte nu
numai conceptul de ,,Boli carenliaIe", dar se qi dau reme-
dii pentru cele provocate de lipsa vitaminelor.
In 1913, alti doi cercetitori, McCollurn gi David au
relatat cd gobolanii inceteazi sd creascd dacd li se dau
diete sintetice (in care sr,rrsa de grisimi era reprezerrtatd
de slinina de porc), dar a cdror dezvoltare este reluati
in momentul in care se adaugd unt sau gdlbenuq de ou
(bogat in vitaminele A Ei D).
In 1918, Sir Edward Mallanby a descoperit in anumite
grbsimi vitamina antirahiticd (D), iar in 1919, Drurnrncnd
a propus termenul de vitamini C pentru factorul anti-
scorbutic.
Din 1920 incepe o adevdratd explozie informalionaId,
rind pe rind fiind identificate, analizate chimic gi stu-
diate din punctul de vedere al proprietdlilor 1or terapeutice
o gam5. larg[ de vitamine gi minerale. S-au determinat
de asemenea necesitdlile organismului in aceste substanle.
ExperienJa indelungati care s-a acumulat de-a lungul
timpului, dar mai ales in ultimele decenii privitor 1a
efectele tdmdduitoare ale mineralelor qi vitaminelor este
astizi valorificatd in mod superior. Rezultatele oblinute
oferi o bazd terapeuticd extrem de importanti pentru
refacerea omului civilizaliei contemporane.
In condiliiie de viald oferite de civilizalia modern6,
industrializatd qi urbanizatd, aldturi de bolile cronice
1E 19

ciegeneratj.ve aL1 crescut in importan!5 bolile de nutrilie
(obezitate, hiper"colesterolemii, gut5, diabet zahaiat), tul-
buririie neurovegetative (generate de suprasolicitarea
ritmurilor biologice), precum gi afecliuniie legate de redu-
eei'ea volumului de efort fizic (opezitate, cardiopatie
ischemicd etc.). trafa de modificdrile rapide ;i fundamen-
taie ale patologiei um;ine contemporane, medicina c1i-
nici
-
cu toate progresele tehnice gi farmacoterapice
extraordinarc inr'<-'gisl,rate in ultimele decenii
putr-lt face f a[ii intotdeauna problemelor complexe a1e
asistenlei rnedic:lrlt'crtre se ridicd in prezent in lEriie
dezvoltatc ccononric.
Se pare cI inct,odcle folosiie rlmin deficitare rnai
aies in clonaeniilc plcrrcnl,ivc 5i de recuperare. in acest
context, dezvoltarca. Ei modc,.r'nizarca modalitdlilor de
practicare a vitaminomineraloterapiei apare ca o solulie
esenlial5 in grdbirea redirii mediului socioirrofesional al.
capacitSlii de muncfl a oarnenilor. E]e se bucurd de o
lar:gd popularitate in rindul bolnavilor, intrucit se folo-
sgsc incieosebi factori terapeutici naturali. Interesul pen-
tru acest gen de remedii este in creqtere Ei datoritd costu-
lui extrem de ridicat al metodelor farmacoterapice, efica-
citS{ii limitate a unora dintre eie, toxicit6tii ti efectelor
secundare ale acestora
-
care nu sint deloc neglijabile !
Spre exempiu, tentalia pentru utilizarea apelor mine-
rale ca factori terapeutici este in continub cregtere in
nurneroase !iri, inclusiv in lara noastrS, fapt expLicat in
primul rind prin eficien{a curei hidrominerale la catego-
il; iargi de bol.navi. In afara rezultatelor imediate, care
__ conform statisticilor internaliona1e, cit pi rom5negti
-
inclic5 o impresionanti arneliorare a afecliunilor existente,
s-a constatat o imbundt6tire rernarcabil5 a stbrli de s6ni{-
tate pe perioade indelungate de timp dupi repetarea
citorva cure cu ape minerale.
Un studiu efectuat in Gerrnania pe 700 de cazuri a
indicat, dupS r-ln interval de 10 ani de terapie hidromine-
ra15, o reducere a incapacitnlii de munci ctt 370fs, iar un
studiu suedez a relevat o scidere a incapacititii de rnuncd
cu 380/6 gi o scddere a nevoilor de medicamente cu 3207'0.
Cercetdri similare efectuate in numeroase alte l6ri
{.Austria, Franla, Ceho-Slovacia etc.) au stabilit valoarea
medicali gi economico-sociali cu totul rernarcabilS a mi-
neraloterapiei. In plus, prin mostrele folosite se creeazd
premisele prevenirii instalSrii anumitor afectiuni. Folo-
sirea lor vizeazd men{inerea sau chiar cr:egterea capaci-
t5!ii fizice Ei psihice a omului modern, ca u"na din condi'
giile de bazd ale nivelului de civilizalie actual5.
De aceea, pentru pistrarea bunSstArii materiale 9i
spirituale este nevoie de o stare dc siniiate perfecti, 1a
a cdrei menlinere mineraloterapia contribr-rie in mod sub-
stan{iai. Posibilit5{ile profilacticc alc accsteia, cit Ei ale
vitaminoterapiei sint variate ;i pot li imbunSt5lite' Indl-
calii1e de tral.ament sin{, foarlc: largi ;i cuprind, nurneroase
categorii de afecliuni cronice ale aparatuiui cardiovascular,
respirator, urogenitai, digestiv, a sistemului locomotor q. a.
Chiar dacd suferin{ele sint minore sau abseute in cursul
perioadei de tratament, acesta trebuie efectuat in sccpul
prevenirii declanqdrii fuseurilor acute de boai5. Caltzele
profilactice urmdresc indeosebi creEterea capacitSlii -tdtp:
iative a unor funclii sau a organismului in ansamblu Ei
inl5turarea unor tulburiri de reglare neuroendocrind.
Pentru a putea face fala solicitdrilor crescinde la care
sintem uuprr;i intr-o societate aflatd in continui 9i rapid6
schimbare ce lasi urme asupra sbndtSlii, nu trebi-tie ne-
glijate resursele naturiste Ei indeosebi cele bazate pe vi-
iamine gi substan{e minerale. S-a constatat cd aceste prin-
cipii bioiogice aclioneazi" 1a nivelul tulburdrilor metabolice
variate ale organismului, acoperind in rnare parte riezo-r-
dinile generatiare de boal5 9i normalizin'd funcliile di-
namice a-1e adaptdrii la mediu.
Conform concepliilor actuale, vitarnino-mineralote-
rapia permite creqterea capacit6lii de integrare la condi-
tiiie merer: schimbdtoare la care este supus omul civili-
zaliei contemporane qi faciliteaz5 realizarea de rispunsuri
.adecvate impacturilor la care sintem supu;i. Pe aceasti
cale se previne sau se rezolvd o serie de situalii clinice
ca : astenia, durerile de cap, scdderea randamentului fi-
zic sau intelectual, nevrozele, decalcifierile, aner'niile, ne-
vralglile, scdderea acuitSlii vizuale, reducerea apetitu-
hri p. a.
20 21

Introducerea vitamino-mineraloterapiei nu inseamnd
insd cd se pot suprima tratamente reparatorii de tip hor-
monal, antiinfeclios etc., ci cd se poate spera ca in nu-
meroase afecliuni acute sau cu 'tendinfd la cronicizare,
organismul sd-gi poati relua mai repede activitatea la
parametri normali. Asocierea acliunii tdmdduitoare a sub-
stanlelor minerale Ei vitamineior la tratamentul conven{io-
na1, mai cu seami la bolnavii cu reactirritate scdzut6, face
ca boala s5. evolueze mai rapid spre vindecare. U{ilizarea
acestor principii biologice se adreseazd direct cauzelor
profunde alc deregldrii din organism.
Restabilirea func!ionalitdlii in limite fiziologice se
face treptat, dupd o anumitd perioadl de timp. Spre
exemplu, in ancmiile apdrute prin deficit mineral.ovita-
minic, restabilirca conccntra{iei optime a hemoglobinei
nu s€ obline imcdiat dupir introducerea de fier, vitarnini
812, acid folic qi vitaminl C, ci in funclie de gradul ini-'
lial de anemie se normalizeazi in 2-6 sdptdmini sau mai
mult. Alteori, administrarea de vitamine gi minerale se
face pe o perioadi mai indelungati, de-a lungul a citor-
va luni sau ani. Aga se intimpl[ in sarcind, al5ptare, ra-
hitism, spasmofilie etc., unde necesarul de calciu gi vi-
tamini D trebuie asigurat in mod prelungit, pind la re-
zolvarea terapeuticd a situaliei clinice existente.
Ifneori, proteclia fa!5 de anumite boli nu este insd
oblinutd decit prin intrebuinlarea de-a lungul intregii
vieli a suplimentului vitaminic sau mineral. Astfel, in re-
giunile in care, razeLe solare nu se ddruiesc cu ddrnicie
decit o foarte scurtd perioadd a anului (ultravioletele ac-
tiveaz6. precursorii vitarninei D din piele), iar obiceiurile
sau preferinlele alimentare asiguri o cantitate insuficientd
din vitamina D, este necesard administrarea suplirnentari
a acesteia. In teritoriile in care apa gi solul sint sSrace in
iod, profilaxia gi tratamentul gugei tiroidiene irhpun ad-
ministrarea repetatd a diverselor preparate pe bazd de
iod.
lMai cornplex este aspectul terapeutic aI bolilor cardio-
vasculare care apar prin excesul sau carenla mai multor
mineralet la un loc. S-a observat cd cu cit concentralia de
cadmiu, plumb, argint Ei zinc din apd este mai crescutd,
cu atit frecventa hipertensiunii arteriale gi aterosclerozei
vaselor inimii (rdspunzitoare de aparilia cardiopatiei is-
chemice) este mai ridicatS.
Posibilitllile der t'xtrac{ie multimineral[ sint greu de
oblinut in practic[. ln s<:himb, sc poate suplimenta ralia
alimentar6 cu mineralc c:tt'(.'| dovtldesc o rea15 acliune an-
tiaterogenS. Acestca sinl : <:lrlciu, magneziu, cobalt, man-
gan, liiiu, potasiu. Bint'in{t'lt's, t:it pentru asigurarea unei
Jit mai bune protecfii ant,ill,r'rogcnc, tratamentuL trebuie
sd fie indelungat.
Administrarea po o pcrioadl clc timp mdi lungd nu
este obligatoriu a ti rcalizatl ryi zilnic. in anumite cazuti,
poate fi periculoasi, ducind la aparifia scmnelor de in-
loxicafie.^S-a observat ci fluorul, intrcbuinlat in scopul
prevenirii cariilor dentare, provoac.A tulburdri severe la
nivelul lesutului osos, dac5 este utilizat zilnic
-
chiar gi
Iuat in doze mici. De altfel, manifestdri similare de a{ec-
tare osoasi s-au constatat Ei in unele liri din Africa de
Nord, in care populalia folosea apd de biut din surse bo-
gate in fluor.
-In prezent se apreciazd ca prescrierea de
?1dor sd nu depdge:asci 2 ml din sotrulia 0,02 glfs 9l se lq
fie folositd mai mult de doui ori pe siptdmind' in felul
acesta nu mai apar manifest6rile de intoxicafie, iar efec-
tutr de prevenire a cariei dentare se menline.
Respectind normele de administrare, in foarte rare
situafii- se pot intilni reaclii de intoleran!5' Acestea lin
de reactivitatea fiecdrui individ in parte. Spre exemplu,
cuprul poate provoca la unele persoane tulburdri diges-
tive de iipui colicilor abdominale
- fenomen foarte rar
intilnit, firi gravitate, qi care cedeaz[ la sistarea trata-
mentuiui. Maifrecvent se intilneqte reactivarea unei aler-
gii cunoscute. Acest rdspuns nu este de prognostic rbu 9i
i'mphcn doar intrerupetea substanlei minerale in cauzd
pe timp limitat de 2-g sbptdmini. Reluarea prudenti a
iratamentului nu duce 1a reactivarea alergiei'
Trebuie subliniat cd vitaminomineraloterapia nu poate
inl0cui administrarea de antibiotice sau a altor remedii
frecvent lntrebuintate in practica rnedicali' Pe de altd
parte, rapiditatea normalizirii funcliilor organismului nu
lste aceeigi ca in cazul folosirii antibioticelor, insd intre-
buinlarea frecventd a acestora se poate insoti de r^eactii
.ruguiinu severe. Spre exemplu, la copiii care fac rinofarin-
22 23

gite repetate, practica utilizdrii lii cel mai mjc episod fe-
bril de substanle farmaceutjcc antimicrobiene se dove-
deEte, in timp, insuficienth ;i pt'riculoash, intrucit unele
rinofaringite pot fi declanqal,c de infeclii virale, asupra
cdrora medica{ia antimicrobianii nu are rezultate cor-rclu'
dente, iar pe de a1t5 parte poate genera suprainfectSri
fungi.ce greu de stdpinit terapcul,ic.
Ca urmare a cercetdrilor prt.zcnl,c la cei cu rezistenld
arrtiinfectioasd scdzutd s-a stabilil a fi mult mai avanta-
joasi folosirea combinaliei dinl,r'<. mangan gi cupru de 2
ori pe sdptdminS, timp de 6luni. L)acir se asociazd
"qi
un
suplirnent de vitamina A, C i;i l) r't'zrrlt,rrtcle sint mult mai
bune, iar intervalul de rcapirril,it' irI inlccliilor muit mai
lung.
Un alt exemplu al <tfir:icn(,<'i vitanrino-minelalotera-
piei il constituie trertamcntul boiilor rcumatismale. S-a
constatat ci pe iingir mcdicafia ciasicd, administrarea in
anumite doze a sulfului qi iodului ;i a vitaminelor C si E
reduce mai rapid din intensitatea proceselor degenerative
osteoarticulare, chiar dacd acest lucru se constatl ciupi
]uni de zile de traiament. Rezultatele au fost confirrnate
atit prin examen radiologic, cit qi prin imbunStdlirea func-
!iona15 a zonelor, afectate. Vitamino-mineralo-terapia
urmdreEte sd sprijine organismul in a se apdra natural
irnpotriva variatelor caLtze patogene. Ea dd impresia cd
,,bolnavul se vindecd de la sine, prin mijloace proprii",
dupi cum afirma un celeJrru cercet6tor in materie.
in prezent, suplimentarea necesarului de vitamine gi
minei:ale se face predominant prin prescrierea unei diete
echiiibrate nutritiv gi prin administrarea de preparate
concentrate, pe cale intramuscr-rlard sau ora15. Se preferS
calea oral5, intrucit este mai ugor acceptatd de bolnav, at?t
din punctul de vedere al uqurinlei de folosire, cit gi da-
toriti elimindrii senzaliei nepldcute create de calea in-
jectabilS. In plus, trebuie avut in vedere cd unele terapii
se pot intinde pe perioade de luni de zile. Existd in pie-
zent o gam5r largd de produse medicamentoase care con-{in
minerale Ei vitamine. CeIe mai multe se gAsesc sub formd
de tablete, drajeuri, comprimate, fiole injectabile gi so-
lulii. Ritmul de administrare este variabil, depinzinctr rde
bolnav pe de o parte; iar pe de alti parte, de afecliupe.
El trebuie adaptat gravit5lii bolii' evolu{iei 9i tt:lili':ll]i
sale. O deregiare funcljona]d recenti poate ceda dupa pl'i-
mirea doar a citorva cioze, atunci cind cau'za declanEatoric
;;i;;t;;. In schim'b, i'tr-o maladie cronicS' carenlialir'
ra*iiitlt"tea vitamineior Ei mineralelor trebuie repetatd
a" mal multe ori pe siptdmind, o perioadd indelungat[
A; ihp. Nu trebuie insb forlatil doz.a prescrisd, intrucit
pot apat" efecte adverse, cu repercllsiuni negati've asupra
stdrii de sdnitate.
- -
e*i"i mineralelor qi vitaminelor cste de a ajuta echi-
ilbrarea Eibuna d'esfiqurare a funcliilor normale ale corpu-
It l- o**""tc. Pe lingi intcrvenlia 1or in men{inerea unei
.Jneiati depline, prTn participarea directS a mineralelor
si vilaminelor in proccsul de creslere, ele 4e[in u-l .1.o1
eseniial in perioadi copildrie-i 9i a. pubertitii' In condltrrJe
in ,
"ire
*"di"irru modernd gia gasit '-rn aliat puternic in
;il;;;;;;;"ioi"tupi", a' cdre*i intrebuin{are jr-rdicioasd
;;;";
-J"u-
i"""rtat'e ipectaculoase, specialigtii, igi in*
E.e"pta atenlia asupra peispectivelor noi .pe-"T:-J:,19:i:
avea utilizaltea sa. De asemenea, se Studiaza modalltallle
;;1" ;;i;ptime de realizare a tratamentului de acest gen'
Iil;;;"i deosebit-se pune pe gdsirea celor mai optime
variante care se
"r"ut"i
gradul d'e rezisten!5 fizicd a^or-
g"iiJ"r"i,- "tit
a"
-nu"".i"
in competiliile sportive' Cer-
cetirile sint cu atit maii-ntense' cu c-it in pret'ent se duce o
;;p;;i" antidoppin[ extrem de
-exigent6'
in acest con-
text, reintoarcerei IJ mijloacele fiziologice de fortificare
a corputul omenesc reprezint[ o moda]itate care si per-
mitil atingerea mariloi performanle -sportiY"' fu 9: .lle
parte, se Inl[turl efectele negati've. ale pro.dusett ]i:1?'
leutice utilizate pind in prezent qi se facilit'eaze c.ezvoF
tarea fizici armonioasi, neartificiald'
Binein{eles ci simpla adini-nistrare a vitaminelor Ei
mineralelor se dovede-^qte insuficientl- pentrY ttlli'11-".1
acestor deziderate, daci nu se asociazi pi antrenamentul
suslinut. Dozele prescrise, cit qi ritmicitatea admrnrstraru
;;p't^d cte felul
^t"ti"itatii filigg. desfsgurate, 9",1ip:1.^iu
atimentalie, de pregitirea fizicd anterioarS' Ei de partr-
cularit5liie'individu'ale ale fiecdrui performer' Se speri
ci vitamino-minerdloterapia asociatd altor proceduri fo-
losite in sportul de performanli sf, ofere atit concuren-
24
25

lilor, cit gi celor care-i urmdresc, satisfaclia unor mari
succese competilionale.
. O aitd direclie de intrebuinlare a vitaminelor gi mine-
ralelor spre care se indreaptd rrtenlia cercetitorilor o pre-
zintd profilaxia unor maladii degenerative, amelior^area
evoluliei unor boli aparent incuiabile sau chiar vinde_
carea acestora. In acest sens, prin studiile efectuate se
sperd ca fenomenele de ateroscl,ar<>r.'a sd fie mai bine std_
pinite, iar durata de viald a potr;rrlaliei sd creasci in mod
,evident. Se sperd ca oblinerd* i.rrg.vitdJii si fie asociatd
'unei vie{i active din punct cl. v.ci.r.t, tizic qi i"te[;i;;];
cu posibilitd-ti multiple de ad'pt.r'. I.
"onditriil"
variaie
a1e mediului ambiant. pc dc iil|a pirrtt,, mineralo_vita-
minoterapia se pare cI <.sl,c rrt,ilizaiir cu rczultate bune
in tratamentul anumitor: Ior.mt: dc canccr. Dar in multe
bituatii. s-a ajuns, in mocl
"*p"r:i.rr".rtal,
la eradicarea
tumorii, iar in alte cazuri, dc,ar la incetinirea progr"rirlrrll
acesteia. Perspectiva folosirii substanlelor cu proprietd{i
bioiogice active in tratamentul cancerului pare a sebrrcura
de atenlia a numerogi cercetdtori.
Rezultatele oblinute pind in prezent s-au limitat la.
un numdr mic de oameni, la care nu s-a putut stabili cu
precizie doza optimd de vitamine gi minerale. Spre exem-
plu, studiile realizate in cazul vitaminei C dau valori ex-
trem de variate, care lin atit d.e lipsa unei experiente an-
terioare, cit gi de toleranla individuhld a fiecdrui pacient"
Oricum, prin prisma succeselor terapeutice oblinute, se
speri c5. vitamino-mineraloterapia sd ocupe un rol jm-
portant in tratamentul maladiei cancerului.
- O preocupare, atit de prezentd dar cu mari perspective
de viitor, este felul sub care sd se facd adminisfrareb prin-
cipiilor nutritive. Interesul pentru aceasti problemd a tost
stirnit de dorinla de a se obline cit mai ugor acordul
populaliei asupra vitamino-mineraloterapiei,
'fdri a se
recurge__la calea injectabild., sau a unor preparate greu to-
lerate digestiv. Totodati, se urmereqte a se preveii reali-
zarea -supradozdrilor, care dau la rindul lor reaclii nedo-
rite. Una dintre modalitdlile de ob{inere a acestor cerinte
qi care s-a bucurat de cea mai largd audiere in rindul
consumatorilor este imbogdlirea produselor alimentare
cu vitamine gi mineraie
Capitol.ul III
VITAIVIINBLE $I SANATATEA
Vitaminele sint substanle organice de provenientd. ali-
.*urrt"re, necesare in cantiiSli foarte mici
^pentru, .*1i i1:
deplini iuncliile in organism' EIe nu, pot fi sintetrzate oe
celulele umane, ceea & face ca aportul nutritiv s[ repre-
;iri;-;i"t"ra sursi (cu exceplia vitaminei D) capabild a
*igrrtu riecesarul fiziologic. De asemenea, lipsa unui. anu-
-it- tip de vitamini nu poate fi compensati prin acliunea
alteia. Prezenla lor estJ obligatorie pentru ca activit5lile
biologice s[ se desfdgoare in condilii normale'
Acumularea impresionantl de informalii despre .ro1ul
fiecirei vitamine in parte a permis aprecierea participirrj
acestora la reacliile rieiaboilc" ale celirlelor' Ele aclioneazd
prin stimularea reacliilor enzimatice ce intervin in sinteza
proteicS, lipidicd, gtucidicd Ei in producerea de energie' la
menlinereJ integritdlii celulare, a capacitdlii de apdrare
antiinfeclioasl a organismului, a reproducerii, creEterii,
menlinerii activitSlii organelor senzoriale, impiedicdrii
lrgravSriiproceselordeateroscleroz5giinstaliriitrombo-
LiJitelor,'prevenirea apariliei anemiil or, acneei,
"pYi?l{ii
iirice gi ptihi"" etc. Totodatd, s-au determinat modaliti-
file de potenlare a efectelor biologice ale fiecdrei vitamine
i., p""tl prin asocierea altor vitamine sau minerale' S-au
aetlrminat in acelaqi timp limitele 9i speranlele terapeu-
tice in bolile carenliale,
-it 9i in unele afecliuni .aparent
t*ittttuetttrate pini in prezent de tratamentul vitaminic'
26 27

, _,.lrir. implic_aliile multiple pc care le au asupra sdnd-
t5{ii, vitaminele au constituif subiectul pr"odptril;;;
numeroase cercetdri, ale cdrnr rezultate iu dec-Ianqat la
un moment dat o adevdratd goand pentru vitaminizarea
organismului. Voga a cuprins :rtit inlustria producdtoare
de medicamente, care. a linsat p. piafd cele niai;il;;;;;
pline de fantezie combinalii viiirm^inice, cit Ei medicii care
le prescriu atunci cind. se gist,sr: ire impas diagnosti; sj
terapeutic.
. N.u epte_ intimpldtor faptul cir in ull,imul timp au ap6rut
afectiuni determinate de administrirr.cra in exces a vita_
mjn.glo-r, cu repercusiuni <,xtlt,m dt,mlrrcante asuDr:r
stdrii de sdndtate ca $_i carctrfa vitirmini,,l i;;;;";;::;
creat_o adevdratd psihozir sociall : apr.oirp(: c,i ,-ru existi
mar15 care sd nu-gi punir problema asiguiirrii
"""1
,"p1i_
ment de vitamine pentru Copilul ei ; inbustlia atimentir;
creeazd produse nutritive cu un conlinut ridicat de vita-
mine ; combaterea stdrilor de astenie, epuizare fizici sau
psihicd necesitd in accepliunea publicului larg r.r.r'
"a".r*
vitaminic obligatoriu ; cregterea randamenturuiinteiectual
sau sportiv nu mai este conceputd astdzi fdrd interventia
vitaminelor etc" Pornind de la niEte fenom"r" ,"ut", d"_
terminate de deficitul acestor substanle biologice, in ldriie
dezvoltate economic s-a trecut foarie ugor in extrema
cealalt5, care este ce1 pulin in unele situalii foarte cidu-
ndtoare sdndtdlii.
Cu toate acestea, privind in ansamblu populalia pla_
netei noastre, sb constatd ci stdrite oe deficit vitarninic
reprezintd de departe una dintre marile probleme ale
medicinei profilactice gi curative contemporane. De;i avi_
taminozele severe sint de domeniul istoriei, in prezent
domind caren{ele latente, minore sau moderate calre sint
insd responsabile de alterarea funclionaiitdlii
"or*"t"-l
organismului uman. Datd fiind provenienla lor alimen_
tar5, cea mai frecventd cauzd a deficitului vitaminic este
nutrilia insuficientd cantitativ, dar mai ales calitativ.
Conlinutul alimentelor in vitamine, in ciuda tabelelor
existente in tratatele de specialitate, este foarte ,r"riu[lt,
depinzind de o muititudine de factori, dintre
""r" ""i -*i
importan{i sint : spccitr de plantd, s-olul, clima, rnomentul
redoltdrii, preparar'oa ryi conservarea lor etc'
--Aiit";"ialia
inncl<,t'vat5 nu este insd unica sursd a avi-
taminozelor. Tulburirt't'a trbsorbliei lor sau un necesar
*"tuUotl" crescut (irlcortlism, st[ri infec!i^oase etc') sint
f;;;;;;-"au"e at,, rlt't'itril.ului vitaminic' in legdtura cu
aceasta este neccsar sii nrcnl'iondm cd interferenla dintre
unele medicamcntc (irnl,il.trbt'r'culoase, anticonceptionale'
anticonvulsivantc ctc.) q,i vif irminc reprezintd in prezent o
;;;;t importanta dc'avitaminoz('
-
mai mult sau mai
pulin evidente clinic
Existi qi o mare variabiiitate
priveqte rdsPunsul fald de liPsa
^d"oar"c"
la aceeaEi restric{ie unii
ficit sever, iar a1!ii nu.
individuali in ceea ce
vitaminclor din dieti,
dezvoitd scmne de de-
linind seama de aceste aspecte, vitaminoterapia,se-con-
frunti cu probleme complexb care nu lin numai de
,lipsa
alimentard.aprincipiilorbiologiceactive.Evaluareaatenia
a- fiecerui bolnav in parte permite stabilirea celei rnai
adecvate conduite de tratament' Nu intotdeauna acest
i"lt"
"tt"
posibil, intrucit sint situalii cind determinarea
anumitor farametri influenlaJi de vitaminoterapie sint
iili.il de explorat cu ajutoruL investigaliiior paraclinice.
De aceea, in^ unele cez::lti, stabilirea eficienfei-tratamen-
tului normal se face prin evaluarea capacitd'lii funcliona'tre
i-oig"""tot sau lesuturilor afectate de carenla vitaminicS'
Periodicitatea curelor terapeutice se stabileEte de la
caz Ia caz, in funclie de metabblismul fiecirei vitamine in
p**u, de posibilitdlile ei de stocare in organism, de nece-
J"r"i firi"iogic, de prezenla afecliunilor: intercurente, ncari
consumatoaie'de vitamine din rezervele existente' qi de
solicitdrile la care este supusi persoana respectivi' UrmS-
i'irea atentd a bolnavilor permite ca aceqtla sd-;i resta-
irif""."a'starea de s5ndtate qi sA se prevind reaparilia sem-
nelor de boald carenlial5.
Pentru a putea prezenta implicaliiie sanogene-ale vita-
minelor este necesa^rd redarea citorva date generale despre
clasificarea acestora. Faptu1 cd vitaminele au fost notate cu
literele alfabetului (A, B, C etc.) este o inilititivi arbitrarS''
care a fost pdstrati incd de pe vremea bind nu se cunoEtea
oo
AO 29

structura lor chimicd. Descopc'i'ca succesivd a mai multor
factori aparlinind vitaminef Il a determinat numerotarea
acestora, care este in prezent incornpleti : 81, 82, 86 etc.,
deoarece unii au fost abandonafi pe iarc.rrs, dorredi.r"du_se
a fi identici cu al{ii sau nt,t,scn1iit. astazi se preferd
folosirea denumirii date de sh'.rr:tura chimicd (ex.: framind
pentru 81, acid nicotinic pc:ntru vitamina pp, ciancobala_
nind pentru 812 etc.).
Datoriti naturii chimicc rrtit dc diferite, clasificarea
vitaminelor pe baza acestui crit,r,r.iu nu este posibild. Din
aceasti cauzi s-a mentinut impirr'fi.c,a veche in vitarnine
liposolubile (sofubile in grlsirni ;;i'solvcnlii lor) gi hidro-
solubile (solubile in apl). Im1:rir'[ir.r,rr rr l',sI justificati prin
prezenla unor trisdturi comunc rlr, :rbsorbfie intestiriald,
metabolizare qi mod de itdminisl.r.trrc.
as!{el,-cele liposolubilc se absorb din intcslin in pre-
zenla lipidelor alimentarc, sub acfiunca favorizantd i Ii_
chiduiui biliar, cit gi a altor faclor;i. trle sc dcpozite az6, in
ficat, gra{ie aceleia;i liposoiubititdli, din care cauzd admi_
nistrarea lor se face intermitent.
-Datoritd
persistenlei in
o.lganism o perioadi mai indelungatd de timp, manifestd_
rile" deficieptei vitaminice se instileazi lent.^tot datoritd
aceluragt motiv, prezenla lor nu este absolut necesard, in
dieta zilnic5.
O caracteristicd a vitaminelor liposolubile este aceea
c5 ele nu sint excretate renal, a$a cum se intimpld cu
c-ele hidrosolubile, ci sint metaboU.zate in organism. Multe
dintre ele prezintd precursori, care sub aclirinea anumitor
factori se activeazd gi permit manifestarea formei active
a vitaminei. Structura lor chimicd este relativ simpld din
punctul de vedere al elementelor componente (-arbon,
hidrogen Ei oxigen).
D]r c,auza posibilitdlilor de stocare in organism qi a
riscului hipervitaminozei, in absenla tulburdiilor de'ab-
sorblie intestinali a grdsimiior se preferd calea de admi-
nistrare oral5. Din cadrul vitaminelor iiposolubile fac parte
cele notate cu inifialele A, D, E gi K.
Spre deosebire de vitaminele 1iposolubile, cele hidro-
solubile prezintd caracteristici particulare. Administrarea
lor trebuie ficuti zilnic, in doze mici qi repetate. Tn caz
contrar surplusul se elimini prin urind, organfmul. nc-
avind
""pu"iitut"u
dc a stoca aceste vibamine' Totu$j, in
situa{ia ft
""t"
se administteazd in exces, ele se {"po-
ziteazd. in cantitd{i mici, insuficiente insi pentt'r'r a
-asigura
o irtdependenld vitaminici pe o perioadd mai indelungati
de timp, a$a cum se intimpli in cazul celor liposoty!il-"'
Aqa se gi expiicd aparilia ielativ rapidi a scorbutului in
secolele'trecute la
^marinarii plecali de putin timp din
porturile maritime care, prin lipsa unei alimentalii bogate
in vitamina C, prezentau inci din primele sdptdrnini mani-
festdri grave a1e carenlei vitaminice.
Din aceste considerente, vitaminele hidrosolubile tre-
buie consumate zilnic prin folosirea unei alimentalii -echi-
iibrate. in general, ele nu prezinti precurSori, gisindu-se'
in formi activd in produsele nutritive'
-' S;;d";*"fit" ?e cele liposolubile, in afar6 de cartron'
hid;;;""-;i oxigen, in struitura lor mai intrd azot' sulf'
;;t"ft, cit Ei altJ elemente chimice' Din cadrul vitaminelor
friJrotof"Uile fac parte cele notate cu iniliaiele C' B qi P'
Pentru a inlelege implicaliile vitaminelor asupra stdrii
de sdndtate, in'cele ce urmeazd sint prezentate necesarul
fiziologic ,i]nt", sursele alimentare, factorii externi carq'
leinfluenleazSstabilitateabiologici,tulburdriledeclan-
pate de carenla sau excesul alimentar, indicaliile tera-
peutice.
VITAMTNA A
Este un compus liposolubil, semnalat pentru prima datd
in 1914 de citre MiCotlurn 9i Davis' Ea se gdseEte in
nutura sub formd activ5, cit qi ca provitamin[' In a]i-
mente au fost identificate cel' pulin zece varietili de pro-
vitamine (numite qi caroteni), dintre care cele mai irnpor-
tante peniru nutrilie la otn sint cele aLfa-, beta- qi
gamacirotenii. Ele se gSsesc in plante in concentralii para-
iele cu ale clorofilei. Cu cit culoarea ga1ben5, portocalie
sau verde a fructelor qi vegptalelor este mai intens6, cu
atit conlinutul in provitamind este rnai mare' CantitSli
30 31

importante de provitamind se gisesc in pAr{ile verzi ale
multor _vegetale (spanac, urzici, lobodd), piecum Ei in fruc-
tele gi
.legumele pigmentate (piersici,' ciise, cirege, fragi,
cdpguni, morcovi, ardei, roqii etc.).
Transformarea caroteniior in vitamind A ai:e loc la
nivelul , intestinului, sub acliunea stimulatoa.re a hormo-
nilor tiroidieni. Din beta-caroten se formeazd, 2 molecule
de vitamini A, in timp ce ciin ceilalli precursori rezultd
doar cite o singuri molecul5. Transformarea carotenilor
in v-itamina A depinde de sursa alimentard care-i proc0rd.
Asifel, iumdtate din carotenii vegetalelor verzi trec ,in
vitamind A, in timp ce numai un sfert din carotenii mor-
covilor sau cci afla{i in alte zarzavaturi din categoria
rdddcinoaselor sufcrl aceeagi transformare.
Vitamina A ca atarc se gdsc;tc doar in produsele de
origine_animal5 : lapte, unt, gdlbenuq de ou, ficat gi ulei de
pegte. Un aspect de care trebuie sd linem seama in prac_
ticd Ei care creeazi adesea confuzii este faptul ci modi_
ficarea culorii untului sau a margarinei nu ieflectd in nici
un fei confinutul in vitamina A.
Conlinutul alimentar in vitarnind
,losite mai des in alcdtuirea dietei
tabelul1.
Indiferent de produsele in care se gdseqte' vitamina A
este expusi procesului de degradare determinat de ac!i-
unea temperJturilor inalte, de prezen!,a oxigenului din aer,
a agenlilor oxidanli Ei a radialiilor ultraviolete' In timpul
dep"ozitarii alimentelor se poate produce degradarea pro-
priet5lilor biologice ale vitaminei. Daci atmosfera am-
Liant; este uscatd, distrugerea ei este 9i mai accentuatd'
-- ti"ttt"u protejarea antioxidativi a vitaminei A se fo-
losesc diveise substanle chimice (ex' propilogalat) Ei vita-
mina E. In felul acesta se reuEeEte' mai ales pentru pro-
dusele conservabile, pistrarea unei mai indelungate
p"rioua" a proprietili16r nutritive native ale alimentelor
iespective. (n"ira absorblia intestinalf, a vitaminei, aceasta
esti depoziiata in ficat, de unde este eliberatd tr-eptat in
.i"gul. "Concentrafia ei plasmaticd este dc 324 !r$ !"is, iar a
caritenului de 850 gP i)100. Sciderea nivelului sangvin al
vitaminei A reflecti fie s6ricirea rezervelor hepatice,
A a1 produselor
sint prezentate
fo-
in
unturd de peqte
ficat de vilel
ficat de vitd
pdtrunjel
caise uscate
moircov, spanac
ou, iapte pudri
cagcaval
andive
unt
gSlbenuq de ou
ficat de porc
brinzd cu smintin5
srnintini
ou integrai
roqii
piersici
fasole verde
mazire conservatd
iapte
prune
castravete, portocale
ciocolati lapte !
zmeurd
varz:a
mere, mure
cartofi
Tabelul L
Confinuful in vitarnind, A al unor alimente (u. i. la 100 g)
Adullii sdnbtoqi pot d'$;xizita cantititi de vitamind A
care le pot acoperi nevo46ltimp de un an' Copiii 9i tinerii
nu pot iu"" as6-enea-r6Yerve, m-oiiv.pentru care-sint -?1
nu pot lace asemenea r6zerve, rlluLrv Pt
susieptibiii Ia efectel4.taren{ei de vitamini A' Rezervele
hepatice scad rap!fl,S infec{ii. intoxica{ii sau stdri fcbrile'
Dupi ingestia gi digestia alimentard, carotenii netrans-
formali ln "vitamin[ A trec in torentui circulator care-i
distribuie diverselor {esuturi. Absorblia carotenilor de-
pitra" in foarte mare mesurd de modul de preparare a ali-
inentelor care-i procur6. Cele mai potrivite forme sint
ma.unlit"a inainlati qi fierberea, dboarece prin etre se
realizeazil distrugerea membranelor celtllare care ingre-
uneazd atit digestia cit 9i absorblia.
Actualmente se cunosc numeroqi factori care impiedic5
absorblia vitaminei A gi a carotenilor. Dintre aceqtia, cei
mai importanli sint : consumul excesiv de alcool, folo-
sirea coitizonului gi a medicamenteLor inrudite, consumul
mare de grdsimi vegetale etc. DupS absorb{ie, carotenii
rdmagi nelransformafi in vitamine sint depozitali de prefe-
rin{i in {esutul gras (de unde sint transportali, 1a nevoie,
in ficat gi transformali in vitamina A), iar vitamina A in
fie_- prezenla unui deficit de* mobilizare din stocurile
existente.
85 000
2? 000
19 200
18 000
7 430
6 000
4 500
4 000
3 600
3 330
3 210
2 700
2 000
1 250
1 140
1 100
880
700
540
41,5
350
200
183
130
100
90
40
DN
oz 3 -- Vitamino-mineralo-terapia
JJ

ficat, tesutul adipos, pldmini, r'inichi gi retinS. La aceste
rezerve vitaminice organismul apeleazd ori de cite ori
dportul prin alimentatie este insulicient.
Necesarul fiziologic in vitamini A depinde de starea
fiziologic5, virstd gi sex. Conform recomanddrilor Orga.ni-
zatiei Mondiale a Sdnbtdtii, accsta este de 750 pC retinol
(1 u.i.
- 0,3 pg retinol) pentru birlbati gi Ia femeile adulte.
In perioada sarcinii, nevoile cl't'sc lir 1 000 pg qi ta 1" 200
pg in timpul aldptdrii. Pentru copii, nccesarul exprimat in
echivalenli de retinol este de 4lt(l 1t.i^i sub 1 an, 300 ,ug lntre
1 qi 7 ani, 400 pgintre 7 qi 9 ani, l-175 |.sintre g gi 12 ani,
721a p.g intre 1"2 Ei 15 ani Ei ?b0 pg dupf, 1b ani.
Vitamina A indeplinegte numcroaso funclii in orga-
nism. Ea proffloveazd cregterea pi repararea lesuturilor
Lezate, menline supletea pielii, modeleazd secr.eliile grase
ale acesteia, protejeazd mucoasele contra factorilor agre-
sivi, reduce susceptibilitatea la infeclii (indeosebi pulmo-
nare). De asemenea, vitamina A ajutd Ia menlinerea elasti-
citelli lesuturilor rnoi, favorizind pdstrarea rnobilitdlii or-
ganelo-r dinamice (tubul digestiv, vezica urinard, biliard
etc.). In plus, ea stimuleazd secrelia sucurilor digestive
necesare degraddrii normale a principiilor nutritive. pe
de.alt6_parte, ea ajutd 1a consolidarea oaselor gi dinlilor,
detinind un rol decisiv in procesul de cregtere,-Vitamina
A ajuti totodatd la procesul de formare a singelui. Ea este
implicati qi in anumite procese legate de formarea hor-
monilor sexuali Ei a celor ce intervin in mobilizarea re-
surselor organismului in caz de stress. Ea stirnuleazl
spermatogeneza Ei dezvoltarea intrauterind a fitului. Acest
din urmd aspect s-ar datora favoriz5rii sintezei de hormoni
estrogeni. Cercetiri recente suslin efectul antitumoral al
vitaminei A, care este capabilS sd contracareze acliunea
agenlilor carcinogenetici. In acest sens, cercetdri recente
fdcute pe animale au demonstrat cd asigurarea un,r-ri su-
pliment de vitamind A sau de analogi sintetici ai acesteia
reduce semnificativ inciden{a cancerului indus de sub-
stanle chimice, radialii sau virusuri. Doud studii popu-
Ialionale efectuate in ultima vreme au ardtat ci riscui de
cancer este scdzut Ia indivizii cu nivel seric al vitaminei
A crescut. Se pare cd efectul protector anticanceros al
beta-carotenului cste superior 'celui aI vitaminei A ca
atare. in afara cclor menlionate' vitamina A deline un rol
esential in menlinerea vederii la intuneric.
Datoritd multiplclor implicalii asupra sinit5lii, vita-
mina A se dovede;te extrem de necesbri organismului.
Deficitutr ei creeazd perturbdri mai mult sau mai pu{in
evidente, in functie de severitatea hipovitaminozei.
Cauzele care duc 1a apaiilia caren{ei vitaminice sint :
aport alimentar insuficient, imposibilitatea de absorblie
sau depozitare ( a$a cum se constati in colitele cronice,
cirozd, obstrucfia cdilor biliare), incapacitatea de transfor-
mare a carotenilor in vitamind A (ca in diabetul zaharat Ei
insuficienla tiroidianS), consumul sau pierderea marcanti
a vitaminei din organism (pneumonii, hipertiroidism, scar-
latinS, afecliuni renale cronice etc.). Deficien{a de vitarnind
A se insolegte de modificdri, indeosebi in sfera cimpului
vizual;i a giobilor oculari. Cel mai evident semn este re-
prezentat de lipsa de adaptare a ochiului la vederea in
lumini crepusculard. In zonele recr.lnoscute prin carenla
cronici in vitamina A (ciin !5ri1e subdezvoltate) se pot
vedea copii care se poticnesc in arnurg sau nu sint capabili
sd-qi introdncd lingura in gurd cind incepe sd se intunece.
Un alt semn aL deficienlei iI reprezintd pierderea luciului
corneei, care poate ajunge rugoasS, uscatd si insensibilS la
atingere (xeroftalmie). La suprafald se pot observa rnici
eroziuni care pot evolua spre peniferie, facilitind chiar
- in
cazurile grave
-
expulzarea cristalinului. In general,
afecliunea nu este dureroasd, dar pacientul line ochii in-
chiqi, pentru a evita lumina. in stadiile tardive pot sd
apard manifestiri inflamatorii asemdn5toare celor din con-
junctivitd. Rezultanta final5 a acestor modificdri este o
cicatrice intinsi gi groasd, cu pdstrarea formei globului
ocular. lfneori, procesui de ulcerare a globuiui ocular
avanseaz5 rapid qi sever, afectind ambii ochi. Dac[ tra-
tamentutr nu este instituit inainte de atingerea stadir.rlui
avansat, survine orbirea"
Cazurile gral/e de xeroftalmie survin mai, ales 1a
sugar gi copilui mic. Deficienla este mai frecventd la
bdrbali deilt la femei, in special la grupele de virstd mai
mari. La copii in virsti de 1-5 ani, 600/0 din cazuri se
34
N*
35

gisesc Ia bdieti, iar dupd virsta de 10 ani proportia bo1-
navilor de sex masculin ajunge Ia 850/s.
in afara modificirilor oculare amintite se constatd
destul de frecvent opacifieri ale cristalinului gi ingustarea
cimpului vizual pentru albastru-gaiben.
Pe linga tulburdrile prezentate, hipovitaminoza A se
insoleqte de manifestdri cr-rtanate cc ct-rnstau in uscarea gi
ingrogarea pielii, scdderea secretiei sudorale, aparitia de
,,coquri" pe fafl Ei incbrunlirea precoce a p5ruiui. Acestora
Ii se asociaz:i Ei tulburdri digestive : pierderea luciului
mucoasei bucale, diminuarea receptdrii stirnulilor gustativi,
tulburbri in creEterea dinlilor, diaree, micEorarea secre-
tiei gastrice gi pierderea apetituiui. Carenta cronicS de
vitamind A dctermind de asemenea afectarea aparatului
urogenital ce constd in : usturimi la urinat, mic{iuni mai
frecvente, rcduccrea instinctului sexual, tulburdri in pro-
cesul dd reproducere.
Intrucit vitamina A deline un ro1 important in men-
{inerea integritdtii mermbranelor celulare Ei indeosebi a
globulelor roqii, caren.{a sa este responsabilS. de degradarea
hematiilor qi de instalarea anemiei. Totodati, perturbind
echilibrul biologic aI celulclor osoase, influenleazd dez-
voltarea normalS a scheletului si dinlilor. Duritatea
acestora este mult redusi fat5 de normal, ceea ce fa.
ciliteazd aparitia fracturilor spontane.
Terapia hipovitaminozei A trebuie sI urmdreascd, pe
de o parte, refacerea stocurilor fiziologice ale vitaminei
din organism, iar, pe de altd parte, repararea (adeseori
chirurgical5) leziunilor oculare ireversibile. Desigr.rr, cd
uitima situatie se impune numai in cazurj.le severe, de-
pigite din punctul de vedere al terapiei rnedicamentoase.
In general, insd, in practica clinicd se intilnesc forrne mai
ugoare care nu necesitd decit suplimentarea dieteticd
sau prin produse farmaceutice a deficitului vitaminic.
Sursele cele mai valoroase de vitamind A sint uqlgl,
gdlbenugul de ou, ficatui qi uleiul de peqte. Carotenii pot
fi asigurati din plantele verzi, legumele qi fructele colo-
rate. Tn unele zone geografice, ca Africa sau Asia, unde
alimentalia nu poate asigura aportul optim, este necesare

fortificarea alimentelor cu vitamini A. Acest lucru se
produce indeosebi cu lapteie ecremat gi margarina.
In ceea ce priveEte medicatia, dozele uzuale recornan-
date 1a adulli sint de 25 000-50 000 u.i' (2-4 drajeuri pe
zi, o capsui5 geiatinoasd sau 50-100 picaturi de solu{ie
oral6lz|). In hipovitaminozele severe se pot administra
zilnic, oral, pind la 100 000-200 000 u.i. de vitamind A,
asociindu-se in plus siptdminal, pe cale intramuscr.llar5,
cite 300 000 u.i. Pentru copii, dozele prescrise sint cu
rnult mai reduse. La sugari se dau pe cale ora15 2 000-
10 000 u.r.f zi (4-20 picdturi), in 1-3 prizc, timp de 10-15
zi.le. La recomandarea medicului, cura poate fi repelati
lunar, in cele 3-4 luni ale sezonulr'ri rece. Pentru coiriii
intre 2 9i 15 ani se dau 5 000-30 000 u'i./zi (10-60 pic6turi
in 2 prize). DacS condiliile impun administrarea intra-
muscuhrd, atunci pentru copiii sub 3 ani se recomandd
20 000-40 000 u.i. (L/2-7 fiole din solulia apoasd injecta-
bil5), la 1-4 sdptdmini (in total 2-3 injeclii). Solulia oral6 de
vitamin[ a (atit cea u]eioasf,, cit Ei cea apoasd) se poate da
in suc de fructe, compot etc. In general, este bine ca tra-
tamentul oral s5 fie luat in timpul sau dupd mese, intru-
cit coexistenja unei secre{ii biliare abundente faciLiteazd
absorblia produsului ingerat.
Dat fiind riscul tulburirii procesului de cregtere
f5tului prin doze prea mari, administrarea vitaminei
in cursul sarcinii se face numai cu avizul medicului.
Prin contrast cu hipovitaminoza A, supradozarea acestei
vitamine este mai rar intilnitS. Ea se produce cind consu-
mul este excesiv qi prelungit (peste 50 000 u.i. zilnic), fiind
administrat la persoane fdri deficiente. De o'r:icei, rnani-
festdrile hipervitaminozei apar dupd 6 luni de la ince-
putul tratamentului ;i constau in decalcifiere osoasd (cu
risc crescut pentru fracturi spontane), calcifieri osoase
anormale, uscarea pielii, mincdrimi difuze tegumentare,
rdrirea pirului, turnefaclii subcutanate dureroase, vomd,
diaree, dureri de cap, pierderea totald a proftei de mincare,
fisurarea buzelor, mdrirea de volum a ficatului gi splinei,
cregterea concentratiei sangvi.ne a liprdeior, scdderea
capacitdtii de regenerare a singelui.
f1
JU .tl

.Nu este
_
obligatorie prezcnf a tuturor manifestdrilor
amintite, botrnavul solicitind de r.cguld consultul *;ai;;i
doar_ pentru citeva
$i1trg acest..,u"(ex. : dureri A";#;
pierderea totaid a poftei de mincrrrc, cdderea pill* $.;;:
Cu clt sint rnai multe semne clinicc, cu atit mai mult se
intdregte diagnosticul hipervittrminozei A. n""o*ur"iu
supradozdrii sint mai frecventc la sugari, care pot pre-
zenta cregterea exagerati a dim.ns i unii-or
"iu"i"i"i,-"ai.J-
turi. frecvente, agitalie, insomnie. Lil copii se poate onr"r,ru
osrltcarea prematurd. a cartilajcior dc cregtere si instala_
rea deficituiui statqral
Un aspect particular al supradozlrii ii constituie pre_
zenla exceslrlui de provitamiirf A slru ii carotcnilor. EI
se
_intilnegte in special la copiii care consumir mari can_
titdli de rnorcovi sau tomate.
Hiperprovitaminoza A apare ia diabetici (prezintd in_
capacitatea transformdrii normale a provitaminei in vi-
taminS A), Ia cei crr insuficien{d tiroidiand qi
"" ""f"ri
ridicate ale grdsimilor sangvine. pielea capdtd in us"m"*
ne-a situatii o coloraJie gblbui-portocalie,
-ui ui".- p"
palme pi t51pi. Nivelul Jarotenuiui seric depdquEi" i"
aceste situatii 2b0,uS la 100 ml singe.
Toate efectele supradozdrii dirpu., mai repede sau
mai incet, prin s,primarea admin^istrdrii vitaminei A.
IJneori, prccesul de ievenire la normal necesitd rnai mulLe
luni- de zile, iar in cazurile. de aLterar.e a dezvoltirii sche_
letului osos, mocllficdrile pot fi ireversibitre. Este intere_
sant cd fenomenele de toxicitate pot fi prevenite in parte
prin administrarea vitaminei C.
- Datoriti insuqirilor sale
-
fiziologice, vitamina A i;i
gdsegte in practica,medicali rrrr-"urou"u intrebuinldri.
Prescrierea trebuie fdcutd numai de cdtre medici, datoritd
riscului hipervitaminozei sau subdozd"rii (ceea
""
i*pii"e
ineficienta
_terapiei). Ea este recomandatd in nume;;;r;
arecllunl. dinh.e car.e. selecfam pe cele nrai importante :
sarcini.qi lacta{ie, dificr,ritate de acomodare Ia
"ia"r", p"
intuneric, manifestiri ocuiare a1e hipovitaminozei .A',-r"l_
zalie de disconfort vizual creat de piezenla luminii, ;;;;"
(deosebit de eficace este dispersia ipoasdj, arsuri s.i pldgi
cutanate, ulcere cronice a1e gambei, friabilitate; ;r;_
geratd a pbruiui ;i unghiilor, prevenirea apariliei litiazei
renale (impiedica formarea nucleului generator al cal-
culozei), uscdciune marcatd a pieiii, rinofaringite (rndre;te
rezistenla iocalti la infeclii prin stimularea proCr-rcerii de
irnunoglokruline), prevenirea infeclii1or respiratorii, steri-
litate masculinl (asociatd vitaminei E imbuirit5leqte pro-
cesul de spermatogenezb), inflarna{ii ale lesuturilor moi,
procese de degenerescenld prematuri a canalului vaginatr
(menline suple{ea Ei elasticitatea acestuia), intirzieri de
cregtere ale copiilor, convalescen!5 dup5" boli infectioase
prelungite, reducerea capacitS.lii de receplionare a sti-
rnulilor ,auditivi, ameliorarea stdrii gcnerale in bolile neo-
plazice (in a.sociere cu doze de vitaminir C), boii pulr'ronare
ca emfizemul gi tuberculoza (men1;inc elasticitatea !es,pt-
tului pulmonar restant qi mdreqte capacitatea de apdrare
antiinfeclioasi) etc.
Prin implicaliile multiple pe carcr le are asupra stilrii
de sinitate, vitamina A se dovedeqte a fi o componentd
biologici de reald valoare terapeutic5' Folosirea ei in
bolile- carenliale sau asociati altor trata.mente in diverse
rnaladii se bucuri astizi de o largd intrebuinlare ?n prac-
tica medicald. S-a mers pin5 la producerea sinteticd a
unor substan{e inrudite cu vitamina A (retinoizi), a,ciror
fotrosire a cdpdtat o largd rispindire in bolile de piele, cit
Ei in oncologie. Pini in prezent au fost investigafi qi testati
peste 1 500 retinoizi'
COMPLEXUL VITAMINiC B
Aceast5 grupl de vitamine cuprinde mai multe su-b-
stanle, dintre care, unele au calitdli terapeutice deosebite :
vitamina 81, vitamina 82, vitamina 85, vitamina Bq, vi-
tamina Bs, vitamina Bs, inozitolul, vitamina Br5, gi vitamina
PP. Influenla lor asupra st5rii de sdnitate esie remarca-
Lrild, mai ales cind se asociazi mai multe reprezentante
din aceastd grupd.
Vitamina 81 . Este cunoscutd;i sub denumirea de
tiamini
- dupi cornpozilia sa chimicS. Ea se gdseEte in
canti.t5li apreciabile ln majoritatea alimentelor, lipsind
to
dO
39

dlojdie de l:olr: irs<':r1.ii
.f ripturd de pr-,re
$una[ t
mazire uscalii
fasole uscata
llini cir gi iu integi alr
inimd de vita
nuci
ficat de polc
alune
ou
l;r1;tr' 1;l iri inlt,gllrl
li<':r1, tlc v!1.ri
t'clpii
oaie, r;omn ploiispirt
slanini, cottet vitel
struguli^ prune
rnorcovi
conopidl, cartofi. prune
varzi, banane
spanac, portocale
piine all:5
practic numai din zahirul rafinat, uleiurile vegetale gi
grdsirnilc cle proveniente animala. In cereale, cantitdlile
cele rnai mari de vitamini se afle in coaja grbunlelor. De
asernenea, o concentratie mare de 81 se gdsegte in drojdia
de bere, in germenii boabelor de cereale (griu, porumb,
secarS, orez), legume (mazdre, fasole, Iinte, sfecld, ldptuci,
spanac), fructe (prune, struguri, nuci) $i carne (predomind
in creier). Continutul principalelor alimente utiiizate in
dieti sint redate in tabelui urmetor :
'IabeIuI 2
Con{inutul dc vit:rmini, 81 al aliimentelor (mgiL00 g produs}
tare cu vitamini 81. In stdri fiziologice particulare (sar-
cind, aldptare) se I'ecomandd circa 1,4 mg de tiamini la
fiecare 1 000 de calorii consumate zilnic.
Trebuie subliniat cd biodisponibilitatea vitaminei nu
este limitati numai de bariera intestinalS, ci Ei de a1!i fac-
tori. Astfel, preluct'iirea vitaminei 1a peste 100"C distrulge
un procent mare din aceasta. Totodata, unele microorga-
nisme din colon con{in enzime care scindeazA Si inactiveazi
vitamina 81 . Acelagi gen de enzime se gese$te gi in pe;-
tele ,proaspdt, crustacee, scoici
- aI cdror consum impune
prin urmare un supliment de tiamin6.
Sub aspectui stabilit5lii, vitamina 81 este distrusd de
expunerea Ia temperaturi ridicate gi de contactul cu oxi-
genul. Din aceste considerente, conservarea prelungitS. a
alimentelor fdri o protectie antioxidativi corespunzi-
toare duce Ia reducerea considerabild a rezervelor de vi-
taminS. 81 din produsele respective.
Aceasti vitamind indeplineqte numeroase funclii in
organismul uman. O parte dintre ele se suprapun gi se
intricd cu actiunile exercitate ;i de alte componente ale
complexului vitaminic B. Preferabil, pentru eficien{a
maximd, este ca ele sI se administreze impreund. Altfel se
poate ajunge la situa{ia ca intrebuintarea unei doze mai
mari dintr-una s5. nu aibe valoare terapeuticd considera-
bild sau s5 determine deficiente a1e altor vitamine din
complex.
Ca gi deficienla, excesul poate fi diunitor.
Vitamina 81 participd Ia producerea de energie, fiind o
componentd esenlia15 a enzimelor care intervin intr'-o anu-
mitd etapl a acestui proces. Fenomenul este legat de me-
tabolizarea glucidelor, a ceror ardere in scop energogen
impun in mod imperios existenla unor cantit[]i suficiente
de tiamin5; Excesul glucidic trebuie asociat cu un supli-
ment de vitamind 81, pentru a se putea face fald nevoilor
metabolice impuse de aportul alimentar curent.
In afara efectelor mentionate, vitamina intervine ,in
funclionarea normalS a sisternului nervos, fiind conside-
rat5. '_ alituri de celelalte componente ale complexului B
- ca factorii cei mai importanti pentru pdstrarea stirii
de sdnitate nervoas5. Ele intervin totodatd in menlinerea
tonusului musculaturii la nivelul tubului digestiv gi in
{,,1;
l,(14
0.i)(i
0,1i?
0,60
{.},56
0,54
0,48
0,43
A./-;J
0,3;
0,27
o,23
0,2t
0,18
0,15
0,13
0,10
0,09
0,08
0.07
intrucit disponibiiitiliie de procurare a vitaminei 81
sint foarte mari, organismul uman Ei-a limitat capacitatea
de absorblie a acesteia. Orice aport excesiv, degi foreaz,
trecerea barierei intestinale, este rapid eliminat prin urin5r.
Corpul omenesc nu este adaptat biologic ca sd fac6 stocuri
de tiaminS, decit pentru perioade foarte scurte de timp,
Depozitele existente nu insumeazl, mai mult de 25-30 mg,
dintre care jumdtate se gdsesc concentrate ln rnugchii sche-
letici, iar restul
-
in ficat, rinichi, cord Ei creier.
Nevoiie zilnice ale organismului sint apreciate 1a
0,7-1,0 mg/zi, iar recomanddrile ln cadrul unei diete echi-
librate prev5d un aport intre 1,0-1,5 mg/zi. Nevoi crescute
de tiamind au persoanele care depun o activitate museulard
intensi gi care au un consum mare de glucide ce trebuie
metabolizate. De asemenea, prezenta infectiilor, a stdrilor
diareice qi a stresului impun suplimentarea raiiei alirnen-
{1
+L)

pdstrarea norrnal5. qi buna funclionare a muLtor organe
sau lesuturi (ficat, ochi, pdr, piele).
Vitamina 81 este recunoscutd pentru actiunea sa anti-
nevriticd, motiv pentru care igi gisegte un loc deosebit in
cadrul terapiei medicale. Ea intervine, de asemenea, in
realizarea in cit rnai bune conditii a transmisiei nervoase
Ei in refacerea potentialuiui de actiune aI acesteia post-
stimulativ.
Deficitul de tiamind este singura alternativi patolo-
gici care se intilnegte in practica medicald. Excesul vita-
minic nu se poate produce in conditii obignuite, intrucit
orice supliment neutilizabil este eliminat urinar. Carenla
vitaminei 81 poate sd apard prin lipsi de aport alimentar,
tulburbri de absorbtie intestinalS, imposibilitatea !esutr-r.-
rilor de a capta ;i utiliza vitamina gi carenle tisulare
crescute. In acest fel apar o serie de manifestdri a cdror
intensitate depinde de deficitul tiaminic existent. Expli-
calia apariliei acestora se datoreazd acumulirii unor pro-
dugi intermediari proveniti din rnetabolismutr glucidelor,
care peste un anumit nivel devin toxici, lipsei furnizirii
de energie in cantitate suficienti, alterarea funcfionaliti{ii
sistemului nervos qi a masei musculare.
Cu cit carenla vitaminicS este mai sever5, cu atit gra-
vitatea formelor clinice este mai mare. In cazurile u$oare
bolnavul se plinge de crampe musculare, oboseali, depre-
sie nervoasd, iritabilitate, instabilitate emofionald, pier-
derea apetitului, constipalie, nevralgii, sldbiciune s,i greu-
tate in picioare, dureri de coP, insomnie, palpitalii,
accelerarea anormal5 a pulsului la eforturi moderate, ne-
siguran{i Ia mers, furnicdturi gi amorteli in membre}e in-
ferioare, tulklurdri in perceperea atingerilor ugoare, a va-
riet6li1or de temperaturS, a senzatiei vibratorii. Punind
bolnavul si stea ,,pe vine" qi rugindu-l sd revini in pi-
cioare, se constati c5 acest lucru se face cu mare dificul-
tate. De asemenea, se, constat[ o scddere evidentd a ten-
siunii arteriale in momentul in care pacientul se fidicd,
comparativ cu valorile presionale din pozilia culcat.
In condiliile in care deficitul tiaminic este sever, se
instaleazd boala denumiti beri-beri. Ea se intilnegte in
regiuniJ"e in care alimentalia de bazd este orezul decorti-
cat (in coaja grduntclui se gdsesc mari cantitdli de tiarninri,
care sint insd indepdrtate in cadrul procesului de prelu-
crare culinard).
Prima manifestare a rnaladiei o constituie instalarea
senzaliei de amorteald a picioarelor. Aceasta deterrnini
pacientul sd meargd din ce in ce mai pulin. Apar furni-
cituri, amorleii gi mincdrimi in membrele inferioare.
Muqchii devin sensibili qi durerogi. IJn semn precoce este
reprezentat de durerea trirovocatd prin presiune asupra
gambei. De asemenea, se constatd exagcrarea reflexelor
osteotendinoase, iar mai tirziu abolirca lor. Se constatd
frecvent diminuarea sensibilitSlii dureroase la nivelul
oaselor gambei care ulterior se extinde cuprinzind am-
bele membre inferioare, bralele, trunchiul, fala gi gitul.
In zonele de anestezie, perceperea sernzaliei de cald Ei
rece este diminuatS. Bolnavul prezin'td o stare de rdu
care se accentueazd progresiv, vdrsituri ;i tulburdri de
vedere, insolite de febrd, dezcirientare gi stare confuzio-
na1d, care pot progresa pind la comd si moarte. O parte
din pacienli prezintd tendinla d"e exagerare qi redare ire-
ald a evenimentelor trdite. Ei au o capacitate scdzutd de
a inv5la, inclusiv lucruri relativ ulsoare.
In afara manifestdrilor neuropsihice, bolnavii cu be::i-
beri prezinti tulburdri de naturd cardiovasculard. Frec-
vent, aceqtia acuzd paipita{ii sau dureri surde in regiunea
precordi,ald. Prin reducerea capacitAlii contractile a inimii
se instaleazd insuficienla cardiac5, care limiteazd _- ali,
turi de modificirile neurologice
-
deplasarea pacienl;ului.
Existd o formi acut5 cu manifestdri predominent car-
diovasculare a boiii beri-bei'i, in care alterarea forlei
contractile a inimii are la bazd in special leziuni ale cor-
du1ui. Chiar daci se administreazd tiamind in timp utii,
reducerea gradului de insuficien!5 cardiacd este doar par-
!ial5, ducind cu timpul
-
in cele mai multe cazriri
-
spre c evolulie ietald.
Caracteristicd pentru acesti bolnavi este senzalia per-
sistentS cle sufocare, palpita{iile deosebit de accentuaie
42 A2

Si geamitul particular produs prin atingerea corzilor vo-
cale ln cadrul bolii. Aceastd formS de maladie se intil-
neEte nu numai la cei a cdror atrimenta{ie de bazd este
orezul decorticat, clt gi la o parte din alcoolicii cronici, la
care se constati de aserhenea un deficit important in tia-
rnin5.
in fata manifestdrilor clinice amintite qi a anchetei
alimentare, posibilitatea identificdrii hipovitaminozei 81
este foarte mare. Diagnosticul de certitudine il pune m5-
surarea vitaminei 81 in singe sau in urin5, cit qi a acti-
vit5lii unei enzime de la nivelul globuleior roqii. Orice
cregtere a activit5{ii acesteia cu peste 150/6 dupd adaosul
de tiamini scmnificd prezenla unui deficit latent de vi-
tamini 81.
Tratamentul maladiei beri-beri implicd administrarea
a 50 mg de tiamind intramuscular, timp de 5-6 zile, dupd
care se continuii cu 10 mg/zi oral. Ea se poate asocia gi
eu celeialte vitamine din complexul B. Dupi inceperea
tratamentului pulsul revine la normal in 12 ore, iar re-
ducerea semnelor dc insuficientd cardiacd dupd 24-48 ore.
ln beri-beri infantil cslc suficient si se admiriistreze 5 mg
de tiamini pentru a se obline o amel"iorare remarcabil5 in
decurs de citeva ore.
In afara maladiei beri-beri, tratamentul cu tiamind se
utlizeazd in 230 de alte afecliuni. Dintre acestea men{io-
ndm nevritele (alcoolice, diabetice, carenliale etc.), arsurl
intinse (asigurd suportul energetic necesar refacerii ra-
pide a tesuturilor), hepatite cronice, cirozd (contribuie ia
refacerea partiali a metabolismului hepatic), alterarea
fnncfiei renale, diabet zaltarat (carenla de tiamind este de
LL-I201il, activitatea exagerat[ a funcliei tiroidiene, tul-
buriri psihice (restabileqte potenlialul biologic aI celu-
lelor nervoase), alcoolism (deficienta de tiamind este aso-
ciatd gi altor carente vitaminice din complexul B, fiind
intiiniti la aproape 38-80 din pacien{i), tratamente pre-
lungite cu antibiotice sau sulfamide (distrug flora micro-
biani intestinali capabild de a elabora o parte din nece-
sarul de tiamind), toxemia de sarcind.
Pentru adulti se pot da cite 3-6 comprimate pe zi (un
comprimat conline 10 mg de vitamini), fractionate cu me-
sele principale. Pcntru cei cu necesitdli mari ale vitaminci
81 asociate sau nn tulburiritror de absorblie intenstinalS. se
prescrie calea intramusculard in doze de 30-100 mg/zi
(fiolele con{in 10, 25 sau 100 mg de vitamini B1)'
Trebuie subliniat cf, administrarea de vitamin1 81 nu
este lipsiti de riscul apariliei unor accidente grave, dato-
rit[ inilierii unor fcnomene alergice. Acestea ap-ar de
obicei dupi administrdri repetate, mai ales injectabile Ei
tn special intravenos. ln ultirnul caz tulburdrile sint grave,
lmbricind tahloul unui qoc grav, ulleori cu consecinle
letale. Manifestirile uqoare apar de obicei la 30 de minute
qi constau in senzalia de mtncSrime, urticarie, 1ips5 de aer
etc. Se pare ci gravitatea accidentelor depinde in spe-
cial de calea de administrare qi in mai mic[ mdsuri de
doza datd.
Din aceste considerente, in terapia anumitor afectiuni,
daci nu este fortati administrarea de urgent6, se pre-
feri utilizarea alimentelor bogate in tiamind (drojdie de
bere, polen, germeni de griu etc.), a cdrei rezorbtie este
reglatd in funclie de necesitdlile organismului. in plus,
se evit6 pericolul reacliilor alergice, care sint mult mai
frecvente in cazul introducerii tiaminei pe cale intra-
musculari sau intravenoasd.
Prin prisma celor menfionate, vitamina B1 nu este
doar o simpli vitamini (in sensul banal a1 cuvintului),
ai ea atinge dimensiuni terapeutice deosebite, care re-
prezinti baza tratamentului a numeroase afectiuni in-
titrnite in patologia umani.
Vitamina 82. Este o componenti a complexului
vitaminic B. Ea este cunoscut[ gi sub numele de ribo-
flavini
-
denumire datoratb constituliei sale chirnice.
Este larg rdspinditi in produsele nutritive, atit in cele
de origine animal6, cit gi in cele de origine vegeta15.
Predomini in lapte, brinzd, rinichi, oud, carne, ficat, ini-
mi, drojdie de bere, cereale germinate, nuci, caise uscate,
castane, rnazdre verd€, spanac, salati verde, roqii. Car-
tofii, morcovii, cerealele gi fdina sint sirace in ribofla-
vini. In tabelul urmitor prezentim cantitdlile de ribo-
flavini existente in diverse alimente.
44 45

i
'i.-r:beiul J
Confinutul de vitamini 82 aI tliverselor alimcnte (nrg/100s)
Drojdie de bere
ficat de vitb
rinichi de vitd
carne de vitS
pilne integralS
soia, mazdre uscatS, varzS
gelbenu$ de ou
albug de ou
1 ou (50 B)
brinzi
lapte de vacd
Se pare cA o partc din vil,;rrninir lJ,, (tst,cl claborat6 la
nivelul florei inteslinalc, dirr t'ttt osl,r' itbr;orbiti in can-
titSli corespunzdtoarc. Practic, 500 rnl lirptc pc zi asiguri
'necesarul minim de vitamin5, dacii sc iau rnisuri de pre-
caulie contra lr,iminii (se poate pierde pini la 450/s din
continutul de riboflavinS.) Din acest motiv se recomandd
pdstrarea laptelui in cutii de carton sau in sticle brune.
De asemenea, pasteurizarea, evaporarea sau uscarea lap-
telui duc la pierderea a 10-20% din conlinutul ribo-
flavinic. Pdstrarea alirnentelor la trig provoacd reduceri.
moderate a'le rzitaminei B2 cu 150/s. Afumarea nu .qcade
concentralia acestei vitanaine din alimente. Datoritd hi-
drosolubiiitdlii sa1e, prin fierberea alimentelor este sus-
trasi o mare parte din vitamina 82.
Pentru satisfacerea nevoilor fiziologice ale organis-
rnului necesarul ziinic este raportat la consi;mul caloric
qi cantitatea de proteine din diet5" Fentru 1 000 de calorii
este nevoie de cel pulin 0,3 mg de riboflavind, cantitatea
optimi fiind insd de doud ori rrai mare. Necesarul se
rndregte in timpul cregterii, sarcinii (11,5 mg la 1000 ca-
lorii) 9i lactaliei (2 mg 1a 1 000 caiorii). in funcfie de
virst5., se apreciazd ca optim5 o cantitate de 0,6-1 ,2 mg/zi
la copilul de pini la L2 ani, de 1,5-1,8 rng/zi Ia adolescenti
qi de 1,8-2,0 mg/zi la adulti.
PS.trunsd in organism, riboflavina este inclusd in
componen{a mai multor enzime cu roluri majore in asi-
gurarea echilibrului trciologic celular. Frin inte,rrnediul
vitaminei 82 se inlcsnegte meca.nismul complex a1 respi-
naliei tisulare. Ribotltrvina intervine in etapele care fa-
ciliteazd eliberarca colci mili mari cantitdli de energie
nezultatd din ardcrcir glucozoi (aldturi de grdsimi repre-
zinti principalii furnizoli clc cnergie ai organismului).
Fali de etapelo pt'ct:r.rlr'nl,r-. care permit formarea doar
a 4 molecuie de Aifl' (irr:ic[ rrdcnozintrifosforic ._ forma
de depozitare a cncn;ici llr nivclul celular
- care acumu-
Leazl. B 000 calorii), in cti.rpclt: in care intervine ribofla-
vina (alituri de altc corttponcntc b,ioioglce) se produc 34
de molecule de ATP. I)irr rr<:r's;t,e considerente, vitamina
82 este consideratl ca o componenti vitald a existenlei
umane, a cirei reducere sau absenld se insolegte de grave
tulburiri a1e stirii de sdnitatc.
, Spre deosebire de vitaminr 81, Care faciliteazi degra-
d.area glucozei in una din etapele premergdtoare intrdrii
in acliune a riboflavinei iniliind producerea a 2 molecule
de ATP, vitamina 82 permite realizarea unui cuantum
energetic de L7 ori mai mare. Cu toate acestea, oblinerea
unei asemenea performanle nu ar fi posibild firi ini-
{ierea degraddrii glucozei sub acliunea tiaminei.
Riboflavina se dovedegte, de asemenea, necesard in
procesul de sintezd a1 proteinelor, care reprezinti sub-
stratul biologic al sintezei membranelor celulare enzi-
rnelor, hormonilor, structurilor implicate in formarea Ei
activitatea maselor musculare, a lesuturilo)r de sustinere
etc. FaciliteazS. totodat5 transformarea unui aminoacid
numit triptofan in vitamina PP, esenliald in prevenirea
qi terapia pelagrei. Intervine in acelaEi tirnp in transfor-
marea acidului folic (vitamina Be) in coenzimele sale.
Se apreciazd c5, riboflavina deline un rol important in
sinteza moleculelor de hemoglobinal (transportd gazele
respiraliei
- oxigenul gi bioxidul de carbon
-
Ia ni-
velui globulelor rogii, participind 1a introducerea fieru-
Iui in acestea. De asemenea, independent de actiunea
vitaminei A, ea intervine in mecanisn'lele care permit
mentinerea vederii.
Pe lingi acliunile amintite, vitamina 82 este angre-
natd in degradarea grdsimilor, sinteza glicogenului
(forma de depozit a glucozei la nivel hepatic) gi in pro-
ducerea hormonilor suprarenalieni (intervin in modelarea
46
47

tensiunii arteriale, adaptarea rapidd 1a condi{iile stre-
sante din mediul arnbiant, mentinerea concentratiei glu-
cozei sangvine -- suportul principai al arderiior rapide
'cu scop energetic
-
in lirnite fiziologici., eliberarea gri-
similor din depozite pentru asigurarea unt'i ener-gogeneze
pe perioade indelungate de efort etc.).
Prin complexitatea actiunilor salc str'lns legate de
mecanisme cu ro1 fundamental in bt.rnir c'lesfisurare a
reactiilor fiziologice, riboflavina se dovedc-.qte o vitamind
cu importanti deosebitd pentru menfint'r'ca qi consolidarea
stirii de slnirtate. Deficienfa ei art' r'r'Jrcrcusiuni variate
asupra organismului. Carenta ribol'lrrvinicd se intilne;te
Ia om in condi{iilc cxtlcm dct vurirr(,t' : ;rl<:oolism, consumul
unei alimentatii sirrir<:r' in vitlrrnintr ll,, hrdnirea artifi-
ciald timp indclungat cu di<'l,rr ncimbogii{i{.<' vilaminic. se-
lectarea arbitrarii a ra{,ici alirncntarc in luncfie de ma-
nifestirile unor tulburlri digestive, administrarea de
ratii restrictive in tratamentul anurnitor boli (boald u1-
ceroasd, diabet zaharat etc.). Deficitul este mai evident
in cursul perioadelor de stres fiziologic (perioadetre de
cregtere rapida din cursul copildriei, sarcinS.,gi aldptare),
in boli cronice (tuberculozd pulmonarS, insuficien{d car-
diaci cronici congestiv5, maladia neoplazic5, afecliuni
prelungite ale tubului digestiv, scurtcircuitdri operatorii
ale tractului gastrointestinal, ciroz6. hepatici
-
proba-
bil, datoritd unei utilizdri neadecvate gi/sau unui aport
alimentar neadecvat secundar sciderii apetituiui).
Hipovitaminoza B2 este exceplional izolatd, ea fiind
insotitd de reguld de manifestiri carenliale ale vitami-
nelor B1 pi PP, la care se adaugd adesea o nutrifie pro-
teici deficitard. Manifestdriie carentei riboflavinice sint
diverse. Ele apar in urma afectdrii pielii, mucoaselor,
sist_emului nervos, capacitdlii de apirare a organisrnului
qi de formare a singelui. Cele dintii semne ale hipovita-
minozei B2 sint aparitia durerii qi a senzaliei de arsurd
]a nivelul buzelor, gurii qi limbii. La acestea se adaugd,
din cind in cind, tulburdri vizuale ca intoleranla andr-
ma15 a luminii, ldcr:imarea, senzatia de mincdrime gi ar-
surd a globilol oculari, sedderea acuititii vizuale. pe mA-
sur5. ce carenta vitaminici devine mai evidentd, se adauai
qi alte tuiburdri ale echilibrului sangvin al individului.
La nivelul pielii pi mucoaselor se constatd fisurarea
;i lrGtut""
"o*i*rtiiot
bucale (se pot extinde pe o lun-
gime de 1 cm sau mii mult), inroqirea limbii' usciciunea
B;;4"; pi crdparea acestori, inrorsirea Ei acoperirea -cu
dopuri scboreice u iott!"ito" nazolabiale' a al'ipilor lapulgi'
*tii"i"i, vulvei. fift"ti"t pot fi inleresate' in -ultimeje
;;;;i; ;i zonele ualuc""1e ale coapselor' pielea devenind
asor6 si zemuindA. O p"ttu din acoste modificbri sint da-
;i;; a"ti"i""t"i locaie a respira[iei tesuturilor care an-
treneaz|. in mod secundar o^vascularizalie compensato-
rie.
La nivelul globiior oculari se constate aparilia con-
j"";i"ii;i;-pioTit"tut"a relelei de
-vase'
capilare a cor-
'neei, lacrirrrir"", congestionarea plc.oapelo-r Ei
^
aderarea
"tt"'4"
alta datoritd
"prezenlei uhui exudat viscos etc'
Se constatd accentuare'a durerilor clclrlare Ei a intoleran-
iei la lumin6.
ln afara tulburirilor menlionartc' hipovitaminoza .82
se insoleqte de aparilia ant'm.ir:i. plin ,lipsa
unui^,It:l?:
stimulaioi al gen-ezei lormdrii de globule ro9rl $r- prtn
i"'rp""iUffitaiea-fixirii fierului in iadrul hemoglobinei'
#;;t; ribotlavinici se face respons,abil5 Ei de .1p.-uoiti*
unor manifestSri de natura neuropsihicd, ca st6rile'.de
emotivitate
"r"r"rrte,
apatia, tremurdturile' ametelile'
t-ntU.tiatitu de echilibru etc' Ele sint cu atit mai accen-
i""t"
"" "ft
gradul de hipovitaminozi este mai marcat'
Pe lingd aspectele menlionate,. carenfa, rifof.1vi11a
produce tiSdet"a rezislenlei organismului Ia unele suo-
il;i; toxice sau rnedicamentel De asemenea' induce
oprirea Iactogenezei la lduze, creeazd dificultali Ia uri-
n'ur!, t"tU"raii de cregtere' digestive Ei sexuale'
Diagnosticul de hipovitaminozS' 82 se pune pe
-baza
semnel6r chnice desciise asociatb unei carente urinare
mai mic6 de 50 Ltg pe zi de riboflavind'
Toate manifestdritre menlionate dispar daci se includ
in ralia alimentari suplimente de produse bogate i" -yi
ta4ina 82 sau pt"p"tit" farmaceutice conlinind ribofla--
"i.ti.
Leziunile^ pioduse de car:enli se rezolvd rapid'
,rirrd""ur"" complete necesitind de la citeva zTIe la citeva
tJptat"t-. Prevenirea instaldrii deficitului riboflavinic
48 49

Mogos Viorel - Vitamino mineralo terapia

Mogos Viorel - Vitamino mineralo terapia

Recommended

Recommended

More Related Content

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Mogos Viorel - Vitamino mineralo terapia