curs-sinteza-mass-medi-si-societate

Madalina Botan - Mass media si societatea
CURS SINTEZA
Mass-media si societatea

Structura cursului
I. Paradigma efectelor puternice
II. Paradigma efectelor limitate
III. Revenirea la efectele puternice
1. Spirala tacerii
2. Agenda-setting

I. Paradigma efectelor puternice
Primele cercetari dedicate media

Glonțul magic
• Prima încercare de a oferi o viziune unitară, o interpretare coerentă a
impactului mass media.
• Expresia glontul magic sugereaza că media au un efect nediferentiat
asupra indivizilor atomizați. Principalele postulate ale teoriei sunt:
1. Membrii societății de masă duc vieți izolate și nu împărtășesc un set
comun de norme, valori și credințe.
2. Oamenii sunt înzestrați cu un set uniform de instincte care le
ghidează modalitățile de răspuns la stimulii din lumea înconjurătoare.
3. Mesajele media pot fi concepute ca gloante simbolice care lovesc
audientele, iar efectele asupra gândirii sunt directe, imediate,
uniforme și puternice. Mesajul media nu este filtrat de către individ,
acesta reacționează ca la o injecție, mecanic.

Atotputernicia media
• Ideea că membrii societății sunt izolați din punct de vedere social și
psihologic (studiile Fondului Payne, studiile lui Hadley Cantril, fluxul
comunicării în doua trepte)
• Efectele imediate au fost treptat înlocuite cu efecte pe termen lung,
cum ar fi socializarea indivizilor (Teoria dependenței).
• Media nu au influențe imediate, ci joacă un rol în construirea
semnificațiilor (Teoria cultivării).
• Media nu ne impun ce să gandim, dar ne pot influența să ne gandim la
ceva anume (Teoria agenda-setting).

Invazia de pe Marte
Pe 30 octombrie 1938 se difuza o adaptare radiofonică a Războiului
Lumilor, în care H. G. Wells descria o invazie pe pământ a
marțienilor, Orson Welles interpreta rolul principal.
• Cercetările ulterioare au urmărit să identifice condițiile psihologice și
contextul general care au permis răspândirea rapidă a panicii.
• Prima analiză a comportamentului de panică indus de un mijloc de
comunicare în masă.
• Acest caz atipic relevă anumite trăsături tipice ale audienței de radio
și, în general, ale societății americane interbelice.

Context
1. Extinderea și popularitatea radioului.
2. Starea care domnea în societatea americana după o serioasă
depresiune economică era una de nesiguranță, teamă,
vulnerabilitate.
3. Contextul internațional amplifica acest climat de incertitudine.

De ce și cum s-a răspândit panica
Hadley Cantril, Hazel Gaudet, Herta Herzog, Invazia de pe Marte
• 28% dintre cei intervievați au crezut că era vorba de relatarea unor
fapte reale, iar dintre acești 70% au fost speriați de cele relatate (1,2
milioane).
• Unii ascultători au intrat pe recepție după ce anunțul cu privire la
caracterul de adaptare fusese făcut.
• Radioul era mijlocul cel mai important de difuzare a știrilor,
majoritatea manifestau o mare încredere în radio ca sursă de
informație.

Explicații
• Mulți dintre ascultători se aflau deja în posesia unor anumite scheme
mentale, contexte de interpretare în care să plaseze noul stimul:
persoane religioase, persoane aflat sub influența WWI, pentru care
invazia din partea germanilor, a japonezilor sau a marțienilor era
posibilă.
• Unii ascultători aveau scheme mentale vagi, mai puțin structurate,
astfel încât capacitatea acestora de a interpreta/ înțelege ce se întâmplă
era mai redusă, iar anxietatea mai pronunțată.
• Există o abilitate critică, ascultătorii care o dețineau au fost în stare să
evalueze credibilitatea relatării prin informație cu informațiile
generale pe care le posedau.

PROPAGANDĂ vs. PERSUASIUNE

Propaganda
• Între cele două războaie mondiale, propaganda era considerată extrem
de eficientă, iar capacitatea de rezistență la mesaje foarte redusă.
• Comisia pentru Informare Public (Creel Commission) a fost înființată
cu scopul de a susține propaganda în interiorul și exteriorul SUA:
 75 milioane flyere cu informații despre obiectivele de război ale SUA,
 75.000 ”4-minute men”, 750 000 de discursuri patriotice,
 Folosirea filmelor pentru a ”vinde publicului american imaginea
războiului”.

Propaganda
1927, H. Lasswell
• Propaganda = ”controlul opiniei prin intermediul simbolurilor
semnificative sau, pentru a fi mai exacți, prin intermediul
povestirilor, zvonurilor, știrilor, imaginilor și a altor forme de
comunicare socială”
• Propaganda nu este ”inerent bună sau rea”; acest lucru depinde de
punctele de vedere, de mesajele pe care le promovează, de
caracterul adevărat sau fals, partizan al acestora.

H. Lasswell
• Propaganda și persuasiunea reprezintă tipuri de comunicare orientate
către un scop, acela de a schimba atitudinea unui grup, comunități, etc.
Exisă însă diferențe semnificative:
 Persuasiunea are loc mai ales în cadrul comunicării interpersonale,
față în față. Chiar când are loc prin intermediul mass media și vizează
grupuri mai mari, nu face decât să furnizeze argumente pentru
discuțiile personale.
 Propaganda este unidirecțională, persuasiunea este interactivă.
Persuasiunea implică un feedback puternic și constant, altfel nu se
poate realiza.
Lasswell consideră propaganda ”un act de persuasiune la nivel de masă”.

Tehnicile de propaganda
1939, Institutul de Analiză a Propagandei, The Fine Art of Propaganda:
1. Etichetarea.
2. ”Generalități sclipitoare”
3. Transferul
4. Mărturiile
5. Recursul la oameni obișnuiți
6. Selectarea părtinitoare
7. Trenul victoriei (Bandwagon)

Etichetarea
Metoda prin care unei idei i se pune o etichetă negativă
pentru a-l face pe receptor să respingă, să condamne ideea
fără a mai da atenție eventualelor argumente care o susțin.
• Prin folosirea acestei metode se urmărește distragerea
atenției de la anumite probleme sensibile și discreditarea
persoanei care este purtătoarea ideii respective. Ex. „War
on Terror”.

Generalități sclipitoare
Asocierea unei idei, unei acțiuni, unui produs cu un cuvânt
care prezintă o încărcătură morală sau emoțională
deosebită, pentru a-l face pe receptor să le accepte
necondiționat, fără a mai examina alte dovezi sau
argumente.

Transferul
Tehnica prin care autoritatea, prestigiul unei idei larg
acceptate, a unei persoane respectate sunt transferate
asupra altei idei sau persoane, pentru ca acestea din urmă
să fie mai ușor acceptate.

Mărturiile
Tehnica prin care o persoană îndrăgită, respectată sau,
dimpotrivă, contestată este invitată să susțină o idee, o
propunere ca fiind bună sau rea.

Recursul la oameni obișnuiți
Comunicatorul vrea sa-l convingă pe cel căruia i se
adresează că ideile sale sunt bune deoarece sunt
împărtășite, agreate de oameni obișnuiți (candidatul este
filmat în posturi obișnuite, în mijlocul familiei, între
vecini, dând mâna cu muncitorii de la o fabrică, etc.).

Selectarea părtinitoare
Implică selectarea și folosirea unor anumite fapte sau
argumente, mai precis, doar a celora care susțin sau,
dimpotrivă, discreditează o idee, un program, o persoană,
un produs.
Argumentele sau faptele selectate pot fi adevărate sau
false, dar se consideră că eficiența este mai mare în cazul
în care dovezile sunt adevărate.

Trenul victoriei
Toată lumea, mai precis toți cei din grupul din care facem
noi parte, fac acest lucru: trebuie să prinzi și tu acest tren,
adică să te alături mulțimii.

Eforturi de război
• La câteva săptămâni după atacul de la Pearl Harbour (1941),
americanii s-au oferit cu entuziasm să lupte; după câtva timp
entuziasmul începe să scadă.
• Pentru mobilizarea soldaților, armata a făcut apel la specialiști din
diverse domenii. S-a ajuns la concluzia că o serie de filme care să-i
convingă pe soldați de justețea acțiunilor SUA ar fi metoda cea mai
rapidă și mai eficientă pentru mobilizarea și motivarea combatanților.
• Regizorul Frank Capra realizează o serie de șapte documentare,
intitulată Why We Fight. Capra și-a propus să contracareze mesajele
propagandistice ale filmului pronazist regizat de Leni Riefenstahl,
Triumph des Willens.

Tradiția empirică
• Unul dintre cei mai importanți
cercetători a fost Carl Hovland de la
Universitatea Yale care a coordonat
experimente destinate sa testeze
diversele variabile care intervin în
procesul comunicării.
• Principalul subiect de interes era
persuasiunea.
• Multe dintre principiile pe care le-a
stabilit sunt acceptate și în prezent,
fiind intens folosite de stuff-urile de
campanie, specialiști PR și
advertising.

Efectele limitate ale filmului
• Eficiența seriei Why We Fight a fost verificată prin metode științifice
de echipa coordonată de Carl Hovland.
• Rezultatele cercetărilor pot fi sintetizate astfel:
 Filmul a avut efecte semnificative în ceea ce privește acumularea
de cunoștiințe și informații (efect puternic); s-au înregistrat
diferențe clare între grupul experimental și grupul de control.
 Efectele filmului asupra orientării opiniei au fost însemnate, însă
diferențele dintre cele două grupuri nu au mai fost atît de evidente
(efect moderat).
 Efectele filmului în direcția îmbunătățirii atitudinii față de forțele
aliate au fost și mai slabe (efect minor).
 Filmul s-a dovedit a nu avea niciun efect asupra îmbunătățirii
moralului și a motivației de a lupta.

De ce?
 Motivația este un fenomen complex, influențat de familie, de
mediul social, de teama de moarte sau de a fi rănit.
 Orientarea opiniei, a motivației depinde de un mix de factori în
care intră profilul personal al fiecărui subiect, valorile, credințele.
 Totuși, majoritatea a declarat că filmele oferă o imagine verididică a
ce se întâmplă – 65%; un procent foarte mic a declarat că faptele aveau
puternică încărcătură partizană.
 Subiecții nu au perceput filmele drept propagandistice, astfel încât
eșecul filmului în a ridica moralul nu se poate explica printr-o
eventuală rezistență la propagandă.

Programul universității Yale cu privire la
comunicare și schimbarea atitudinii
Premise teoretice:
• Autorii cercetării susțin că schimbarea opiniei este una dintre cauzele
schimbării de atitudine.
• Analiza apartenenței la grup și a cazurilor în care mesajele intră în
contradicție cu normele grupului. Cu cât o persoană se simte mai
legată de grupul căreia îi aparține, cu atât se va conforma opiniei
majorității.
• O atitudine sau o opinie persistă atâta timp cât individul nu este supus
unei noi expriențe de învățare.

Perimetrul de acceptare
• Distanța dintre poziția receptorului față de o problemă și poziția
susținută de comunicator reprezintă un factor important.
• Poziția receptorului se compune dintr-o serie de poziții pe care acesta le
consideră acceptabile – perimetru de acceptare - și unele pe care le
respinge – perimetrul de respingere.
• Pentru a sparge perimetrul de respingere, comunicatorul are
posibilitatea:
 De a prezenta o poziție care diferă aproape insesizabil de poziția
receptorului, aflată, deci, la limita perimetrului de respingere.
 De a prezenta o poziție mai radicală decât cea a receptorului,
astfel încât diferența dintre poziția avută în vedere de
comunicator și cea a receptorului să pară mai mică.

Propaganda
• Studiile despre propagandă vor cunoaște un declin evident, mai ales
ca urmare a trecerii de la un model unidirecțional al comunicării la
unul interactiv.
• Există două principale motive:
• Cercetarea efectelor media (Hovland, Lazarsfeld) apelează la
metode experimentale și nu la analiza de conținut.
• Analiza propagandei nu a beneficiat de o teorie coerentă, situație
explicabilă într-o anumită măsură prin diversitatea disciplinelor
sociale (sociologie, psihologie, științe politice) din care se inspiră.

Modelul răspunsului cognitiv
Sfârșitul anilor ˊ70, Anthony Greenwald.
• Individul caută să lege conținutul unui nou mesaj de sentimentele și
credințele preexistente = răspuns cognitiv.
• Eficiența unui mesaj persuasiv nu depinde de gradul de memorare a
acestuia, ci de gradul de acceptare.
• Destinatarul este un procesor activ de informație, iar efortul de
persuasiune începe cand receptorul generează argumente în favoarea
celor prezentate.

Jean-Noël Kapferer
Căile persuasiunii
1. Captarea atenției receptorului
2. Înțelegerea mesajului (prag minim de înțelegere)
3. Grad de memorare
4. Acceptare
Două faze de decodare a mesajului
a) După ce a fost decodat din punctul de vedere al intelegerii,
b) mesajul trebuie decodificat din punctul de vedere al acceptării sau
refuzului.

Jean-Noël Kapferer
Două interpretări
A. Una clasică, pe linia lui Hovland și a colaboratorilor, conform
căreia persuasiunea depinde de informația furnizată în mesaj și de
buna receptare de către receptori. Aceasta este asimilată unui proces
de învățare: există o relație pozitivă între nivelul de informație
însușită și persuasiune.
B. Interpretări recente care infirmă această relație directă.
C. Sursele cele mai credibile produc mai multă acceptare decât sursele
neutre, dar mai puțină memorare a mesajului,
D. Învățarea mesajului nu este o condiție suficientă a acceptării.

Noul model al persuasiunii
A. Conținutul răspunsurilor cognitive determină rezultatul procesului
de persuasiune și nu conținutul mesajului.
B. Între memorarea unui mesaj și acceptare nu există nicio corelație
semnificativă.
A. Atunci când primește un mesaj opus părerilor sale, un subiect va fi motivat
să contraargumenteze. În urma efortului cognitiv de argumentare, el va
memora punctele din mesaj opuse propriilor convingeri. Rezultatul va fi un
mai mare efort de memorare, dar nu unul de persuasiune.
B. Memorarea are loc în procesul dialogării cu mesajul. În cercetările
despre publicitate, au existat cazuri când intervievații au manifestat o
atitudine pozitivă față de un produs, menționând argumente care nu existau
în mesajul publicitar.

Concluzii
• Acest model conferă o mai mare importanță receptorului, în raport cu
sursa și chiar cu mesajul.
• Persuasiunea este autopersuasiune.
• Reabilitatea ideii audienței active, marcate de propriile credințe și
valori.
• Mesajul și, în general, acțiunea de persuasiune vin pe fondul unei
realități date. Demersul de convingere trebuie să pornească de la
această realitate.
• Mesajul poate câștiga doar dacă va fi dozat în timp și va încerca să se
insereze în compexa realitate pshiologică a fiecărui individ, sfârșind
prin a o modifica.

II. Tradiția empirică
Paradigma efectelor limitate

Efecte limitate
• Paul Lazarsfeld a contribuit la
dezvoltarea metodelor empirice în
științele sociale în timpul activității sale
de la Columbia Bureau of Applied Social
Research.
• Cel mai faimos dintre studiile sale a fost
cel despre comportamentele de vot pe
care l-a întreprins în anii ˊ40 și care a stat
la baza dezvoltării Modelului
comunicării în două trepte.
• Acesta a inaugurat Paradigma efectelor
limitate.

Fluxul comunicării î n doua trepte
• Ipoteza fluxului comunicării î n doua trepte a fost introdusă de Paul
Lazarsfeld, Bernard Berelson și Hazel Gaudet î n lucrarea The
People's Choice, un studiu din 1944 axat pe procesul de luare a
deciziilor î n timpul unei campanii prezidențiale.
• Î nainte de acest studiu, teoria ”injecției hipodermice” susținea că
mass media au un efect puternic, direct și imediat asupra audienței.
• Lazarsfeld și echipa au vrut să vadă dacă această abordare, conform
căreia mass media ar afecta deciziile de vot, constituia un model de
comunicare valid.

Fluxul comunicării î n 2 trepte
Ce urmărea Lazarsfeld?
• Să identifice factorii care determină opțiunea alegătorilor, nu doar
evoluția acesteia în timp, ci și motivele și împrejurările schimbărilor
de opinie la un anumit moment al campaniei. Adică, procesul
cristalizării opțiunilor de vot în timp.

”Turnover” = măsurarea schimbărilor ce survin în intențiile, așteptările și
comportamentul persoanelor.
Dacă acesta este mare, se poate deduce că opinia sau comportamentul
sunt instabile, dacă schimbările sunt mici, avem de-a face cu atitudini
constante.
Atitudinile politice sunt de o stabilitate remarcabila.
- Poziția socială.
- Gradul de interes.
- Controlul exercitat de grup.

Index of Political Predisposition
IPP = un gen de ”zestre” socială, psihologică și culturală cu care oamenii
vin în campanie.
Votul este influențat de mai multe variabile:
1. Statutul socio-economic
2. Afilierea religioasă
3. Rezidența
În plan politic, o persoană exprimă ceea ce este ea, de fapt, în viața
socială (background existențial).

Concluzii
Votul este în mod esențial o experiență de grup.
A. Există șanse foarte mari ca oamenii care muncesc sau trăiesc
împreună sau care își petrec timpul liber împreună să voteze aceiași
candidați (omogenitate politică)
B. Pe măsură ce campania se derulează, ea induce un proces de
omogenizare crescândă în intențiile de vot ale membrilor grupului.
C. Tendința către omogenizare contribuie la menținerea stabilității
politice a grupurilor, aceasta fiind o formă de securitate personală.

Mecanisme de grup
Grupul dezvoltă atitudini comune prin intermediul a două tipuri de
mecanisme.
1. Existența și activitatea liderilor de opinie.
Prima funcție a liderilor de opinie este aceea de mediere între mass
media și ceilalți membrii ai grupului (two-step flow of
communication).
1. Apariția sau cristalizarea opiniei.
Viața de grup este un sistem de interacțiuni, consolidează opiniile
puternice, iar pe cele slabe sau vagi caută să le transforme în opinii
aflate în acord cu valorile grupului.

Prima treapta a
comunicării sociale
este dinspre sursa de
comunicare către grup.
Liderii de grup preiau
și transmit informația
în cadrul grupului,
aceasta este a doua
treapta în fluxul
comunicării.

Concluzii
• În pofida unor critici ulterioare, studiul The People's Choice este
considerat unul dintre cele mai proeminente din cercetarea dedicată
comunicării de masă.
• Criticile se leagă de simplificarea fluxului comunicării. Procesul de
influență se presupune că este mai complex decât un singur grup de
lideri de opinie care urmăresc mass media și apoi împărtășesc opiniile
unui grup de adepți pasivi.
• Este mai adecvată astfel descrierea unui flux al comunicării în etape
multiple, în loc de un proces în doar două etape.

Multi-step flow of communication
Fluxul de mesaje ajunge de la media la liderii de opinie și de la liderii de
opinie la persoanele mai puțin interesate (ipoteza inițială), dar și direct, de
la media la persoanele care nu intră în conversații politice.

III. Revirimentul efectelor puternice
1. Spirala tăcerii

Spirala tăcerii
Elisabeth Noelle Neumann, The Spiral
of Silence. Public Opinion. Our Social
Skin, 1984
• Opinia publică este un organ sensibil al
corpului social.
• Crează coeziune socială, însă este și o
forță de presiune care îi face pe indivizi
să se conformeze regulilor și tradițiilor.

Spirala tăcerii
1. Opinia publică se formează pe baza observării și evaluării de către
indivizi a mediului social; oamenii sunt înzestrați cu o abilitate
specială de a percepe climatul opiniei, de a simți care opinie devine
majoritară și care minoritară.
2. Reacțiile la climatul opiniei modelează comportamentul, ducand fie
la o mai mare încredere în a vorbi și a te exprima public, fie,
dimpotrivă, la tăcere.
3. Oamenii care împărtășesc punctul de vedere dominant (prezentat de
media) îl susțin public, în timp ce alții, care au o opinie diferită,
păstrează tăcerea de teama de a nu fi izolați, sancționați public.
Media – în special televiziunea – accelerează formarea spiralei
tăcerii.

Spirala tăcerii
•Spirala tăcerii este procesul care crează și difuzează opinia publică.
•Spirala tăcerii este o reacție la exprimarea deschisă a aprobării sau
dezaprobării. Opinia publică are prerogativele unui adevărat ”tribunal”.

Efectele media asupra opiniei publice
1. Media atrag atenția asupra a ceea ce este important, asupra a ceea
ce trebuie/merită discutat (opinii legitime).
2. Media influențează percepția individului cu privire la ceea ce poate
fi spus public fără să existe pericolul sancțiunii colective, al izolării.

Teama de izolare pune în mișcare fenomenul
spiralei tăcerii.

Conformismul și spirala tăcerii
Solomon Asch, anii ˊ50,
experimentul celor 3 linii.
• Inclusiv pentru probleme care
nu reprezintă o miză deosebită,
cei mai mulți dintre oameni se
alătură opiniei majoritare, chiar
dacă nu au nicio îndoială că
aceasta este falsă.
• La baza comportamentului
imitativ NU se află un proces de
învățare.

Spirala tăcerii nu este un fenomen exlusiv preelectoral
• Cercetătorii observă și tendința postelectorală ca mai mulți oameni să
pretindă că au votat cu partidul/ candidatul care a ieșit învingător.
• După alegeri, se impune schimbarea imaginii partidului care a pierdut
alegerile, pentru a se evita identificarea de tip negativ cu acesta =
stabilizarea opiniilor existente.

Media stabilesc ce e important și legitim
• Media nu numai că au puterea de a defini ce este important (agenda-
setting), ele au puterea de a defini ceea ce este și legitim.
• Media pun la dispoziție nu doar mesajul, ci și grila de interpretare a
acestuia. Media exercită astfel un impact asupra oamenilor de care
aceștia nu-și mai dau seama, iar efectele sunt, prin definiție,
cumulative și pot fi detectate doar pe termen lung.
• În acest sens, influența media nu este conștientizată. Oamenii ajung să
adopte inconștient punctul de vedere oferit de către media,
interpretează și acționează în virtutea acestui punct de vedere.

Limite ale modelului
• Teama de izolare este un motiv puternic, dar este vorba despre teama
de izolare din partea unor grupuri bine delimitate și nu din partea
”publicului” în general.
• Multe persoane nu au o opinie formată pentru un număr semnificativ
de probleme; în acest caz tăcerea nu poate fi interpretată ca o formă de
evitare a izolării, ci mai mult ca o consecință a lipsei de opinie.
• Este posibil ca mass media să ofere imagini diferite, uneori chiar
contradictorii despre ceea ce reprezintă la un moment dat opinia
majoritară și opinia minoritară.

III. Revirimentul efectelor
puternice
2. AGENDA-SETTING

Elaborarea teoriei
• 1963, Bernanrd Cohen afirmă că: ”este posibil ca, de cele mai multe ori, presa
să nu reusească să le spună oamenilor ce să gândească, dar are un succes
surprinzător când le spune cititorilor la ce să se gandească”.
 Mass media nu reușesc întotdeauna să ne dicteze ce opinii să avem, dar
reușesc să ne spună în legătură cu ce să avem opinii.
• În cazul problemelor pentru care contactul direct este imposibil, media au
capacitatea de a forma opinia publică.

Testarea ipotezei
• Maxwell McCombs și Donald Shaw studiază campania prezidențială din
America din 1968.
• Ipotezele de cercetare se refereau la:
a) capacitatea media de a stabili ordinea de priorități a momentului și
b) legătura cauzală dintre atenția acordată de media evenimentelor și
importanța percepută a acestora.
• Studiul a relevat o corelație foarte puternică între importanta acordată de
media unor teme (majore) și părerea votanților cu privire la importanța
subiectelor respective.

Concluzii
• Mass media joacă un rol deosebit în construirea socială a realității (atrag
atenția supra unui subiect și pun la dispoziție informații în legătură cu acel
subiect).
• Media au un rol important în a crea consensul asupra unor anumite aspecte ale
vieții sociale.
• Funcția de agenda-setting are un rol mai mare în sfera politică decât în alte
domenii.

Etape:
Mecanismul prin care se construiește agenda publică (Agenda Building)
include șase pași:
• Presa scoate în evidență un anumit subiect/ temă;
• Evenimentele sunt încadrate într-o schemă familiară, astfel încât
să poată fi înțelese, recunoscute, interpretate.
• Presa impune un limbaj, un vocabular în concordanță cu
schimbarea de încadrare operată.
• Media leagă evenimentele pe care le-au adus în centrul atenției
de simboluri/ imagini secundare, care pot fi recunoscute imediat
și au o rezonanță deosebită.
• Procesul de construire/ impunere a agendei se accelerează atunci
când despre subiectul respectiv încep să vorbească personalități
care se bucură de încredere în ochii publicului.

Media crează agenda cetățenilor
1. Datele au indicat o corelație strânsă între agenda media și agenda
votanților. Corespondența cea mai exactă s-a înregistrat în rândul celor
care s-au uitat mai mult la televizor. Televiziunea constituie cea mai
importantă sursă de informații.
2. Comunicarea interpersonală are deci un rol redus în comparație cu puterea
media de a stabili ierarhia importanței evenimentelor.
3. Relația cauzală este dinspre media spre agenda votanților.

Importanța politică a Agenda-Setting
• Presa adaugă propria interpretare asupra evenimentelor înainte de a le
relata.
• Media formează credințele politice ale publicului, dar au și
capacitatea de a-i influența pe cei care iau decizii, de a stabili și pentru
aceștia ordinea de priorități.
• Media deformează atât agenda publică, cât și pe cea a oamenilor
politici.

curs-sinteza-mass-medi-si-societate

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to curs-sinteza-mass-medi-si-societate

Similar to curs-sinteza-mass-medi-si-societate (13)

curs-sinteza-mass-medi-si-societate