1. Poveste omului
care nu credea-n iubire
Se spune ca exista odata un om care nu credea-n iubire.
Ceea cel facea sa fie astfel era felul sau unic de a gindi. El nu credea ca iubirea
exista. Evident a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea,
mai mult ca atit, i-a observant si pe oamenii din jurul sau.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie, si era foarte convingator.
Si-a petrecut o mare parte din viata cautind iubirea, dar singurul lucru pe care la
descoperit a fost ca aceasta nu exista.
Le spunea oamenilor ca iubirea nu este reala, desi nimeni nu o poate gasi, oricit
de mult ar cauta-o.
Le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste te face s-o doresti din nou si
din nou, creind o dependenta de ea.
Ce se intimpla insa daca nuti primesti doza zilnica de dragoste?
La fel ca si-n cazul unui drog, ai nevoie de acea doza.
Avea obiceiul sa spuna ca relatiile dintre cei ce se indragostesc sunt la fel ca si
cele dintre un dependent de droguri si un provaider.
Cel care are mai mare nevoie de iubire, este precum cel dependent de droguri,
iar cel care are mai mica nevoie de iubire este vinzatorul.
2. In orice relatie, exista un partener care iubeste mai mult si unul care uibeste mai
putin, dar il manipuleaza pe celalt. Unii oameni profita asa dar de pe urma
altora, la fel cum un vinzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.
Partenerul dependent, cel care are mai mare nevoie de iubire traieste tot timpul
cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoate,
adica de drog. Ce ma voi face daca ma va parasi?
Teama, il face pe dependentul de iubire, foarte posesiv. Ceea ce numesc
oamenii iubire, nu este alceva decit o relatie de teama, care are la baza
controlul.
Unde e respectful reciproc?
Unde e iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii?
Nu exista asa ceva !
In fata reprezentatilor lui Dumnezeu, a rudelor si a parintilor, cuplurile tinere fac
tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi, si se vor respecta
reciproc, ca vor fi aproape unul de celalt la bine si la rau.
Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea ca ei chear cred in
aceste promisiuni. Imediat dupa casatorie, la numai o luna, amindoi incep sa-si
incalce promisiunile facute.
El spunea: “Nu voi permite numanui sa-mi manipuleze mintea, sa-mi
controleze viata in numele iubirii.”
Argumentele lui erau logice.
Iubirea nu exista!
3. Dupa un discurs eroul nostru se plimba pe sala, la un moment vede o
fata foarte frumoasa care statea pe un scaun si plingea, fiind curios de
ce plinge s-a asezat linga ea si a intrebato daca poate so ajute cumva,
va puteti imagina surpriza lui cind i-a spuns ca plinge pentru ca iubirea
nu exista. Uimitor i-a spus el , o femeie care crede ca iubirea nu exista,
evidean a vrut sa afle mai multe despre ea. De ce spui ca iubirea nu
exista? a intrebato el, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit
cind eram foarte tinara, cu toata iubirea si acele iluzii , intre noi era
respect, ne intelegeam perfect, ne iubeam, am intemeiat o familie, dar
in curind totul s-a schimbat, a incetat sa ma respecte la fel cum si eu am
incetat sal mai respect, a-m inceput sa ne certam iar la un moment dat
am descoperit ca nul mai iubesc, la fel cum si el nu ma mai iubeste. Deja
numai exista nici un motiv sa stau alaturi de el, intre noi nu mai este
respect sau bunatate, stiu insa ca daca voi gasi pe alcineva va fi la fel
caci iubirea nu exista, nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista
deacea pling. Intelegindo perfect el a imbratisato si i-a spus, ai dreptate
iubirea nu exista, noi cautam iubirea ne deschidem inimile si devenim
astfel vulnerabili. Cei doi gindeau la fel ,asa ca sau imprietenit rapid,
intre ei sa creat o relatie frumoasa, se respectau reciproc, nu sau
dezamagit niciodata, pe masura ce relatia avansa deveneau din ce in ce
mai fericiti impreuna…
Sfirsit!!!