Povestire

1. Povestire
(IN MIEZ DE NOAPTE!)
Imaginați-vă că sunteți deja mort… Sunteti deja ingropat.
Stati inchis intr-un sicriu subteran profund. Esti mort ! Dar
esti treaz. Simti totul, simti frigul ingrozitor. Esti groaznic.
Pe piele totul se simte, dar nu esti in stare sa te deplasezi.
Esti obosit sa stai in acea pozitie, dar nu poti face macar un
pic de miscare. Esti mort ! Deja nu poti tolera aceasta cu cit
stai, timpul trece tot mai greu, secundele la tine trec untr-un
secol. Niciodata nu este chear posibilitatea de a dormi. Nu
esti niciodata in masura sa deschizi ochii. Esti mort ! Simti
cum se tirasc unele insecte, cum picioarele lor mici se misca
in jurul capului tau, unele se stimuleaza pe fata ta… pe
buzele tale… in parul tau. Sunetele pe care le produc
miscarile viermilor si gindacilor in tacere uluita, par
imposibil de tare. Un pic mai tirziu simti cum corpul tau se
descompune. Cum viermii musca curiosi din buzele tale.
Corpul tau se distruge ! Vrei sa alungi viermii de pe tine
dar este imposibil, nu te poti misca. Esti mort! Simpti miros
de carne putrezita. Și în tot acest timp, de la primele

2. secunde dupa moartea ta, iti amintesti de zilele cele mai
proaste din viata ta. Apoi iti dai seama ca viata ta a fost
creata de prostii omenesti. iti amintesti de toamne ploiose
gri ... momentul cel mai nasol al anului ... devii astfel încât
să urăsti pamintul din cauza acestui rece al unei zăpezi
umedă. Simti greutate deasupra corpului tau, pamint rece,
greu, incerci sa respiri, dar nu poti. Esti mort ! Miscarea
viermilor se potoleste pe corpul tau, pentru ca nu mai au ce
musca, dar stii ca asta nu e totul, ceva ramine, nu vesnic !
dar ramine !
Deja nu mai simpti, ramine scheletul ca semn al existentei
unui existent care sa nascut dar nu a aflat, de ce?
Sfirsit!!!
Editura: Pace