1. Criza economica = criza civilizatiei
Actuala criza financiara este intr-adevar grava, si totusi simptomatica periodicelor crize ale capitalis-mului,
insa criza ecologica ce pare a se profila ar putea fi mult mai grava, comenteaza revista politica
Trasversales, consultata de Agerpres.
Cresterea preturilor la materii prime, indeosebi la titei, anunta sfarsitul unei ere. Fata de anul 2006,
preturile la alimente au crescut cu 65%, cele mai mari cresteri inregistrandu-se la soia, grau si orez.
Petrolul a crescut cu o rata de 400% in numai patru ani. In ciuda unor factori conjuncturali, care ar putea
determina o reducere a pretului la titei ca urmare a scaderii consumului, in prezent se contureaza deja
limitele exploatarii salbatice a resurselor planetei. Titeiul reprezinta factorul decisiv, civilizatia actuala se
bazeaza pe consumul de energie si petrolul este principala sa sursa. Alaturarea la acest consum a unor tari
emergente precum China si India a facut ca preturile la titei sa creasca cu o viteza ametitoare, ca si cum
s-ar fi trecut de la mersul pe bicicleta la cel in masina. Aceasta crestere are legatura cu o mai mare
dificultate in procesul de extractie, cu faptul ca intensificarea consumului nu este compensata de
descoperirea a noi zacaminte, fapt ce anunta epuizarea sursei primordiale de energie a civilizatiei actuale.
Fara indoiala, se va incerca amanarea sfarsitului, exploatand zacaminte aflate la mare adancime, in
Alaska sau chiar la cercul polar, insa chiar si asa expertii sunt de parere ca, la nivelul actual de consum
energetic, rezervele vor mai ajunge numai 20 sau 30 de ani.
Cresterea pretului la petrol influenteaza costurile altor materii prime precum cerealele, care la randul lor
cresc si din cauza faptului ca oamenii mananca tot mai multa carne, iar pentru productia de carne este
nevoie de o cantitate mult mai mare de cereale pentru a hrani animalele. Criza are, din acest punct de
vedere, caracteristici malthusiene: o mai mare crestere demografica si a consumului de hrana, dar si o
productie insuficienta de alimente. In acest sens se crede ca, daca exploatarea resurselor pamantului s-ar
face mai rational, Terra ar putea hrani intre 10 si 15 miliarde de oameni. Populatia Terrei ar putea ajunge
de la cele 6,7 miliarde in prezent la 10 sau 12 miliarde in 2050, incadrandu-se prin urmare in limitele
resurselor.
Aceasta criza alimentara este mai serioasa decat cea a ipotecilor toxice, oamenii nu-si pierd casa, ci mor
de foame. Tarile care au abandonat agricultura de subzistenta pentru a produce pentru piata mondiala nu
pot cumpara de pe aceasta piata alimentele inainte de cresterea preturilor. Aceasta crestere este
influentata si de productia de biocarburanti pornind de la porumb si alte alimente, dar si de speculatiile la
bursa alimentelor.
Situatia actuala anunta un pericol de fond. Sistemul tehnologic occidental, care se extinde in intreaga
lume, nu poate fi sustinut. Nu se mai poate mentine un consum tot mai crescut de energie, un transport
mereu in expansiune si bazat pe derivatele de petrol, o delocalizare a productiei de marfuri care nu tine
cont de costul real al epuizarii petrolului si al altor materii prime. Consumul la nivel mondial nu se poate
baza pe carne, asa cum se intampla in prezent in Occident. Insa, in mod logic, toate populatiile vor sa
consume la fel ca in modelul care li se propune, adica cel occidental.
Aceasta criza reprezinta totodata un mare semnal de alarma pentru intreaga umanitate. Deja de multa
vreme ar fi trebuit sa orientam productia si sistemul de transport catre un consum mai mic de energie si
catre energii regenerabile. Daca n-ar fi tragic, ar trebui sa radem cand auzim de eforturile care se fac
pentru inceperea unei dezbateri serioase privind energia nucleara, ca si cum nu am fi constienti de faptul
ca uraniul este un element tot mai greu de gasit, iar reziduurile radioactive rezultate din acest proces ar
dura mai mult decat chiar existenta civilizatiei. Toate studiile responsabile demonstreaza ca nici macar

2. recurgerea masiva la centralele nucleare nu ar putea compensa scaderea severa a productiei petroliere si
asta fara sa mai luam in calcul lipsa de rentabilitate a acestora in cazul in care si-ar asuma cheltuielile de
securitate si de conservare a reziduurilor. O alta solutie, energia de fisiune, se afla inca in stadiu
experimental. Se estimeaza ca daca s-ar reusi solutionarea tuturor problemelor privind acest tip de
energie, s-ar putea trece la producerea de energie electrica la cote industriale in cel mai fericit caz in 50
de ani.
Din nefericire, productia de energie regenerabila nu poate compensa in prezent scaderea resurselor de
titei. Este tot mai clar ca o civilizatie cu o crestere continua a consumului energetic nu poate exista. Este
nevoie de o revizuire la nivel global si local, atat in ceea ce priveste productia de alimente, cat si a altor
produse. Este nevoie sa fie revizuita dogma cresterii economice bazata pe sporirea continua a
consumului. Obiectivul ar trebui sa fie o mai mare divizare a muncii, un consum in care sa primeze
calitatea si mai putin cantitatea.