1. Cine a fost, cu adevărat, Gheorghe Doja
. Secui „românizat“ de comunişti,era un „tâlhar cunoscutîn întregul regat“ 6 iunie 2017,04:06 deCosmin Pătraşcu
ZamfiracheDevino fan Salvează în arhivă download pdfprintarticle +8 (10 voturi) cuvinte cheie:botosani gheorghe
doja dosza gyorgy erou luptator antiotoman duel celebru personaj legendar 37 comentarii 195 share 0 inShare 84
Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Gheorghe Doja este un personaj istoric care şi-a făcut loc în manualele de
istorie din România.La origine secui,acesta a fostredescoperitde istoriografie abia în secolul al XIX-lea şi în jurul lui
s-au ţesutnumeroase legende.Cea mai cunoscută este moartea sa cumplită pusă la cale de nobilimea maghiară.
ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Istoria revoluţiilor din România.Cine a organizatprima răscoală cond...Dózsa György
este un personaj transilvănean aproape semilegendar.Şi-a făcut locul inclusivîn manualele de istorie ale românilor.
În perioada comunistă a fostşi adoptat din punct de vedere naţional,fiind românizatşi transformatîn Gheorghe Doja,
aşa cum de altfel a devenit cunoscutgeneraţiilor întregi de şcolari.Povestea acestui secui care s -a ridicatîmpotriva
nobilimii maghiare a fostredescoperitde istoriografie abia în secolul al XIX lea şi prezentat în diferite culori, de la
tâlhar la erou şi de la reprezentat al claselor oprimate până la cruciatşi luptător antiotoman.De altfel, Dózsa György
sau Gheorghe Doja,cum şi l-au asumatromânii,a rămas cunoscutmai ales prin moartea sa îngrozitoare orchestrată
de nobilimea maghiară.Povestea lui reală este însă uluitoare,cu momente ce ţin mai multde gestele cavalereşti,
povestea unui războinic care a devenit o adevărată legendă în Transilvania. Gheorghe era, de fapt, György din
secuime Deşi a fostprezentat în manualele şcolare din perioada comunistă,şi nu numai,sub numele românizatde
Gheorghe Doja,Dózsa György este de fapt un secui.Mai precis s -a născutîn 1477 la Dalnic în Scaunul Chizd, pe
teritoriul actualului judeţCovasna.În aceea perioadă ţinuturile secuieşti ca şi întreaga Transilvanie făcea u parte din
regatul magiar.Deşi de multe ori a fost popularizată ideea că Doja era ţăran sau în orice caz de condiţie modestă,
istoria ne arată însă,că secuiul era de fapt un exponent al nobilimii.Mai precis era fiul unor mici nobilimi care -şi aveau
domeniile în Dalnic.Doja a copilăritla Dalnic şi Ghindari bucurându-se de privilegiile statutului său şi ca orice copil de
nobil a învăţat meseria armelor.De altfel dovedea un real talent în acestdomeniu militar,după cum se va vedea mai
târziu. ”Tâlhar cunoscutîn întregul regat” Aspecte concrete despre copilăria şi tinereţia lui Doja nu suntfoarte
cunoscute.Cu toate acestea se ştie că Doja a fostun răzvrătit. Mai precis a participatla revolta secuilor din 1506,
când avea în jur de 30 de ani. A fost unul dintre capii revoltei. Mai precis micii nobili secui s-au revoltatîmpotriva
magnaţilor şi marilor nobili maghiari pentru micşorarea dărilor,a abuzurilor dar mai ales pentru dobândirea vechilor
privilegii.Această revoltă s-a declanşatîn contextul în care după răscoala de la Bobâlna din 1437 dar şi după sporirea
pericolului otoman,marii nobili maghiari au restrâns privilegiile nobilimii mijlocii şi mici din Transilvania dar au înăspri t
şi fiscalitatea.De multe ori erau înregistrate colectări abuzive de taxe dar şi o sporire a birurilor la care erau supuşi nu
doar ţăranii dar şi mica nobilime.Revolta secuiască la care a participatactiv şi Doja a fost cu greu înăbuşită.Tocmai
de aceea,secuiul Dózsa György a ajuns să fie numitde autorităţile maghiare drept”tâlhar cunoscutîn întreg regatul
Transilvaniei”.Tocmai acestfaptarată notorietate lui Doja dar şi renumele său în rândul nobililor maghiari care -l
detestau şi îl considerau un răzvrătit. Doja a obţinutiertarea datorită calităţilor sale militare,atât de necesare în luptele
anti-otomane.Războinic anti-otoman de legendă De altfel Doja,deşi era numit”tâlhar” a devenit o legendă vie în
rândul armatelor maghiare.Faptele sale de arme puteau oricând să devină subiectal poemelor eroice cavalereş ti.Se
remarcă în numeroase conflicte militare anti-otomane,ca şi căpetenie de cavalerie.Se spune că el conducea în luptă
cete călare de haiduci secui,sârbi şi croaţi,alături de care făcea minuni de vitejie. Se remarcă în special printr-o faptă
de vitejie care l-a transformatîn erou al armatelor maghiare.Reuşeşte ,spune Albert László Barabási în lucrarea sa
”Burst. The Hidden Pattern Behind Everything We Do” să-l învingă în duel direct pe unul dintre cei mai feroce luptători
din armata otomană.Evenimentele aveau loc în faţa Belgradului,acolo unde armatele maghiare au datpieptcu cele
otomane.În acel momentrenumitul luptător Ali din Epir, o adevărată legendă pe câmpul de luptă provoacă la duel un
războinic din armata maghiară pentru a tranşa conflictul. ”Era un bărbat înalt, cu pomeţii laţi.Vârfurile ascuţite ale
mustăţii sale atârnau mai jos chiar decâtbarba-i deasă.Călărea un cal puternic şi aproape tot corpul îi era acoperitde
o cămaşă veche din zale. Pe cap purta o cască ce aducea mai curând cu un vechi bidon de oţel, prinsă cu o curea de
piele la fel de învechită. Scutul său purta semnele numeroaselor lovituri primite în luptă şi abia dacă -i mai puteai
descifra blazonul pe el”, scria despre temutul Ali, Barabási.Singurul care a vut curajul să-l înfrunte a fostGheorghe
Doja.Fără teamă acesta a început duelul cu Ali din Epir. Nu a duratfoarte mult. Doja l-a îngenuncheatpe turc şi l-a
mutilatînainte de a-l ucide. Mai precis i-a tăiat un braţ şi apoi l-a decapitat.Doja a fost făcut cavaler şi a primitdreptul
de a purta blazon în armata maghiară.De altfel aceste fapte de arme ale lui Doja l-au făcut pe arhiepiscopul primatal
Ungariei,Toma Bakószsă-l numească la 24 aprilie 1514,la comanda oastei cruciate concentrată în tabăra de la
Rakós de lângă Buda.Era o oaste cruciată adunată la iniţiativa papei Leon al X-lea, care chema creştinătate la luptă
împotriva otomanilor totmai ameninţători. Doja,revoluţionarul,strategul şi charismaticul Acesta era Dózsa György,
2. cel care avea să declanşeze marele război ţărănesc îndreptatîmpotriva marii nobilimi.De altfel Doja nu uitase pentru
ce se ridicase în 1506 şi nici nu uitase faptul că toate condiţiile s -au înrăutăţitatât pentru ţărani cât şi pentru mica
nobilime.În tabăra de la Rakos erau strânşi zeci de mii de ţărani slovaci,croaţi, secui,unguri şi români din
Transilvania.Majoritatea au răspuns apelului cruciadei pentru a scăpa de sărăcie şi de abuzurile nobililor.Sperau să
se căpătuiască în cruciată şi să reuşească să obţină privilegii.Doja se înconjurase de o forţă de aproape 40.000 de
oameni pe care-i comanda în aceea tabără cruciată. Inclusivel vedea în calea războiului un mod de a scăpa de
obligaţii fiscale şi de impilare.„ Au venit mai degrabă sătui de viaţa pe care o duceau, decât din dragoste pentru
creştinism”,scria cronicarul italian Paolo Giovio despre cei care s -au adunatla Rakos pentru a se război cu turcii.
Adunarea acestor ţărani şi numulţumirile lor au îngrijoratpe marii nobili maghiari.De altfel în acel momentau făcut şi
greşeala de a-i demobiliza şi de a-i trimite acasă,tocmai pentru a evita formarea unui focar de revoltă. Cu atât mai
multcu cât îl cunoşteau pe răzvrătitul de Doja. Înfuriaţi că au pierdutforţa de muncă de pe domenii,nobilii maghiari
din Transilvania au început să facă abuzuri fără precedentîn rândul familiilor rămase acasă.Schingiuiau familiile celor
plecaţi în cruciată petnru a-i obliga să se întoarcă acasă şi să lucreze domeniile.Aceste veşti au ajuns şi la Rakos.În
acel momentspiritele au începutsă se agite.”Îndrăzneţi şi obraznici ţăranii nu mai ţineau seama de nici o religie,
dispreţuind chiar puterea regelui”,spuneau cronicile vremii despre reacţia ţărănimii la auzul veştilor şi mai ales după
ce s-a zvonit că vor fi demobilizaţi.Toma Bakószchiar cere lui Doja să nu mai recruteze oamenii şi chiar să trimită o
mare parte acasă,pentru a fi evitată o răscoală.Dreptrăspuns Doja ajunge să-i susţintă pe revoltaţi şi chiar să devină
liderul lor.Secuiul era o personalitate carismatică aşa cum arată evenimentele.Era o adevărată legendă şi a fost ales
imediatca lider al acestei armate a oropsiţilor.Mai multdecât atât ţine un discurs care-i arată calităţile de lider.El este
cel care i-a făcut şi pe cei mai nehotărâţi să se ridice împotriva nobililor maghiari. ” Multe nenorociri s-au abătutpână
acum asupra.Cauza a fost mai degrabă pasivitatea şi moliciunea voastră,decâtputerea duşmanului.Dar acum s -au
schimbatlucrurile.În sfârşit,s-a ivit prilejul să scuturaţi tirania nedreaptă a nobilimii şi să aveţi numai curaj să folosiţi
acestprilej.În sfârşit,a sunatceasul;puteţi să obţineţi ceea ce aţi râvnit totdeauna,puteţi să pedepsiţi pe cei ce au
aruncatpe capul vostru toate nenorocirile”,a spus Doja în faţa mulţimilor la Rakos.Mai multse vorbeşte şi despre un
ritual legendar prin care Doja i-a convins definitiv pe toţi cei 40.000 de oameni să declanşeze un adevăratrăzboi civil.
Acesta a ordonatca tabăra să se împartă în două.În cei care-l vor urma şi cei care vor să plece acasă pentru a nu
suferi de pe urma răzbunării nobililor.În faţa fiecărei tabere a pus o cruce. Crucea din faţa celor nehotărâţi sau
intimidaţi de un război cu nobilimea a căzut. Deşi un călugăr a pus -o la loc, crucea a căzut de trei ori. ”Prima oară a
fost o întâmplare.A doua oară, un semn.A treia oară nu putea fi altceva decât o minune.Călugării au îngenuncheat,
urmaţi de ţărani. Folosindu-se de moment,Doja se adresează mulţimii:Printre tunetele şi fulgerele Cerului,a trebuit
să apară Dumnezeu pentru a da pildă lumii cu pedeapsa exemplară cuvenită necredinţei.”Dumnezeu nu vrea!”, se
auzea mai departe din gura tuturor. Şi oamenii s-au înrolatîntr-un război despre care habar nu aveau împotriva cui
trebuie să-l poarte”,scria Albert László Barabási în aceeaşi lucrare. Totodată Doja reuşeşte să-şi menţină soldaţii
alături de el chiar dacă Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei începe represaliile.” Să fie prinşi şi arestaţi toţi cei ce s e
numesc cruciaţi.Cei prinşi să fie decapitaţi,jupuiţi de vii, fripţi, ucişi şi nimiciţi în cele mai groaznice chinuri.”, se arată
în dispoziţiile voievodului.Mai mult decâtatât Doja,cu o armată de ţărani în mare parte înarmată precar faţă de
armatele nobiliare reuşeşte să obţină victorii şi să ocupe ţinut după ţinut. Cluj,Truda, Bistriţa, Dej şi Sighişoara îşi
deschid porţile în faţa armatelor lui Doja,care pun mâna pe mari rezerve de armament.Una dintre metodele lui Doja
de a răspândi mai repede revolta,af ostîmpărţirea armatei în mai multe cete trimise concomitentîn diverse regiuni.
Spiritul lui Doja dar şi notorietatea sa au reuşitsă aprindă răscoala în toată Transilvania.Fără cavalerie greu înarmată
pierde în faţa şarjelor oştilor nobiliare la Timişoara,este capturatşi torturatpână la moarte.Atitudinea sa în faţa morţii
este elocventă. Nu a cerut îndurare nicio clipă.Se spune că nu a scos nici măcar un strigăt.Vă recomandăm să citiţi
şi următoarele ştiri: Memoriul care le-a adus condamnarea la moarte unor săteni.„Declarăm cu toţii că ne vom
împărţi singuri această moşie“ Controverse istorice din viaţa lui Horea,liderul răscoalei moţilor din Apuseni:legătura
cu masoneria şi celula în care a fost închis la Alba Iulia
