3. Cătălin Dan CÂRNARU
„Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Coperta, imaginile şi tehnoredactarea : Cătălin Dan Cârnaru
carnaruc@gmail.com
Restul cărților mele pot fi citite sau descărcate de la următorul link:
https://drive.google.com/drive/folders/0B7wSjiONKOoqTnJQN3RpeW5RbWc
4. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Lucrare publicată în municipiul Moreni Dâmboviţa în anul 2013
ISBN 978-973-0-13995-2
4
5. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Cuprins
Introducere.....................................................................................................................7
Magneţii şi lucrul mecanic...............................................................................................................9
Fabrica de oi..................................................................................................................................11
Ce-i curentul electric ?…...............................................................................................................14
Să facem din natură o baterie !......................................................................................................21
Ce-ar fi să ne-ntoarcem la şatră ?!.................................................................................................23
Condensatorul, altfel......................................................................................................................29
Urşii şi canalizarea.........................................................................................................................33
Altfel de redresor...........................................................................................................................35
Pamblica electrică..........................................................................................................................37
O altă hidrocentrală de apartament................................................................................................40
Bujia ?............................................................................................................................................42
Oscilatoarele altfel.........................................................................................................................47
Echilibrul „generator” – consumator.............................................................................................50
Din nou despre automobilul lui Tesla............................................................................................52
Între trădare şi incompetenţă….....................................................................................................54
Vril.................................................................................................................................................60
Dac-ai fi pasăre ?...........................................................................................................................63
Piramida.........................................................................................................................................65
Speranţe ?.......................................................................................................................................71
Brăţara magică...............................................................................................................................74
Deschizători de drum.....................................................................................................................80
Otis T. Carr...............................................................................................................................80
Ralph Ring.................................................................................................................................82
Arthur H. Matthews...................................................................................................................83
Howard Menger........................................................................................................................84
Bruce L. Cathie.........................................................................................................................85
Au fost şi alţii............................................................................................................................86
Alte motoare magnetice.................................................................................................................89
Filmuleţe cu magneţi.....................................................................................................................92
Transformatoare şi bobine Tesla...................................................................................................95
Reversibilitatea transformatorului amplificator rezonant Tesla....................................................98
Râsu’ – plânsu’…........................................................................................................................101
Becul............................................................................................................................................104
„Neon veşnic”..............................................................................................................................109
Magia celor două roţi…...............................................................................................................113
Ciudăţenie ?.................................................................................................................................116
5
6. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Motorul magnetic atractiv............................................................................................................117
Ion Motorga….............................................................................................................................122
Şi alţii...........................................................................................................................................125
Şi nu doar ei.................................................................................................................................127
Traian Vuia.............................................................................................................................128
Henri Marie Coandă...............................................................................................................131
George ( Gogu ) Constantinescu............................................................................................136
Văideanu şi alţii......................................................................................................................138
Baterie veşnică.............................................................................................................................140
Condensatori, transformator curent alternativ........................................................................142
Altă medicină...............................................................................................................................143
Royal Rife................................................................................................................................143
Georges Lakhovsky.................................................................................................................148
Situaţia actuală.......................................................................................................................152
Alt fel de Van de Graaff..............................................................................................................156
Alt râsu’ – plânsu’ !.....................................................................................................................158
Inelul lui Dotto.............................................................................................................................161
Motorul lui Dotto.........................................................................................................................163
Amplificatorul magnetic rezonant...............................................................................................166
Microcentrala electrică Meyer.....................................................................................................168
Generatorul sinergetic..................................................................................................................170
Eugene Mallove...........................................................................................................................172
O nouă baterie !...?.......................................................................................................................174
Ce drepturi are o turmă de oi ?!…...............................................................................................177
Nu mai aruncaţi becurile arse !…................................................................................................179
Fundaţia Keshe............................................................................................................................181
Responsabilitate sau criminalitate ?.............................................................................................184
Tariel Kapanadze.........................................................................................................................186
Nu vi se pare cunoscut ?.............................................................................................................188
Întrebări........................................................................................................................................191
Câteva cărţi..................................................................................................................................193
Şi câteva filme.............................................................................................................................195
Încheiere....................................................................................................................196
Bibliografie................................................................................................................198
6
7. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Introducere
La câteva zile după terminarea precedentului volum ( „Totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!” ),
undeva pe la jumătatea lunii noiembrie, am găsit pe Internet o carte interesantă intitulată „High
Frecuency Apparatus”. Scrisă de Thomas Stanley Curtis, şi apărută la New York în 1916, a fost
cartea care mi-a lămurit definitiv unele lucruri, care încă îmi erau neclare, privind funcţionarea şi
construcţia oscilatoarelor de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune.
Deoarece eu citesc destul de greu în limba engleză, limbă pe care nu am studiat-o în şcoală,
până să termin de citit această carte deja sărbătorile noului an trecuseră.
După terminarea acestei cărţi mi-am dat seama că unele din lucrurile pe care le scrisesem în
volumul precedent nu prea mai erau perfect concordante cu realitatea. S-ar fi impus rescrierea unor
articole, dar deja obţinusem codul ISBN de la Biblioteca Naţională şi cartea aflată acum pe serverul
www.cărţiaz.ro fusese descărcată de câteva sute de persoane…
De asemenea cu puţin înainte de Revelion, mi-a mai căzut sub ochi o cărticică – o traducere în
limba română a cărţii lui Vladimir Utkin intitulată „Energie gratuită – secretele lui Nikola Tesla
pentru fiecare”.
O parte din cele spuse aici le cunoşteam deja căci eu am lecturat mare parte a brevetelor
marelui inginer şi inventator. Dar la fel ca şi precedenta carte şi aceasta mi-a transformat unele
bănuieli în certitudini şi de asemenea am învăţat şi unele lucruri noi din ea.
Aceste două cărţi alături de altele pe care le studiasem anterior au constituit declicul, care mi-a
lămurit definitiv principiul general al funcţionării şi construcţiei celor mai eficiente generatoare de
energie liberă, anume cele statice, fără mişcare… Aşa că am deschis calculatorul şi într-o muncă
susţinută şi plină de pasiune şi avânt am scris în mai puţin de trei luni cartea „Generatoare” fără
mişcare – principii şi utilizare.
Încă de pe când scriam la această carte am înţeles că dacă „Totuşi ce naiba-i energia liberă ?!”
nu o puteam modifica, nu era bine nici s-o las în forma în care era deja, căci ar fi însemnat să las pe
piaţă o carte incompletă, şi mai ales una care ar fi putut induce idei greşite.
Mi-am dat seama deci, că pentru împlinirea ideii generale a ei, se impune continuarea cu un
nou volum care să vină în completarea şi lămurirea aspectelor neclare.
Aşa se face că acum, iată-mă scriind aceste rânduri. Sper ca până la sfârşitul acestui an să
reuşesc să termin şi acest nou volum în aşa fel încât în ianuarie 2013, să vă pot oferi, dragi cititori
ambele volume.
Rămâne ca proiectul început anul trecut despre OZN-uri să-l amân pentru următorul an… Tot
răul spre bine căci îmi va rămâne mai mult timp pentru documentare…
Pe de altă parte, dragi cititori, domeniul acesta al posibilităţilor de a colecta energie din mediul
înconjurător este atât de vast încât chiar acum când deja am scris cinci cărţi legate de acest
domeniu, aş mai putea scrie în continuare.
Veţi întreba poate: Cum a fost posibil ca un domeniu atât de vast să fie total necunoscut
marelui public ?
Sunt mai mulţi factori care au contribuit şi contribuie la asta. Înainte de toate e vorba de
acumularea în timp a informaţiei concomitent cu interzicerea publicării ei.
Domeniul este atât de vast ca urmare a acumulărilor de peste un secol. Oficiile de invenţii din
întreaga lume au adunat, încet, încet din ce în ce mai multe brevete de invenţii legate de acest
domeniu. Faptul că de-a lungul timpului domeniul a fost unul prohibit a făcut ca această acumulare
să crească mereu, până s-a ajuns la situaţia actuală.
Datorită acestei restricţionări, chiar dacă prin ziare şi reviste locale, apăreau pe întreg globul
articole ocazionale generate de aceste invenţii şi inventatorii lor, faptul că marile trusturi de presă,
mai de mult, şi televiziunile mai de curând, nu au promovat în nici un fel aceste informaţii a
contribuit la această necunoaştere a subiectului de către marele public.
Un alt motiv pentru necunoaşterea noastră este faptul că despre aceste tehnologii nu ni se
spune în şcoală… căci o informare de masă se poate face doar prin învăţământ. De ce spun asta ?
7
8. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Pentru că aproximativ 50% din populaţia alfabetizată a globului, după ce termină ciclul de
învăţământ, nu mai citeşte decât extrem de rar vreo carte, singurele lecturi fiind presa şi literatura
tehnică specifică meseriei…
În plus pentru că niciodată un generator de energie liberă, de orice tip ar fi fost el, nu a ajuns
un produs comercial căci întreprinderile interesate au fost totdeauna împiedicate pe diverse căi să le
producă este încă un factor principal pentru care noi, populaţia nu am ştiut nimic. Şi deşi acum
situaţia e diferită să ştiţi că această obstrucţionare încă se manifestă şi ca atare lipsa de informare
este încă preponderentă în privinţa acestui domeniu, în ciuda acumulărilor de care vorbeam.
Acum, probabil că „oala dă pe-afară” tocmai datorită acestei acumulări îndelungate…
presiunea e mare iar faptul că internetul e din ce în ce mai vast şi mai greu de controlat face ca noi
să aflăm tot mai multe despre acest domeniu.
În afară de asta, o anumită parte din societate nu mai e de acord cu folosirea tehnologiilor
energetice actuale, distructive, poluante, ineficiente şi costisitoare şi de aceea această uşurinţă din ce
în ce mai mare de a accesa informaţiile de acest gen…
Dacă pe mine, datorită lăcomiei, editurile din ţară, nu s-au arătat interesate să mă ajute să
public aceste cărţi, pentru ca dumneavoastră să le găsiţi pe rafturile librăriilor, în restul lumii, pe
întreg globul, din ce în ce mai multe edituri publică literatură dedicată acestui domeniu.
De asemenea din ce în ce mai mulţi inventatori şi ingineri din diferite domenii au început să
considere că e mai corect să-şi facă publice amănuntele cercetărilor şi invenţiilor fără a le mai
breveta, lucru care contribuie din plin la educarea şi conştientizarea marelui public legat de acest
domeniu.
Şi mai sunt cei ca mine, care deşi refuzaţi de edituri contribuie la lămurirea maselor largi
apelând la acest instrument gratuit numit internet…
Ca urmare viitorul pare luminos. Probabil că printr-o altă acumulare informaţională, lumea se
va urni şi, într-un fel sau altul, va renunţa la vechile tehnologii pentru a le îmbrăţişa pe acestea pe
care, cei ca mine le descriu acum în cărţile lor.
Deci vă doresc lectură plăcută în continuare ! 2 aprilie 2012
8
9. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Magneţii şi lucrul mecanic
Deşi am scris o carte întreagă despre
magneţi şi motoare magnetice, deşi am scris un
articol în volumul precedent dedicat magneţilor
permanenţi, şi deşi de asemenea tot în acel volum
am mai scris două articole despre motoare
magnetice, continui să primesc scrisori în care, pe
un ton neîncrezător, sunt întrebat dacă chiar merg
motoarele magnetice…
E şocant ! E şocant faptul că după ce termini
un liceu nu eşti în stare să pricepi faptul că de
vreme ce doi magneţi puşi faţă în faţă se vor
respinge cu o forţă egală cu suma forţelor lor; e la
mintea cocoşului că o sută de magneţi puşi faţă în faţă cu alţi o sută se vor respinge cu o forţă de o
sută de ori mai mare…
Eu nu ştiu cum poţi să nu pricepi asta… Mi se pare, cum spuneam, la mintea cocoşului… Mi
se pare o chestie atât de simplă încât mă stupefiază întrebarea : chiar merge un motor magnetic ?
Priviţi imaginea alăturată. Trebui să reamintesc celor care ştiu şi să aduc la cunoştinţa celor
care nu ştiu, faptul că doi magneţi se resping cu o forţă mai mare decât se atrag.
În acelaşi timp trebuie să vă mai amintesc că primul motor magnetic a fost inventat şi
construit în urmă cu multe secole şi anume în 1269 de către inginerul francez Petrus Peregrinus de
Maricourt. Şi atunci vine din partea mea întrebarea retorică: De vreme ce lui i-a funcţionat un
motor făcut cu nişte magneţi naturali, nouă cum să nu ne funcţioneze unul făcut cu magneţi
industriali, de multe, foarte multe ori mai puternici ?
Privind imaginea de alături care arată principiul de funcţionare al unui motor magnetic
repulsiv, este extrem de uşor de înţeles cum poate funcţiona un motor magnetic…
Dar în afara întrebării prosteşti de care spuneam există o afirmaţie, sau o întrebare şi mai
prostească. Magneţii nu pot efectua lucru mecanic sau ca întrebare : Cum poate efectua lucru
mecanic un magnet ? Păi dragii mei, orice magnet efectuează lucru mecanic din momentul în care
respinge sau atrage spre el un alt magnet sau în momentul în care atrage un obiect din oţel…
învingând în acest fel gravitaţia.
Şi aici vine şi răspunsul la o altă întrebare ciudată ce mi s-a pus : ce forţă poate să aibă un
motor făcut cu magneţi ? Din felul cum e pusă această întrebare, se subînţelege clar convingerea
celui ce întreabă, că un motor construit cu magneţi chiar dacă ar funcţiona ar fi unul extrem de
slab… Şi de fiecare dată când mă lovesc de această părere eu exclam : Să mori tu, că nu poate avea
putere ?!… Priviţi imaginea următoare, începând cu fotografia din stânga:
9
10. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
În acea primă fotografie e un ciocan de cinci kilograme atârnat de un magnet fixat pe o grindă
metalică. Am avut ocazia să constat foarte amuzat cum un amic de-al meu, în momentul în care
i-am agăţat un ciocan de cinci kilograme, de un magnet de hard disc lipit pe o grindă metalică, a
rămas cu gura căscată. Un magnet de hard disc poate susţine un ciocan de cinci kilograme la mare
înălţime timp de ani de zile…
Alături, vedeţi cum magneţi asemănători primului, dar mai puternici, susţin o bicicletă, care
are în jur de 15 – 20 kilograme iar în ultima imagine este un om care stă atârnat ţinându-se de o
placă metalică care e la rândul ei fixată cu un manget de o grindă. Un om cam de talia celui din
fotografie are 70 – 80 kilograme… Vă întreb eu acum care-i lucrul mecanic pe care-l efectuează
aceşti magneţi ?
Probabil că acum vă veţi grăbi să-mi răspundeţi fericiţi, 5 kg, 20 kg, sau 80 kg ! Iar eu vă
răspund astfel : Mai gândiţi-vă ! Luaţi o pauză de vreo un sfert de oră şi ocupaţi loc pe un scăunel,
proptiţi-vă bărbia sau fruntea în palmă şi gândiţi mai profund…
Dacă după sfertul de oră nu ştiţi, citiţi în continuare.
Această forţă de 5 – 80 kilograme pe care v-aţi grăbit dumneavoastră să mi-o comunicaţi nu
este decât lucrul mecanic instantaneu al unui magnet. Adică forţa pe care o exercită un magnet în
fracţiunea de secundă în care se lipeşte de obiectul metalic pe care-l susţine.
Numai că noi am fost învăţaţi de sistemul de învăţământ şi de experienţa de zi cu zi că
măsurarea lucrului mecanic efectuat de un mecanism, o energie, etc., se exprimă în efortul pe care-l
execută acea energie într-o oră. Un kilowatt exprimă lucrul mecanic efectuat cu un consum de
energie de un kilowatt într-o oră, la fel un cal putere reprezintă 746 waţi energie ce se consumă tot
într-o oră, şi tot aşa cu toate mecanismele care ne înconjoară…
De vreme ce acel 5 – 80 kg reprezintă lucrul mecanic instantaneu pe care-l efectuează un
magnet, înseamnă că într-o oră acesta e mult mai mare. Da. Dacă ar fi să considerăm acest
instantaneu ca fiind timpul aparent în care un ciocan se alipeşte de magnet, să spunem o treime de
secundă ( ceea ce e neadevărat căci acest instantaneu e chiar instantaneu şi înseamnă cam o zecime
de secundă ! ) atunci forţa exercitată de magnet într-o oră ar fi pentru cel ce susţine ciocanul
următoarea : 3x3600 x5 = 54000 Kg. Iar pentru cel care susţine un om ar fi de 3x3600x80=864 000
kg. Dar atrag atenţia că aceste cifre impresionante nu sunt de loc adevărate căci instantaneu
înseamnă de fapt o zecime de secundă, deci cifra reală ar fi cam de trei ori mai mare…
Păi dragii mei, dacă un magnet care susţine un ciocan de cinci kilograme efectuează într-o oră
un lucru mecanic echivalent cu ridicarea a cel puţin 54 de tone, păi cum să nu aibă putere un motor
executat cu mai multe zeci de asemenea magneţi ?
Şi vă mai atrag atenţia că un magnet susţine acel ciocan ani de zile, poate chiar zeci de ani,
învingând forţa gravitaţională zecime de secundă cu zecime de secundă în toată această perioadă.
Ca urmare şi un motor în componenţa căruia ar intra acel magnet, alături de alţi confraţi de-ai
lui identici va funcţiona cel puţin tot atâţia ani de zile… dezvoltând toată această forţă cumulată de
toţi magneţii componenţi, la axul său…
Acesta-i răspunsul pe care-l dau celor care mi-au reproşat că tabelul de la pagina 58 din
volumul „Motoare magnetice – aplicaţii”, ar conţine nişte cifre aberant de mari, ireale şi
imposibile…
De fapt acele cifre sunt mult mai mici decât realitatea, căci acolo am luat în calcul pierderi
date de distanţe mari între magneţi şi ecranări incorecte.
Articol scris azi 3 aprilie 2012 la ora 1 de către CÂRNARU Cătălin Dan.
10
11. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Fabrica de oi
De curând am avut ocazia să văd pe unul din posturile tv.
un reportaj despre gradul execrabil de degradare în care a ajuns
învăţământul românesc.
Printre altele, acolo, se dădea exemplul unui test efectuat
undeva în occident, pe copii preşcolari cărora li se pune în faţă o
agrafă de birou şi sunt întrebaţi: ce poţi face cu ea ?
Răspunsurile acoperă nu mai puţin de două sute de variante
de utilizare a acelei banale sârme…
Acelaşi test efectuat la copii de cilul primar arată o
reducere drastică a opţiunilor, în vreme ce elevii de liceu nu mai au nici o opţiune în afara celei
pentru care agrafa a fost proiectată…
Acest test spune totul despre ceea ce înseamnă de fapt sistemul de învăţământ. Spuneam eu în
altă parte că de fapt sistemul de învăţământ este în egală măsură o binecuvântare dar şi un blestem.
Binecuvântarea constă în faptul că un procent din ce în ce mai mare din populaţia globului are
acces la alfabetizare, dar în acelaşi timp prin faptul că sistemul este standardizat şi uniformizat,
uniformizate vor fi şi produsele lui… adică tinerii noştri vor ieşi din şcoală nişte roboţi cu aceleaşi
tipare de gândire şi fără nici un fel de iniţiativă, de creativitate, de libertate de gândire…
Practic şcolile, oriunde pe glob, transformă oamenii în turme de oi docile şi paşnice. Încă de
mici, atunci când marea majoritate a noastră avem acel bun simţ înnăscut şi acel sentiment de ruşine
faţă de cei mai mari decât noi care nu fac parte din familie, chiar dacă profesorul, uneori un bărbat
masiv şi puternic, sau o doamnă distinsă şi impozantă prin atitudine şi ton, ne va spune ceva care
poate că nu e în concordanţă cu părerea pe care ne-am format-o legat de ceva anume, noi vom tăcea
din gură şi nu vom comenta, de ruşine faţă de profesori sau faţă de colegi văzând că nici unul nu ia
atitudine şi bănuind că de vreme ce ceilalţi colegi nu spun nimic, probabil că ceea ce credeam noi
până în acel moment este greşit…
Şi aşa ajungem să păţim ca Nassim Haramein care atunci când profesorul i-a spus că un punct
nu există, două puncte iarăşi nu există, ele fiind doar reperele între care se poate trasa o linie, a
rămas stupefiat când profesorul i-a spus că de-abia din trei punte se poate construi ceva care
există…
Păi am să vă spun că şi eu am gândit identic atunci când mi s-a predat la primele ore de
geometrie acest concept teoretic… „Cum naiba poate fi real un lucru format din trei lucruri care nu
există ?!...”
Şi la fel ca şi Haramein, am tăcut din gură în rând cu toţi colegii mei… Numai că eu, spre
deosebire de Haramein, am uitat repede această inadvertenţă de gândire, sub presiunea altor
informaţii care mi se băgau pe gât, şi nu am mai dat atenţie acelei prostii spuse de profesorul meu
de matematică… Haramein nu a putut accepta asta şi de acolo a ajuns la teoria universului
holofractografic …
Câţi sunt ca el ?... Am putea spune, fără să greşim prea mult, că nimeni… Toţi am trecut prin
această experienţă şi toţi am trecut peste ea uitând-o foarte repede căci alte şi mereu alte lucruri noi
şi uneori la fel de stupide ne erau aduse la cunoştinţă. Şi în plus sentimentul de inutilitate a unui
protest în faţa unor asemenea aberaţii a fost accentuat de faptul că de cele mai multe ori, dacă
refuzam să învăţăm asemenea informaţii, ne trezeam că primim o notă proastă, care fireşte, în
regimul concurenţial din care e construit sistemul de învăţământ înseamnă nici mai mult nici mai
puţin decât scăderea şanselor de a avea succes în viaţă…
Adică încă de mici începem să învăţăm în mod dureros, pe propria noastră piele, faptul că
societatea îi respinge pe cei care nu se aliniază cu gloata…
Şi încet, dar sigur, spiritul de respingere al neadevărului şi minciunii, al dezinformării şi
jumătăţilor de adevăr se estompează tot mai mult, pe măsură ce înaintăm prin anii de şcoală şi la un
moment dat, terminăm studiile, obţinem o diplomă de ingineri, de doctori docenţi sau mai ştiu eu ce
11
12. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
grade superioare şi suntem perfect îndobitociţi şi obedienţi faţă de o societate care în acest fel ne-a
integrat ei la fel cum e integrată oaia rătăcită în turma iubită…
Copiii de azi ar trebui să înveţe să întrebe cât mai des, fără jenă şi cu tărie: De ce ? sau : La
ce-mi foloseşte mie prostia asta-n viaţă ?
Astfel, profesorii incompetenţi sau conduşi de o programă de învăţământ întocmită cu rea
intenţie se vor trezi din ce în ce mai des puşi sub presiunea neacceptării minciunii şi neadevărului şi
ori vor părăsi sistemul ori vor lua atitudine şi nu vor mai accepta să formeze din copii cărora le
predau, nişte oi docile şi obediente…
Dar până atunci, probabil că va mai trebui să treacă apă pe Dunăre… şi nu ne rămâne decât să
analizăm un pic care au fost şi sunt rezultatele acestui sistem educaţional…
Cred că patria noastră e cel mai elocvent exemplu, căci deşi nici sistemul de învăţământ
socialist nu a fost unul perfect, a fost de departe net superior celui actual.
Priviţi cum copii de azi nu mai ştiu să scrie şi să citească corect româneşte… În copilăria mea,
un copil care ajungea în ultimele clase ale ciclului primar fără a şti să citească corect, era de râsul
nostru al celorlalţi, al colegilor lui… asta în afară de notele proaste şi de repetarea anului…
Atunci a fi luat în râs de ceilalţi era o ruşine imensă, iar a fi corigent la o materie sau şi mai
grav a ajunge să repeţi anul era cea mai mare ruşine pe care şi-ar fi putut-o închipui un elev…
Acum… extrem de puţini din elevii excelenţi depăşesc un elev mediu de atunci… Acum
marea majoritate a elevilor actuali sunt „proşti cu crăci” şi ce e mai grav mulţi nici nu-şi dau seama
de asta, ba chiar sunt mândri de acest lucru…
În urmă cu peste douăzeci de ani orice elev era motivat să înveţe prin însăşi atitudinea pe care
o avea societatea, atât cea locală cât şi cea naţională pe ansamblu, faţă de el… Căci atunci un elev
ştia clar că se pregăteşte pentru a fi competitiv în viaţă, pentru a putea să-şi câştige traiul prin
munca lui, căci orice întreprindere avea un liceu al ei şi orice liceu avea o întreprindere a lui…
Atunci terminai şcoală şi la cel mult o lună avea propriul tău salariu care-ţi asigura un trai
decent, puteai să-ţi vezi ţara, să-ţi întemeiezi o familie… viitorul era asigurat de către o conducere
statală responsabilă…
Acum ce elev ar fi prost să înveţe când vede că o face de pomană ? Ce motivaţie să aibă când
vede că poate să termine nu un liceu, nu o facultate ci patru facultăţi şi tot nu are unde găsi un loc
de muncă ?… Ce motivaţie să aibă când vede că numai unul din părinţii săi mai are serviciu, şi că
munceşte de se speteşte şi abia reuşeşte să câştige cât să bage toţi trei ceva sub nas, iar colegul său
care e fiu de mafiot sau de hoţ care a spoliat avuţia naţională e plin de bani, deşi e prost bâtă, vine
la şcoală cu o maşină scumpă şi e mai elegant şi mai bine îmbrăcat decât directorul şcolii ?
Ce motivaţie să aibă când vede că în vreme ce părinţii lui muncesc de se spetesc, mafioţii şi
ciocoii din capul ţării trăiesc boiereşte trădându-şi şi vânzându-şi pe nimic patria şi poporul şi nu-i
trage nimeni la răspundere pentru asta ?...
Şi astfel, încet dar sigur, acest popor a fost transformat din popor în gloată şi din gloată în oi
pe care aceştia de sus le văd ca pe viermi, iar instituţiile statului care ar fi trebuit să fie garantul
respectării şi îndeplinirii Constituţiei şi drepturilor omului au devenit slugile obediente şi
inconştiente ale acestui clan mafiot ce s-a instalat la conducere…
Noi ?… Să ne ajute Ăl de Sus !... că altcineva nu mai are cine…
La noi această fabrică de oi a fost dusă la perfecţiune, a lucrat în aceşti ani cu maximum de
eficienţă şi lipsă de scrupule cu care şi-ar fi putut-o închipui cineva… Aşa cum spuneam în volumul
precedent, până şi Orwell s-ar răsuci în mormânt de ciudă că profeţiile sale catastrofice au fost
întrecute de realitate…
Trăim deja o proiecţie în realitate a filmului „Matrix” doar că nu ne dăm seama de ea, la fel
cum nu-şi dădeau seama nici personajele din film…
Şi astfel datorită faptului că toată gloata e integrată în această matrice, cei ce ies din ea sunt
traşi înapoi sau eliminaţi de însăşi gloata matricei, într-o încercare disperată de protejare de
necunoscut şi de pedeapsa pentru încălcarea legilor şi regulilor…
Nu e nevoie ca cineva să se preocupe de a ne supraveghea… Prin felul cum am fost educaţi, îi
dăm singuri în gât pe cei ce nu vor să se integreze, îi eliminăm sau îi integrăm forţat…
12
13. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Şi atunci cum oare am putea avea pretenţia să trăim mai bine, atât timp cât cei care ne doresc
nouă, tuturor binele , luând atitudine împotriva stării de fapt actuale, sunt eliminaţi de noi înşine ?…
Şi ne mai şi lamentăm cu mii de guri de şarpe, că trăim din ce în ce mai prost, că poluare, că
nedreptatea, că drepturile omului, că bolile, SIDA şi Ebola, că armele nucleare, că terorismul… şi
câte şi mai câte ! Dar noi înşine, prin mentalitatea de turmă acceptăm şi întreţinem acest sistem
corupt şi mafiot…
Şi dintre noi, extrem de puţini, cei pe care noi îi respingem, îi marginalizăm, îi ocolim, ne e
frică de ei, sunt singurii care au înţeles că totul pleacă de la sistemul de învăţământ, de la
megacorporaţia numită sistem de învăţământ care, prin milioanele sale de fabrici de pe întreaga
suprafaţă a planetei fie ele numite grădiniţe, şcoli sau universităţi, ne transformă din oameni în oi…
Articol scris azi 3 aprilie 2012 la ora 17 de către CÂRNARU Cătălin Dan.
13
14. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Ce-i curentul electric ?…
Ce întrebare mai e şi asta ?! Toţi ştim ce-i curentul electric. Deci ce rost are să punem o
asemenea întrebare. Păi… are.
Citatele pe care am să vi le dau în continuare sunt luate din manualele de fizică de liceu
editate după 1990 a căror colecţie o am, dar care manuale sunt identice cu cele pe care le-am studiat
eu în anii 1979 – 1983. Deci…
Din manualul de fizică de clasa a X-a, în capitolul 9.1 intitulat „Curentul electric în
conductoare metalice” se spune:
„Orice conductor metalic, conţine un număr foarte mare de electroni liberi. În structura
cristalină atomii sunt dispuşi în nodurile reţelei, la distanţe aşa de mici încât electronii de la
periferia fiecărui atom se găsesc în interacţie în acelaşi timp cu toţi ionii vecini. Din această cauză
electronii nu sunt legaţi de un singur atom şi ei pot trece uşor de la un atom la altul. Mişcarea
electronilor printre ioni este dezordonată ea se asemănă cu mişcarea moleculelor unui gaz închis
într-o incintă. Sarcina electrică a tuturor electronilor liberi, însumată, este negativă şi egală cu
sarcina pozitivă a tuturor ionilor care formează reţeaua cristalină a metalului respectiv. Astfel,
metalul, în mod obişnuit este neutru din punct de vedere electric.”
Să presupunem că avem la dispoziţie două conductoare unul A de potenţial Va şi celălalt B de
potenţial Vb ( Va<Vb ). Dacă le punem în legătură printr-un conductor metalic, C, electronii liberi
din reţeaua conductorului, sunt puşi în mişcare dirijată între corpurile Aşi B de către forţele
electrostatice ale câmpului electric ataşat acestor corpuri. Astfel o parte din electronii liberi de pe
conductorul A vor trece pe conductorul B până când potenţialele electrice ale celor două corpuri
vor deveni egale. Transportul de electroni liberi ( purtători de sarcină ) prin firul conductor se
numeşte curent electric.”
În acelaşi timp însă în manualul de fizică din anul patru de liceu, la capitolul 1.4 intitulat
„Legătura metalică” se spune:
„Modelele simple care au fost prezentate mai sus pentru a explica legăturile ionice sau
covalente ilustrează, cel puţin calitativ, mult particularităţi ale cristalelor, în timp ce legătura
metalică este mult mai greu de explicat cu ajutorul unui model simplificat. Legătura chimică în
metale se poate explica prin luarea în considerare a tuturor atomilor şi presupunând că
electronii lor de valenţă aparţin cristalului în întregime…”
Păi da – această frază era conform cu ce învăţasem eu la chimie şi la geologie că la formarea
unui cristal metalic participă toţi atomii cu electronii de pe ultimul strat. Numai că următoarea
propoziţie se contrazice flagrant spunând:
„Multe proprietăţi ale metalelor se pot explica cu ajutorul teoriei „electronilor liberi”
conform căreia ionii pozitivi ai metalelor formează o reţea scufundată în gazul electronilor care
umple tot volumul.”
Păi de unde naiba provin acei electroni care formează acel gaz electronic, de vreme ce singurii
electroni care pot părăsi structura atomului sunt cei de pe ultimul strat, iar aceştia sunt de fapt cei ce
se pun în comun între mai mulţi atomi pentru a forma structura cristalină ?...
Şi în continuare :
„Stabilitatea unui astfel de sistem termodinamic este asigurată de interacţiunea dintre ioni şi
electronii de valenţă liberi. Într-adevăr electronii care se află în spaţiul dintre ionii pozitivi
interacţionează cu aceştia dând naştere la forţe de atracţie care vor echilibra forţele de respingere
electrostatică dintre ionii pozitivi. Este uşor de observat că atât în cazul legăturii covalente cât şi
14
15. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
în cazul celor metalice are loc punerea în comun ( colectivizarea ) electronilor de pe orbitele
externe.
Deosebirea constă în faptul că în cazul legăturii covalente „colectivizarea” electronilor se
face numai între perechi de atomi iar electronii colectivizaţi rămân tot timpul în vecinătatea lor în
timp ce în cazul legăturilor metalice la colectivizarea electronilor participă toţi atomii cu electronii
lor de valenţă iar electronii colectivizaţi, nu sunt localizaţi şi se pot mişca în tot volumul
cristalului.”
Deci după cum vedeţi deja în anul doi de liceu, nu puteam fi de acord cu definiţia curentului
electric dată de cartea de fizică. De ce ? Pentru că în vreme ce cartea de fizică îmi spunea ceva,
manualul de geologie pe care îl studiasem înaintea celui de fizică de anul II deja mă învăţase că în
structura cristalină a unui metal toţi electronii de valenţă ai atomilor sunt puşi în comun pentru
structurarea cristalului metalic.
În aceste condiţii nu puteam fi de acord cu deplasarea de electroni… Păi dacă aceşti electroni
ar fi plecat spre capătul conductorului spre a echilibra sarcina electrostatică dintre capetele
conductorului, toată structura metalică cristalină a acelui conductor s-ar fi rupt instantaneu.
În acelaşi timp în vreme ce cartea de fizică îmi tot dădea înainte cu electronii liberi din
structura cristalină şi moleculară a materiei, cărţile de chimie îmi spuneau că electronii de valenţă,
sunt atât de puternic ataşaţi de atomul lor, încât ei nu pot părăsi structura acestuia decât pentru a fi
puşi în comun cu alţi atomi pentru a forma structura, fie ea cristalină metalică, sau moleculară a
materiei.
Păi, dragii mei cititori. Încă de atunci constatam că în vreme ce un manual îmi spunea una,
celălalt îmi spunea altceva… eu pe cine-ar fi trebuit să cred atunci ?...
Atomul de cupru are 29 de electroni aşezaţi în următoarea configuraţie pe straturile de
electroni: 2, 8, 18, şi 1.
Cuprul ca material metalic cristalin, cristalizează în structură cristalină elementară cubică. Păi
de vreme ce electronii de pe ultimul strat electronic sunt singurii care pot părăsi structura atomului,
şi doar pentru a forma legături cu alţi atomi, cuprul formează structura sa cubică prin faptul că toţi
cei opt atomi din structură îşi pun acel unic electron în comun…
Deci… iată de ce nu am putut eu să cred că curentul electric este o mişcare ordonată de
electroni…
Dacă atunci când eram în liceu, eram un copil cam timid, şi în plus nici nu prea mă interesau
aceste lucruri, nu am dat crezare dar nici nu am constatat explicaţiile profesorului de fizică referitor
la curentul electric…
În acelaşi timp o serie de cărţi pe care le citisem în afara şcolii îmi confirmaseră mai degrabă
faptul că manualele de chimie şi de geologie erau cele ce-mi spuneau adevărul legat de structura
materiei…
Dar în timp, pasionat fiind de electronică, electricitate, mecanică etc., la un moment dat mi-am
dat seama că de vreme ce nu pot crede că curentul electric este o mişcare ordonată de electroni ar
trebui să încerc să aflu ce-i de fapt curentul electric…
Numai că din păcate pentru mine, deşi umblam mult prin biblioteci, nicăieri nu am găsit o
definiţie a curentului electric alta decât cea pe care mi-o spusese profesorul de fizică din liceu…
Cu atât mai mare dezamăgirea mea cu cât toate exemplele de comportare a curentului electric
de care m-am lovit de-a lungul timpului îmi confirmau că curentul electric nu poate fi o deplasare
ordonată de electroni. Şi tot această părere o aveam şi acum câţiva ani când mi-am luat o diplomă
de calificare în meseria de electrician. Iată de ce :…
Deci conform definiţiei, curentul electric este o deplasare ordonată de electroni. Conform tot
ştiinţei actuale, tensiunea este diferenţa de potenţial de la capetele unui conductor. Din punctul de
vedere al sarcinilor electrice – electroni – diferenţa aceasta de potenţial, este de fapt, o diferenţă
între sarcina electrică de la un capăt comparativ cu cea de la celălalt capăt.
Totodată intensitatea curentului este definită ca fiind cantitatea de purtători de sarcină care
străbat un conductor în unitatea de timp.
15
16. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Dacă diferenţa de potenţial e de fapt diferenţă de sarcină, adică de număr de purtători de
sarcină, iar intensitatea este cantitatea de sarcini ce străbat conductorul în scopul echilibrării acestei
diferenţe, păi… atunci intensitatea trebuie să fie interconectată cu tensiunea şi anume direct
proporţional…
Experienţa de zi cu zi îmi arăta însă că nu e aşa… putem avea într-un conductor la o tensiune
anume o anumită intensitate de curent sau o cu totul altă intensitate cu remarca că intensitatea
maximă pe care o suportă un conductor e dependentă de grosimea sa…
Pe de altă parte aşa cum am mai spus în vreme ce fizica îmi spusese că în masa materiei ar fi
o sumedenie de electroni liberi, cartea de geologie şi cea de chimie îmi spuseseră din contră faptul
că structura materiei este strict dependentă de electronii de pe ultimul strat electronic al atomilor şi
ca urmare numărul de electroni liberi din structura materiei nu este foarte mare, ba chiar în metale,
ea poate fie extrem de scăzută până la a lipsi total.
Pe de altă parte fizica şi electrotehnica pune încălzirea şi chiar înroşirea conductorilor sub
influenţa curentului electric pe seama frecărilor şi ciocnirilor dintre electroni şi celelalte particule
constituente ale metalului, fie ele atomi sau alţi electroni. În vreme ce aceiaşi ştiinţă oficială şi mai
ales chimia îmi spuneau că un atom este format dintr-un nucleu şi mai multe straturi de electroni,
dar că nucleul este foarte mic iar electronii şi mai mici se află la mare distanţă de el. Dacă nucleul ar
avea dimensiunea unei mingi de tenis, primul strat de electroni ar trebui să se afle la câteva zeci de
metri distanţă… Deci pornind de aici rezultă că de fapt materia este 99,9%. spaţiu gol.
Păi, dacă materia e aproape în totalitate spaţiu gol, de ce se ciocnesc electronii curentului
electric în drumul lor ? Sau poate că nu e reală această structură a materiei ?...
Şi aici am ajuns la o altă problemă pe care şcoala prin profesorul de chimie pe care-l aveam la
acea dată, nu a ştiut şi nici nu a fost interesată să mi-o lămurească. Cum arată atomul cum arată
electronul, protonul şi neutronul. Mi s-a răspuns că nu se ştie exact, doar se presupune… La care
fireşte i-am reproşat profesorului, într-un acces de furie şi revoltă: Cum de are tupeul să-mi spună
că acestea se comportă aşa cum spunea dumnealui de vreme ce nici măcar nu ştie cum arată ele…
Asta m-a făcut să fiu dat afară de la oră… Bine că nu mi-a dat un patru, sau că nu i-a chemat
pe părinţii mei la şcoală ! În timpul şcolii generale mai aveam uneori accese de nesupunere, care
accese au dispărut odată cu pubertatea în clasele de liceu…
Problema mare este că de fapt nici acum nu ştim prea bine cum arată un atom şi constituenţii
săi, căci deşi s-a ajuns ca cele mai performante microscoape electronice să poată arăta obiecte cu
dimensiuni având ordinul de mărime în zona angstromilor, tot ceea ce reuşesc ele să ne arate sunt
nişte sfere neclare, un fel de chestii ca nişte mingi de ceaţă aşa cum se vede în imaginea de mai jos:
16
17. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Aici avem în ordine de la stânga la dreapta sus: o moleculă de benzen apoi atomi de carbon
înconjuraţi de atomi de hidrogen, stânga jos doi atomi individuali de aur, alături un aliaj de cositor,
plumb şi siliciu pe suprafaţa căruia se văd atomii individuali, iar în dreapta imaginea mare cu
galben este o structură hexagonală în care se văd iar atomii ( din păcate de unde am luat-o nu se
specifica ce e ) iar dreapta sus reprezintă la un alt ordin de mărime radiaţia electronică.
După cum observaţi ceea ce vedem atunci când studiem un atom nu e decât o sferă neclară…
ceea ce ar însemna fie că atomul nu e aşa cum l-am învăţat noi în şcoli, fie că vibraţia sau mişcarea
electronilor pe orbitele lor în jurul nucleului este atât de ridicată şi de rapidă încât nici cel mai scurt
timp de fotografiere pe care-l are microscopul electronic nu poate să ne arate decât o sferă neclară.
În acelaşi timp nici electronii individual nu pot fi văzuţi ci singurul lucru pe care-l putem
observa este radiaţia lor, care are forme diferite în funcţie de poziţia şi numărul lor în atom…
Şi pornind de aici ar trebui să mai remarcăm un fapt, acela că de vreme ce ştiinţa oficială
admite dualitatea undă/particulă a fotonului, de ce nu s-ar putea accepta ca întreaga materie să se
comporte în anumite condiţii fie corpuscular fie ondulatoriu… Şi atunci se schimbă calimera…
Căci în acest caz e foarte posibil ca noi, înşine împreună cu întreaga roată a jurului să fim cu
totul altceva decât am crezut până în prezent… Ceea ce oamenii de ştiinţă interpretează ca fiind
particule subatomice , de ce nu ar fi unde de foarte înaltă energie… ?!
Şi aici ar trebui, pentru a face o oarecare legătură cu articolul precedent să spun că definiţia
actuală a curentului electric şi a caracteristicilor sale este o definiţie veche, foarte veche, dată de
primii fizicieni care au studiat electricitatea, fie ea cea statică sau indusă electromagnetic, definiţie
care s-a menţinut neschimbată datorită conservatorismului sălbatic al învăţământului mondial şi mai
ales, după cum cred eu, unui interes deosebit ca adevărul să nu fie cunoscut de masele largi.
De fapt marea greşeală pe care a făcut-o ştiinţa oficială a fost aceea de a face o analogie între
curentul electric şi fluide. Cu alte cuvinte, primii fizicieni care au studiat curentul electric,
neînţelegând prea bine fenomenele cu care se confruntau, au ajuns la concluzia că curentul electric
ar fi un fel de fluid, ca apa, şi ca urmare au asemuit diferenţa de presiune de la capetele unei
conducte cu diferenţa de potenţial iar debitul cu intensitatea, ceea ce este profund fals, dar a
funcţionat şi a rămas a ni se preda în manualele de fizică şi în cărţile de electrotehnică chiar şi acum
după tot amarul de timp care a trecut de atunci.
Căci după ce am să vă spun la ce concluzie am ajuns eu o să înţelegeţi că această definiţie pe
care am dat-o eu curentului electric se potriveşte perfect, în opinia mea, pe comportarea curentului
electric şi mai ales explică pe înţelesul oricui posibilitatea funcţionării tuturor dispozitivelor
colectoare de energie liberă.
Deci, conform concluziilor mele, curentul electric este energie şi în ultimă instanţă este
radiaţia electromagnetică. Astfel se poate considera că întreg spectrul undelor electromagnetice este
curent electric de diferite frecvenţe, care curent electric este rezultatul oscilaţiei şi vibraţiei
particulelor subatomice, a atomilor şi a moleculelor pe ansamblu. Această radiaţie, provenind de la
toţi atomii materiei din jur se însumează armonic şi rezonant şi străbate întreg universul.
În momentul în care într-un atom oarecare pătrunde o parte din această radiaţie provenind de
la alţi atomi, aceasta induce în atomul respectiv, în particulele lui, un câmp electromagnetic care
contribuie la întreţinerea în continuare a mişcării, vibraţiei, oscilaţiei, cum doriţi să-i spuneţi a
particulelor sale şi a lui pe ansamblu.
Astfel radiaţia universală, acea radiaţie difuză a punctului zero, pe care oamenii de ştiinţă au
calculat-o ca fiind de circa 25 GWh/cm2
, este atât sursa cât şi cauza funcţionării universului. Căci
universul aşa cum am mai spus este un sistem uriaş format din miliarde de miliarde de alte
subsisteme care fac un schimb energetic permanent între ele, potenţându-se reciproc.
Din perspectiva aceasta, curentul electric nefiind mişcare ordonată de electroni ci doar radiaţie
electromagnetică, putem înţelege şi de ce ne electrocutăm la frecvenţe scăzute ale curentului
electric alternativ dar nu ne mai electrocutăm la frecvenţe ridicate. Adică, dacă curentul electric ar fi
o mişcare ordonată de electroni, atunci, fenomenul electrocutării ar fi datorat deplasării unui număr
mare de electroni prin corpul nostru. Logic ar fi ca electrocutarea, în această situaţie să fie mult mai
periculoasă la frecvenţă mare datorită unui număr mai mare de electroni care ne-ar străbate corpul
17
18. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
în unitatea de timp.. Ori nu e aşa. Ne electrocutăm doar la frecvenţe joase. De ce ? Pentru că
curentul electric fiind o emisie radiantă de unde electromagnetice, la frecvenţă joasă, acestea induc
în sistemul nostru nervos încercarea de a răspunde rezonant la această radiaţie apropiată de
frecvenţa naturală de circulaţie a impulsurilor nervoase. În momentul în care creşte mult frecvenţa
curentului electric, chiar dacă tensiunea e mare, nu ne mai electrocutăm pentru că frecvenţa de
oscilaţie a curentului fiind foarte ridicată nu interferează în nici un fel cu frecvenţa de transmitere a
impulsurilor nervoase.
Acum ar trebui să vă spun concret, din această perspectivă, ce e curentul electric şi să vă aduc
mai multe argumente…
Am spus că toate particulele universale oscilează cu o frecvenţă proprie determinată de masa
atomică a materiei respective. Această oscilaţie are o frecvenţă extrem de ridicată, este întreţinută
prin rezonanţă universală şi este infinită, în sensul că nu încetează nici măcar la zero absolut,
– 273,16ºC.
În acest context generatoarele electrice, de orice tip ar fi ele nu fac altceva decât să inducă
local, prin rezonanţă, acestei oscilaţii naturale universale o modulaţie de amplitudine care e culeasă
la bornele generatorului ca energie electrică.
Lucrul acesta ar arătat cam aşa:
Ca urmare:
Curentul electric alternativ este o radiaţie electromagnetică rezonantă, la fel ca undele radio
actuale, al cărei rezultat este un câmp magnetic care-şi schimbă periodic sensul. Acest curent se
obţine fie pe cale electromagnetică prin maşini rotative ( actual ) fie prin maşini statice electronice,
în viitor.
Curentul electric continuu este o radiaţie statică care induce materiei doar o creştere
generală de amplitudine a oscilaţiei naturale iar rezultanta lui este un câmp magnetic permanent la
fel ca cel al magneţilor permanenţi. Acesta se obţine cu ajutorul pilelor electrice, cu ajutorul
maşinilor rotative ( dinamuri) şi prin redresarea celui alternativ cu maşini electronice sau
electromagnetice.
Curentul electric pulsatoriu este o variantă a curentului electric continuu, şi anume este
acela în care se induce materiei creşteri şi căderi periodice ale amplitudinii de oscilaţie care au ca
rezultat un câmp magnetic de mare energie, care nu-şi schimbă sensul dar care are creşteri bruşte
de putere... componenta principală a acestui curent electric este cea scalară ci nu cea herţiană…
Acest curent se poate obţine fie cu maşini rotative fie cu maşini statice electronice sau
electromagnetice.
Din această perspectivă mărimile fundamentale ale curentului electric, anume tensiunea,
intensitatea şi rezistivitatea trebuie înţelese în următorul fel:
Tensiunea ca fiind dată de amplitudinea influenţei asupra frecvenţei naturale de oscilaţie, cu
cât aceasta va fi mai mare cu atât tensiunea arătată de aparatele de măsură va fi mai mare. În acelaşi
timp această tensiune va fi direct proporţională şi cu frecvenţa de oscilaţie a maşinii electrice, cu cât
aceasta va fi mai mare cu atât tensiunea culeasă va fi mai mare.
18
19. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Diferenţa de potenţial trebuie deci înţeleasă nu ca o diferenţă de număr de sarcini electrice
între două puncte ci ca o diferenţă de densitate a radiaţiei electromagnetice sau densitate energetică.
Intensitatea curentului va fi doar densitatea energetică indusă în conductori prin rezonanţă,
care fiind proporţională cu numărul de particule atomice şi subatomice influenţate, adică cu masa
( grosimea ) conductorului, cu cât conductorul va fi mai gros, atât aparatele de măsură ne vor arăta o
intensitate mai mare.
Rezistivitatea trebuie înţeleasă oarecum ca şi până acum în sensul că conductorii cu
rezistivitate mai mare vor fi acele materiale care răspund greu la influenţa rezonantă a undelor
electromagnetice induse, ca urmare oscilaţiile particulelor în masa lor produc greu câmpuri
magnetice rezonante, şi aceste câmpuri opunându-se oscilaţiilor induse se transformă într-o mare
cantitate de energie termică în vreme ce conductorii buni cum e cuprul, aurul, etc., fiind mult mai
uşor influenţabili de către aceste oscilaţii externe vor răspunde mai rapid şi ca urmare intrând în
rezonanţă, câmpurile magnetice induse în ele se vor alinia rapid ( fază, modul, etc. ) cu cele
inductoare şi deci neexistând conflicte magnetice între inductor şi indus, căldura degajată va fi
mică…
Trebuie să vă mai spun că din această perspectivă eu consider că de fapt cuplarea unui
consumator la un generator face ca instantaneu întregul conductor al consumatorului să intre în
rezonanţă electromagnetică cu particulele conductorului generatorului ceea ce va face ca în cazul
motoarelor acolo să se manifeste câmpuri magnetice identice care fac motorul respectiv să se
rotească…
În cazul celorlalţi consumatori, comportarea lor va fi diferită în funcţie de modul lor de
construcţie. Un bec va lumina un aparat de radio va cânta, etc. …
Această optică pe care o am acum asupra curentului electric m-a ajutat să înţeleg fenomene
electrice cum ar fi cel al electrocutării pe care l-am explicat mai sus precum şi…
- Rezistivitatea crescută a cuprului la conducţia curentului continuu, cu cât conductorul e mai
subţire cu atât rezistivitatea lui e mai mare…
În mod normal, din perspectiva curentului ca deplasare de electroni, rezistivitatea ar trebui să
fie mai mare la conductorii mai groşi, căci electronii care compun curentul electric ar trebui să
întâmpine o rezistenţă mai mare la deplasarea printr-o masă materială mai mare…
- Ruperea conductorilor rezistivi mereu în zonele în care au secţiunea mai mică… curentul
electric indus într-un conductor rezistiv, datorită faptului că prin câmpurile magnetice induse nu
poate obliga conductorul să se rotească sau să se mişte, aşa cum se întâmplă în motoare, se
însumează rezonant, intrând într-o spirală a amplificării care duce la creşteri tot mai mari ale
câmpurilor magnetice ce nu se pot manifesta în conductorul respectiv şi ca urmare se transformă în
căldură, oscilaţiile fiind tot mai crescute la un moment dat conductorul va ceda din zona cu
secţiunea cea mai mică, adică cu rezistenţa mecanică cea mai mică…
- Arderea generatoarelor obligate să alimenteze consumatori mai mari decât au fost ele
proiectate o explic astfel mult mai apropiat de adevăr prin faptul că conductorii consumatorului
intrând în rezonanţă cu cei ai generatorului, vor induce câmpuri magnetice ( în cazul consumatorilor
inductivi ) sau căldură ( în cazul celor rezistivi ) care vor induce la rândul lor în generator prin
rezonanţă o creştere a amplitudinii oscilaţiei care va face ca câmpurile magnetice care nu se vor
putea manifesta în generator să se transforme în căldură care să-i depăşească parametri
constructivi… şi ca urmare se va arde…
De aici şi faptul că eu consider energia reactivă nu doar ca rezultat al autoinducţiei şi
defazării curent tensiune ci ca un rezultat al transformării unui consumator mai puternic decât
generatorul care-l alimentează într-un generator care va influenţa negativ adevăratul generator…
Rezonanţa este o comportare a materiei extrem de puternică şi cred eu, încă nu pe deplin
înţeleasă…
Deci e clar că din perspectiva acestei definiţii a curentului electric, tensiunea nu mai trebuie să
fie direct proporţională cu intensitatea ci intensitatea va fi proporţională direct doar cu grosimea
conductorului.
19
20. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
- Tot din această perspectivă se explică mai uşor creşterea tensiunii odată cu frecvenţa. Adică
e mai uşor de înţeles de ce într-un conductor se va induce o tensiune mai mare dacă un câmp
magnetic se va manifesta mai des în preajma lui… practic creşte densitatea magnetică şi aceasta la
rândule ei induce amplitudine crescută a frecvenţei modulate odată cu o apropiere a ei de cea
naturală…
E clar că din această perspectivă se explică de ce electrocutarea se petrece numai la frecvenţe
reduse şi peste frecvenţa de 10 KHz pericolul mortal încetează…
E clar că din această perspectivă e mai logică ruperea siguranţelor fuzibile şi a rezistenţelor
din zona de secţiunii minime…
Şi ce e mai important, din această perspectivă, poate fi înţeleasă tehnologia energiilor libere,
în sensul că se poate accepta faptul că un colector de energie liberă poate în acest fel să scoată la
ieşire energie mai multă decât la intrare… rezonanţa undelor electromagnetice nu se supune legilor
termodinamicii…
E clar că din această perspectivă noi, prostimea, am putea înţelege mai uşor faptul că energia
nu se consumă şi nu se produce ci doar circulă şi se transformă, şi am pricepe că de fapt plătim
pentru ceva ce nu ar trebui să plătim…
Asta e extrem de bine pentru noi, dar e groaznic de rău pentru cei ce se îmbogăţesc prin
această înşelăciune…
E clar că din această perspectivă se poate înţelege mai bine conceptul de dipol natural…
Dar aici ar trebui să scriu un alt articol…
Pentru unii specialişti am să fac o remarcă. Anume faptul că această concluzie la care am
ajuns eu privind curentul electric şi comportarea lui e una personală. Ea se prea poate să nu fie în
concordanţă cu realitatea, dar de vreme ce sistemul de învăţământ nu a fost în stare să mă
lămurească ce-i curentul electric, ca de altfel nici ce-i câmpul magnetic, a trebuit să caut singur
răspuns la ceste întrebări…
Din fericire pentru sistemul acesta aşa cum am spus anterior fabrica de oi funcţionează perfect
şi pentru că cei ca mine sunt extrem de puţini. Cea mai mare parte a celor care pleacă de pe băncile
şcolii cu nelămuriri, pur şi simplu nu-i mai interesează să afle răspunsuri…
Mulţi bănuind undeva, în adâncul sufletului lor, că ceva li se ascunde, nu au curajul să caute
răspunsuri, de teamă că acestea ar putea să le releve o perspectivă terifiantă…
Şi de fapt adevărul, în acest caz, chiar e terifiant şi ne spune că energia pe care o folosim este
extrem de puţină, şi ne este vândută cu sume imense, de către cei de sus care sunt o şleahtă de
escroci…
Şi apoi, am mai spus-o – jumătate din cei care termină un ciclu de învăţământ după ce
părăsesc băncile şcolii nu mai citesc în viaţa lor o carte…
Articol scris azi 5 aprilie 2012 la ora 11 de către CÂRNARU Cătălin Dan.
20
21. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Să facem din natură o baterie !
Am mai spus în volumul precedent că datorită variaţiei poziţiei particulelor subatomice în
raport cu atomul ca întreg materia în integralitatea ei emite energie sub formă de unde
electromagnetice care sunt uniform distribuite în masa întregii materii adică e omogenă şi izotropă.
Întreaga această radiaţie universală de o frecvenţă extrem de ridicată fiind emisă oriunde şi
permanent, în orice punct din univers, duce la imposibilitatea detectării ei prin mijloacele clasice.
Orice aparat de măsură pentru a putea măsura o valoare oarecare trebuie să se poată raporta la
o ală valoare. Am mai spus analogia cu linguriţa făcută din apă cu care am vrea să măsurăm apa de
mare… Ca urmare a acestui fapt, oamenii de ştiinţă deşi din calculele lor au descoperit această
energie universală, au considera-o neglijabilă şi au eliminat-o prin aproximări.
În plus cele patru ecuaţii ale lui James Clerk Maxwell (1831-1879) care aveau ca rezultat
prevederea existenţei componentei scalare a undelor electromagnetice şi posibilitatea extragerii
locale a energiei în orice punct din univers au fost simplificate la scurt timp după publicarea lor, de
către doi oameni de ştiinţă zeloşi în încercarea de a le face mai uşor accesibile capetelor
studenţeşti… Şi urmare a acestei acţiuni a lor, ştiinţa în ziua de azi respinge cu vehemenţă
tehnologiile energiilor libere ca fiind nişte himere, vise ale unor capete înfierbântate care ar visa la
perpetu-uri mobile… Cu toate acestea, aşa cum am mai spus anterior energia disipată omogen în
masa materiei înconjurătoare poate fi colectată cu randamente infinit mai mari decât se face azi.
Practic şi în prezent energia pe care o folosim este extrasă tot din mediul înconjurător dar vom
explica mai târziu, cum şi de ce este ea extrem de puţină şi de scumpă.
Am explicat în articolul precedent faptul că generatoarele nu fac decât să influenţeze frecvenţa
de radiaţie naturală a materiei inducându-i electromagnetic o modulaţie în amplitudine la frecvenţă
diferită de cea naturală…
Asta duce la o modificare locală a densităţii energetice a materiei. Această modificare are
tendinţa de a se reechilibra natural şi ca urmare diferenţa de densitate energetică se scurge prin
generatorul şi consumatorii noştri spre zonele înconjurătoare cu densitate energetică mai mică, sau
mai mare în funcţie de sensul dezechilibrului ce apare. Iată cam cum ar fi asta :
Acesta lucru poate fi făcut mai eficient pe cale electronică deoarece, pe această cale
modificarea poate să se facă la frecvenţe mai mari ceea ce duce la o diferenţă de densitate mult mai
21
22. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
mare. Deci cu cât frecvenţa la care va lucra generatorul nostru va fi mai mare, cu atât mai mare va
fi energia extrasă.
În felul acesta nu facem decât să creăm în mediul înconjurător o zonă cu diferenţă de
potenţial energetic adică un dipol energetic. Şi pentru că orice baterie este un dipol, putem spune
simplu că am creat în mediul imediat înconjurător, cu ajutorul oscilatorului care ne alimentează
generatorul, o baterie, din care ne alimentăm aparatele.
Pentru ca această baterie să funcţioneze în mod corespunzător şi cu maximum de eficienţă,
trebuie ca tendinţa de egalizare dintre cele două capete ale ei să nu fie obstrucţionată de absolut nici
un factor, adică cu alte cuvinte bateria noastră să nu funcţioneze cumva accidental în regim de
scurtcircuit… iar generatorul nostru, să menţină permanent această stare de dezechilibru activă.
Generatoarele şi consumatorii noştri vor constitui astfel o poartă deschisă în mediul
înconjurător prin care energia se va scurge din zona mai densă spre zona mai puţin densă.
Cu cât generatorul şi consumatorii noştri vor funcţiona mai eficient, cu atât energia ce se va
scurge prin ei va fi mai multă.
În cazul imaginii de mai sus trebuie să interpretăm generatorul nostru ca fiind format din două
blocuri constructive. Anume oscilatorul format din primarul transformatorului, din condensator şi
din eclator va fi excitatorul, cel care va induce în materia din jur modificarea frecvenţei de oscilaţie,
iar secundarul împreună cu magnetul din miezul transformatorului constituie colectorul propriu zis,
prin care se scurge energia spre consumator şi ulterior spre mediul înconjurător în cazul nostru sub
formă de căldură şi lumină.
Ca urmare se desprinde clar o caracteristică principală a oricărui colector energetic şi anume
aceea că pentru a fi eficient trebuie să lucreze în regim unidirecţional… cu alte cuvinte dipolul să
aibă permanent o stare de dezechilibru energetic total…
Fluxul energetic ar trebui să fie cumva asemănător cu cel al apei curente pe care o primim la
robinet. Această apă ne vine pe o conductă şi nu se mai întoarce la pompa care ne-a trimis-o ci se
duce la canal sau pur şi simplu în pământ… Astfel între pompa şi noi consumatorii există un dipol
permanent dezechilibrat energetic…
Acelaşi lucru ar trebui să fie şi în cazul curentului electric… numai că în dorinţa de a putea
contoriza energia pe care noi, cetăţenii o folosim, administratorii sistemului energetic global, au
întors toată energia pe care noi o folosim la generator, distrugând acest dipol…
Practic generatoarele actuale lucrează în regim oarecum asemănător celui de scurt circuit, şi
cea mai mare parte a energiei pe care noi o plătim este o energie care nu face altceva decât să se
piardă prin distrugerea dezechilibrului energetic dintre mediu şi generator… De aceea generatoarele
actuale funcţionează cu atât mai bine cu cât energia extrasă din ele e mai mare… regimul de
scurtcircuit al lor se reduce iar riscul ca ele să se distrugă e mai mic…
Iată în imaginea următoare, o schemă sugestivă cu felul cum arată situaţi actuală şi cum ar
trebui ea să fie de fapt:
Articol scris azi 6 aprilie 2012 la ora 12 de către CÂRNARU Cătălin Dan.
22
23. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Ce-ar fi să ne-ntoarcem la şatră ?!...
Cum să ne întoarcem la şatră ?! Păi ce, am fost vreodată acolo ? Doar o parte din ţigani au fost
la şatră, dar asta a fost de mult… Ei bine, nu-i chiar aşa. Eu îmi amintesc cum în copilăria mea se
întâmpla destul de des ca pe stradă să treacă coloane întregi de căruţe colorate ca cele din imaginile
de mai jos, căruţe conduse de bărbaţi oacheşi şi mândri fumând pipă şi de lângă care ne zâmbeau
fete frumoase în fuste multicolore:
Caravanele de ţigani sunt un lucru necunoscut pentru cei de azi, şi îşi pot doar închipui ce ar
însemna o asemenea viaţă doar când, tot extrem de rar, mai au ocazia să vadă, pe şosele sau prin
târguri caravane de circari, care până nu de mult erau formate tot din căruţe, doar că erau ceva mai
sofisticate, cam cum arată cele din imaginea următoare:
Fireşte că nici caravanele de bâlci sau cele de circ nu mai sunt formate din căruţe… acum sunt
caravane de camioane de mare capacitate, parte pentru transportul cortului şi aparaturii, parte
transformate în super rulote în care locuieşte personalul circului sau bâlciului respectiv…
Dar să ştiţi, dragi cititori, că starea naturală a omenirii nu e una sedentară. Peste 90% din
timpul total al existenţei noastre ca specie pe această planetă am fost nomazi…
Sute de milenii omul a rătăcit pe suprafaţa globului hrănindu-se cu fructe, cu peşte şi cu
animalele pe care le vâna şi se adăpostea de cele mai multe ori în adăposturi improvizate…
Cea mai apropiată imagine a acestui stil de viaţă îl avem analizând viaţa triburilor de pe
continentul nord american înainte de venirea albilor. Trăiau peste iarnă în corturi iar vara plecau în
expediţii vânătoreşti sau de pescuit pentru a asigura comunităţii mijloacele de trai…
De fapt, dumneavoastră v-aţi analizat vreodată traiul pe care-l duceţi în constrângerile
determinate de structurile statale actuale ?
Dacă vreţi să vă construiţi o casă trebuie să aveţi un teren pe care să o construiţi. Dacă acel
teren l-aţi achiziţionat fără acte sau dacă îl aveţi moştenire din tată-n fiu, şi niciodată nu a existat un
act de proprietate pe acel teren, fără act de proprietate nu puteţi obţine autorizaţiile de construcţie.
În plus în afara autorizaţiilor de construcţie vă mai trebuie tot felul de avize ( de mediu, de
urbanism, de racordare la utilităţi – apă, canal, gaze, electricitate ) pe care de asemenea le puteţi
obţine tot numai dacă posedaţi un act de proprietate pe acel teren.
23
24. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
De asemenea actele de stare civilă nu vă sunt întocmite de către organele statului dacă nu aveţi
un domiciliu stabil. Cu alte cuvinte, indiferent dacă sunteţi bogat sau sărac, din punctul de vedere al
statului trebuie să locuiţi undeva, chiar dacă acea proprietate nu e a dumneavoastră, trebuie ca
proprietarul să-şi ia obligaţia de a vă face act de primire în spaţiu.
Altfel nu aveţi dreptul să vi se întocmească acte de stare civilă… pe de altă parte există situaţii
în care părinţii nu v-au declarat în timp util. Este cazul unui cetăţean din Timiş care de ani de zile
este prins furând, iar atunci când ajunge în faţa judecătorului pentru a i se elibera actul de arestare,
nu are cu ce dovedi cine este. Act de identitate, conform legii din ţara noastră, şi de altfel din multe
altele, nu ţi se eliberează dacă nu ai unul de naştere. Iar cel de naştere nu ţi se eliberează decât în
momentul în care eşti declarat de părinţi. Dacă aceştia nu au făcut-o a cere un act de naştere
presupune a avea unul de identitate… un cerc vicios din care nu ai cum ieşi…
De aceea tânărul nostru din judeţul Timiş deşi e cel mai prins hoţ nu a putut fi niciodată
arestat şi nici nu a compărut în faţa unui tribunal pentru că organele statului nu au cum să
dovedească că el e persoana acuzată iar el nu are cum dovedi nicicum cine e el de fapt… Un om
liber… Şi acum am ajuns la esenţă. Acest cetăţean e liber pentru că nu are acte, pentru că neavând
acte, statul nu-l poate supune nici unei obligaţii cetăţeneşti… Vedeţi dumneavoastră, dragi cititori,
în momentul în care ne năştem părinţii prin faptul că ne declară naşterea şi obţin certificatul de
naştere, nu fac altceva decât să mai încheie un contract social… acest contract simplist vorbind ar fi
acesta : eu îţi dau pe fiul meu pentru ca tu să storci taxe şi impozite de al el întreaga lui viaţă, iar tu
îmi acorzi mie promisiunea că mă aperi împotriva celor care pot atenta la viaţa, şi la bunurile
mele… Astfel statul prin organele sale ne apără de hoţi şi răufăcători în schimbul banilor pe care-i
stoarce de la noi întreaga viaţă…
Pe de altă parte am să vă mai povestesc acum un lucru interesant… În urmă cu câţiva ani,
urmare a unor întâmplări din viaţa mea am ajuns să mă reîntorc în localitatea unde am terminat
liceul. Comună bogată pe valea Dâmboviţei, plină de livezi. Două lucruri m-au şocat odată ajuns
din nou acolo. Faptul că în fiecare an aceşti oameni cumpără camioane întregi de lemn rotund de
fag pe care-l ard în sobele lor de teracotă şi faptul că aceiaşi cantitate de material lemnos, uneori
chiar mai multă, pe care o scot an de an din lucrările de tăieri efectuate pe pomii fructiferi, le aruncă
sau le risipesc aiurea, în loc să se încălzească … Al doilea lucru care m-a şocat a fost legat de faptul
că în cei mulţi ani de când nu am mai fost acolo, în acea localitate s-au construit o sumedenie de
case mari, adevărate palate cu zece – douăzeci de camere…
Nimic de zis, dar la ce le-o fi trebuind, căci de obicei locuiesc într-o singură cameră, şi chiar şi
aceasta o încălzesc greu datorită faptului că se pierde multă căldură prin pereţii vecini cu restul
camerelor neîncălzite ?…
Şi atunci când am constat asta, mi-am amintit cu câtă plăcere şi cu ce sentiment de intimitate
am locuit, câteva zile, în copilăria mea într-o căsuţă de vacanţă dintr-o staţiune turistică. Acea
căsuţă mică identică cu prima din acest grupaj mi-a stat în amintiri întreaga mea viaţă:
Şi la o analiză mai profundă, se ajunge mereu la aceiaşi concluzie… Omul modern face risipă
de tot. De spaţiu, de haine, de căldură, de electricitate, de hrană, de plăceri, de nesimţire … de tot şi
de toate.
Această risipă face că acum am ajuns să considerăm că suntem prea mulţi pe planetă. De fapt,
adevărul este că dacă am avea un stil de viaţă sănătos şi normal, fără excesele de acum şi fără risipa
de spaţiu şi de resurse, planeta ar putea suporta foarte uşor o populaţie de zece ori mai mare decât
cea care este acum… Veţi exclama : imposibil ! Şaptezeci de miliarde de locuitori este o cifră
24
25. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
uriaşă… Dar am să vin eu şi am să vă atrag atenţia că sunt pe planetă multe alte fiinţe care au ajuns
să prezinte numere mult mai mari de indivizi. V-aţi întrebat vreodată câte albine sunt într-un stup, şi
prin extensie câte sunt într-o stupină ? Şi o stupină nu e decât o suprafaţă de circa o mie de metri
pătraţi. Aceiaşi este situaţia unor furnicare şi a unor termitiere… toate aceste insecte sunt
extraordinar de numeroase, într-un spaţiu extrem de mic… Spaţiul de pe care îşi iau resursele
albinele dintr-o stupină este egal cu circa 20 – 30 kilometri pătraţi… Acela-i pământul lor… Şi cu
toate că ele sunt extrem de numeroase, acel pământ al lor nu este nici distrus nici secătuit de
resurse… Noi am ajuns să trăim în comunităţi asemenea albinelor ( oraşele noastre se pot foarte
bine asemui cu o stupină ) dar distrugem spaţiul vital pe o rază de sute de ori mai mare decât ne este
efectiv necesar pentru trai… Noi, pe lângă că nu ştim să utilizăm spaţiul în care trăim, avem şi
prostul obicei de a distruge mediul înconjurător…
Să ştiţi că eu nu sunt singurul care a ajuns la concluzia că nu avem nevoie de tot spaţiul pe
care-l risipim… La această concluzie au ajuns diferite grupări de oameni de-a lungul întregii istorii
a omenirii. O comunitate care utilizează judicios spaţiul, şi care mai este şi nomadă este cea mai
bună soluţie din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjurător. Vechile comunităţi
umane călătoreau din loc în loc şi se stabileau temporar în zonele cele mai propice pentru nevoile
momentane. Astfel după o perioadă de timp în care se foloseau de resursele locale, îşi adunau
calabalâcul şi plecau mai departe… în scurt timp, natura repara eventualele stricăciuni pe care ei
le-au făcut pe timpul locuirii în zonă, astfel că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, când
aceştia reveneau pe aceleaşi meleaguri totul era la fel de natural şi de curat ca şi la precedenta lor
sosire… Acest stil de viaţă l-au avut oamenii în 90% din traiul lor pe planetă. Ultima comunitate
majoră de oameni care au dus un asemenea stil de viaţă au fost, aşa cum am mai spus, triburile de
nativi americani… Dar să ştiţi că şi în prezent mai sunt asemenea comunităţi umane, dar numărul
lor e mult mai mic şi ele sunt răspândite doar în câteva locuri pe glob…
În urmă cu ceva timp o parte din oameni devenind conştienţi de aceste lucruri au încercat să
revină la acest stil de viaţă. Iată:
În imaginea aceasta sunt diferite tipuri de case pe roţi, şi după cum puteţi vedea am introdus în
acest grupaj de fotografii şi unele foarte vechi. Chiar şi pe meleagurile noastre a fost un asemenea
curent, deşi mai puţin semnificativ, camionul „Carpaţi” învelit în întregime în scândură din
imaginea stânga sus, spune multe… Remarcaţi că lângă acesta este un camion Ford de pe la
începutul secolului precedent. Aceste imagini sunt mici instantanee din perioadele dinainte de
primul şi cel de-al doilea război mondial precum şi din perioada războiului din Vietnam, când
25
26. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
tineretul american răzvrătit începuse să refuze valorile statale ale timpului… Imediat după războiul
din Vietnam a venit criza energetică care a contribuit şi ea la conştientizarea în rândul unei anumite
pături sociale a faptului că omul e risipitor şi distructiv… Şi astfel comunităţi întregi s-au retras mai
aproape de traiul în natură, în locuinţe mai mici şi mai economice, ducând un trai rural din resurse
proprii…
Dar sistemul industrial bancar corporatist a câştigat teren şi americanii au fost îmbrobodiţi cu
luxul şi confortul şi treptat s-a ajuns ca marea majoritate a populaţiei de pe continentul american să
trăiască mult peste standardele normale, dar cu costuri imense… Practic pentru ca societatea
americană să poată duce acest trai au plătit din greu marea majoritate a statelor sărace din jurul
lor…
Şi acest stil de viaţă li s-a imprimat în sânge, concomitent cu o îndobitocire accentuată de un
sistem de învăţământ şi de presă care servea corporaţiile consumiste, aşa că s-a ajuns la cea de-a
doua criză a ultimei sute de ani, dar de astă dată mult mai profundă şi mai tragică…
Experienţele de influenţare a mediului şi a climei pe care administraţia politico militaristă le-
au efectuat în tot acest timp au radicalizat fenomenele meteorologice extreme. Au apărut tornade în
zone ale globului unde acestea nu fuseseră niciodată semnalate şi totul a culminat cu uraganul
Katrina, care a distrus o mare suprafaţă a coastei americane. Deşi administraţia Bush ar fi avut toate
posibilităţile de a preveni pagubele materiale şi pierderile de vieţi omeneşti, nu le-a păsat de ce
urma să vină şi au murit o sumedenie de oameni luaţi pe sus de ape şi de vânt. În acelaşi timp
sistemul de credite e în aşa fel întocmit încât e foarte uşor pentru o bancă să te dea afară din propria
ta casă… Această aşa zisă criză financiară globală combinată cu uraganul au făcut ca zeci de
milioane de familii americane să rămână pe drumuri… iar casele din care au fost daţi afară se
degradează şi putrezesc nefolosite de nimeni…
Situaţia aceasta a făcut ca mulţi din cetăţenii americani confruntaţi cu aceste fenomene să
realizeze în sfârşit că atât timp cât au acte, şi proprietăţi sunt la cheremul unui stat mafiot care nu
face decât să-i spolieze… şi au început să caute soluţii… si cum era poate firesc, s-au întors la o
tradiţie veche de la începuturile naţiunii americane, când familiile trăiau în caravane de căruţe care
rătăceau prin preeriile americane… s-au întors la casele pe roţi. Priviţi:
26
27. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
S-ar fi putut recurge la rulote… numai că parcurile de rulote din multe localităţi americane au
acelaşi regim juridic ca şi cartierele de locuinţe, aşa că mulţi cetăţeni au recurs la a-şi construi
casele pe roţi… după cum vedeţi s-a recurs la construcţia lor pe semiremorci cu două sau cu trei
osii… e drept că în situaţia semiremorcii cu trei osii din stânga jos, casa nu mai e de loc mică, şi
oferă cam acelaşi spaţiu pe care-l oferă o casă normală… Dar marea majoritate sunt căsuţe mici cu
lăţime de 2,5 m şi lungimi cuprinse între trei şi şase metri…
Poate părea un sacrificiu să trăieşti într-o căsuţă atât de mică… dar… analizaţi vă rog cât
spaţiu utilizaţi cu adevărat în casa dumneavoastră şi veţi descoperi uimiţi că întregul spaţiu cuprins
între 1,7 m şi tavan precum şi întregul pod, şi mare parte din beci, la marea majoritatea a caselor
este spaţiu nefolosit…
Aceste căsuţe de spiriduşi construite pe roţi, au mutat spaţiile de dormit şi de depozitare în
pod. De altfel iată, că sunt chiar foarte confortabile:
După cum se poate observa, au chiar baie şi bucătărie, au o singură cameră de zi iar
dormitorul împreună cu mare parte din spaţiile de depozitare s-au mutat sus…
Singurul sacrificiu pe care trebuie să-l faci atunci când te hotărăşti să locuieşti într-o asemenea
casă este să elimini din felul tău de-a fi orice urmă de egoism şi avariţie, şi să renunţi la tot ce nu-ţi
e cu adevărat util în viaţă…
La o analiză atentă şi aici veţi descoperi că peste 80% din lucrurile adunate într-o casă
normală nu-ţi sunt utile, sau dacă le foloseşti le foloseşti atât de rar încât ai putea până la urmă să
renunţi la ele…
Şi astfel se poate ajunge la un trai minimalist, care are un impact minim asupra mediului şi pe
deasupra nu te ţine legat de un loc anume. Nefiind legat de un anume loc, practic nu eşti supusul
nici unei administraţii fie ea locală, regională sau statală…
A locui într-o asemenea căsuţă presupune nişte câştiguri importante din punctul de vedere al
independenţei individuale: astfel scapi de impozitul pe teren, scapi de impozitul pe clădiri, de
facturile lunare la tot felul de „utilităţi” scapi de stresul din oraşe, de politicieni şi de funcţionari…
şi călătorind din loc în loc poţi să te opreşti unde-ţi place şi de asemenea dacă se întâmplă să nu fii
dorit undeva anume poţi pleca să-ţi cauţi alt loc de trai… Melcul cu casa….
Investiţia este relativ mică, practic cu aceiaşi sumă cu care cumperi o casă pe teren, poţi să
devii independent investind într-o maşină, o semiremorcă şi câţiva metri cubi de scândură…
Restul e munca ta… În Statele Unite există câteva firme care produc la cheie asemenea căsuţe,
dar oriunde în ală parte pe glob nu te împiedică nimeni să ţi-o faci singur aşa cum doreşti…
O asemenea clădire minusculă are de asemenea un avantaj enorm în ce priveşte consumurile
energetice… Practic poate fi încălzită cu unul sau două calorifere electrice alimentate de la un
generator de energie liberă de dimensiuni mici… Şi din acel moment… eşti cu adevărat liber…
Trăind într-o asemenea căsuţă pe care poţi să o muţi oricând doreşti în altă parte, nimeni nu te
mai poate avea la mână cu nimic…
27
28. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Având posibilitatea de a te deplasa oriunde doreşti cu mica ta căsuţă, poţi să te stabileşti în
zone total nelocuite, unde pentru un an, doi, sau pentru mai mult timp poţi trăi din cultivarea
terenului local şi din creşterea unor animale mici pe lângă casă, cum ar fi iepuri, păsări, etc. … sau
din pescuit dacă eşti în apropierea unui râu, din vânătoare dacă terenul oferă condiţii…
Pentru a realiza acest deziderat de independenţă totală se pleacă de la o semiremorcă cu două
osii, un autoturism şi doi – trei metri cubi de scândură:
Acest stil de viaţă se pare că a început să fie adoptat de tot mai mulţi cetăţeni de pe continentul
american sătui de mişelia celor care-i conduc şi mai ales de taxele şi impozitele tot mai
împovărătoare…
Pe de altă parte acest stil de viaţă minimalist te aduce mai aproape de natură, astfel că ajungi
să o înţelegi şi să capeţi respect şi consideraţie pentru roata jurului.
Tot în acest curent se înscriu numărul tot mai mare de bogătaşi ruşi care au renunţat la viaţa de
lux şi la conturile bancare pentru a se stabili în taiga, întorcându-se la natură, la traiul de la
începutul secolului trecut, la apa adusă cu găleata de la izvor sau de la râu, la focul cu lemne, şi
traiul întregii familii într-o singură cameră de cabană.
Şi pentru a încheia într-o notă vag umoristă, dar care ascunde în spatele ei o tragedie ce începe
să se facă simţită tot mai mult pe plan mondial şi anume faptul că în vreme unii, putred de bogaţi
îşi bat joc de resurse, alţii locuiesc în cutii de carton şi-n canale, pe străzi. Acum priviţi imaginea
următoare…
Pe aceştia ar trebui să-i considerăm bogătaşii celor fără casă, nu ?!...:
Articol scris azi 6 aprilie 2012 la ora 23 de către CÂRNARU Cătălin Dan.
28
29. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Condensatorul, altfel...
După cum aţi văzut din articolul precedent, eu privesc acum curentul electric altfel decât cei
care mi-au fost profesori, fie ei de fizică sau de electrotehnică… Dar curentul electric nu e singurul
pe care eu îl văd altfel…
În articolele precedente am spus că întreaga materie emite prin particulele ei atomice energie
sub formă de unde electromagnetice. Dar pentru că această emisie este universală, omogenă şi
izotropă, e foarte greu de dovedit practic existenţa ei.
Ei bine, în anul 1946, fizicianul olandez Hendrik Casimir (1909-2000 ) descoperă efectul
care-i poartă numele. Priviţi imaginea de mai jos:
Acesta-i cel mai convingător experiment care arată existenţa radiaţiei electromagnetice
universale. Am spus că aceasta este formată din radiaţie de lungimi de undă diferită şi frecvenţe la
fel de diferite dar oricum foarte înaltă. Ei bine când două plăci metalice mari sunt puse atârnate faţă
în faţă la distanţă foarte mică, ele se vor apropia. Această apropiere a lor e cu atât mai puternică cu
cât suprafaţa lor e mai mare. Explicaţia e simplă. Suprafaţa lor este bombardată permanent de
radiaţia aceasta universală, însă presiunea între cele două feţe ale plăcilor se anulează.
Dacă ele sunt aşezate foarte aproape, lungimile de undă mai mari decât dimensiunea spaţiului
dintre ele nu se mai pot manifesta. Astfel apare un dezechilibru între presiunea exercitată de undele
din exterior şi cea a undelor dintre plăci. Din diferenţa aceasta de presiune rezultă apropierea dintre
plăci.
În şcoală, deşi toţi am învăţat despre spectrul electromagnetic, prea puţini dintre noi suntem
conştienţi de faptul că lumina este de fapt o emise de unde electromagnetice…
La întărirea acestui fapt a dus şi felul cum este studiată optica în liceu… În liceu, razele de
lumină ne erau reprezentate prin drepte care cad perpendicular pe suprafeţe, fie ele suprafeţele
lentilelor fie ale oglinzilor, sau ale diferitelor alte medii cu densităţi diferite, cum ar fi apa, uleiul,
etc. .. Ori, părerea mea este că de fapt lumina nu se comportă chiar aşa cum ni s-a spus în şcoală
tocmai datorită faptului că ea nu este formată din raze ( linii ) ci din unde care se deplasează prin
spaţiu atât radial cât şi direcţional… E vorba de cele două componente ale oricărei unde
electromagnetice, componenta scalară şi componenta hertziană…
29
30. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Ca urmare a faptului că lumina este undă, putem înţelege mai uşor posibilitatea ca ea să se
comporte asemenea tuturor celorlalte lungimi de undă… adică să poată fi amplificată, mixată,
modulată, etc. …
În imagine următoare am reprezentat schema de principiu a unui laser, dar am reprezentat
lumina care pătrunde în incinta dintre cele două oglinzi, nu cu o dungă aşa cum ne-a obişnuit fizica
ci ca cu o linie şerpuită cu care obişnuim să reprezentăm undele electromagnetice, iar reflexiile le-
am reprezentat de culori diferite pentru a fi mai uşor de înţeles…
Din punctul meu de vedere laserul nu ar trebui să aibă efectul pe care-l are dacă am considera
lumina ca pe o emisie de particule sau ca pe o undă staţionară…
Puterea razei de lumină la ieşirea dintr-un laser este dată tocmai de faptul că, reflectată fiind
între cele două oglinzi de foarte multe ori, la un moment dat undele emisiilor reflectate se suprapun
şi se aliniază devenind perfect coerente şi căpătând mai multă energie prin creşterea amplitudinii
oscilaţiilor…
Doar aşa se explică puterea luminii unui laser de a tăia materialele pe care le întâlneşte. Taie
prin loviturile extrem de puternice ale fiecărei oscilaţii a undei respective…
Trebui să înţelegem acest lucru ca atunci când aflaţi în apropierea unui motor de RABA ( erau
nişte camioane al căror motor, atunci când lucra în ralanti emitea în jurul său unde de joasă
frecvenţă care erau resimţite de cei mai sensibili ca pe nişte lovituri în piept şi în stomac).
Imaginaţi-vă că aceste unde ar fi venit cu o amplitudine din ce în ce mai mare, cu o forţă
crescută… Probabil că nimeni nu ar fi putu să stea în preajma acelui motor…
Cam aşa se întâmplă cu emisia de lumină care părăseşte laserul, la aceiaşi frecvenţă, lumina
respectivă are o amplitudine a undelor crescută fantastic de mult, ceea ce o face să se comporte ca o
serie de berbec ce lovesc suprafaţa pe care o taie…. Practic energia acumulată de fiecare oscilaţie a
acelei emisii luminoase face să se rupă legăturile atomice ale materialului pe care-l lovesc.
Privind în acest fel razele de lumină şi laserul ca dispozitiv tehnic înţelegem faptul că acest
principiu poate fi aplicat oricărei lungimi de undă… deci am putea construi „lasere” cu unde radio,
cu raze x cu unde gama, şi chiar cu sunete…
Şi de altfel lucrul acesta se şi întâmplă în natură, numai că oamenii de ştiinţă nu au dat prea
mare atenţie acestor efecte sau dacă le-au dat atenţie nu le-au înţeles în adevărata lor lumină…
Priviţi imaginea alăturată… Aceasta este o turbină
sonică, şi constă în patru incinte metalice din tablă subţire, ca
nişte cutii de conserve. La unul din capete fiecare din ele are
câte o gaură mărginită de un con. Turbina funcţionează astfel:
undele sonore ale unei surse oarecare care produce un sunet
constant, lovind pereţii metalici ale celor patru cutii, se
comportă în interiorul acestora exact la fel cum se comportă
lumina într-un laser. Practic undele respective sunt reflectate
de mai multe ori de către pereţii şi capacele cutiei, însumându-
se în acelaşi timp cu undele care continuă să vină din exterior aşa fel că la un moment dat acea parte
din unde care scapă pe gaura conică de la capătul cutiei deşi are aceiaşi frecvenţă cu undele venite
din exterior, are amplitudinea mult mai mare, şi ca urmare are înmagazinată mai multă energie.
30
31. Cătălin Dan Cârnaru „Şi totuşi, ce naiba-i energia liberă ?!”
Această undă de mare energie care iese concentrată pe gaura conică împinge în aerul din
dreptul găurii, făcând ca cutia să fie respinsă în sens contrar. Practic fiecare cutie este un motor cu
reacţie al cărui jet este format din unde sonore. Aceste patru cutii sunt la fel ca şi laserul nişte
rezonatori. În interiorul unui rezonator undele sunt amplificate… Dar, fiecare rezonator, în funcţie
de forma şi de dimensiunile sale răspunde numai la anumite lungimi de undă. Dacă laserul este un
rezonator pentru lumină, iar aceste cutii sunt rezonatori pentru sunet, există şi alte tipuri de
rezonatori. Astfel un rezonator este şi un difuzor împreună cu cutia boxei audio unde e montat, un
rezonator este şi o antenă care constituie rezonator pentru undele radio de o anumită lungime.
Rezonator este şi un transformator electric, şi dacă ne vom strădui vom găsi şi alte tipuri de
rezonatori… Ei bine am spus că în funcţie de dimensiunile fizice, de geometria sa şi de materialul
din care e construit un rezonator răspunde amplificând o anumită lungime de undă din totalul
spectrului de unde electromagnetice naturale…
Rezonatori asemănători cu cele patru cutii de tablă sunt cuiburile de albine, de viespi,
peşterile, clădirile, sălile de concert, şi în general orice cavitate.
Aşi remarcat că într-o sală de sport sunt amplificate anumite sunete, ba chiar apare şi un ecou,
într-o peşteră sau un tunel lung ecoul sună diferit faţă de sala de sport sau de sala de concert… Dar
aceste cavităţi imense sunt toate rezonatori pentru o anumită porţiune din spectrul audio…
Ce se întâmplă însă dacă mergem în lumea insectelor şi cercetăm cavitatea formată de
fagurele unei albine, sau a unei viespi…
Ei bine pentru a înţelege ce fel lucrează acel rezonator trebuie să ne întoarcem un pic la
efectul Casimir. Undele care lovesc pereţii subţiri ai unei cavităţi vor pătrunde în aceasta, dar dacă
distanţa dintre doi pereţi opuşi va fi mai mică decât lungimea lor ele nu se vor putea manifesta.
Astfel, în incinta respectivă nu se vor manifesta decât undele cu lungime mai mică şi acestea
vor fi reflectate de pereţii incintei ( ecoul din sălile de sport şi din peşterile mari ) până ce vor ieşi
amplificate ( cu amplitudine mărită ) prin spaţiile deschise… Din punctul acesta de vedere deci, un
rezonator cavitar dacă are pereţii subţiri, aşa cum sunt cele patru cutii de tablă, se comportă nu doar
ca un amplificator ci şi ca un filtru. Deci aşa se explică de ce el răspunde unei anumite lungimi de
undă funcţie de dimensiunile sale fizice.
În cazul cavităţilor minuscule realizate de insecte, fie ele faguri, cuiburi sau structuri ale
chitinei lor, acestea vor rezona pentru frecvenţe extrem de ridicate a căror lungime de undă e
comparabilă cu dimensiunile lor fizice. În aceste cavităţi, aceste lungimi de undă vor fi amplificate
şi vor fi percepute de simţurile noastre conform cu această lungime de undă.
Aşa se explică de ce efectul structurilor cavitare descoperit de entomologul rus Victor
Stepanovici Grebennikov (1927 – 2001) este perceput de simţurile noastre sub formă de căldură,
sau de stare de greaţă, ameţeală, etc. Deoarece undele amplificate de structurile cavitare din lumea
insectelor sunt cele cu spectrul de la microunde în sus. Pentru că în aceste structuri nu pătrunde
lumina, aceasta nu este amplificată, în schimb atât
microundele, cât şi infraroşiile, ( căldura ) razele x şi razele
gama vor fi amplificate. Urmare sunt senzaţiile de căldură şi
de stări de rău.
Acum priviţi vă dog, imaginea alăturată. Dacă nu aţi
înţeles ce-i am să vă spun eu că reprezintă un condensator
variabil, unul foarte vechi de pe la începuturile
electrotehnicii. L-am ales special pentru că este mai apropiat
constructiv de ideea pe care o am eu legat de condensatori.
Practic eu privesc condensatorul ca pe o aplicaţie
practică atât a efectului Casimir cât şi al efectului structurilor
cavitare.
Practic dacă plăcile din experienţa lui Casimir nu ar fi
atârnate ci ar fi fixe, iar de pe ele ar pleca câte o legătură
electrică am avea un condensator asemănător celui din figura
alăturată.
31
