Antologie De Basm Valea Mare

Antologie De Basm_Valea Mare_C4 alba.indd 1 7/9/2021 11:10:50 AM

Caravana De Basm în Oltenia de sub munte este un proiect al De Basm-
Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți, în parteneriat cu Biblioteca
Județeană Antim Ivireanul și Elefant,ro.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural
Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care
rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea
beneficiarului finanțării.

Cuvânt înainte
Mai, 2021, Valea Mare, județul Vâlcea
Dragii mei Carla, Adi, Andrei, Sebi, Lucian,
Raluca, Denis, Cristina și Claudia,
Sper să vă amintiți de zilele pe care le-am petrecut
împreună la Valea Mare ca de niște ocazii de a vă gândi
la poveștile voastre și la cine sunteți voi cu adevărat.
Mai țineți minte dialogul dintre Omul de Tinichea și
Sperie Ciori despre ce înseamnă să fii fericit? A fost
greu atunci să spunem care dintre ei are dreptate și de
ce, nu-i așa? Pentru că nu despre asta era vorba de fapt.
Ci despre faptul că felul în care vedem lumea ne face să
fim noi. Și de cele mai multe ori nu o vedem la fel, nu
avem aceleași păreri despre toate lucrurile, nici măcar
cu cei mai buni prieteni ai noștri. Tocmai de aceea v-am
adus în dar într-una dintre zile o carte pe care o iubesc,
„Minunea“ de R.J. Palacio. Îmi place în mod special
la această poveste faptul că cititorul este invitat să
împrumute perechi de ochi de la fiecare personaj și să
vadă lumea prin ochii lui sau ai ei. Cred că atunci când
ne punem în locul celuilalt nu prea avem cum să greșim
față de el. Și totuși nu cred că literatura ne face automat
mai buni. Cunosc mulți oameni care citesc mult și cu
plăcere, dar nu bunătatea este calitatea lor cea mai
evidentă. Literatura ne arată în detaliu cum suntem
noi oamenii, dar nu ne face neapărat mai buni, dacă
noi nu ne dorim asta. Ne arată câte posibilități infinite

avem în a alege cine vrem să fim. Unele povești vă arată
consecințe pe care le puteți trăi dacă luați anumite
decizii, ca în cazul lui Pinocchio, sau vă fac morală mai
pe ocolite sau în mod explicit, așa cum se întâmplă în
fabulele pe care le citiți. Dar nimeni nu vă poate spune
cum sunteți sau cum ar trebui să fiți, voi alegeți fiecare
lucru care vă definește.
V-am dat mai multe provocări în săptămâna pe care
am petrecut-o împreună: să scrieți despre cei mai buni
prieteni, să vă imaginați pe voi în viitor, să imaginați
povestea satului vostru în timp, să scrieți întâmplări
haioase despre animalele voastre de acasă. Mai țineți
minte care a fost cea mai grea dintre toate? Cea în care
a trebuit să găsiți cel puțin câte o calitate a fiecăruia
dintre colegii de clasă. De ce a fost oare așa de greu?
Am încercat apoi în gând să fac și eu același lucru cu
toți colegii mei din clasa a V-a sau de mai târziu. Pe
unii dintre ei nici nu-i mai țin minte, dar mi-au rămas
întipărite în memorie toate lucrurile frumoase pe care
mi le-au spus de-a lungul timpului ceilalți, inclusiv
colegii dintr-a V-a. Mi-au dat încredere și nu e puțin
lucru să ai încredere în tine sau în ceilalți. Sper să aveți
ocazia să le (re)dați altora încredere prin ceea ce spuneți
sau prin ceea ce scrieți, iar voi să aveți încredere că veți
fi așa cum visați: prieteni buni, ofițeri sau pompieri,
medici veterinari, astronauți sau bucătari pricepuți
Cu drag,
Iulia Cea Iubitoare De Case Părăsite
Și De Stat Pe Deal La Taclale Cu Voi

1. Sebastian Marian Dumitru
2. Cristina Elena Vlăduț
3. Adrian Ionuț Olaru
4. Claudia Elena Florescu
5. Raluca Valentina Giura
6. Lucian Ionuț Șerbănoiu
7. Constantin Denis Novac
8. Andrei Constantin Irimia
9. Ana Maria Carla Șerbănoiu
Scriitoare: IULIA IORDAN
MICI
SCRIITORI

8
Mickey
IULIA IORDAN
După cum bine știm cu toții, câinele este
cel mai bun prieten al omului. Este un
prieten de nădejde și pentru el e sigur că
această relație este chiar viața. Nu eram
sigur de acest lucru înainte să-l întâlnesc
pe Mickey, cățelul meu. Acesta este mereu
lângă mine, indiferent de situație, și îmi
lasă mereu impresia că mă înțelege mai
bine decât un om. Mickey este jucăuș și
foarte inteligent, are mereu chef de aler-
gat, de sărit și de jucat cu mine, dar, cînd
îi spun să stea cuminte, mă ascultă. Este și
foarte protectiv: când mă lovesc la joacă,
vine și se așază lângă mine și nu mai plea-
că până nu îmi trece. Eu îl iubesc foarte
mult pe Mickey și vă sfătuiesc pe toți să
vă luați câte un cățeluș pentru că merită,
o să vedeți că e cea mai bună alegere!
Mickey
(Sebi)
Sebastian
Marian Dumitru

9
Mutarea
Ficțiune:
Într-o zi am plecat la ore, iar, pe la ora
12.30, un OZN defect s-a prăbușit pe școa-
lă. Clasele au luat foc, iar o parte dintre
copii au murit în incendiu. Au sosit mai
multe echipaje de pompieri și au stins
flăcările. Școala a fost reconstruită cu
timpul și chiar reînnoită. Copiii care au
supraviețuit au plecat la alte școli și au
venit copii noi cu care m-am împrietenit.
Adevăr:
Într-o zi m-am mutat la Școala Gimnazia-
lă din Bătășani. Nu aveam niciun prieten,
până când m-am dus la leagăne. Acolo
l-am întâlnit pe Sebi și l-am rugat să-mi
dea și mie leagănul. Așa am făcut cunoș-
tință. Am început să ne împrietenim și ne
înțelegeam din ce în ce mai bine. Priete-
nia mea cu Sebi este cea mai bună priete-
nie din lume.
Mutarea
(Adi)
Adrian Ionuț
Olaru

10 IULIA IORDAN
Satul nostru nu ar fi existat fără dragonul
Cici care a construit aici o casă împreună
cu dinozaurul Toma. Apoi, încă o casă,
încă o casă și tot așa. Au plantat aici și
copaci, plante și alte chestii, iar pentru ei
și-au construit un castel în care locuiau.
Anul în care au terminat totul a fost 1981.
În 1983 a sosit aici o gorilă uriașă care a
încercat să pună mâna pe tot satul. Le-a
distrus castelul, dar nu a reușit să cuce-
rească satul pentru că dragonul și dinoza-
urul l-au apărat.
— Mă voi întoarce, să știți! Nu scăpați așa
de ușor de mine, le-a spus gorila nervoasă.
Cici și Toma au reconstruit castelul și mai
frumos decât fusese înainte. După o vre-
me, gorila a revenit la Valea Mare.
— Vedeți? M-am întors ca să vă dărâm din
nou castelul!
— Hai, încearcă să ajungi la turnul nostru
înalt dacă poți, i-a răspuns dinozaurul
Toma.
Gorila a încercat zile în șir să-l dărâme,
dar nu a reușit. Când a obosit, și-a dat sea-
ma că nu mai vrea să dărâme turnul.
Cei trei aliați care au
construit satul Valea Mare
(Cris)
Cristina Elena
Vlăduț

11
— Îmi pare rău că am încercat să vă stric
castelul, a zis ea.
— Nu-i nimic, te iertăm. Noi am rezistat
pentru că suntem prieteni, vino să te ală-
turi nouă!
Și așa au devenit cei mai buni prieteni și
de atunci au început să prindă răufăcă-
torii care dădeau târcoale satului Valea
Mare.

12
Prietenia
e
comoara
IULIA IORDAN
Ea este prietena mea, Ana. Are părul ne-
gru, scurt, ochii căprui și îi plac tricourile
cu TikTok. Și colanții îi plac. Învață foarte
bine la toate materiile și îi place să caute
comori interesante. Prietenii sunt cei mai
buni, pe lângă familie. Pentru mine cel
mai important lucru este prietenia.
Într-o zi am fost cu Ana la picnic și la cău-
tat de comori. Ne place să ne facem cor-
turi și să stăm în ele vorbind acolo despre
comori. Ne-am jucat de-a vânătoarea de
comori căutând indicii pe Tik Tok și la un
moment dat am găsit cheia de la un la-
căt. Era în apropiere de un loc numit „Pe
aici nu se trece“. Dar noi am trecut și am
văzut că era ceva în neregulă cu acel loc.
Pe jos era nisip, dar când ni se afundau
picioarele simțeam ceva tare dedesubt.
Am săpat și am găsit o cutie strălucind.
Am scos cheia din geantă și am deschis-o.
Erau acolo bani, inele, coliere. Am închis
cutia la loc și am pus cheia în geantă. Am
mai stat apoi vreo două ore la picnic și
am plecat spre casă. Dar cutia cu comori
Prietenia e comoara
(Claudița)
Claudia Elena
Florescu

13
am ascuns-o într-o plasă ca să nu o vadă
nimeni. Când am ajuns acasă ne-am pus
colierele, inelele și ne-am făcut bogate.
Eram foarte fericite și așa s-a terminat
și această frumoasă zi!

14
Excursia
IULIA IORDAN
Azi am venit la școală, dar nu am făcut
decât două ore, Biologie și Mate. La ora 10,
a venit Iulia, o scriitoare de la București,
și ne-am decis cu toții să facem o mică
excursie pe un deal, în apropierea școlii.
De sus, am văzut casele sătenilor, iar pe
drum ne-am întâlnit cu cai, capre, câini.
Sus, pe deal, ne-am așezat lângă niște case
părăsite și am vorbit despre personaje din
poveștile de groază pe care le știm. Apoi
am vorbit despre noi, despre ce am făcut
noi, despre cine suntem și ne-am scris
poveștile. Ne-am jucat și cu mingea, am
văzut pădurea, iarba, florile. Apoi ne-
am întors la școală. Dar pe drum ne-am
întâlnit cu o căpriță albă care a început
să ne urmărească. Am luat-o pe rând în
brațe și am dus-o înapoi în fața porții, dar
nu voia decât să se țină după noi. Până
la urmă, pentru că întârziam la ultima
oră, ne-am dus la școală, iar căprița a
venit după noi până în curte. La ora de
sport a jucat handbal cu noi și tot nu voia
să plece acasă. Profesorii au încercat în
cancelarie să-și dea seama a cui este, iar
Excursia
(Ralu)
Raluca Valentina
Giura

15
doamna directoare l-a sunat pe stăpânul
ei. A doua zi a fost trist când nu am mai
găsit-o în curte.

16
Brun
IULIA IORDAN
Într-o zi de primăvară eu și cu un vecin
ne-am dus la magazin și ne-am luat mul-
te dulciuri. Pe drumul de întoarcere am
găsit un câine mic, de statură mică. Când
l-am văzut, am vrut să-l iau acasă. Ne-am
jucat cu el și pe drum a fost foarte vesel.
Dar, peste ceva timp, a dispărut. Ieșise pe
sub poartă. L-am adus din nou acasă și
am reparat poarta ca să nu mai iasă afară.
I-am dat de toate, mâncare, apă și împre-
ună cu prietenul meu i-am pus numele
Brun, pentru că avea multe puncte pe bla-
nă. L-am spălat și i-am tuns părul pentru
că nici nu vedea din cauza lui.
Într-o altă zi au venit extratereștrii la
noi în sat. Pe mine m-au prins și m-au
apucat de mână. Atunci Brun s-a trans-
format într-un lup fioros, i-a speriat pe
atacatori și, apoi, s-a transformat din nou
într-un cățeluș cuminte. A început să mă
lingă și m-a pus să-l urmăresc undeva.
După o vreme am ajuns într-un loc plin
de dulciuri.
Aveți grijă de animale!
Brun
(Luci)
Lucian Ionuț
Șerbănoiu

17
Prietenul
meu
El este prietenul meu, Andrei. Are 12 ani,
este un pic grăsuț, are ochii albaștri și pă-
rul maro, are urechile și nasul mici. Înva-
ță bine, e sufletist, îi place sportul și pizza.
S-a născut în Italia, animalul lui preferat
este câinele și cel mai mult îi place să se
plimbe prin pădure. Ar vrea să devină
ofițer când va fi mare.
Într-o zi în curtea școlii s-a prăbușit un
avion, iar prietenul meu, Andrei, a salvat
câțiva oameni. Nu mă așteptam să salveze
vieți, pentru că e doar un copil, dar are
sufletul bun. După această întâmplare s-a
hotărât să devină pompier pentru a salva
și mai multe vieți. Și chiar așa s-a întâm-
plat, iar eu sunt foarte mândru de priete-
nul meu.
Prietenul meu
(Denis)
Constantin Denis
Novac

18
Casa
IULIA IORDAN
1925 Era o zi de vară și șapte băieți ca-
raghioși au găsit o casă veche, au adus
materiale de construit, au pus ciment pe
zidurile cu găuri, dar, pentru că erau prea
mici, nu au reușit să facă mare lucru.
1937 Având în vedere că mai crescuseră,
copiii s-au întors și au reușit să termine
de reconstruit casa. În trei luni au termi-
nat-o și au făcut camere pentru fiecare.
De mobilă s-au ocupat Mark și Jonathan
care erau frați și lucrau la aceeași factorie.
1939 Războiul a început și toată lumea
căuta refugiu într-un loc mai izolat. Casa
construită de cei șapte băieți era perfectă
pentru așa ceva. Tot satul s-a refugiat în
casă și în trei ani numărul locuitorilor ei
a crescut de la 7 la 27. Casa s-a tot moder-
nizat.
1945 După ce s-a terminat războiul, oame-
nii au plecat pe la casele lor și în casă au
mai rămas 12 oameni.
1967 În acest an a murit primul locatar
al casei.
Casa
Andrei
Constantin Irimia

19
Casa
Ana Maria
Carla Șerbănoiu
1973 A început un alt război și 80 de
parașutiști au atacat satul, dar locata-
rii au intrat toți în armată pentru a-și
apăra casa.
1974 La terminarea acestui război casa
avea 24 de locatari.
1999 Fondatorii casei încep să moară de
bătrânețe.
2012 Casa are o populație de 32 de inși.
2021 Nu mai este în viață niciunul dintre
fondatorii casei, iar aceasta este transfor-
mată în vilă de următoarea generație.
Aici sunt eu și Daniel, fratele meu.

20
Casa
IULIA IORDAN
Casa
Ana Maria
Carla Șerbănoiu

25
Cuvânt înainte
Caravana DeBasm în perioada 9-15 mai, în comuna
Valea Mare din județul Vâlcea, a fost prima experiență
de acest gen pentru mine și a fost un eveniment pe care
l-am așteptat cu nerăbdare și curiozitate. Am avut patru
întâlniri cu copiii de clasa a treia de la singura școală
din comună, 9 la număr. M-au primit unii cu bucurie,
alții cu rezerve, dar până la final ne-am obișnuit unii cu
alții și toți mi-au dat în ultima zi multe foi cu povești și
desene. Fiecare a găsit pe parcursul atelierelor resursele
și îndrăzneala de a spune o poveste. Și am descoperit cu
plăcută surprindere cât de talentați sunt.
Am încercat pe parcursul atelierelor să-i încurajez
să exploreze teme de interes pentru ei și comunitatea
lor și să le discutăm împreună, ceea ce nu mi s-a părut
greu, pentru că, nefiind o clasă numeroasă, copiii se
cunoșteau bine între ei și erau prieteni.
N-aș fi vrut să semene poveștile lor prea mult, dar în
unele puncte seamănă, faptul acesta fiind dovada că în
ateliere au fost cu toții o echipă și au lucrat împreună.
Mi-aș fi dorit ca ideile lor să nu se contamineze sau să
nu migreze de la unii la alții, dar cu copiii de vârste mici
asta e întotdeauna o provocare. După o discuție în care
am încercat să văd împreună cu ei cum unul și același
fenomen (o grădină zoologică, de exemplu) poate avea

aspecte pozitive, dar și negative, animalele parcă au
evadat de la zoo și au ajuns în poveștile copiilor. O mică
scânteie a fost de ajuns pentru ca ei să-și abandoneze
ideile din primele ore și să se agațe de altele.
Cele patru zile în care m-am întâlnit cu copiii de
la Valea Mare, în Caravana DeBasm, m-au bucurat
și, în același timp, m-au pus pe gânduri. Cu cât copiii
sunt mai buni, mai talentați, mai veseli, cu cât e mai
frumos scrisul lor de mână și mai amuzante ilustrațiile
pentru poveștile lor, cu cât au fost mai multe surprizele
plăcute ale descoperirii, de la o zi la alta, cu atât mai
mari au fost tristețea și îngrijorarea mea legate de
resursele care li se alocă de la centru acestor copii. Mă
refer aici în primul rând la dotarea bibliotecii școlare
și a celei comunale. Sunt oameni sufletiști acolo, mai
ales doamna Viorica Stroe de la biblioteca din comună
(aflată în incinta primăriei, cu o intrare separată în
lateral), dar fondul de carte e insuficient și datat. Am
avut sentimentul că elevii din grupa mea erau dornici
să citească, ba chiar aș îndrăzni să spun că erau avizi
de cărți pentru copii, doar că aceste cărți nu se găsesc
nicăieri pentru ei.
Gândul că textele lor vor apărea într-o cărticică i-a
entuziasmat și i-a motivat. Sper să păstreze un gust
plăcut al acestei întâlniri și ca atelierele să le ofere un
pic din energia necesară să-și cultive talentul, să-și
exploreze potențialul.
În ultima zi, la Biblioteca Județeană „Antim
Ivireanul“, am avut o întâlnire cu copii de clasa a treia
care atunci se întâlneau pentru prima dată în viața lor
cu un scriitor în carne și oase. Am vorbit despre cărțile

mele cu Rostogol, despre cum se scrie și se editează
o carte și am răspuns întrebărilor copiilor. La final,
câțiva dintre ei s-au înscris pe o listă de doritori să-și
facă permis la bibliotecă. A fost un eveniment cu dublu
impact, copiii au văzut o scriitoare contemporană și au
descoperit în același timp secția de împrumut pentru
copii din biblioteca județeană, pe care unii dintre ei n-o
cunoșteau.
Nu în ultimul rând, bucuria mea personală a fost să
o descopăr pe colega mea de caravană, scriitoarea Iulia
Iordan, o persoană călduroasă, dedicată, competentă,
cu multă experiență în lucrul cu copiii în proiectele
de educație prin cultură și care mi-a dat senzația că pe
oriunde trece ea răsar flori.
Lavinia Braniște

29
1. Maria Raluca Ciurci
2. Andra Maria Costea
3. Yasmina Andreea Elena Tudora
4. Marta Claudia Burdulea
5. Raluca Nicolița Toboșaru
6. Elvis Gabriel Florescu
7. Alexandru Ionuț Dumitru
8. Raul Petru Vlăduț
9. Andreea Elena Crăciun
MICI
SCRIITORI
Scriitoare: Lavinia Braniște

30 Lavinia Braniște
Cea
mai
bună
echipă
În comuna noastră avem un polițist foarte
bun, pe nume Bili. Acesta are un partener
de nădejde, cățelul Max.
Într-o noapte, pe când Bili era de patrulă
pe străzi, alarma de la Banca Comercială a
început să sune zgomotos.
Auzind sirenele, Bili și Max au mers să
vadă ce se întâmplă. De îndată Max a în-
ceput să miroasă urmele lăsate de hoți.
Doi bărbați cu cagule pe față au reușit să
spargă banca și au furat doi saci de bani,
dar Max le-a adulmecat mirosul și i-a gă-
sit ascunși în spatele băncii. Polițistul Bili
a mers după Max și a găsit cei doi hoți. Cu
ajutorul lui Max a reușit și i-a dus la în-
chisoare, iar banii i-au returnat la Banca
Comercială.
Cea mai bună echipă
Maria Raluca
Ciurci

31
Cățelul
și
pisica
A fost odată un cățeluș pe nume Toto, căruia
îi era milă de animalele de la grădina zoologi-
că, pentru că erau închise și voia să le salveze.
Într-o zi, Toto s-a dus la grădina zoologică să
dea drumul animalelor, dar o pisică pe nume
Linda l-a oprit și i-a spus să nu le salveze. Toto
nu a ascultat-o pe Linda și a dat drumul ani-
malelor. Dar ele nu i-au mulțumit cățelului și
au început să-l alerge. Când Toto a văzut cum
s-au comportat animalele cu el, a înțeles că
Linda a avut dreptate. El a întrebat-o pe pisică
dacă îl ajută să prindă toate animalele și să le
ducă înapoi la grădina zoologică, iar ea a spus:
— Eu te-aș ajuta să le prinzi, dar cum vom face
asta? Sunt foarte multe animale și s-au îm-
prăștiat peste tot.
— Am o idee! Eu sunt foarte rapid, iar tu poți
zbura și îmi poți spune în ce loc sunt toate ani-
malele și așa le vom prinde pe toate, chiar dacă
durează mult timp.
Lindei i-a plăcut ideea lui Toto și a făcut cum
a spus el, până s-a umplu grădina zoologică de
animale din nou. După aceea, Linda și Toto au
rămas buni prieteni și se ajutau unul pe altul
la ce aveau nevoie.
Cățelul și pisica
Andra Maria
Costea

Veverița
furătoare
A fost odată o veveriță. Veverița a furat
dintr-un magazin de bijuterii niște bijute-
rii foarte scumpe, lănțicuri și alte bijute-
rii, apoi veverița a ieșit pe ușă și s-a dus în
scorbură.
Apoi veverița a ieșit din scorbură și poliția
a prins-o și a băgat-o la închisoare și apoi
poliția i-a luat toate bijuteriile.
Apoi veverița s-a dus la magazinul de
bijuterii și a furat mai multe diamante și
cercei, s-a dus acasă veverița și a ascultat
muzică și apoi a stat cu bijuteriile [pe ea].
A doua zi a ieșit afară cu bijuteriile și apoi
a prins-o poliția și i-au luat tot ce avea în
sacul cu bijuterii.
Veverița furătoare
Yasmina Andreea
Elena Tudora

33
Delfinul
curajos
Era odată un delfin care nu avea prieteni.
Odată a întâlnit un pește pe nume Nemo.
Ei s-au împrietenit. Nemo i-a arătat pe
cei doi prieteni ai săi. Pe unul dintre ei îl
chema Mimi, iar pe celălalt îl chema Mini.
Ei s-au împrietenit cu delfinul, iar Nemo
i-a spus delfinului că se duce cu Mimi și
Mini să vadă dacă sunt dușmani. Delfi-
nul a rămas acasă la el, ca nu cumva să
îl atace cineva.
Dar Nemo, Mimi și Mini erau atacați
de alți pești.
Delfinul a văzut că nu se mai întorc. Cu-
rajos, s-a dus să vadă ce se întâmplă. El a
văzut că erau atacați de alți pești. Delfinul
i-a ascuns după alge. Dușmanii nu i-au
mai văzut și au plecat toți la casele lor.
Delfinul curajos
Marta Claudia
Burdulea

Familia
de
animale
Erau doi frați cu un vis: să elibereze ani-
malele de la zoo. Ei au ajuns la zoo și s-au
împrietenit cu hamsterul pe nume Rahe-
la. Și Rahela avea și ea un vis.
Când au ajuns în curtea de la zoo s-au
întâlnit cu patru șerpi: pe tată îl chema
Fuze, pe mamă Rani, pe fiica lor o che-
ma Fuzi și pe băiat Rain. Șerpii le-au zis
că ursul și cioara nu-i lasă să elibereze
animalele. Leul Lachi a zis că cioara se
sperie de lei și de șerpi. Șerpii scot limba
și cioara fuge, ursul fuge după cioară, iar
animalele fug de la zoo.
Ursul și-a rupt piciorul după ce au eliberat
animalele. Animalele au luat și ursul care
avea piciorul rupt, pentru că li s-a făcut
milă de el și l-au luat în adăpost la ei.
Când au ajuns la adăpost, ursul a cerut
scuze leilor, iar peste ani și ani s-au împri-
etenit și cu cioara, iar acum sunt prieteni.
Familia de animale
Raluca Nicolița
Toboșaru

35
Scăparea
de
la
Lupul și țestoasa erau buni prieteni. Erau
la grădina zoologică și voiau să scape. În-
tr-o zi au scăpat și omul din umbră i-a aju-
tat să iasă din grădina zoologică. După ce
au ieșit, oamenii din umbră îi urmăreau,
până când s-au despărțit în două echipe.
Femeia din umbră alerga, iar animalele
fugeau de ea.
Ursul s-a camuflat în iarbă.
Lupul era nervos, ca țestoasa.
Scăparea de la
grădina zoologică
Elvis Gabriel
Florescu

37
Elvis Gabriel
Florescu

Pici
și
amicii
ei
A fost odată ca niciodată o grădină zoolo-
gică care avea patru girafe: Pici, Nini, Pini
și Mili. Într-o zi, s-a spart grădina, iar Pici
a scăpat, dar celelalte surori nu au apucat
să scape. Pici alerga mai repede ca nicio-
dată, dar a văzut ceva, era un urs. Ursul
a privit-o și a fugit deodată, dar un om a
oprit-o și a spus:
— Stai! Du-te înapoi! a spus paznicul.
De la depărtare se vedea ca un meteorit,
dar era un porc care zbura. Dintr-odată
paznicul s-a transformat într-o pasăre
nebună. Porcul i-a dat un cap în cioc și
l-a învins. S-au decis să fie amici și au
dat copitele.
Pici și amicii ei
Capitolul 1. Prietenirea
Raul Petru
Vlăduț

39
Capitolul 2. Ajutorul
După ce l-au învins pe paznic, au văzut un
șoricel mare și în spatele lui era un răz-
boi dintre urși și roboți. Pici nu a băgat în
seamă războiul și s-a dus la șoricel. În acel
moment, șoricelul a căzut într-o gaură
și din gaura aceea a ieșit unchiul girafei,
Merlin. Porcul vorbea cu Merlin. Ca să
poată vorbi cu oricine îl costa un milion
de bănuți. Porcul nu avea atâția bani, dar
Pici a avut o idee. Un sunet mare a venit
din pădure și cei doi prieteni s-au dus
în pădure.

Capitolul 3. Inamicul suprem și noul amic
Au plecat în drum spre sunet, venea din
pădure. Purcelușului îi era frică și s-a dus
în noroi, dar era doar șoricelul care avea
bani în fața lui și a spus:
— Vă dau bani dacă îi duceți înapoi topo-
rul lui ursul Mimi.
Pici a luat toporul și s-a dus. Peste o oră au
găsit un urs care plângea. I-a dat toporul
și i-a spus:
— Muțumesc, ghirafă, îți bau o clomoară ci
te gut ță buți vierleme! vorbea el bâlbâit.
Cei doi s-au dus la unchi să le dea puteri.
S-au dus la grădina zoo, ursul i-a dat una
la vierme și a căzut pe jos. Pici s-a dus
să-și ia surorile.
Raul Petru
Vlăduț

41

Pici
și
amicii
ei
Pici și amicii ei
Raul Petru
Vlăduț

43
Raul
Petru

Fetița
abandonată
A fost odată demult o familie care avea
cinci copii. Locuiau într-o casă mică, cu
două camere. Casa era făcută din lemn.
Erau patru fetițe și un băiat. O fetiță cu
ochi albaștri ca viorelele, cu părul blond,
alerga alături de ceilalți copii.
„Toți copiii la masă!“ s-a auzit strigând.
În pragul ușii stătea mama copiilor. Copiii
au alergat în casă. În mijlocul camerei era
o masă din lemn rotundă, câteva scau-
ne puse pe lângă masă, câteva linguri de
lemn și un castron mare de pământ.
Deodată, a intrat pe ușă un bărbat înalt,
cu părul creț, și foarte fioros. Cu mâinile
amândouă a cuprins fetița cu ochii albaș-
tri și a ridicat-o de pe scaun și a aruncat-o
în pat, cu spatele către masă. Toți copiii
mâncau la masă cu cei doi părinți, iar feti-
ța plângea, suspina în pat.
Tatăl, supărat că fetița plângea, s-a ridicat
de la masă și a luat fetița și a aruncat-o
într-un ududoi (șanț adânc).
Câinele pe nume Grivei, văzând că stăpâ-
nul a aruncat fetița în ududoi, a început
să latre, să urle, a rupt lanțul și a alergat
Fetița abandonată
Andreea Elena
Crăciun

45
către fetiță în ududoi. Câinele s-a culcat
lângă fetiță, suflând pe fetiță să o încăl-
zească.
Toată noaptea câinele a dormit alături
de fetiță.
Dimineață, un trecător a trecut pe
drum și a văzut fetița culcată cu câinele
în ududoi.
Omul a mers către fetiță, dar câinele nu-l
lăsa să ia fetița. Vorbind cu câinele, omul
a reușit să ia fetița ușurel.
Omul a luat fetița acasă, a spălat-o, a îm-
brăcat-o și a crescut-o. Fetița a crescut, a
mers la școală, s-a căsătorit, are doi copii
și patru nepoți care o iubesc foarte mult.

Desene
Valea
Marea
Desene Valea Marea
Alexandru
Dumitru
povestea 1

47
Alexandru
Dumitru
povestea 2

Antologie De Basm Valea Mare

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Antologie De Basm Valea Mare

Similar to Antologie De Basm Valea Mare (20)

Antologie De Basm Valea Mare