1. Matrita si forma umana
- Nagualul mi-a spus ca forma umana este o forta, a explicat La Gorda.
Si
matrita umana este … ei bine…o matrita. El a spus ca totul are o matrita
anume. Plantele au matrite, animalele au matrite, viermii au matrite. Esti sigur ca
Nagualul nu ti-a aratat niciodata matrita umana?
I-am spus ca el atinsese subiectul, dar foarte pe scurt, la un moment dat cand a
incercat sa-mi explice cate ceva despre un vis pe care-l avusesem. In visul
respectiv vazusem un barbat care parea ca se ascunde in intuneric, intr-un canal
ingust. Faptul ca l-am aflat acolo m-a speriat.L-am privit o clipa, si apoi omul a
facut un pas in fata si s-a facut vizibil. Era gol, si corpul lui stralucea. Parea sa fie
delicat, aproape fragil. Mi-au placut ochii lui. Erau prietenosi si profunzi. Mi s-au
parut foarte buni. Dar apoi a facut iar un pas inapoi, in umbra canalului, si ochii lui
au devenit ca doua oglinzi, ca ochii unui animal feroce.
Don Juan a spus ca intalnisem matrita umana in “vis”. El a explicat ca
vrajitorii au la dispozitie “visatul” lor care sa-i conduca la matrita si ca matrita
oamenilor este in mod cert o entitate, o entitate care poate fi vazuta de unii dintre
noi in anumite momente cand suntem imbibati cu putere si de noi toti in mod sigur
in clipa mortii. El a descris matrita ca fiind sursa, originea omului, deoarece, fara
ca matrita sa asambleze forta vitala, acea forta nu s-ar putea aseza singura sub
forma umana.
El a interpretat visul meu ca pe o privire scurta si extraordinar de simpla
asupra matritei. A spus ca visul meu reafirmase faptul ca eram om cu mintea
simpla si foarte pamantean.
La Gorda a ras si a spus ca si ea ar fi spus acelasi lucru. Sa vezi matrita umana
sub forma unui barbat gol si apoi ca pe un animal fusese intr-adevar o viziune
foarte simplista a matritei.
- Poate ca era doar un vis obisnuit, stupid, am spus, incercand sa ma
apar.
- Nu, a replicat ea cu un zambet larg. Vezi, matrita umana straluceste si
se afla intotdeauna in balti si canale inguste.
- De ce in balti si canale? Am intebat.
2. - Se alimenteaza din apa. Fara apa nu exista matrita, a raspuns. Stiu ca
Nagualul te-a luat deseori in balti, in speranta ca o sa-ti arate matrita. Dar lipsa
ta de plenitudine te-a impiedicat sa vezi ceva. Acelasi lucru mi s-a intamplat si
mie. El obisnuia sa ma puna sa stau intinsa goala pe o piatra, exact in centrul
unei foste balti, dar tot ce am facut a fost sa simt prezenta a ceva care m-a
speriat groaznic.
- De ce te opreste lipsa de plenitudine sa vezi matrita?
- Nagualul a spus ca tot ce este in lume este forta de atractie sau de
respingere. Pentru ca noi sa putem fi atrasi sau respinsi, trebuie sa fim ca o
panza, ca un zmeu in vant. Dar daca avem o gaura in mijlocul luminozitatii
noastre, forta aceea va trece prin ea si nu va actiona niciodata asupra noastra.
Nagualul mi-a spus ca Genaro te placea foarte mult si a incercat sa te faca
constient de gaura din mijlocul tau. El isi trimitea in zbor sombreroul ca pe un
zmeu pentru a te impunge; chiar te-a tras odata de gaura aceea pana cand te-a
apucat diareea, dar nu ti-ai dat seama ce facea.
- Dar de ce nu mi-au spus atat de clar ca tine?
- Au facut-o, dar n-ai remarcat cuvintele lor.
Am gasit ca afirmatia aceasta era imposibil de crezut. A accepta ca ei imi
vorbisera despre asta si ca eu nu intelesesem era de neconceput.
- Ai vazut vreodata matrita, La Gorda? am intrebat-o.
- Bineinteles, cand am devenit completa. Am mers singura la acea balta
intr-o zi si era acolo. Era o fiinta luminoasa, radianta. Nu am putut-o privi. Ma
orbea. Dar faptul ca ma gaseam in prezenta ei era de ajuns. Ma simteam fericita
si puternica. Si nimic altceva nu conta, nimic. Doar faptul ca eram acolo era tot
ce voiam. Nagualul a spus ca, uneori, daca avem destula putere personala,
putem prinde o sclipire a matritei, chiar daca nu suntem vrajitori; cand se
intampla asta, putem spune ca l-am vazut pe Dumnezeu. El a zis ca, daca ii
spunem Dumnezeu, nu gresim. Matrita este Dumnezeu.
Am trecut prin momente ingrozitoare ca sa-l inteleg pe Nagual, pentru ca
eram o femeie religioasa. Nu aveam nimic altceva in lume decat religia mea.
Asa ca, auzindu-l pe Nagual spunand acele lucruri pe care obisnuia sa le spuna,
ma cuprindea un tremur. Dar apoi am devenit completa si fortele lumii au
inceput sa ma atraga si am stiut ca Nagualul avea dreptate. Matrita este
Dumnezeu. Ce crezi?
- In ziua in care o s-o vad, o sa-ti spun, La Gorda, am raspuns.
3. Ea a ras si a spus ca Nagualul obisnuia sa rada de mine, spunand ca in ziua
in care voi vedea matrita probabil ca voi deveni calugar franciscan, pentru ca in
adancul meu eram un suflet religios.
- Matrita pe care ai vazut-o era barbat sau femeie? am intrebat.
- Nici una, nici alta. Era pur si simplu o fiinta umana luminoasa.
Nagualul a spus ca as fi putut cere ceva pentru mine. Ca un luptator nu poate
lasa sa treaca sansa asta. Dar nu m-am putut gandi sa cer ceva. A fost mai bine
asa. Am cea mai minunata amintire despre ea. Nagualul a spus ca un luptator
cu destula putere poate “vedea” matrita de foarte multe ori. Ce mare noroc
trebuie sa fie asta!
- Dar daca matrita umana este ceea ce ne asambleaza, atunci ce este
forma umana?
- Ceva nelamurit, o forta nelamurita care ne face oamenii care suntem.
Nagualul mi-a spus ca forma umana nu are forma. La fel ca aliatii pe care si-i
avea in tigva lui, este ceva, dar, in pofida faptului ca nu are forma, ea ne poseda
in timpul vietii si nu ne paraseste pana la moarte. N-am vazut niciodata forma
umana, dar am simtit-o in corp. Apoi mi-a descris o serie foarte complexa de
senzatii pe care le avusese intr-o perioada care durase cativa ani de zile si
care a culminat cu o boala grava manifestata printr-o stare care imi
amintea de descrierile pe care le citisem despre un puternic atac de cord.
Ea a spus ca forma umana, ca o forta ce este, i-a parasit corpul dupa o
lupta interna care s-a manifestat ca o boala.
- Suna ca si cum ai fi avut un atac de inima, am spus.
- Poate ca am avut, a raspuns ea, dar un lucru este sigur. In ziua in care
l-am avut, mi-am pierdut forma umana. Am fost atat de slaba incat zile
intregi nu m-am putut misca din pat. Din ziua aceea n-am mai avut
energia de a fi vechiul meu eu. Din cand in cand, am incercat sa-mi reaiau
vechile mele tabieturi, dar n-am mai avut forta de a ma bucura de ele asa
cum facusem inainte. In cele din urma, am renuntat sa mai incerc.
- Ce se intelege prin pierderea formei umane?
- Un luptator trebuie sa-si abandoneze forma umana pentru a se
schimba, pentru a se schimba cu adevarat. […] Nagualul a spus ca este inutil sa
te gandesti sau sa speri ca poti schimba obisnuintele cuiva. Nu poti schimba
nimic atata timp cat te agati de forma umana. Nagualul mi-a spus ca un luptator
stie ca nu se poate schimba, si totusi face din asta o problema personala, de a
4. incerca sa se schimbe, desi el stie ca nu va fi in stare sa reuseasca. Acesta e
singurul avantaj pe care il are un luptator in fata unui om normal. Luptatorul nu
este niciodata dezamagit cand nu reuseste sa se schimbe.
- Dar esti inca tu insati, La Gorda, nu-i asa?
- Nu. Nu mai sunt. Singurul lucru care te face sa crezi ca esti tot tu
insuti este forma umana. Odata ce te paraseste nu mai esti nimic.
(Carlos Castaneda – Al Doilea Cerc de Putere)
