2. • Barocul muzical (sau preclasicismul)[necesită citare] a fost un curent din muzica
clasică europeană ce s-a manifestat aproximativ între anii 1600 și 1730. Barocul
a format o punte de legătură între renaștere și clasicism. Termenul de "baroc"
derivă din cuvântul portughez barroco ce înseamnă „perlă deformată”, o
descriere negativă a muzicii puternic ornamentate din această perioadă.
• Muzica barocă reprezintă o porțiune importantă din istoria muzicii clasice iar
astăzi este frecvent studiată, interpretată și ascultată. Printre cei mai importanți
compozitori din această perioadă se numără: Johann Sebastian Bach, Georg
Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Georg Philipp Telemann, Arcangelo Corelli,
Tomaso Albinoni, Claudio Monteverdi, Jean-Philippe Rameau, Johann
Pachelbel și Henry Purcell.
• În perioada barocă a fost creată tonalitatea. În această perioadă compozitorii și
interpreții au folosit ornamentare muzicală mult mai elaborată, au realizat
modificări în notația muzicală și au dezvoltat noi tehnici de interpretare
instrumentală. Muzica barocă a dezvoltat dimensiunea, diversitatea și
complexitatea ansamblurilor instrumentale. Tot în această perioadă s-au
dezvoltat genuri muzicale precum opera, cantata, oratoriul, concertul, sonata.
Mare parte dintre conceptele și termenii muzicali din această perioadă sunt
utilizate și astăzi.
3. Antonio Vivaldi a fost unul dintre cei mai importanți reprezentați
ai barocului târziu. Muzica sa a fost în mare parte ignorată până
la începutul secolului al XX-lea când a trecut printr-o revitalizare
treptată, astăzi Vivaldi fiind printre cei mai frecvent interpretați și
înregistrați compozitori din perioada barocă.
În aceste două genuri, sonată și concert, care erau încă în
dezvoltare, Vivaldi a adus cele mai importante contribuții. S-a
stabilit pe anumite șabloane, cum ar fi planificarea lucrărilor în
forma repede-lent-repede și utilizarea de ritornello pentru părțile
rapide. A explorat aceste posibilități prin sute de lucrări - 550
dintre lucrările sale sunt reprezentate de concerte. A utilizat și
titluri programatice pentru diferite lucrări, cum ar fi celebrele
sale concerte pentru vioară Cele patru anotimpuri.
Antonio Vivaldi
4.
5. Poate cel mai important compozitor asociat cu
patronajul regal a fost Georg Friedrich Händel, care
s-a născut în Germania, a studiat timp de trei ani în
Italia și s-a mutat la Londra în 1711, oraș care a fost
baza sa de operațiuni pentru o carieră lungă și
profitabilă care a inclus opere produse independent
și comenzi pentru nobilime. Un compozitor prolific,
Händel împrumuta de la alții și își recicla adesea
propriul material. Era cunoscut și pentru adaptarea
unor piese precum celebrul oratoriu Mesia, ce a
avut premiera în 1742, pentru cântăreții și muzicienii
disponibili.
La momentul morții sale era unul dintre cei mai
cunoscuți compozitori din Europa iar muzica sa a
fost studiată de către muzicienii perioadei clasice.
Georg Friedrich Händel
6.
7. Johann Sebastian Bach a ajuns, în timp, să fie considerat o
figură importantă a barocului muzical. În timpul vieții sale a
devenit cunoscut mai degrabă ca pedagog, administrator și
interpret decât ca și compozitor, fiind mai puțin celebru decât
Händel sau Telemann. A deținut o varietate de posturi de
organist, devenind celebru pentru virtuozitatea și abilitatea sa.
În 1723 a primit postul cu care a fost asociat pentru restul vieții
sale, acela de cantor și director muzical în Leipzig. Experiența
sa variată i-a permis să devină cea mai importantă
personalitate muzicală a orașului atât pentru muzica sacră și
seculară cât și ca pedagog pentru elevii săi. Și-a început
mandatul la Leipzig compunând o cantată de biserică pentru
fiecare zi de duminică și pentru sărbătorile din anul liturgic, ce
au avut ca rezultat cicluri anuale de cantate, aproximativ 200
dintre acestea existând și astăzi.