1. KONRAD LORENZ s-a născut în anul 1903 KONRAD LORENZ
la Viena şi a murit tot la Viena, în 1989. A
studiat medicina şi zoologia, devenind în
1940 profesor de psihologie comparată la
Konigsberg. între 1950 şi 1973, a fost direc-
tor mai întîi la Institutul Max Planck de fizio-
logie comportamentală din Buldern, iar apoi
în Seewiesen. Ulterior a devenit coordonato-
Cele opt păcate
rul Institutului „Konrad Lorenz" al Academiei
Austriece de Ştiinţe. In 1973 i s-a decernat capitale ale
premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie.
I s-au acordat numeroase distincţii internaţio- omenirii civilizate
nale.
Printre lucrările sale principale se numără: Traducere din germană de
Uber tierisches und menschliches Verhalten; Das VASILE V. POENARU
Wirkungsgefiige der Natur und das Schicksal des
Menschen; Die Riickseite des Spiegels; Der Abbau
des Menschlichen; Das sogenannte Bose; Er redete Ediţia a Ii-a
mit dem Vieh, den Vogeln und den Fischen; So
kam der Mensch aufden Hund; Denkwege; Die
Naturwissenschaft vom Menschen.
H M A ITA
U N S
BUCUREŞTI
3. Omul care de bună seamă era de părere că pre- făcînd să amuţească acele voci. Epidemiile spi-
dică însingurat în pustie vorbea, după cum s-a rituale ale contemporaneităţii au obiceiul ca,
constatat, în faţa unui auditoriu numeros şi venind din America, să apară în Europa cu o
înţelegător! Mai mult chiar: Recitind cuvintele oarecare întîrziere. în timp ce behaviorismul e
mele, îmi sar în ochi mai multe afirmaţii care în scădere în America, el e în mare vogă printre
încă din momentul în care le-am aşternut pe psihologii şi sociologii europeni. în mod vizi-
hîrtie erau puţin exagerate, astăzi ele fiind de-a bil, această epidemie e trecătoare.
dreptul neadevărate. Astfel, la pagina 106 se În sfîrşit, aş vrea să aduc o mică rectificare
poate citi că ecologia ar fi o ştiinţă a cărei cu privire la duşmănia dintre generaţii. Dacă nu
importanţă nu e recunoscută îndeajuns. Acest sînt stîrniţi prin mijloace politice ori pur şi
lucru chiar că nu mai poate fi afirmat astăzi, simplu incapabili să creadă ceva spus de un om
cînd organizaţia noastră bavareză „Gruppe mai în vîrstă, tinerii din ziua de azi au urechi
Okologie" se bucură de atenţie şi înţelegere din să audă adevărurile biologice fundamentale. E
partea forurilor competente. Pericolul supra- perfect posibil să convingi nişte tineri revolu-
populării şi cel al ideologiei creşterii sînt esti- ţionari de adevărul celor spuse în Capitolul VII
mate corect de către un număr tot mai mare de din această cărticică.
oameni raţionali şi responsabili. împotriva Ar fi o aroganţă să credem că ceea ce noi
pustiirii spaţiului vital se iau tot felul de măsuri înşine ştim cu certitudine nu poate fi făcut şi pe
care, ce-i drept, nu sînt nici pe departe sufi- înţelesul celor mai mulţi oameni. Tot ce am scris
în această carte e mult mai uşor de înţeles decît,
ciente, dîndu-ne însă speranţa că în curînd ele
să zicem, calculul integral şi diferenţial, pe care
vor fi întru totul corespunzătoare. orice elev de liceu trebuie să le înveţe. Orice
În mod îmbucurător, trebuie să-mi rectific pericol îşi pierde considerabil din capacitatea de
afirmaţiile şi în altă privinţă. Am scris cînd am a ne îngrozi, dacă îi sînt cunoscute cauzele.
dezbătut doctrina behavioristă că ea ar avea „în Astfel, eu sper şi cred că această cărticică va
mod indiscutabil o vină considerabilă în co- contribui puţin la diminuarea pericolelor ce
lapsul moral şi cultural al Statelor Unite, ce se ameninţă omenirea.
profilează ameninţător". între timp, chiar în
Statele Unite au început să se audă o serie de KONRAD LORENZ
voci care combat în mod energic această teorie Seewiesen, 1972
eronată. împotriva lor se recurge încă la toate
mijloacele posibile, dar ele sînt auzite, iar ade-
vărul nu poate fi ascuns timp îndelungat decît
4. Proprietăţi structurale şi perturbări
funcţionale ale sistemelor vii
Etologia poate fi definită ca ramura ştiinţei
care a luat naştere atunci cînd toate modurile
de abordare şi metodele subînţelese şi obli-,
gatorii de la Charles Darwin încoace în cazul
tuturor celorlalte discipline biologice au fost
aplicate şi în cercetarea comportamentului ani-
mal şi uman. Faptul că acest lucru s-a întîmplat,
în mod ciudat, atît de tîrziu îşi are temeiul în
istoria cercetării comportamentale, de care ne
vom ocupa pe scurt în capitolul despre îndoc-
trinare. Etologia tratează, aşadar, atît compor-
tamentul animal cît şi cel uman ca funcţie a
unui sistem ce îşi datorează existenţa şi forma
specifică unei deveniri istorice care s-a desfă-
şurat în filogenie, în dezvoltarea individului şi,
la om, în istoria culturii. întrebarea pur cauzală
de ce un anumit sistem e alcătuit aşa şi nu altfel
îşi poate găsi răspunsul numai în explicaţia
naturală a acestei deveniri.
Dintre cauzele devenirii organice în ansam-
blu, pe lîngă procesele de mutaţii şi recombinări
ale genelor, selecţia naturală joacă rolul predo-
minant. Ea determină ceea ce numim adaptare,
un proces pur cognitiv prin care organismul asi-
5. milează informaţia existentă în mediul înconju- mod regulat. La ce-i servesc omenirii înmulţirea
rător şi care prezintă importanţă pentru supra-
vieţuirea sa, altfel spus, un proces prin care el ei fără măsură, mania ei de-a dreptul nebu-
dobîndeşte cunoaştere în legătură cu mediul nească de întrecere, înarmarea crescîndă, care
înconjurător. devine din ce în ce mai îngrozitoare, continua
astenizare a orăşeanului etc, etc? La o privire
Existenţa unor structuri şi funcţii care s-au
mai atentă se poate vedea însă că mai toate
dezvoltat prin adaptare e caracteristică fiinţelor
aceste performanţe nedorite reprezintă per-
vii, în lumea anorganică neexistînd ceva similar.
turbări ale unor mecanisme comportamentale
Acest fapt pune cercetătorul în faţa unei între-
specifice, care la început concurau şi ele la per-
bări pe care fizicianul şi chimistul nu o cunosc.
turbarea speciei. Cu alte cuvinte, ele trebuie
E vorba de întrebarea „pentru ce?" Cînd bio-
privite ca fiind patologice.
logul întreabă astfel, el nu caută o tălmăcire
Analiza sistemului organic ce se află la baza
teleologică a sensului, ci, mai modest, doar acea
comportamentului social al omului reprezintă
performanţă a unei caracteristici care asigură
cea mai grea şi ambiţioasă sarcină pe care şi-o
supravieţuirea speciei. Dacă întrebăm pentru ce
asumă ştiinţa naturii, acest sistem fiind de
pisica are ghearele îndoite şi răspundem „ca să
departe cel mai complex de pe pămînt. S-ar
prindă şoareci", aceasta nu e decît o formă
putea spune că această cutezanţă, oricum
prescurtată a întrebării: „ce performanţă nece-
extrem de dificilă, devine de-a dreptul im-
sară menţinerii speciei a dus la forma îndoită
posibilă datorită transformării multiple şi
a ghearelor pisicii?"
imprevizibile a comportamentului uman prin
Cînd ţi-ai petrecut o lungă viaţă de cercetător sedimentarea unor fenomene patologice. Din
punînd întruna această întrebare cu privire la fericire, nu se întîmplă aşa. Departe de a fi un
cele mai ciudate structuri şi moduri compor- obstacol insurmontabil pentru analiza unui sis-
tamentale şi ai primit de fiecare dată un răspuns tem organic, o perturbare patologică reprezin-
convingător, eşti înclinat să crezi că structuri tă de foarte multe ori chiar cheia înţelegerii sale.
corporale şi comportamentale complexe, struc- Cunoaştem din istoria fiziologiei multe cazuri
turi în general improbabile, nu pot lua naştere în care un cercetător a sesizat existenţa unui
niciodată altfel decît prin selecţie şi adaptare. important sistem organic abia prin aceea că o
Această părere ar fi de natură să ne decon- perturbare patologică a dus la declanşarea unei
certeze dacă am pune întrebarea „pentru ce?" boli. Cînd E. T. Kocher a încercat să vindece
cu privire la anumite moduri comportamentale aşa-numita boală a lui Basedow prin înde-
ale oamenilor civilizaţi, ce pot fi observate în părtarea glandei tiroide, a provocat la început
10 11
6. tetanie şi spasme, deoarece a extras şi glandele
paratiroide, ce reglează schimbul de calciu. Cînd a Sistemul glandelor endocrine şi istoria cerce-
corectat această greşeală, a produs prin măsura tării lor relevă aspecte importante în legătură
încă prea drastică a extirpării glandei tiroide un cu modul în care trebuie să abordăm proiectul
complex simptomatic pe care 1-a numit nostru de a înţelege sistemul de ansamblu al
Kachexia thyreopriva şi care prezenta anumite pornirilor umane. Bineînţeles că acest sistem e
similitudini cu o formă de cretinism frecventă în alcătuit mult mai complex, de vreme ce el
văile alpine cu izvoare sărace în iod, numită cuprinde în sine sistemul glandelor endocrine
mixedem. Din această stare de fapt, precum şi din ca subsistem. în mod evident, omul posedă un
altele asemănătoare a rezultat că glandele cu număr enorm de surse independente ale por-
secreţie internă formează un sistem în care nirilor sale, dintre care multe derivă din pro-
absolut totul se află într-o interacţiune cauzală. grame comportamentale ce au luat naştere în
Orice secreţie a glandelor endocrine care se mod filogenetic, adică din „instincte." Să
elimină prin sînge exercită o anumită acţiune desemnezi omul ca „fiinţă ce poate fi redusă la
asupra organismului în ansamblul său, care instincte", aşa cum am făcut-o eu în trecut,
poate implica metabolismul, procesele de înseamnă să produci confuzie. Ce-i drept,
creştere, comportamentul şi altele. De aceea, ele se lungi lanţuri interconectate de moduri com-
numesc hormoni (din gr. hormao - eu pun în portamentale înnăscute se pot „dizolva" de-a
mişcare). Acţiunile a doi hormoni pot fi exact lungul unei evoluţii filogenetice continue a
opuse, ei fiind „anta-gonişti", la fel cum şi capacităţii de învăţare şi a raţiunii în sensul
acţiunile a doi muşchi pot fi opuse pentru a se dispariţiei joncţiunii obligatorii dintre părţile
obţine poziţia dorită a articulaţiei. Atîta vreme lor, astfel încît aceste părţi să-i stea la dispoziţie
cît se menţine echilibrul hormonal, nu iese la în mod independent subiectului activ, aşa cum
iveală faptul că sistemul glandelor endocrine e P. Leyhausen a arătat în mod convingător în
alcătuit din funcţii parţiale. Dacă se perturbă cazul animalelor de pradă din specia felinelor,
însă cît de puţin armonia acţiunilor şi a reacţiilor, în acelaşi timp însă, fiecare dintre aceste părţi
starea generală a organismului se abate de la disponibilizate devine, după cum a arătat
valoarea „nominală" dorită, altfel spus, organismul acelaşi Leyhausen, o pornire autonomă, dezvol-
se îmbolnăveşte. Un surplus de hormoni ai glandei tînd un comportament de apetenţă propriu ce
tiroide duce la boala lui Basedow, în caz contrar tinde la realizarea sa. Fără îndoială, omului îi
produ-cîndu-se mixedemul. lipsesc lungi lanţuri de mişcări instinctive obli-
gatoriu interconectate, dar în măsura în care
putem extrapola rezultatele obţinute în cazul
12
13
7. mamiferelor dezvoltate, se poate presupune că Există foarte multe porniri umane îndeajuns
el nu dispune de mai puţine porniri pur in- de unitare spre a li se găsi un nume în limbajul
stinctive, ci, din contră, de mult mai multe decît uzual. Cuvinte ca ură, dragoste, prietenie, mî-
orice animal. In orice caz, în încercarea noastră nie, credinţă, ataşament, suspiciune, încredere
de analiză a sistemului trebuie să luăm în con- etc. reprezintă toate stări ce corespund unor
siderare această posibilitate. disponibilităţi către moduri comportamentale
Acest lucru este deosebit de important în bine precizate, la fel cum se întîmplă şi în cazul
cazul aprecierii unui comportament vizibil expresiilor uzuale în cercetarea ştiinţifică a com-
perturbat în mod patologic. Psihiatrul Ronald portamentului, cum ar fi agresivitatea, tendinţa
Hargreaves, care ne-a părăsit prea devreme, îmi de ierarhizare, teritorialitatea etc. precum şi toţi
scria într-una din ultimele sale scrisori că îşi termenii compuşi cu Stimmung (dispoziţie), dis-
făcuse un obicei metodologic din a pune, în poziţie de clocit, de împerechere ori de zbor etc.
cadrul oricărei încercări de a înţelege o per- Putem să ne încredem în flerul pe care limba
turbare spirituală, concomitent două întrebări, noastră devenită naturală îl are pentru contexte
în primul rînd, se întreba care anume va fi fiind psihologice profunde, aşa cum ne încredem în
acea performanţă normală care să ducă la men- intuiţia cercetătorilor ştiinţifici ai animalelor, şi
ţinerea speciei în cazul respectivului sistem să acceptăm — pentru început numai ca ipoteză
perturbat, iar apoi căuta să afle despre ce fel de de lucru — că fiecăreia dintre aceste denumiri
perturbare e vorba şi, în mod special, dacă a fost pentru stări sufleteşti şi disponibilităţi de acţi-
provocată de o suprafuncţie ori de o subfunc- une umane îi corespunde un real sistem de por-
ţie a unui sistem parţial. Sistemele parţiale ale niri, fără a ne interesa deocamdată în ce măsură
unui complex sistem organic interacţionează pornirea respectivă îşi trage puterea din izvoare
într-atît de profund, încît de multe ori e greu să filogenetice sau culturale. Putem presupune că
trasezi limita domeniului lor de acţiune, func- fiecare dintre aceste porniri reprezintă o verigă
ţiile lor neputînd fi măcar concepute în mod a unui sistem bine ordonat şi armonic din punct
separat. Mai mult, nici măcar structurile sis- de vedere funcţional, fiind astfel indispensabil.
temelor parţiale nu pot fi întotdeauna definite întrebarea dacă ura, dragostea, credinţa etc. sînt
în mod clar. în acest sens se pune problema cînd „bune" sau „rele" e pusă fără nici un fel de înţe-
Paul Weiss afirmă în spirituala sa scriere Deter- legere a funcţiei de sistem a întregului, fiind la
minism Stratified cu privire la sistemele subor- fel de lipsită de sens ca întrebarea dacă glanda
donate: „Orice este îndeajuns de unitar pentru tiroidă e bună ori proastă. Impresia răspîndită
a merita un nume constituie un sistem." că astfel de performanţe ar putea fi împărţite în
14 15
8. > bune şi rele şi că dragostea, credinţa şi încrede-
rea ar fi bune în sine, iar ura, necredinţa şi ne- teractiv devine cu atît mai slabă cu cît acţiunea
încrederea, rele e cauzată numai de faptul că, în verigii aflate înaintea ei e mai puternică. Astfel
societatea noastră, de primele ducem în general ia naştere un circuit de reglare, o homeostază
lipsă, celelalte existînd în exces. Prea multă sau un „feedback negativ", cum i se mai spu-
dragoste distruge nenumăraţi copii plini de ne. Acesta e unul dintre puţinele procese
speranţe, „credinţa nibelungică" ridicată la valoare inventate de tehnicieni înainte ca biologii să le
autoreferenţială absolută a dus la urmări fi descoperit în domeniul organic.
infernale, iar Erik Erikson a demonstrat de în natura vie există nenumărate circuite de
curînd printr-o argumentare fără drept de apel . reglare. Ele sînt într-atît de indispensabile
indispensabilitatea neîncrederii. pentru menţinerea vieţii, încît însăşi apariţia
O proprietate structurală a tuturor sistemelor vieţii ar fi de neconceput fără „inventarea"
organice superior integrate o reprezintă re- concomitentă a circuitului de reglare. Circuite
glementarea prin aşa-numitele circuite de avînd conexiuni inverse pozitive nu se găsesc
reglare sau homeostaze. Pentru a le înţelege aproape deloc în natură, decît poate în cazul
modul de funcţionare, să ne închipuim un an- unui eveniment aflat într-o creştere bruscă
grenaj de efecte compus dintr-un număr de urmată de o revenire la fel de bruscă, aşa cum
sisteme ce îşi amplifică reciproc funcţiile, astfel se întîmplă cu o avalanşă ori un incendiu în
încît sistemul a susţine efectul lui b, b pe al lui c stepă. Ne amintesc de acestea şi unele per-
etc. pînă cînd, în cele din urmă, z exercită la turbări patologice ale vieţii sociale umane ce
rîndu-i o acţiune de amplificare asupra perfor- sînt de natură să te ducă cu gîndul la spusele
manţei lui a. Un asemenea cerc de „conexiuni lui Friedrich Schiller din Die Glocke (Clopotul),
inverse" pozitive se poate afla în cel mai fericit referitor la puterea focului: „Dar să te ţii cînd
caz într-un echilibru labil, cea mai mică ampli- se porneşte!"
ficare a unui singur efect ducînd la o ampli- Conexiunea inversă negativă face să nu mai
ficare în avalanşă a tuturor funcţiilor sistemului, fie necesar ca acţiunea fiecărui subsistem care
iar, invers, cea mai mică diminuare la încetarea participă la circuitul de reglare să fie fixată la o
oricărei activităţi. După cum tehnica ne-a arătat de anumită valoare. O mică suprafuncţie sau sub-
mult, un astfel de sistem labil poate fi transformat funcţie poate fi uşor echivalată. Nu se ajunge
într-unui stabil, introducîndu-se în procesul la perturbări periculoase ale sistemului ca în-
ciclic o singură verigă, a cărei acţiune asupra treg decît atunci cînd una dintre funcţiile parţi-
verigii imediat următoare din lanţul in- ale e accentuată sau diminuată într-atît de mult
încît homeostază să nu mai poată echivala dez-
16
17
9. echilibrul apărut, precum şi în cazul în care
chiar mecanismul de reglare prezintă unele II
probleme. Pentru amîndouă situaţiile vom afla Suprapopulare
exemple în cele ce urmează.
a
în mod normal, în organismele individuale
nu se întîlnesc circuite cu o conexiune inversă
pozitivă. Doar viaţa în ansamblul ei îşi poate
permite o asemenea lipsă de măsură, fără ca
acest fapt să conducă deocamdată la consecin-
ţe nefaste vizibile. Viaţa organică s-a integrat
ca un baraj ciudat în curentul disipat al ener-
giei cosmice, ea „mănîncă" entropie negativă,
acaparează energia şi creşte datorită ei, fiind
capabilă tocmai în urma acestei creşteri să
acapareze din ce în ce mai multă energie, şi
aceasta cu atît mai repede cu cît a reuşit deja să
preia mai multă energie. Faptul că acest lucru
nu a dus încă la o acumulare extremă şi la
catastrofe se explică prin aceea că forţele
nemiloase ale anorganicului şi legile proba-
bilităţii limitează înmulţirea vietăţilor; în al
doilea rînd, acest fapt se explică prin forma-
rea în interiorul diferitelor specii a unor circuite
de reglare. în capitolul următor, care tratează
tema distrugerii spaţiului vital pămîntesc, se va
arăta modul lor de acţionare. Acum trebuie să
ne ocupăm în primul rînd de înmulţirea fără
măsură a omului, căci ea se face vinovată de
19
10. multe dintre fenomenele despre care vom dis- să ne luăm cina, cineva a sunat la uşă, iar eu am
cuta mai tîrziu. exclamat supărat: „Cine o mai fi şi acum!" N-aş
Toate darurile de care omul se bucură da- fi putut să-i şochez mai mult pe oaspeţii mei
torită profundei cunoaşteri a mediului încon- nici prin cea mai mare grosolănie. Faptul că
jurător, progresele tehnologiei sale, ale chimiei cineva poate reacţiona la sunetul soneriei altfel
şi medicinei, tot ceea ce pare a fi de natură să decît bucurîndu-se i-a scandalizat.
diminueze suferinţa umană acţionează în mod Cu siguranţă că aglomerarea unor mase uma-
cutremurător şi paradoxal în sensul distrugerii ne în marile oraşe moderne este în mare măsu-
omenirii. Aceasta e pe cale să facă tocmai ceea ră vinovată de incapacitatea noastră de a mai
ce altfel nu li se întîmplă sistemelor vii aproape percepe chipul aproapelui nostru în fantasma-
niciodată, şi anume să se sugrume în sine însăşi. goria chipurilor mereu schimbătoare ce se tot
Cel mai înfiorător lucru îl reprezintă însă faptul suprapun şi estompează. Dragostea faţă de
că în acest proces apocaliptic cele mai înalte şi aproapele nostru e într-atît de diluată de mul-
nobile însuşiri şi capacităţi ale omului, tocmai ţimea celor ce ne sînt apropiaţi, prea apropiaţi,
acelea pe care pe drept cuvînt le resimţim şi le încît urmele ei abia dacă se mai zăresc. Cei care
apreciem ca fiind specific umane, vor fi, după mai sînt în stare să nutrească sentimente ade-
toate aparenţele, primele care se vor pierde. vărate şi calde pentru semeni trebuie să se con-
Noi, toţi cei care trăim în ţări culturale cu o centreze asupra unui număr redus de prieteni,
populaţie densă ori chiar în mari oraşe, nici nu deoarece noi nu sîntem structural capabili să-i
mai ştim cît de mult ne lipseşte o dragoste umană iubim pe toţi oamenii, oricît ar fi de întemeiată
generală, caldă, izvorîtă din inimă. Trebuie să şi de etică cerinţa de a o face. E nevoie, aşadar,
cazi neinvitat pe cap unor oameni dintr-o ţară de o selecţie, altfel spus, trebuie să „îi ţinem la
slab populată, în care kilometri întregi de străzi distanţă" din punct de vedere sentimental pe
proaste separă vecinii între ei, pentru a-ţi da mulţi oameni care de fapt ar fi pe deplin demni
seama cît de ospitalier şi iubitor de oameni e de prietenia noastră. „Not to get emotionally
omul atunci cînd capacitatea sa de a stabili involved" (A nu te implica emoţional), iată una
contacte sociale nu este în mod permanent su- dintre principalele griji ale multor orăşeni.
prasolicitată. Mi-am dat seama de acest lucru Această atitudine, pe care nici unul dintre noi
printr-o întîmplare de neuitat. Aveam ca oaspeţi o nu o poate evita complet, pune în evidenţă o
pereche de americani din Wisconsin, ecologi sumbră nuanţă de neomenie; ea ne aduce aminte
prin vocaţie, ce locuiau în deplină singurătate de vechii latifundiari americani, care se purtau
într-o casă din pădure. Cînd eram pe punctul omeneşte cu negrii lor „de casă", privindu-i
20 21
11. însă pe sclavii de lucru de pe plantaţii în cel mai •
bun caz ca pe valoroase animale de casă. Dacă devine insuportabilă. Lipsa generală de amabi-
această ecranare împotriva contactelor umane litate ce poate fi observată în toate marile oraşe
continuă, ea va duce, alături de fenomenele de e în mod evident direct proporţională cu den-
plafonare a simţurilor, de care ne vom ocupa mai sitatea de populaţie dintr-o anumită zonă. în
tîrziu, la acele manifestări cumplite de indiferenţă marile gări sau la capătul de linie al auto-
despre care ziarele relatează în fiecare zi. Cu cît buzului din New York, de pildă, ea atinge cote
avansează la oameni procesul contopirii cu îngrijorătoare.
gloata, cu atît mai stringent se vede pus fiecare în mod mijlocit, suprapopularea contribuie
individ în parte în faţa necesităţii de a nu se implica la toate stările de fapt negative şi la fenomenele
emoţional, astfel încît în zilele noastre e posibil ca de decădere pe care le vom discuta în capitolele
tocmai în cele mai mari metropole să se petreacă ce urmează. Opinia că printr-o „condiţionare"
tîlhării, crime şi violuri ziua în amiaza mare şi pe corespunzătoare s-ar putea obţine un tip de om
străzi circulate, fără • ca vreun „trecător" să care să nu fie expus consecinţelor nefaste ale
intervină. aglomerării extreme este după părerea mea o
înghesuirea multor oameni într-un spaţiu amăgire periculoasă.
extrem de îngust nu duce la fenomene ale dez-
umanizării doar prin mijlocirea factorilor de
epuizare şi eşuare a relaţiilor interumane, ci
declanşează şi comportamente în mod nemijlocit
agresive. Din nenumărate experienţe făcute pe
animale a reieşit că agresiunea din interiorul unei
specii poate fi amplificată prin înghesuirea
indivizilor. Cine nu a trăit asta ca prizonier de
război sau în cadrul unor alte concentrări forţate
a mulţi oameni nu-şi poate da seama la ce nivel
ajunge irascibilitatea meschină în astfel de
circumstanţe. Tocmai atunci cînd încerci să te
stăpîneşti, străduindu-te să arborezi în contactul
permanent cu ceilalţi oameni, care nu-ţi sînt
prieteni, o ţinută politicoasă, altfel spus prie-
tenoasă, această stare se accentuează pînă
22
12. III tip de hrană, cu atît este mai mare acest inte-
Pustiirea spaţiului vital res, în astfel de cazuri, animalul de pradă nu va
putea provoca niciodată dispariţia totală a pră-
zii sale, căci ultima pereche din specia care
vînează ar muri cu mult timp înainte de a întîlni
ultima pereche din specia vînată. Dacă den-
sitatea de populaţie a speciei vînate scade sub
un anumit prag, specia care vînează va dispă-
Părerea eronată că „natura" ar fi inepui- rea, lucru ce din fericire s-a întîmplat cu cele
zabilă e foarte răspîndită. Fiecare specie de mai multe întreprinderi profilate pe vînarea
animal, de plantă ori de ciupercă — toate aceste balenelor. în momentul în care cîinele Dingo,
tipuri de fiinţe vii făcînd parte deopotrivă din iniţial un animal de casă, a ajuns în Australia
angrenajul naturii — este adaptată la mediul şi s-a sălbăticit, el nu a dus la dispariţia nici
său înconjurător, mediu în care de bună seamă unuia dintre animalele de pe urma cărora trăia,
nu sînt integrate numai componentele anor- eliminînd în schimb două mari animale de pra-
ganice ale unui anumit teritoriu, ci şi toate dă, lupul cu marsupiu, Thylacinus, şi diavolul
fiinţele vii care coabitează în perimetrul acestui cu marsupiu, Sarcophilus. Aceste animale de
teritoriu. Aşadar, toate vietăţile ce se află în pradă înzestrate cu o dantură de-a dreptul
interiorul unui spaţiu vital sînt adaptate unele
înfiorătoare ar fi, ce-i drept, superioare în lup-
la altele. Acest lucru e valabil şi pentru acele
fiinţe ce se află aparent într-o relaţie ostilă, cum tă cîinelui Dingo, dar din cauza creierului lor
ar fi de pildă animalul de pradă şi prada sa, primitiv ele au nevoie de o densitate de popu-
altfel spus, cel care mănîncă şi cel care e mîncat. laţie mult mai mare a vînatului decît mai inte-
La o analiză mai atentă se poate vedea că, pri- ligentul cîine sălbatic. Ele nu au pierit în luptă,
vite ca specii şi nu ca indivizi, aceste fiinţe nu-şi ci au fost eliminate de concurenţă, trebuind să
dăunează defel unele altora, în anumite ca- moară de foame.
zuri ele alcătuind chiar comunităţi de intere- Nu se întîmplă decît arareori ca înmulţirea
se. E de la sine înţeles că cel care mănîncă e unui animal să fie determinată în mod nemij-
în cel mai înalt grad interesat în perpetuarea locit de cantitatea de hrană aflată la dispoziţie.
acelei specii de pradă de pe urma căreia trăieşte, Acest lucru nu ar fi economic nici în cazul
indiferent că e vorba de un animal ori de o vînătorului şi nici în cel al vînatului. Un pescar
plantă. Cu cît este mai specializat pe un singur care trăieşte din ceea ce îi dă apa va avea grijă
să nu prindă prea mulţi peşti, astfel încît peştii
24 25
13. supravieţuitori să poată asigura un adaos de însă, simbioza dintre cel care mănîncă şi cel care
populaţie suficient de mare pentru a compensa e mîncat merge mult mai departe. Există multe
pierderile suferite în urma pescuitului. Cum specii de iarbă special „construite" parcă spre
anume se poate afla pragul optim ne spune o a fi permanent culcate la pămînt şi lovite de
socoteală destul de complicată a punctelor de copitele unor animale mari, un efect similar
maxim şi de minim. Dacă se pescuieşte prea obţinîndu-se în cazul gazoanelor artificiale
puţin, lacul va rămîne suprapopulat, neputîn- doar în urma unor eforturi deosebite cu coasa
du-se produce sporul de populaţie dorit din şi tăvălugul. în absenţa acestor factori, astfel de
cauza aglomeraţiei prea mari de peşti, iar în caz ierburi ar trebui să facă loc altora ce nu suportă
contrar vor rămîne prea puţini peşti pentru a un asemenea tratament, fiind însă mai rezis-
realiza acest spor, chiar dacă lacul asigură con- tente în alte privinţe. Pe scurt, două forme de
diţii optime de hrană şi de creştere. După cum viaţă se pot afla într-o relaţie de dependenţă
a arătat V. C. Wynne-Edwards, multe specii de foarte asemănătoare cu cea dintre om şi anima-
peşti practică un tip asemănător de economie. lele sale de casă şi plantele pe care le cultivă.
Pe lîngă delimitarea teritoriilor, ce împiedică o Legităţile care guvernează astfel de interacţiuni
aglomerare nedorită, mai există o serie de alte sînt şi ele de multe ori foarte asemănătoare celor
moduri comportamentale de natură să prevină ale economiei umane, fapt reflectat, de altfel, în
o exploatare în exces a resurselor existente. termenul pe care ştiinţa biologică 1-a dat acelui
Adesea se întîmplă ca specia mîncată să be- domeniu ce se ocupă de interacţiunile mai sus
neficieze de avantaje însemnate de pe urma amintite: ecologia. Un termen economic de care
speciei care o mănîncă. Nu e vorba aici doar de ne vom mai ocupa aici nu apare, ce-i drept, în
reglarea cifrei de înmulţire a animalelor sau ecologia animalelor şi plantelor; e vorba de ex-
plantelor ce reprezintă hrana animalului de pra- ploatarea ilegală.
dă care e un factor de stabilitate în cadrul echi- Interacţiunile din cadrul feluritelor specii de
librului biologic. Pierderile bruşte de populaţie animale, plante şi ciuperci ce locuiesc laolaltă
care s-au înregistrat în cazul rozătoarelor în într-un spaţiu vital, formînd împreună o comu-
momentele imediat următoare atingerii densită- nitate de vieţuire sau biocenoză, sînt deosebit de
ţii de populaţie maxime reprezintă în mod cert complexe. Adaptarea diferitelor specii de vie-
un pericol mai mare pentru existenţa acestei tăţi, ce s-a desfăşurat în intervale de timp cărora
specii decît menţinerea echilibrată a unei popu- le corespund o ordine de mărime aparţinînd
laţii, a unei diminuări a suprapopulaţiei dato- geologiei şi nu istoriei omenirii, a dus la o stare
rită animalelor de pradă. De foarte multe ori de echilibru pe cît de admirabilă, pe atît de uşor
26 27
14. de perturbat. Există multe procese de reglare şi din animale de mare. Astfel de culturi nu-şi
care protejează acest echilibru de perturbări in- influenţează biotopul într-o măsură mai mare
evitabile, cum ar fi vremea ş.a. Toate trans- decît o fac diferitele populaţii de animale.
formările lente ce au loc în timp, fiind cauzate, Aceasta este o modalitate teoretică în care omul
de pildă, de evoluţia speciilor ori de o schim- ar putea trăi în echilibru cu biotopul său. Mai
bare treptată a climei, nu pot pune în pericol există însă şi posibilitatea ca omul să-şi creeze
echilibrul unui spaţiu vital. Influenţele bruşte ca agricultor şi crescător de vite o biocenoză
pot avea în schimb, chiar dacă sînt aparent ne- nouă, pliată perfect după necesităţile sale şi care
semnificative, consecinţe neaşteptat de mari, poate fi în principiu la fel de viabilă în timp ca
chiar catastrofale. Popularea unui teritoriu cu o biocenoză ce nu e supusă influenţelor sale.
un animal dintr-o specie la prima vedere total Lucrul e valabil în cazul unor vechi culturi de
inofensivă poate duce literalmente la pustiirea agricultori, caracterizate de o continuitate înde-
a mari întinderi, după cum s-a întîmplat în lungată a generaţiilor pe aceleaşi meleaguri, ce
Australia din cauza iepurilor de casă. Această face ca pe baza experienţei şi a cunoştinţelor
intervenţie în echilibrul unui biotop a fost pro- ecologice dobîndite prin practică omul să-i în-
dusă de om. Efecte similare se pot obţine însă toarcă gliei cu dragoste tot ce a primit de la ea.
în principiu şi în absenţa intervenţiei umane, Ţăranul ştie prea bine ceea ce întreaga omenire
chiar dacă probabilitatea e mai mică. civilizată pare să fi uitat, şi anume că resursele
Ecologia omului se transformă într-un ritm biologice ale planetei nu sînt inepuizabile.
mult mai rapid decît în cazul tuturor celorlalte După ce în America întinse suprafeţe de pămînt
vietăţi. Ritmul e prescris de progresul tehnolo- au fost transformate din teren arabil în deşert
giei sale, care urmează o progresie geometrică. prin eroziunile ce au urmat exploatărilor
Astfel, omul declanşează vrînd-nevrînd pre- ilegale, după ce mari teritorii au fost degradate
schimbări profunde ce conduc adesea la dis- prin despăduriri ce au dus la dispariţia a
trugerea totală a biocenozelor în care şi de pe nenumărate specii de animale folositoare, lu-
urma cărora trăieşte. De aici fac excepţie doar mea a început să se preocupe din nou de aceste
cîteva triburi „sălbatice", cum ar fi de pildă chestiuni, mai ales datorită faptului că mari
anumite comunităţi de indieni din junglele întreprinderi industriale din agricultură, din
Americii de Sud care trăiesc din ceea ce culeg domeniul pescuitului şi al vînătorii de bale-
ori vînează, precum şi locuitorii unor insule ne au simţit pe pielea lor consecinţele econo-
oceanice care se ocupă în mică măsură cu agri- mice ale acestor fenomene. Totuşi importanţa
cultura, trăind în primul rînd din nuci de cocos problemei nu este nici astăzi recunoscută pe
28 29
15. deplin, ea neintrînd încă în conştiinţa opiniei atunci va fi prea tîrziu. Mai greu de sesizat e
publice!
însă alterarea sufletească pricinuită de acest
• Agitaţia zilelor noastre, despre care vom
vorbi în capitolul următor, nu-i lasă omului proces barbar. Rapida înstrăinare generală de
timp să analizeze şi să chibzuiască înainte de a natura vie e în mare măsură vinovată de abru-
acţiona. Ba ignoranţii mai sînt şi mîndri de a fi tizarea estetică şi etică a omului civilizat. Oare
„doers", făptuitori, comiţînd de fapt nelegiuiri ce i-ar putea insufla omului modern sentimen-
asupra naturii şi a lor înşile. Nelegiuiri se comit tul de respect şi veneraţie pentru ceva, cînd tot
azi pretutindeni în utilizarea mijloacelor chi- ce îl înconjoară e opera omului, o operă foarte
mice, de exemplu pentru combaterea insectelor ieftină şi urîtă? Chiar şi perspectiva bolţii înste-
în agricultură şi pomicultură, vădindu-se însă, late îi e îngrădită orăşeanului prin blocuri şi
totodată, o inconştienţă asemănătoare şi în far- poluare atmosferică. Nu trebuie să ne mire, aşa-
macopee. Imunobiologii manifestă reticenţe dar, faptul că progresul civilizaţiei e legat de o
serioase cu privire la întreaga gamă de produse regretabilă urîţire a oraşelor şi satelor. Să com-
farmaceutice uzuale. Sub imperiul impulsurilor parăm cu ochii deschişi centrul vechi al unui
psihologice marcate de dorinţa de „a avea totul oraş german cu periferia sa modernă sau ruşi-
imediat", la care mă voi referi în capitolul IV, noasa decădere culturală ce se manifestă în
anumite ramuri ale industriei chimice mani- zona dimprejurul ei în contrast cu localităţile ce
festă o neseriozitate de-a dreptul criminală în nu i-au căzut încă pradă. Apoi să comparăm ima-
ceea ce priveşte livrarea unor mijloace cu efecte ginea histologică a unui ţesut normal dintr-un
total imprevizibile în timp. în legătură cu organism cu cea a unei tumori maligne. Vor ieşi
viitorul agriculturii, ca şi în privinţa medica- la iveală analogii uimitoare! Privită în mod
mentelor, domneşte o nepăsare de-a dreptul obiectiv şi transpusă din categoria esteticului în
incredibilă. Cei care au atras atenţia în legătură cea a numărabilului, această diferenţă se bazea-
cu folosirea nechibzuită a produselor farmace- ză în principal pe o pierdere de informaţie.
utice au fost reduşi la tăcere şi discreditaţi în Celula unei tumori maligne se deosebeşte de
modul cel mai infam cu putinţă. o celulă a unui organism sănătos în primul rînd
Pustiind, orbită de vandalism, natura vie ce prin faptul că ea a pierdut acea informaţie gene-
o înconjoară şi o susţine, omenirea civilizată se tică de care are nevoie pentru a-şi îndeplini
ameninţă singură cu ruina ecologică. Probabil rolul de verigă utilă în cadrul comunităţii de
că în momentul în care vor fi vizibile efectele interese a organismului. Astfel, ea se comportă
economice, ea îşi va recunoaşte greşeala, dar ca un animal unicelular, sau mai bine spus ca
o tînără celulă embrionară. Rămasă fără struc-
30
31
16. turile speciale, ea se divide fără măsură şi fără
menajamente, astfel încît ţesutul bolnav se infil- grajduri pentru oameni folositori, pentru a crea
trează în ţesuturile învecinate, care sînt încă această expresie în analogie cu termenul de
sănătoase, distrugîndu-le. Analogiile evidente „animal folositor".
dintre imaginea periferiei oraşului şi cea a Pe drept cuvînt, a ţine găinile din specia
tumorii constau în aceea că în ambele cazuri în Leghorn în baterii de creştere trece drept chi-
spaţiul încă sănătos erau realizate o mulţime de nuire de animale şi ruşine culturală. O situaţie
planuri constructive subtil diferenţiate, care se analoagă se acceptă însă în cazul omului, deşi
completau reciproc şi care îşi trăgeau înţeleaptă tocmai acesta e foarte sensibil la un tratament
regularitate dintr-o informaţie obţinută în de- nedemn. Respectul de sine al omului modern
cursul unei îndelungate evoluţii istorice, pe pretinde în mod cu totul justificat afirmarea"
cînd în regiunile distruse de tumoare ori de individualităţii sale. Omul nu e construit ca
■tehnologia modernă se regăseau doar cîteva furnica ori termita, care suportă din motive
construcţii extrem de simple. Imaginea histo- filogenetice să fie unul dintre milioanele de
logică a celulelor uniforme şi sărace în structuri elemente anonime de acelaşi fel, ce pot fi
ale tumorii prezintă o similitudine dezolantă cu oricînd schimbate între ele. Să privim cu atenţie
o fotografie făcută din avion unei suburbii mo- aşezarea unor proprietari de grădini de zar-
derne, formate din clădiri standardizate pe care zavat de la marginea oraşului şi vom vedea la
le-au proiectat într-o pripită concurenţă arhitecţi ce urmări a dus acolo dorinţa omului de a-şi
dispunînd de o cultură precară, ce n-au stat exprima individualitatea. Pentru locatarul bate-
prea mult pe gînduri înainte de a acţiona. riei de creştere a oamenilor folositori nu există
Procesele de întrecere a omenirii cu sine însăşi, decît o singură modalitate de menţinere a res-
despre care voi vorbi în capitolul ce urmează, pectului de sine. Ea constă în alungarea din
exercită o influenţă distructivă asupra construc- conştiinţa proprie a existenţei numeroşilor to-
ţiilor de locuinţe. Nu numai considerentul varăşi de suferinţă aparţinînd aceleiaşi specii,
comercial că prefabricatele în serie sînt mai fiecare individ căutînd să se izoleze de aproa-
ieftine, ci şi moda, care nivelează totul, duc la pele său. Multe blocuri au între balcoane pereţi
situaţia ca la toate marginile de oraş ale ţărilor despărţitori, astfel încît vecinii să nu se poată
civilizate să ia naştere sute de mii de locuinţe vedea între ei. Oamenii nu pot şi nu vor să intre
identice care nu pot fi deosebite între ele decît în contact social „peste gard" cu vecinii, temîn-
prin intermediul numerelor, nemeritînd nume- du-se să nu-şi vadă reflectată propria imagine
le de „casă", ci fiind mai degrabă baterii de disperată. Şi în acest caz aglomerarea duce la
însingurare şi la indiferenţă faţă de celălalt.
32
33
Oamenii care sînt nevoiţi să trăiască în condiţiile descrise suferă o atrofiere a simţurilor estetice şi etice,
aceste simţuri fiind strîns legate între ele. De bună seamă, pentru ca omul să se menţină sănătos din punct de
vedere sufletesc şi spiritual e nevoie deopotrivă de frumuseţea naturii şi de cea a mediului cultural
ambiant creat de om. Orbirea sufletească în faţa a tot ce e frumos, atît de răspîndită în zilele noastre, e o
boală psihică ce trebuie luată în serios, ea mergînd mînă în mînă cu insensibilitatea faţă de ceea ce este
reprobabil din punct de vedere etic.
Cei care hotărăsc în legătură cu construirea unei străzi, a unei centrale electrice ori a unei fabrici,
provocînd distrugerea pentru totdeauna a unor ţinuturi întinse, nu acordă nici un fel de atenţie considerentelor
estetice. De la primarul unei mici localităţi pînă la ministrul economiei dintr-un mare stat, toată lumea e de
acord că frumuseţii naturii nu trebuie să i se aducă nici o jertfă economică — ori chiar politică. Puţinii ecologi
şi oameni de ştiinţă care au ochi să vadă nenorocirea ce e gata să vină sînt complet lipsiţi de putere. Dacă unele
parcele situate la marginea unei păduri şi care ţin de o anumită comunitate capătă o valoare de vînzare mai
mare în cazul în care pînă la ele duce o stradă, încîntătorul pî-rîiaş ce şerpuia prin sat e imediat colectat în
ţevi, albia îi este redresată şi acoperită cu o boltă — şi, gata! fermecătorul drum de ţară s-a şi transformat într-
o oribilă stradă de suburbie.
17. IV
Întrecerea cu sine însuşi
La începutul primului capitol am arătat din ce cauză pentru menţinerea unei stări stabile (steady state) în
sistemele vii este indispensabilă funcţia unui circuit de reglare sau a unei conexiuni inverse negative,
menţionînd totodată şi motivele pentru care circuitele de acţionare cu o conexiune inversă pozitivă
ameninţă în permanenţă să ducă la creşterea de tip avalanşă a unei acţionări singulare. Un caz special de
conexiune inversă pozitivă apare atunci cînd indivizi ai aceleiaşi specii se iau la întrecere între ei, astfel încît
datorită procesului de selecţie această întrecere exercită o influenţă asupra evoluţiei lor. Spre deosebire de
selecţia cauzată de anumiţi factori din mediul înconjurător, care acţionează, aşadar, din afara speciei respective,
selecţia intraspecifică produce schimbări în zestrea genetică a acelei specii, schimbări ce nu numai că nu-i
sporesc şansele de supravieţuire, ci, din contră, în cele mai multe cazuri le sînt chiar dăunătoare.
Un exemplu pe care Oskar Heinroth 1-a folosit deja pentru a ilustra consecinţele selecţiei intraspecifice se
referă la penele remigi ale faza-
34 35
18. nului mascul Argus, Argusianus Argus L. La urmă chiar la catastrofe. în cazul evoluţiei cul-
împerechere, ele se îndreaptă înspre femelă, turale a omului nu sînt eficiente nici un fel de
desfăcîndu-se în mod analog cu roata păunului, asemenea puteri benefice de reglare. Spre ghi-
care după cum se ştie e alcătuită din terminaţiile nionul ei, omenirea a învăţat să stăpînească toa-
părţilor superioare ale cozii. Un fapt dovedit în te puterile mediului înconjurător aflate în afara
cazul păunului şi presupus la Argus îl repre- speciei ei, ştiind însă atît de puţine despre sine
zintă alegerea partenerului exclusiv de către însăşi, încît e total neajutorată în faţa efectelor
femelă, perspectivele de perpetuare ale mas- satanice ale selecţiei intraspecifice.
culului fiind oarecum direct proporţionale cu „Homo homini lupus" — „pentru om, omul
puterea de seducţie pe care organul cu care el e un animal de pradă". Această afirmaţie repre-
cheamă la împerechere o exercită asupra feme- zintă, ca şi spusele lui Heinroth, un „under-
lei, însă dacă roata păunului ia în timpul zbo- statement". Dar omul ca singurul factor de
rului forma unei creste mai mult sau mai puţin selecţie în măsură să determine evoluţia pro-
aerodinamice, pentru a nu reprezenta o frînă, priei sale specii nu poate fi considerat din
prelungirea penelor remigi îl face pe masculul păcate nici pe departe atît de inofensiv ca un
Argus aproape incapabil de zbor. Dacă încă mai animal de pradă, oricît ar fi acesta de periculos.
poate zbura, aceasta se datorează cu siguranţă Aşa cum nu a mai făcut-o pînă acum nici un
selecţiei exercitate în sens contrar de animalele factor biologic, întrecerea omului cu omul ac-
de pradă de la sol, care preiau astfel sarcina ţionează împotriva „puterii pururea în mişcare
necesară de reglare. şi mîntuitor creatoare", distrugînd cam toate
Profesorul meu Oskar Heinroth obişnuia să valorile create de aceasta cu un rece pumn
spună în felul său drastic: „Alături de aripile satanic, avînd drept punct de pornire numai
cocoşului Argus, ritmul de lucru al omenirii considerente comerciale insensibile la valoare.
moderne reprezintă cel mai stupid produs al Ceea ce e important şi folositor pentru ome-
selecţiei intraspecifice." La vremea ei, această nirea luată ca întreg şi chiar pentru omul în
afirmaţie a fost cît se poate de profetică, astăzi parte a şi fost cu totul uitat în forfota întrecerii
însă ea reprezintă o minimalizare crasă, un interumane. Covîrşitoarea majoritate a oameni-
exemplu clasic de „understatement". La Argus, lor care trăiesc astăzi nu mai consideră ca fiind
ca la multe alte animale cu structuri analoage, valoros decît ceea ce îi duce la succes în cadrul
influenţe ale mediului înconjurător împiedică unei concurenţe fără milă, ajutîndu-i să-i depă-
specia să evolueze prin selecţie intraspecifică şească pe ceilalţi oameni. Orice mijloc ce ar
spre forme monstruoase, ce pot duce în cele din putea servi acestui scop apare în mod înşelător
36 37
19. ca o valoare în sine. Am putea defini eroarea mia orbitoare de bani sau graba extenuantă.
utilitarismului, ce are un efect distructiv, ca fiind Oricare ar fi răspunsul, cei care deţin puterea
confundarea mijloacelor cu scopul. La origine, urmăresc, indiferent de direcţia lor politică, să
banii reprezintă un mijloc. în limbajul uzual, le promoveze pe amîndouă şi să amplifice pînă
acest lucru se simte încă, de vreme ce spunem: la hipertrofiere acele motivaţii ce impulsionează
„El deţine mijloacele necesare." Dar oare cîţi omul către întrecere. Din cîte ştiu, nu există încă
oameni mai există azi care să înţeleagă că banii o analiză a psihologiilor abisale pentru aceste
în sine nu reprezintă o valoare? Acelaşi lucru e motivaţii, dar eu consider că e foarte probabil
valabil şi pentru timp: „Time is money" (timpul ca pe lîngă lăcomia de a deţine bunuri ori po-
înseamnă bani) exprimă pentru oricine conside- ziţie ierarhică superioară, sau de a le deţine pe
ră banii ca avînd o valoare absolută că acelaşi ambele, un rol esenţial să-1 joace şi frica, frica de
lucru se întîmplă cu fiecare secundă de timp a rămîne în urmă în cadrul întrecerii, frica de
economisit. Dacă se poate construi un avion sărăcie, frica de a lua hotărîri greşite şi de a nu
care să traverseze Atlanticul într-un timp ceva face sau a nu mai face faţă întregii situaţii atît
mai scurt decît toate avioanele de pînă acum, de stresante. Frica sub toate formele ei e cu
nimeni nu va întreba cu ce preţ s-a obţinut siguranţă cel mai important factor de submi-
această performanţă în ceea ce priveşte necesi- nare a sănătăţii oamenilor moderni, producîn-
tatea prelungirii pistei de aterizare, viteza spo- du-le hipertensiune arterială, rinichi cirotici,
rită de aterizare şi decolare şi pericolul legat de infarct la tinereţe şi alte asemenea bucurii.
aceasta, nivelul mai ridicat al zgomotului etc. Omul veşnic grăbit şi agitat cu siguranţă că nu
Cîştigarea unei jumătăţi de oră reprezintă pen- e mînat doar de lăcomie, cele mai ademenitoa-
tru toată lumea o valoare în sine pentru atinge- re tentaţii nu l-ar putea determina să ajungă
rea căreia nici un sacrificiu nu poate fi prea într-un asemenea hal de autodistrugere. El e
mare. Fiecare fabrică de automobile trebuie să mînat, şi ceea ce îl mînă nu poate fi decît frica.
ia măsuri ca noul tip să fie puţin mai rapid decît Agitaţia plină de frică şi frica agitată îşi au
cel precedent, fiecare stradă trebuie lăţită, fie- rolul lor în a-1 văduvi pe om de calităţile lui
care curbă lărgită, teoretic pentru o mai mare esenţiale. Una dintre aceste calităţi este reflecţia.
securitate, în realitate însă numai spre a se După cum am arătat în lucrarea mea Innate
putea circula încă puţin mai rapid — şi totodată Bases ofLearning, e foarte probabil ca în procesul
mai periculos. miraculos al devenirii omului să fi jucat un rol
Trebuie să ne întrebăm ce anume provoacă decisiv faptul că o fiinţă ce îşi explora curioasă
omenirii de azi daune sufleteşti mai mari: lăco- mediul înconjurător s-a trezit într-o bună zi
38 39
20. cercetîndu-se pe sine însăşi. Nu trebuie să con- prin pădure, am auzit la un moment dat în mod
fundăm această descoperire a propriului sine cu neaşteptat gălăgia unui aparat de radio portabil
acea mirare în faţa celor ce păreau pînă la un ce se apropia rapid, posesorul său fiind un
moment dat de la sine înţelese, mirare ce consti- biciclist de circa şaisprezece ani, care-1 ducea pe
tuie actul de naştere al filozofiei. Chiar faptul portbagaj. Soţia mea a observat: „Se teme să
că mîna care pipăia şi apuca obiectele din me- audă păsările cîntînd!" Cred că se temea numai
diul exterior era privită şi înţeleasă ca făcînd la să nu fie nevoit ca pentru o clipă să se întîl-
rîndu-i parte din mediul înconjurător trebuie să nească cu sine însuşi. Cum s-ar putea explica
fi dus la realizarea unei noi legături, ale cărei altfel faptul că oamenii care au pretenţia de a
consecinţe au fost epocale. E imposibil ca o fi intelectuali preferă propriei lor companii re-
fiinţă care încă nu are cunoştinţă de existenţa clamele de la televizor, ce te prostesc de-a
propriului său sine să dezvolte o gîndire con- binelea? Pentru simplul motiv că îi ajută să
ceptuală, un limbaj alcătuit din cuvinte, con- alunge reflecţia.
ştiinţă şi o morală responsabilă. O fiinţă ce Oamenii suferă, aşadar, din cauza solicitări-
încetează să mai reflecteze e în pericol să piardă lor nervoase şi sufleteşti la care îi obligă între-
toate aceste însuşiri şi capacităţi specific umane. cerea cu cei asemenea lor. Deşi sînt dresaţi încă
Una dintre cele mai rele consecinţe ale agi- din cea mai fragedă copilărie să vadă progrese
taţiei sau poate ale fricii care produce nemijlocit în toate formele nebuneşti de manifestare ale
agitaţie e incapacitatea oamenilor moderni de întrecerii, tocmai celor mai progresişti dintre ei
a sta fie şi numai un timp scurt singuri cu ei li se citeşte cel mai bine în ochi teama ce îi mînă,
înşişi. Ei evită orice posibilitate de autoreflecţie iar cei mai de nădejde în „a ţine pasul cu
şi meditaţie cu o consecvenţă plină de frică, de timpul" mor de infarct foarte devreme.
parcă s-ar teme ca nu cumva reflecţiile să-i pună Chiar dacă pornim de la premisa în mod
în faţa unui autoportret înfiorător, asemănător nejustificat optimistă că suprapopularea Pămîn-
cu cel pe care Oscar Wilde îl descrie în clasicul tului nu va continua în aceeaşi măsură pericu-
său roman de groază The Picture of Dorian Gray. loasă de azi, întrecerea economică a omenirii cu
Pentru atît de răspînditul viciu de zgomot, care, sine însăşi trebuie privită ca fiind suficientă
avîndu-se în vedere neuroastenia obişnuită a pentru a o distruge cu totul. Orice proces ciclic
omului modern, e de-a dreptul paradoxal, nu avînd o conexiune inversă pozitivă duce mai
avem nici o altă explicaţie în afară de aceea că devreme sau mai tîrziu la o catastrofă, iar feno-
există ceva care trebuie surclasat prin zgomot. menul despre care discutăm acum conţine mai
Aflîndu-mă împreună cu soţia la o plimbare multe astfel de procese. în afara selecţiei intra-
40 41
21. specifice de tip comercial care determină un atitudinea lor de a-1 răsplăti şi „condiţiona" pe
ritm de lucru din ce în ce mai rapid, se mai face consumator prin creşterea „standardului său de
simţit efectul unui al doilea proces ciclic, asu- viaţă" pentru consecvenţa sa în întrecerea cu
pra căruia Vance Packard a atras atenţia în mai aproapele, întrecere ce îi provoacă tensiune
multe dintre cărţile sale şi care duce la o creştere crescută şi îi toacă nervii.
progresivă a nevoilor omului. Din motive lesne însă, în afară de aceasta, luxul a dus la un
de înţeles, orice producător caută să sporească cerc de fenomene dăunătoare de un tip special,
pe cît posibil nevoia consumatorilor de mărfuri de care ne vom ocupa în capitolul ce urmează.
produse de el. Multe institute de cercetare „şti-
inţifică" se ocupă în mod exclusiv cu căutarea
acelor mijloace care ar fi cele mai potrivite să
ducă la realizarea acestui ţel reprobabil. în ma-
rea lor majoritate, consumatorii sînt destul de
proşti să se lase manipulaţi prin metodele
dezvoltate în urma cercetării în domeniul recla-
mei şi al formării opiniilor, mai ales datorită
fenomenelor discutate în capitolele I şi VII.
Nimeni nu se revoltă, de exemplu, împotriva
faptului că o dată cu tubul de pastă de dinţi ori
o dată cu lama de ras trebuie să cumpere şi
ambalajul care slujeşte la reclamă, fiind de
multe ori la fel de scump sau chiar mai scump
decît marfa cumpărată.
Consecinţele luxului, ce se vor face simţite
ca urmare a cercului vicios al unei creşteri cu o
conexiune inversă a producţiei şi a nevoilor, vor
distruge mai devreme sau mai tîrziu ţările vesti-
ce şi întîi de toate Statele Unite, populaţia lor
nemaifiind la un moment dat capabilă de con-
curenţă faţă de populaţia mai puţin răsfăţată
şi mai sănătoasă a ţărilor din est. Potentaţii
capitalişti dau dovadă de miopie persistînd în
42
22. V numai din succes sau din insucces, ci din am-
bele. O altă ipoteză propune următorul răspuns:
Moartea termică a simţurilor dacă se pune problema de a feri organismul de
anumite influenţe dăunătoare ale mediului în-
conjurător, asigurîndu-i-se condiţii optime de
căldură, lumină, umiditate ş.a., acţiunea stimu-
lilor punitivi e întru totul suficientă, constatîn-
du-se că într-adevăr apetenţa pentru un cadru
La toate fiinţele capabile să dezvolte reacţii optim, ce nu necesită aşadar acţionarea acestor
determinate de clasicul reflex al lui Pavlov, acest stimuli, apetenţă pe care din acest motiv Wallace
procedeu poate fi provocat de două tipuri de Craig o denumeşte „aversiune", se obţine de
stimuli cu efecte opuse, şi anume stimuli de cele mai multe ori în acest fel. Dacă se pune însă
obişnuire (reinforcement), de natură să accentu- problema obişnuirii unui animal cu un mod
eze un anumit comportament, şi stimuli de comportamental foarte specific, cum ar fi chiar
dezobişnuire (deconditioning, extinguishing), care şi numai aşezarea într-un anumit loc bine
au rolul de a reduce intensitatea de manifestare determinat, animalul se va lăsa cu greu convins
a unui comportament ori chiar de a-1 inhiba doar prin stimuli care cer un răspuns negativ.
total. La om, acţiunea primului tip de stimul e Va fi mai uşor să fie ademenit la locul dorit prin
legată de senzaţii de plăcere, iar acţiunea celui stimuli de răsplătire. însă Wallace Craig a arătat
de-al doilea tip, de senzaţii de neplăcere, şi con- că evoluţia a ales această cale de rezolvare a
sider că recurgerea şi în cazul animalelor supe- problemei peste tot unde era necesară obiş-
nuirea animalului cu manifestarea unui interes
rioare la termenii de răsplată şi pedeapsă nu
pentru situaţii foarte specifice de stimulare,
poate reprezenta o antropomorfizare prea crasă.
cum ar fi de pildă acelea ce duc la împerechere
Se pune întrebarea de ce programul dezvol-
ori la hrănire.
tat filogenetic al aparatului prin care se obţine
Fără îndoială că în măsura în care le consi-
această formă de învăţare lucrează cu două ti-
derăm suficiente, aceste explicaţii ale principiu-
puri de acţiuni ale stimulilor şi nu — de dragul
lui dublu al plăcerii şi neplăcerii sînt întemeiate.
simplificării — cu unul singur. La această între-
O altă funcţie a principiului plăcere-neplăce-
bare s-au dat deja diferite răspunsuri. Cel mai
re, şi anume cu siguranţă cea mai importantă,
la îndemînă răspuns e acela că efectul procesu-
poate fi recunoscută abia în momentul în care
lui de învăţare se dublează dacă organismul
o perturbare patologică scoate în evidenţă con-
este în stare să tragă în mod util concluzii nu
44 45
23. secinţele ce decurg în urma încetării ei. Atît în de vreme şi riscînd astfel să plătească un deget
istoria medicinei cît şi în cea a fiziologiei s-a degerat pentru o masă. Ce-i drept, e posibil să
întîmplat de multe ori ca un mecanism fizio- intervină asemenea circumstanţe care să justi-
logic bine delimitat să-şi semnaleze existenţa fice chiar şi un astfel de risc, de exemplu în ca-
abia prin consecinţele îmbolnăvirii sale. zul în care animalul de pradă e pe cale să moară
Orice obişnuire cu un mod comportamental de foame şi trebuie să mizeze totul pe ultima
care e realizată prin intermediul unei răsplătiri carte pentru a supravieţui.
menite a sublinia acel mod comportamental Faptul că principiile reciproc opuse ale răs-
determină organismul să accepte o neplăcere plăţii şi pedepsei, ale plăcerii şi neplăcerii au
prezentă de dragul unei plăceri ce va fi dobîn- într-adevăr rolul de a pune în balanţă preţul
dită în viitor sau — într-o exprimare obiectivă care trebuie plătit şi cîştigul care e de aşteptat
— să nu reacţioneze în nici un fel la unele si- reiese fără echivoc din aceea că intensitatea
tuaţii de stimulare care în absenţa procesului de amîndurora oscilează cu situaţia economică a
învăţare ar fi avut un efect de respingere şi de organismului. Atunci cînd se întîmplă să existe
dezobişnuire. Pentru a dobîndi o pradă ademe- hrană în exces, capacitatea acesteia de a stîrni
nitoare, un lup ori un cîine e dispus să facă interesul scade atît de mult, încît animalul nu
multe lucruri care altfel i-ar provoca o mare e dispus să facă nici măcar cîţiva paşi pentru a
neplăcere; el e gata să alerge prin tufişuri spi- o dobîndi, cel mai mic stimul producător de
noase, să sară în apă rece şi să se expună la neplăcere fiind de ajuns ca să blocheze apetenţa
primejdii de care în mod dovedit se teme. Acea pentru mîncare. Totodată, capacitatea de adap-
performanţă caracteristică tuturor acestor meca- tare a mecanismului plăcere-neplăcere al orga-
nisme de dezobişnuire care asigură menţinerea nismului face posibil ca la nevoie să fie plătit un
speciei constă pesemne în aceea că ele se contra- preţ exorbitant pentru atingerea unui scop vital.
pun acţiunii mecanismelor de obişnuire, neper- Aparatul care e responsabil la aproape toate
miţînd organismului să se expună în contextul fiinţele superioare de această adaptare atît de
năzuinţei sale direcţionate asupra stimulului de importantă a comportamentului la schimbătoa-
răsplătire la situaţii periculoase ce nu se află în rea „stare a pieţei" prezintă anumite caracteris-
nici un fel de relaţie cu acel cîştig care e de aş- tici fiziologice fundamentale comune aproape
teptat. Organismul nu-şi poate permite să plă- tuturor tipurilor de organizare neuro-senzorială
tească un preţ nejustificat. Un lup nu are voie cu acelaşi grad de complexitate. în primul rînd,
să pornească în cea mai friguroasă noapte pola- el e supus procesului foarte răspîndit al obişnu-
ră în toiul furtunii la vînătoare fără să ţină cont irii sau al adaptării simţurilor. Aceasta înseamnă
46 47
că fiecare combinaţie de stimuli care acţionează de multe ori consecutiv îşi pierde treptat din efect, fără ca
valoarea limită a reacţiei la alte situaţii de stimulare, chiar foarte asemănătoare, să se schimbe — ceea ce e
esenţial. în al doilea rînd, mecanismul despre care discutăm mai posedă o însuşire de asemenea larg
răspîndită, şi anume inerţia de reacţie. Dacă apare, de exemplu, un dezechilibru în urma acţiunii unor stimuli
care provoacă o neplăcere puternică, în-cetînd apoi în mod brusc, sistemul nu se reîntoarce în starea de
indiferenţă urmînd o curbă atenuată, ci depăşeşte această stare de repaus în sens opus, înregistrînd încetarea
neplăcerii ca pe o plăcere considerabilă. Se întîmplă ca în vechea glumă austriacă din popor: „Azi îi fac o
bucurie cîinelui meu. îi trag o mamă de bătaie şi apoi mă opresc."
Aceste două însuşiri fiziologice ale modului de organizare de tip plăcere-neplăcere sînt deosebit de
importante în contextul tratatului de faţă, ele putînd duce — alături de alte însuşiri proprii ale sistemului ■
— în condiţiile de viaţă ale omului civilizat modern, la perturbări periculoase ale economiei plăcerii şi
neplăcerii. Din acest motiv mă voi opri puţin asupra acestor ultime însuşiri înainte de a trece la analiza per-
turbărilor ce se pot ivi. Trebuie spus că ele derivă din condiţiile ecologice care domneau în acea perioadă a
istoriei filogenetice a omului în care s-a cristalizat — pe lîngă multe alte programări ale comportamentului
uman — mecanismul
24. despre care discutăm. Pe atunci, viaţa omului era grea şi plină de primejdii. Ca vînător şi carnivor, el era în
mod permanent dependent de hazardul care guverna dobîndirea prăzii, fiind astfel aproape întotdeauna
înfometat şi sub semnul nesiguranţei în privinţa hranei. Ca fiinţă tropicală ce pătrundea încetul cu încetul
către latitudini temperate, el trebuie să fi suferit mult de pe urma climei şi, luîndu-se în considerare faptul că
armele sale primitive nu-1 făceau nicidecum să fie superior marilor animale de pradă din vremea sa, e de
presupus că trăia într-o stare permanentă de alarmă şi teamă.
în aceste circumstanţe, multe lucruri pe care astăzi le considerăm „păcate" sau le privim măcar cu dispreţ
reprezentau pe atunci o strategie corectă şi chiar vitală de supravieţuire. A mîn-ca în exces era o virtute,
deoarece atunci cînd norocul îi aducea în cale drept pradă un animal mare, cel mai bun lucru pe care omul îl
avea de făcut era să mănînce cît mai mult. Acelaşi lucru e valabil şi în ceea ce priveşte lenea. Eforturile
depuse pentru prinderea prăzii erau atît de mari, încît se impunea limitarea energiei cheltuite la strictul
necesar. Omul era înconjurat la tot pasul de primejdii atît de ameninţătoare, încît asumarea oricărui risc
inutil era o prostie iresponsabilă, o prudenţă vecină cu laşitatea repre-zentînd singura maximă valabilă după
care omul trebuia să se ghideze. Pe scurt, la vremea cînd au fost programate marea majoritate a instinctelor
pe care le purtăm şi astăzi în noi,
48 49
25. strămoşii noştri nu trebuiau să facă faţă „bărbă- şi să scrie, ei au predicat împotriva amîndurora, <
teşte" ori „cavalereşte" vicisitudinilor existenţei, cuprinşi însă permanent de o emfază sporită
înfruntarea unor greutăţi aproape insurmonta- împotriva păcatului.
bile fiind pe atunci un fapt cotidian. Principiul Dezvoltarea tehnologiei moderne şi înainte
dezvoltat filogenetic de către mecanismul plăce- de toate a farmacologiei vine în întîmpinarea
re—neplăcere şi care prevedea evitarea primej- năzuinţei general-umane de a evita neplăcerea,
diilor inutile şi a consumului de energie era şi aceasta la dimensiuni nemaiîntîlnite. „Con-
astfel pe deplin justificat. fortul" modern este perceput de noi ca ceva de
Consecinţele dezastruoase la care a dus acest la sine înţeles, astfel încît abia dacă ne mai dăm
mecanism în condiţiile de viaţă ale omului din seama în ce măsură am devenit dependenţi de
civilizaţia contemporană se explică prin con- el. Cea mai modestă menajeră s-ar revolta ime-
strucţia sa filogenetică şi prin cele două însuşiri diat dacă i s-ar oferi o cameră cu posibilităţile
fiziologice fundamentale ale obişnuirii şi iner- de încălzire, iluminare, dormit şi spălat ce erau
ţiei, încă din vechime, înţelepţii şi-au dat sea- pe deplin satisfăcătoare pentru Goethe şi chiar
ma că nu e nicidecum spre binele omului dacă pentru ducesa Arma Amalie von Weimar. Cînd
acesta înregistrează un succes prea mare în ten- în urmă cu cîţiva ani reţeaua de distribuţie a
dinţa sa instinctivă de a obţine plăcerea şi de a curentului electric din New York a suferit o
evita neplăcerea. Oamenii vechilor culturi evo- avarie care a durat cîteva ore, mulţi oameni au
luate ştiau deja să evite orice situaţie de stimula- crezut în mod serios că a venit sfîrşitul lumii.
re legată de senzaţia de neplăcere, expunîndu-se Chiar şi aceia dintre noi care sînt convinşi de
astfel la o periculoasă moleşire care a dus pro- avantajele vechilor vremuri şi ale unei educaţii
babil nu de puţine ori la dispariţia unei culturi, de tip spartan şi-ar revizui opiniile dacă ar fi
încă din negura vremurilor oamenii şi-au dat siliţi să suporte un tratament chirurgical uzual
seama că efectul unor situaţii aducătoare de plă- acum 2000 de ani.
cere poate fi sporit printr-un complex de stimuli Prin stăpînirea progresivă a mediului încon-
abil folosiţi, variaţia acestora prevenind atenua- jurător, omul a modificat „starea pieţei" din eco-
rea ce ar fi fost provocată de obişnuinţă. Această nomia plăcerii şi a neplăcerii în direcţia unei
descoperire, pe care toate culturile superioare sensibilizări crescînde faţă de orice situaţie de
au făcut-o, a dus la păcat, care nu a reprezentat stimulare provocatoare de neplăcere şi a unei
însă nici pe departe o ameninţare la fel de seri- atenuări corespunzătoare a receptării situaţiilor
oasă pentru o cultură ca astenizarea. Atîta vreme provocatoare de plăcere. Din mai multe motive
cît au existat oameni înţelepţi care să gîndească aceasta duce la consecinţe nocive.
50 51
26. Intoleranţa crescîndă faţă de neplăcere — modurile comportamentale superior diferen-
combinată cu forţa de atracţie scăzută a plăcerii ţiate ale formării perechilor pentru a le putea
— face ca oamenii să-şi piardă disponibilitatea îmblînzi mai uşor.
de a investi munca grea în acţiuni care promit Deoarece mecanismul economiei plăcere-ne-
abia în viitor dobîndirea unei plăceri. Ia astfel plăcere prezintă, după cum s-a mai spus, pro-
naştere o cerinţă de satisfacere imediată a tutu- prietatea inerţiei şi astfel a formării contrastelor,
ror dorinţelor ce se ivesc. Din păcate, produ-
năzuinţa exagerată de â evita cu orice preţ cea
cătorii şi întreprinderile comerciale vin în toate
mai mică neplăcere va duce în mod inevitabil
modurile posibile în întîmpinarea acestei nevoi
la dispariţia anumitor forme ale plăcerii ce se
de satisfacere imediată (instant gratification), fără
bazează tocmai pe acţiunea contrastelor. Miezul
ca vreun consumator să-şi dea seama în ce mă-
plin de înţelepciune al vechii vorbe a lui Goethe
sură cumpărarea „avantajoasă" în rate duce de
fapt la sclavie. din balada Die Schatzgrăber că după săptămîni
de trudă urmează sărbători fericite e pe cale să
Din motive uşor de înţeles, tendinţa forţată
fie Jat uitării. înainte de toate, evitarea asiduă
de satisfacere imediată a instinctului sexual duce
a oricărei neplăceri face imposibilă bucuria. Hel-
la urmări nefaste. O dată cu pierderea capaci-
mut Schulze a atras atenţia asupra faptului că
tăţii de a urmări un ţel mai îndepărtat dispar
toate modurile comportamentale fin diferenţiate în mod ciudat termenul şi conceptul de „Freude"
ale peţitului şi formării perechilor, atit cele in- (bucurie) nu exista la Freud. Acesta cunoaşte
stinctuale cît şi cele programate cultural, aşadar plăcerea de a savura, dar nu şi bucuria. Schulze
nu numai acelea care au luat naştere în decursul afirmă că atunci cînd ajungi transpirat şi obosit,
istoriei filogenetice în scopul menţinerii cuplu- cu degete julite şi dureri musculare într-un vîrf
lui, ci şi normele de comportare specific umane de munte greu accesibil, nu simţi probabil nici
care servesc unor funcţii analoage în cadrul vieţii o plăcere la cumpăna dintre eforturile şi peri-
culturale. A considera „animalică" această îm- colele urcuşului şi cele încă mai mari ale cobo-
perechere imediată ridicată la rangul de normă rîşului, avînd în schimb parte de cea mai mare
şi proslăvită în atîtea filme din ziua de astăzi, bucurie ce se poate imagina. Plăcerea de a savu-
care a ajuns să caracterizeze comportamentul ra mai poate fi în orice caz dobîndită şi fără a
uman actual, ar fi o eroare, deoarece aşa ceva fi nevoie să se plătească în schimb preţul neplă-
se întîmplă doar extrem de rar la animalele cerii sub forma unei munci grele, însă nu acelaşi
evoluate, dacă facem abstracţie de animalele lucru se poate spune despre frumoasa scînteie
de casă, pe care omul le-a „dezvăţat" de toate divină a bucuriei. Intoleranţa crescîndă faţă de
neplăcere, ce se înregistrează în zilele noastre,
52 53
27. transformă oscilaţiile profunde ale vieţii umane, get involved). Strădania anumitor grupuri cultu-
conforme cu firea lucrurilor, într-un plan nivelat rale de a evita cu orice preţ orice doliu şi jelire
artificial, manifestările copleşitoare ale simţu- duce la consecinţe bizare şi stranii în privinţa
rilor ce aveau amplitudini considerabile dege- modului de a reacţiona la moartea celor dragi.
nerînd într-o vibraţieabia perceptibilă, care face La mari părţi ale populaţiei nord-americane,
ca din lumini şi umbre să nu mai rămînă decît moartea e refulată în sens freudian, nemaivor-
un cenuşiu fără contur. Pe scurt, ea produce bindu-se de cel răposat, care dispare astfel deo-
plictiseală de moarte. dată, fără să mai fie pomenit, ceea ce ar fi
Această „moarte termică emoţională" pare considerat ca o lipsă de tact, iar toată lumea se
să ameninţe într-un mod cu totul special acele comportă ca şi cînd el nu ar fi existat niciodată.
bucurii şi suferinţe ce decurg în mod necesar Şi mai cutremurătoare este minimalizarea mor-
din relaţiile noastre sociale, din legăturile noastre ţii, înfierată satiric de Evelyn Waugh în cartea
cu soţii şi copiii, cu părinţii, rudele şi prietenii. sa The Lovea One. Cadavrul e machiat în mod
Ipoteza pe care Oskar Heinroth a lansat-o în artistic şi toţi consideră că e de datoria lor să se
1910, conform căreia „în cazul comportamentu- arate încîntaţi de aspectul său plăcut.
lui nostru faţă de familie ori străini, în demer- în comparaţie cu efectele distrugătoare asu-
surile noastre pentru obţinerea dragostei sau pra adevăratei firi a omului ce decurg din larg
prieteniei cuiva, e vorba de procese pur înnăs- răspîndită evitare a neplăcerii, strădaniile la fel
cute, avînd rădăcini cu mult mai vechi decît se de răspîndite depuse în vederea obţinerii plă-
credea în general", a fost pe deplin confirmată cerii par de-a dreptul inofensive. Aproape că
de rezultatele moderne ale etologiei umane. s-ar putea spune că omul civilizat modern e
Programarea genetică a tuturor acestor moduri prea nesîngeros şi blazat pentru a putea dez-
comportamentale deosebit de complexe face ca volta un păcat marcant. Deoarece continua scă-
ele să nu aducă numai bucurie, ci şi multă su- dere a capacităţii de a trăi plăceri se datorează
ferinţă. „O greşeală foarte răspîndită care induce în cea mai mare parte obişnuirii cu situaţii de
în eroare mulţi tineri este părerea că dragostea stimulare din ce în ce mai puternice, nu e de
ar conduce întotdeauna doar la plăcere", spune mirare că oamenii blazaţi sînt necontenit în
Wilhelm Busch. Cine vrea să evite suferinţa se căutarea unor situaţii noi de stimulare. Această
sustrage unei părţi esenţiale a vieţii umane. „neofilie" afectează cam toate relaţiile cu obiec-
Această tendinţă vizibilă se alătură în mod pe- tele din mediul ambiant de care omul e în stare.
riculos aceleia ce rezultă în urma suprapopu- Pentru cel care a căzut pradă bolii culturale
lării, despre care am mai vorbit la p. 19 (not to despre care vorbim, o pereche de pantofi, un
54 55
costum ori un automobil îşi pierd după un timp de posesie forţa de atracţie în mod perfect analog cu
iubita, prietenul sau chiar patria. Atunci cînd se mută, mulţi americani îşi vînd obiectele din casă cu o
uşurinţă surprinzătoare, pentru a-şi cumpăra apoi altele noi. Un mijloc de a atrage clienţii, la care se recurge
tot timpul în reclamele diferitelor agenţii turistice, este perspectiva unor „noi prietenii". La prima vedere
poate părea paradoxal sau chiar cinic dacă voi afirma că regretul pe care îl resimţim atunci cînd aruncăm la
gunoi o fidelă pereche de pantaloni vechi ori o bătrînă pipă credincioasă are anumite rădăcini comune cu
legăturile sociale prin care sîntem uniţi de prieteni umani. Dacă stau să mă gîndesc ce sentimente m-au
încercat atunci cînd m-am hotărît în cele din urmă să vînd vechea noastră maşină de care se legau ne-
numărate amintiri din călătorii frumoase, îmi dau seama că ele semănau calitativ cu cele nutrite la
28. despărţirea de un vechi prieten. Această reacţie, care faţă de un obiect neînsufleţit este bineînţeles total
deplasată, nu numai că este justificată în cazul unui animal superior, cum ar fi de pildă un cîine, ci poate
fi chiar un test pentru bogăţia ori sărăcia sufletească a unui om. M-am îndepărtat sufleteşte de mulţi
oameni care vorbeau astfel de cîinele lor: „... şi apoi ne-am mutat la oraş şi a trebuit să-1 dăm." Neofilia
reprezintă un fenomen deosebit de bine venit pentru marii producători şi care poate fi astfel exploatat,
datorită receptivităţii ma-
56
29. selor la îndoctrinare, ce va fi discutată în capitolul VII, încît să ducă la cîştiguri mercantile în stil mare.
„Built-in obsoletion", adică „învechire inserată", iată principiul care joacă un rol foarte important în moda
vestimentară, precum şi în cea a automobilelor.
Să luăm în considerare la sfîrşitul acestui capitol posibilităţile de combatere a moleşirii şi a morţii
termice a simţurilor prin mijloace terapeutice. Pe cît de uşor de înţeles sînt cauzele lor, pe atît sînt
de greu de înlăturat. Ceea ce lipseşte este de bună seamă un Obstacol natural, a cărui depăşire să-1
călească pe om, obligîndu-1 la toleranţă faţă de neplăcere şi dăruindu-i în caz de succes bucuria
reuşitei. Marea dificultate constă în faptul că acest obstacol trebuie să fie, după cum am mai spus, unul
natural. învingerea unor greutăţi artificial construite ale vieţii nu dă nici o satisfacţie. Kurt Hahn a
obţinut mari succese terapeutice însărcinînd tineri plictisiţi şi blazaţi cu salvarea celor pe cale să se înece
în zonele de coastă, în asemenea situaţii de afirmare, ce implică nemijlocit straturile adînci ale
personalităţii, mulţi dintre cei trataţi şi-au aflat vindecarea. Metode analoage a aplicat şi Helmut
Schulze, care şi-a adus pacienţii în situaţii profund periculoase, în „situaţii limită", cum le numeşte el,
ce-i pun pe cei moleşiţi într-un mod atît de serios şi de dur faţă-n faţă cu viaţa, încît, exprimat mai
vulgar, le piere nebunia. în ciuda succesului pe care l-au înregistrat, terapiile dez-
57
30. voltate în mod independent de Hahn şi Schulze şi depăşirea acestor obstacole e fără îndoială
nu pot aduce o soluţie generală a problemei, îndeajuns de dificilă spre a se asigura situaţii de
deoarece e imposibil să se aranjeze un număr afirmare satisfăcătoare pentru fiecare dintre noi.
suficient de naufragii artificiale pentru a le da Rolul educaţiei e ca aceste obstacole să le fie
sentimentul afirmării proprii tuturor celor care cunoscute tuturor oamenilor.
au nevoie de el, după cum e imposibil şi ca toţi
aceştia să fie îmbarcaţi în planoare şi speriaţi
într-atît încît să-şi dea seama cît de frumoasă e
de fapt viaţa. în mod ciudat, un posibil model
al unei vindecări de durată apare în cazurile
deloc rare în care plictiseala morţii termice emo-
ţionale duce la o încercare de sinucidere ce lasă
urme definitive mai mult sau mai puţin grave.
Un experimentat profesor de nevăzători din
Viena mi-a povestit cu mulţi ani în urmă că
tinerii care îşi răpesc singuri lumina ochilor
trăgîndu-şi un glonte în tîmplă cu intenţia de a
se sinucide nu mai recurg niciodată la o a
doua încercare. Nu numai că ei continuă să
trăiască, dar se şi maturizează în mod ciudat,
devenind oameni echilibraţi, ba chiar fericiţi.
Ceva similar s-a întâmplat în cazul unei doam-
ne, care, pe cînd mai era încă fetiţă, şi-a rupt
coloana aruncîndu-se de la fereastră în intenţia
de a se sinucide, ducînd apoi cu toată para-
plegia o viaţă demnă şi fericită. Fără îndoială
că a fost vorba de crearea unui obstacol greu de
depăşit care a făcut ca pentru toţi aceşti tineri
disperaţi din plictiseală viaţa să merite din nou
să fie trăită.
Nu ducem lipsă de obstacole pe care trebuie
să le depăşim pentru a evita pieirea omenirii,
58
31. VI mutaţii ce duc la dispariţia unor însuşiri, ele
producîndu-se aproape inevitabil mai devreme
D ecăderea genetică ori mai tîrziu. Dacă ele se referă la compor-
tamentul altruist de care am vorbit, ele trebuie
să însemne pentru cel vizat un avantaj al selec-
ţiei din care presupunem că apărarea celui la fel
cu el este periculoasă. Aşadar, mai devreme sau
mai tîrziu „elementele asociale" care parazitea-
Apariţia şi, mai mult, dăinuirea acelor mo- ză în cadrul modurilor de comportarea socială
duri de comportare socială care aduc pe de o ale membrilor încă normali ai societăţii ar trebui
parte foloase comunităţii, dăunînd însă pe de să penetreze societatea. Bineînţeles, acest lucru
altă parte individului, reprezintă — după cum e valabil numai pentru acele animale sociale la
a demonstrat de curînd Norbert Bischof — o care funcţiile reproducerii şi muncii sociale nu
grea problemă pentru orice încercare de expli- sînt împărţite între indivizi diferiţi, după cum
care pe baza principiilor mutaţiei şi selecţiei. se întîmplă în cazul insectelor care trăiesc în
Chiar dacă procesele de selecţie a grupelor, care colonii. La ele, problemele schiţate aici nu exis-
nu sînt atît de uşor de înţeles şi asupra cărora tă, şi poate că aceasta constituie motivul fap-
nu doresc să insist aici, ar putea explica apariţia tului că „altruismul" soldaţilor şi lucrătorilor a
modurilor de comportare „altruiste", sistemul putut lua forme atît de radicale în rîndul acestor
social ce ia naştere în acest fel va fi totuşi în mod animale.
necesar labil. Dacă, de pildă, în cazul stăncuţei, Nu ştim ce împiedică penetrarea societăţii
coloeus monedula L., a apărut o reacţie de apăra- de către paraziţi sociali în cazul animalelor
re, prin care fiecare individ intervine cu un curaj vertebrate sociale. De altfel, e greu să ne în-
extraordinar pentru salvarea unui alt exemplar chipuim că o stăncuţă ar putea lua atitudine în
din aceeaşi specie încolţit de un animal de pra- faţa „laşităţii" unui tovarăş social care nu par-
dă, nu e greu să ne dăm seama din ce motive ticipă la reacţia de apărare a unui camarad.
un grup ai cărui membri deţin acest mod de „Luarea unei atitudini" faţă de o comportare
comportare are şanse de supravieţuire mai mari asocială e un fapt cunoscut numai la un nivel
decît unul nevoit să se lipsească de el. Ce îm- de integrare relativ inferior precum şi la cel mai
piedică însă apariţia în interiorul grupului a unor înalt nivel de integrare a sistemelor vii, adică la
indivizi lipsiţi de reacţia de apărare a camara- nivelul „statului" celular şi la cel al societăţii
zilor? Trebuie să ne aşteptăm întotdeauna la umane. Imunologii au descoperit faptul extrem
60 61
