Pornirea acţionărilor electromecanice cu motoare asincrone
Referat la fizica
1. Referat la fizica
Motor electric
TOFALVI Jozsef Attila
Clasa ix-stiinte
22.05.2015
PROFa : Ghita Apostol
2. Despre motor electric
Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce
transformă energia electrică în energie mecanică. Transformarea în sens
invers, a energiei mecanice în energie electrică, este realizată de un
generator electric. Nu există diferențe de principiu semnificative între cele
două tipuri de mașini electrice, același dispozitiv putând îndeplini ambele
roluri în situații dife .
3. Principiul de funcționare
Majoritatea motoarelor electrice funcționează
pe baza forțelor electromagnetice ce
acționează asupra unui conductor parcurs de
curent electric aflat în câmp magnetic. Există
însă și motoare electrostatice construite pe
baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice.
4. Utilizare
Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele
electrice sunt folosite la foarte multe aplicații: de la
motoare pentru componente electronice (hard disc,
imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte
mari (pompe, locomotive, macarale).
5. Clasificare
Motoare de curent continuu[modificare
Funcționează pe baza unui curent ce nu-și schimbă sensul, curent continuu. În funcție de modul de
conectare al înfășurării de excitație, motoarele de curent continuu se împart în patru categorii:
Cu excitație derivație[modificare
Cu excitație serie[modificare
Cu excitație mixtă[modificare
Cu excitație separată[modificare
Motoare de curent alternative
Mașinile electrice asincrone sunt cele mai utilizate mașini în acționările cu mașini de curent
alternativ. S-au dat mai multe definiții în ceea ce privește mașina electrică asincronă. Două dintre
cele mai folosite definiții din domeniul acționărilor electrice sunt:
1.O mașină asincronă este o mașină de curent alternativ pentru care viteza în sarcină și frecvența
rețelei la care este legată nu sunt într-un raport constant.
2.O mașină este asincronă dacă circuitului magnetic îi sunt asociate două sau mai multe circuite
ce se deplasează unul în raport cu celălalt și în care energia este transferată de la partea fixă
la partea mobilă sau invers prin fenomenul inducției electromagnetice.
6. O caracteristic a mașinilor asincrone este faptul că viteza de rotație este puțin
diferită de viteza câmpului învârtitor, de unde și numele de asincrone. Ele pot
funcționa în regim de generator (mai puțin răspândit) sau de motor. Cea mai
largă utilizare o au ca motoare electrice (în curent trifazat), fiind preferate față
de celelalte tipuri de motoare prin construcția mai simplă (deci și mai ieftină),
extinderea rețelelor de alimentare trifazate și prin siguranța în exploatare.
La aceste motoare, viteza scade puțin cu sarcina; din acest motiv
caracteristica lor mecanică se numește caracteristică tip derivație. Motoarele
asincrone se folosesc în acționările în care se cere ca turația să nu varieze cu
sarcina: mașini-unelte obișnuite, ventilatoare, unele mașini de ridicat,
ascensoare, etc.
Motoare cu inele de contact ( rotorul bobinat)[modificare
Motoare cu rotorul în scurtcircuit[modificare
Motoare de tipuri speciale[modificare
Motoare cu bare înalte[modificare
Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski
Motoare sincrone[modificare
7. Elemente constructive
Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părți
componente: stator și rotor. Statorul este partea fixă a motorului, în general
exterioară, ce include carcasa, bornele de alimentare, armătura
feromagnetică statorică și înfășurarea statorică. Rotorul este partea mobilă a
motorului, plasată de obicei în interior. Este format dintr-un ax și o armătură
rotorică ce susține înfășurarea rotorică. Între stator și rotor există o porțiune
de aer numită întrefier ce permite mișcarea rotorului față de stator. Grosimea
întrefierului este un indicator important al performanțelor motorului.
8. Motorul de curent continu
Motorul de curent continuu a fost inventat în 1873 de Zénobe Gramme prin
conectarea unui generator de curent continuu la un generator asemănător.
Astfel, a putut observa că mașina se rotește, realizând conversia energiei
electrice absorbite de la generator. Astfel el a constatat, că generatorul "inițial"
era de fapt o mașină electrică reversibilă, care putea lucra ca un convertizor
de energie bidirecțional.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici și bobinele polare
concentrate care creează câmpul magnetic de excitație. Pe axul motorului
este situat un colector ce schimbă sensul curentului prin înfășurarea rotorică
astfel încât câmpul magnetic de excitație să exercite în permanență o forță
față de rotor.
9. Clasificare :
motor cu excitație independentă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea
rotorică sunt conectate la două surse separate de tensiune
motor cu excitație paralelă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică
sunt legate în paralel la aceași sursă de tensiune
motor cu excitație serie - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt
legate în serie
motor cu excitație mixtă - unde înfășurarea statorică este divizată în două
înfășurări, una conectată în paralel și una conectată în serie.
10. Motorul de curent alternativ
Motoarele de curent alternativ funcționează pe baza principiului câmpului
magnetic învârtitor. Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla în 1882. În
anul următor a proiectat un motor de inducție bifazat, punând bazele
mașinilor electrice ce funcționează pe baza câmpului magnetic învârtitor.
Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la
generarea și transmisia eficientă la distanță a energiei electrice, marcând
cea de-a doua Revoluție industrială. Un alt punct important în istoria
motorului de curent alternativ a fost inventarea de către Michael von Dolivo-
Dobrowlsky în anul 1890 a rotorului în colivie de veveriță.
