Incepem How to Web cu o scurta prezentare a istoriei Webului. Nu ne propunem sa facem o prezentare exhaustiva, nici nu ar fi posibil. Dorim doar sa facem o trecere in revista a momentelor importante legate de tehnologiile si aplicatiile ce au compus sau compun web-ul de astazi si de maine.
Retelele de calculatoare au aparut pentru prima data in centrele de cercetare ale Statelor Unite. Acestea au fost create pentru a inlesni comunicarea dintre cele mai importante centre educationale si militare. Tehnologiile create au fost perfectionate incontinuu, pana la nivelul de maturitate ce le-a permis extinderea la nivel global si mutarea centrului de greutate al Internetului din sfera cercetarii stiintifice in cea comerciala. Ulterior, Web-ul a oferit o metoda facila de accesare si navigare a informatiilor stocate pe Internet.
Necesitatea de comunicare intre utilizatori face ca e-mailul sa devanseze aparitia Internetului. In 1965, are loc trimiterea primului e-mail, cel ce va deveni in curand cel mai utilizat mecanism de comunicare intre utilizatorii unei retele. Insa, in acest moment (1965), e-mailurile permiteau comunicarea intre utilizatori, insa scopul sau intial a fost pentru a facilita comunicarea intre utilizatorii aceluiasi sistem mainframe. Mesajele trimise contineau doar text..
La 29 octombrie 1969, este pus in functiune ARPANET, prima retea ce foloseste transmiterea de pachete. ARPANET este considerat stramosul Internetului intrucat foloseste acelasi mecanism de comunicare ca si Internetul modern, iar in plus legaturile formate in cadrul ARPANET au devenit principalele legaturi ale Internetului modern. ARPANET-ul urma sa fie folosita doar pentru cercetare si comunicare a informatiilor cu caracter militar.
Trebuie observat ca primul mesaj transmis intre 2 calculatoare din intemediul aceleiasi retele, prin rutarea pachetelor, a avut loc pe 29.10.1969 (sarbatorind 40 de ani in aceasta saptamana). Tot in 1969, dar la 21 noiembrie, este creeata si prima legatura intre doua faculatati, reteaua UCLA conectandu-se la reteaua Standford. Aplicatiile cele mai folosite sunt emailul si FTP-ul. Conectarea retelelor a fost facuta cu ajutorul primului tip de router, denumit Interface Message Processor (IMP) – functionarea lor intiala a fost descrisa in primul RFC din lume. Pana in 1983, numarul de conectari intre diferitele insitutii a ajuns la 113, dintre care 45 militare. Trebuie remarcat ca viteza maxima intre 2 retele era in 1970 de 230,4 kbps.
Protocolul TCP/IP a fost dezvoltat initial in cadrul DARPA ( Defense Advanced Research Projects Agency ), si permite comunicarea intre calculatoarele aceleiasi retele, cat si intre retele diferite. Nodurile retelelor sunt identificate prin adrese IP. IP (Internet Protocol) este un protocol la nivel retea, care are doar rolul de a transmite pachete de la sursa la destinatie folosind legaturile existente in retea (si nu este sigur). Comunicarea TCP (Transmission Control Protocol), disponibila la nivelul superior, de transport, ofera un mijloc sigur din punct de vedere al comunicarii datelor intre aplicatii. Conectarea la diferitele porturi ale unui calculator destinatie permite alegerea uneia dintre aplicatiile cu care calculatorul sursa doreste sa comunice.
Emailul incepe sa fie folosit in cadrul ARPANET pentru comunicarea intre utilizatorii diferitelor retele. Caracterul '@' incepe sa fie folosit din acest moment pentru a separa numele utilizatorului de calculatorul pe care se gasea adresa sa de email (unde se dorea livrarea e-mail-ului). Totusi, trebuie avut in vedere, ca in aceasta perioada nu existau solutiile standardizate si protocoalele de astazi (SMTP, POP, IMAP), care au aparut abia in anii 1980. In aceasta perioada, existau doar solutii proprietare puse la dispozitie de producatorii fiecarui calculator in parte.
DNS-ul, cunoscut drept "Cartea de telefoane" a Internetului, a aparut in 1981. Deoarece adresele numerice erau din ce in ce mai greu de retinut datorita numarului mare de calculatoare, s-a dorit asocierea acestora cu nume unice. Numele sunt organizate ierarhic de la dreapta la stanga: acs.pub.ro. contine radacina . , TLD – Top Level Domain .ro, domeniul .pub si subdomeniu acs. Organizarea este ierarhica si distribuita, adica informatiile despre numele tuturor sistemelor din retea nu se regasesc pe un singur calculator, ci acestea sunt raspandite in toata reteaua – in acest fel, daca se strica un calculator, reteaua nu moare. Astfel, fiecare domeniu este responsabil cu organizarea spatiilor de nume corespunzatoare subdomeniilor sale.
Documentele disponibile in retele deveneau din ce in ce mai multe, iar o modalitate de a le corela devenea necesara. Hypertextul a permis navigarea de la o portiune de text dintr-un document spre o portiune de text din alt document. Termenii hypertext si hypermedia au fost introdusi pentru prima data de catre Nelson si Engelbart in 1965, ce au facut si prima demonstratie publica a unei interfete hypermedia (HES – Hypertext Editing System). Totusi, abia in perioada anilor '80, a existat o explozie a aplicatiilor noi care au fost dezvoltate pentru a permite navigarea prin documentele hypertext.
In 1990, Internetul se naste: mai multe retele stiintifice si militare se interconecteaza la nivel mondial. ARPANET, CSNET (din SUA) si EUnet (din Europa) sunt pentru prima data conectate, formand o retea ce includea America de Nord si Europa, cea mai mare dintre cele create pana atunci. Timp de un an, la Internet se vor putea conecta doar institutiile militare, de cercetare si invatamanant. Numele Intenet-ului provine de la cel al protocului retea folosit in acel moment (ca si in zilele noastre de altfel): Internet Protocol.
Datorita potentialului economic adus de catre noua retea ce conecteaza toata lumea, companiile devin interesate de acces. Astfel, le este permisa conectarea la Internet incepand cu 1991. Din acel an, gradul de conectare a calculatoarelor la Internet a crescut exponential, cu o rata de minim 100% anual.
In 1991, Tim Berners-Lee si echipa lui definitiveaza un proiect care permite comunicarea de pagini web, ce contin legaturi hypertext. Sistemul poate fi folosit pentru a organiza si accesa informatii distribuite prin Internet. Acestea pot fi descarcate si parcurse cu ajutorul unui browser web, in functie de preferintele utilizatorului. Profesor la CERN, Tim Berners-Lee creaza primul server web si primul browser, precum si protocolul de transfer HTTP si limbajul HTML, ce faciliteaza prezentarea documentelor web. Primul browser se numea WorldWideWeb, la fel ca si proiectul abia finalizat, nume ce va ramane mai departe acestei aplicatii.
Documentele accesibile pe Internet contin marcaje HTML (adica HyperText Markup Language), ce este un limbaj de adnotare bazat pe marcaje (elemente) imbricate si atribute. Cu ajutorul acestuia, pe langa continutul paginii, se pot adauga informatii despre stilul si semantica acestuia. Prima versiune a HTML avea 20 de taguri de marcare, insa numarul acestora a crescut incontinuu, de la o versiune la alta. Documentele contin hyperlegaturi si elemente media, precum imagini.
HTTP, prescurtarea de la HyperText Transfer Protocol, este protocol de comunicare prin care un server web primeste cereri si ofera documente web celui ce a trimis cererea. Resursele sunt identificate si accesate folosind o adresa unica (URI / URL), de forma http://username:password@domain:port/filepathname?query_string#anchor. Nu toate tipurile de cereri au fost implementate in HTML0.9, intrucat acesta oferea doar un serviciu “read-only” pentru resursele web (deci nu existau POST, PUT si DELETE).
In 1994, Tim Berners-Lee infinteaza in cadrul MIT WorldWideWeb Consortium, prescurtat W3C, organizatie ce isi propune sa standardizeze diferitele limbaje si protocoale de comunicare utilizate in Web. Pana astazi, W3C este una dintre cele mai importante organizatii ce guverneaza Web-ul (alaturi de mai vechiul IETF – Internet Engineering Task Force).
Aparitia uneia dintre cele mai interesante inventii din istoria moderna a fost determinata de nevoia de comunicare rapida a informatiilor. Pas cu pas, interconectarea s-a extins de la nivelul centrelor de cercetare la nivel mondial, creand o retea globala. Potentialul maxim de comunicare a fost atins odata cu crearea Web-ului, ce a permis Internetului sa devina o retea accesibila tuturor companiilor si utilizatorilor planetei. La inceputul anilor 90, Internetul incepea urcusul ce il va duce catre masa critica de utilizatori, datorita dezvoltarii diverselor aplicatii si a cresterii interesului comercial.
