1. Asociaţia Bibliotecarilor din Republica Moldova
Comisia Catalogare Indexare
Camera Naţională a Cărţii
Conferinţa Aniversară ABRM
„Biblioteca mai mult decît biblioteca: integrare inovare şi informaţie pentru toţi”
(16-18 noiembrie 2011)
Atelier profesional
„Aspecte practice ale catalogării documentelor”.
(17 noiembrie 2011)
Fişiere de autoritate. Edituri:
din experienţa BŞ ASEM

2. Procesul de catalogare a documentului.
 Catalogarea corectă presupune o analiză atentă a documentului.
 Analizarea documentului poate fi efectuată, în dependenţă de
prezentarea editorială a acestuia.
 Sunt edituri care au o manifestare proprie de editare şi a căror pagină
de titlu prezintă informaţiile necesare pentru o descriere bibliografică
completă, dar sunt şi edituri (mai ales dintre cele apărute în ultimii
ani) ale caror cărţi pun destule probleme în prelucrare.
 În această comunicare mă voi opri la zona 4 a normelor ISBD (M),
Zona datelor de publicare, difuzare şi/sau producere fizică sau (zona
adresei bibliografice) şi în special la Editură.

3. Menţionarea numelui editorului sau difuzorului
 Numele editorului sau difuzorului va fi menţionat imediat după
locul sau locurile de publicare apărute pe publicaţie, de fiecare
dată întrodus prin spaţiu două puncte spaţiu.
 Numele editorului sau difuzorului se va transcrie în formă
concisă, dar suficientă pentru identificarea sa fară nici un fel de
ambiguităţi.
 Numele unui editor sau difuzor se prescurtează conform
următoarelor reguli:

4. Prescurtarea numelui de editor ori difuzor
Se recomandă excluderea menţiunilor „S. A.”, „SRL”, „Ltd”, „GmbH”,
„Co” care urmează după numele Editorului (acest lucru se face în cazul în
care materialele de referinţă nu indică mai mulţi editori omonimi).
Exemple:
. – „Cu Drag” S.C. S.R.L.
. – Cu Drag
. – Acomed -Plus” S.R.L.
. – Acomed-Plus
. – „Litera” A.N.V. S.R.L.
. – Litera
. – „Pres Mihaela” S.R.L.
. – Pres Mihaela
. – „Epigraf” S.R.L.
. – Epigraf

5. Cuvîntul „editura” cu echivalentul său în alte limbi
Se suprimă cuvîntul „editura” cu echivalentul său în alte limbi chiar
şi în cazul numelor proprii în raţiunea că la regăsirea după numele
editurii identificatorul ne conduce la editor şi nu la autor – deci nu
se poate face confuzie.
Exemplu:
. – Editions Albin Michel
. – Librairie J. Vrin
: Albin Michel
: J. Vrin
Dacă numele editorului sau difuzorului este numele unei persoane
sau colectivităţţi care este menţionată cu numele întreg în zona
titlului şi a menţiunii de responsabilitate, atunci în zonă datelor de
publicare, se repetă în forma prescurtata.
Exemplu:
Darea de seamă a Univesităţii de Stat dim Moldova. – Chişinău : USM

6. Edituri ce conţin nume de persoane
Notă: Nu se exclude niciodată iniţiala prenumelui, rezolvîndu-se astfel
omonimiile la numele editorului.
Exemplu:
. – W. H. Freeman and Company
Notă: În cazul denumirilor de edituri româneşti alcătuite din nume de
persoane (nume-prenume), acestea se vor transcrie precedate de
cuvîntul „Editura”.
Exemplu:
. – Bucureşti : Editura Eminescu
. – Bucureşti : Editura Ion Creangă
Dacă numele unei persoane sau colectivităţi face parte integrantă din
numele editorului sau difuzorului, atunci se va descrie ca atare.
Exemplu:
. – Editura Academiei Române

7. Denumirea comercială a editorului ori difuzorului
Dacă denumirea comercială a unui editor este însoţită şi de nume
de persoane, se reţine, de preferinţă, denumirea comercială,
considerată ca cea mai stabilă.
Dacă editura este divizată în departamente specializate, se
transcrie numele departamentului care figurează în sursa
principală de informare.
Exemple:
. – Paris : Hachette litterature
. – Paris : Hachette livre
. – Paris : Grasset jeunesse
. – Paris : Nathan Afrique

8. Mai mult de trei editori sau difuzori
În sursele principale de informare pot figura mai mult de trei
editori sau difuzori ; în acest caz, se vor menţiona numele
primilor trei urmat de [etc].
Notă:
Pentru prelucrarea automată se recomandă transcrierea numelui
editorului evidenţiat tipografic sau dacă nu se poate, primul din
cele care apar în sursele principale de informare cu menţiunea
[etc].

9. Combinarea funcţiilor de editare şi imprimare
Dacă o persoană sau o societate combină funcţia de editare cu cea de
imprimare se va considera aceasta ca menţiune de editare.
Exemple:
. – Paris : Imprimerie Nationale
. – Chişinău : Tipografia centrală
. – Chişinău : Firma ed.- poligr. „Tipografia centrală”
Dacă numele editorului include locul publicării, atunci se va transcrie ca
atare.
Exemple:
. – Cambridge : Cambridge University Press
. – Oviedo : Universidad de Oviedo
. – Bucureşti : Institutul Politehnic Bucureşti

10. Nume de edituri colectivităţi ierarhizate
În cazul în care numele este compus dintr-o colectivitate
ierarhizată, acesta se va transcrie ca atare, subcolectivităţile
separîndu-se prin virgulă.
Exemplu:
. – Bucureşti : Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de
Electronică şi Telecomunicaţii, Catedra de electronică şi
Microelectronică.
Dacă nu se poate stabili numele editorului sau difuzorului, se
utilizează abrevierea [s. n.], sau echivalentul său în alte limbi.

11. Locul ediţiei sau numele editorului lipseşte
Dacă nu se poate stabili nici locul ediţiei şi nici numele editorului
sau difuzorului, se utilizează abrevierile [S. l.], [s. n.] sau
echivalentul său în alte limbi, fiind incluse în paranteze patrate şi
despărţite prin interval doua puncte interval.
Exemplu : [S. l. : s. n.]
S. l. scriindu-se cu majusculă dat fiind faptul ca este primul
element al zonei.
Nu se scrie numele editorului în cazul publicaţiilor cu titlu de
manuscris, în aceste cazuri nu se utilizează nici abreviatura [s. n.]

12. Numele editorului figurează în mai multe limbi
Dacă numele editorului sau difuzorului figurează în sursele
principale de informare în mai multe limbi, se înregistrează în
limba paginii de titlu sau se va transcrie varianta care este
evidenţiată tipografic, ori dacă nici acest criteriu nu se poate
aplica, se va transcrie în prima limbă menţionată.
Bibliografie:
1.ГОСТ 7.1- 2003 Библиографическая запись. Библиографическое
описание. Общие требования и правила составления. М., 2004.
2.BOROCAN, Ioana, Dumitrasconiu, Constanţa. Metodologia de aplicare a
normelor ISBD (M). Buc., 1993.
3.ISTOR, Valeria, MICLE, Maria. Normrele ISBD (M) şi ISBD (S) în
modele şi exerciţii. Timişoara: Ed. Univ. de Vest, 2002.

13. Vă mulţumesc pentru atenţie!
Realizator:
Silvia Habasescu
Informaţii de contact:
Biblioteca Ştiinţifică ASEM
Adresa: Chisinau, str. Banulescu-Bodoni, 59
Tel.: (+373) 0 22 40-29-67
Web: http://lib.ase.md/
E-mail: habasescu@lib.ase.md