Sursa - http://ceccar.ro/ro/?p=7619

1. 1
Punct de vedere transmis de CECCAR, discutat de reprezentanţii
instituţiilor prezente la întâlnirea cu ANAF, pe tema procedurii de
înregistrare în scop de TVA, ca urmare a eliminării formularului 088
Stimate domnule Preşedinte ANAF
Vă mulțumim pentru întâlnirea fructuoasă și pentru disponibilitatea
pentru un dialog constructiv, cu reprezentanții mediului de afaceri, în vederea
identificării celor mai bune soluții pentru clarificarea procedurii de înregistrare în
scopuri de TVA. Din cadrul colaborării interinstituționale ne dorim ca procedura de
înregistrare în scopuri de TVA să fie una echitabilă și în sprijinul mediul de afaceri,
al instituției pe care o reprezentați și care să contribuie la procesul de simplificare și
debirocratizare.
Mediul de afaceri își manifestă deplina cooperare în relația cu autoritățile
fiscale având în vedere abrogarea formularului 088 cu data de 01.02.2017 în condiția
în care condiționarea înregistrării în scopuri de TVA este deja prevăzută la art. 316
alin. (9) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 227/2015 cu modificări ulterioare.
În acest demers, propunerea concretă a mediului de afaceri este
eliminarea criteriilor ce pornesc de la prezumția de vinovăție a societății ce dorește
înregistrarea în scopuri de TVA și înlocuirea acestora cu criterii clare şi transparente,
de cunoaștere și ulterior implementarea unui sistem de monitorizare a respectivului
contribuabil, în funcţie de gradul de risc.
În opinia noastră, procedurile de acordare și retragere a codului de TVA
necesită clarificări și trebuie analizate atât din prisma Directivei UE privind TVA,
cât și a Jurisprudenței Curţii de Justiție a UE în materie, care trebuie implementate
în spiritul și litera legii în reglementările naționale.

2. 2
Potrivit unei jurisprudențe, reflectate și în Cauza C527-11 - Valsts
ienemumu dienests împotriva Ablessio SIA, Curtea Europeană de Justiţie, în al cărui
Dispozitiv se precizează că articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112 trebuie
interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat
membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA unei societăți pentru
simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrații, de
mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita activitatea
economică declarată și că titularul părţilor sociale ale acestei societăţi a obţinut
deja, în repetate rânduri, un asemenea număr pentru societăți care niciodată nu au
exercitat efectiv o activitate economică şi ale căror părţi sociale au fost cesionate
la scurt timp după atribuirea numărului respectiv, fără ca administraţia fiscală în
cauză să fi stabilit, având în vedere elemente obiective, că există indicii serioase care
permit să se suspecteze că numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit va fi
utilizat în mod fraudulos. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă
administrația fiscală menționată a furnizat indicii serioase cu privire la existența
unui risc de evaziune în cauza principală.
În aceste condiţii apreciem că analiza de risc trebuie să se concentreze
exclusiv pe evaluarea riscului ca numărul de identificare în scopuri de taxă pe
valoarea adăugată atribuit va fi utilizat în mod fraudulos şi nu pe aspecte legate
de capacitatea economică (mijloacele materiale, tehnice şi financiare) de a
desfăşura activitatea. Simpla analiză de risc în baza căruia este evidențiat un risc
estimat, considerăm că este o metodă subiectivă. În acest sens criteriile de analiză
de risc trebuie să fie clare şi transparente iar riscul de evaziune fiscală să fie
dovedit.
Totodată jurisprudența învederează că înscrierea persoanei impozabile în
registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA reprezintă o cerință de formă
astfel încât o persoană impozabilă nu poate fi împiedicată să își exercite dreptul de
deducere pentru motivul că nu este identificată în scopuri de TVA înainte de a utiliza
bunurile dobândite în cadrul activității sale taxate (a se vedea în acest sens Hotărârea

3. 3
citată anterior Nidera Handelscompagnie, punctul 51, precum și Dankowski,
punctele 33, 34 și 36). În consecință, refuzul de a atribui un număr de identificare în
scopuri de TVA nu poate, în principiu, să exercite nicio influență asupra dreptului
persoanei impozabile de a deduce TVA-ul achitat în amonte dacă sunt îndeplinite
condițiile materiale care dau naștere acestui drept.
Conform jurisprudenței Curții, noțiunii menționate trebuie să i se confere
o interpretare largă. Orice persoană care are intenția, confirmată de elemente
obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică și care efectuează
primele cheltuieli de investiții în acest scop trebuie considerată o persoană
impozabilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 2000, Breitsohl, C-400/98,
Rec., p. I-4321, punctul 34, și Hotărârea din 1 martie 2012, Polski Trawertyn,
C-280/10, punctul 30).
Astfel trebuie simplificată în totalitate procedura de înregistrare în scopuri
de TVA și aceasta trebuie să se realizeze prin simpla depunere a formularului 010 –
Declarație de înregistrare fiscală, formular folosit de altfel pentru declararea
întregului vector fiscal. Desigur, suntem de acord cu solicitarea unor informații
suplimentare prin același formular, pentru identificarea și cunoașterea contribuabilui
şi evaluarea modului în care acesta respectă prevederile legale de conformare, cum
ar fi prezentarea altor persoane ce pot să comunice cu autoritatea fiscală dacă
reprezentatul de drept nu este de găsit, sau o altă locație unde se pot afla informații
despre societate dacă la sediul social nu se regăsesc persoane ale societății în cazul
inspecțiilor inopinate – procedură existentă de exemplu în Germania.
Suntem de acord cu introducerea unor criterii de onorabilitate, însă
combatem ferm orice criterii ce pornesc de la prezumata culpă a societății, de
suspiciunea apriori de evaziune fiscală în domeniu TVA. De asemenea, nu
considerăm utile criterii de prezentare a unor planuri de afaceri, când societatea a
depășit plafonul de scutire de TVA, tocmai prin realizarea unei cifre de afaceri mai
mari decât acest plafon. Refuzul înregistrării în scopuri de TVA invocând alte criterii

4. 4
poate conduce la obligarea antreprenorilor ca prin activitatea desfăşurată să intre în
contradicţie cu alte prevederi ale Codului Fiscal.
Pornind de la principiile enunţate anterior, ţinând cont de principiul
nediscriminării, dar şi de interesul public considerăm că procedura trebuie adaptată
în funcţie de disponibilitatea datelor necesare analizei, pe care ANAF le poate
colecta din alte surse şi completarea datelor disponibile prin alte declaraţii existente.
Astfel, considerăm oportună existența unui sistem de analiză de risc care să acopere
două etape.
Prima etapă. La înregistrarea fiscală și după fiecare depunere a
declarației de mențiuni.
1. Verificarea cazierului fiscal al asociaţilor (impozite şi taxe neplătite,
firme inactive, etc.)
Se poate face de ANAF fără să mai solicite documente de la contribuabil.
Analiza de risc să fie fundamentată și să tină cont de următoarele:
 Dacă au existat societăţi în insolventă, au intrat în faliment sau s-a
închis procedura de faliment dar nu au datorii faţă de bugetul de stat sau terți –
societatea nu este considerată a avea risc;
 Dacă au existat societăţi în insolventă, au intrat în faliment sau s-a
închis procedura de faliment, care au datorii faţă de bugetul de stat- societatea este
considerată cu risc mai ridicat. Dacă asociatul a avut mai multe societăţi în această
situaţie, riscul este considerat mult mai ridicat.
2. Verificarea administratorilor se face prin interogarea sau solicitarea de
informații de la Registrul Comerţului. Analiza de risc trebuie să fie fundamentată și
să tină cont de următoarele:
 Dacă au existat societăţi în insolventă, au intrat în faliment sau s-a
închis procedura de faliment dar nu au datorii faţă de bugetul de stat sau terți –
societatea nu este considerată a avea risc;
 Dacă au existat societăţi în insolventă, au intrat în faliment sau s-a
închis procedura de faliment, care au datorii faţă de bugetul de stat- societatea este

5. 5
considerată cu risc mai ridicat. Dacă asociatul a avut mai multe societăţi în această
situaţie, riscul este considerat mult mai ridicat.
3. Verificarea titularilor semnăturilor pe conturi bancare şi/sau
beneficiarul final (acolo unde se poate) – prin solicitarea acestor aspecte de la bancă
de către ANAF. Verificarea să aibă în vedere şi situaţia în care sunt şi alte persoane
titulare de semnătură deşi nu au o legatură formală cu societatea.
4. Verificarea în cazul schimbării asociaţilor/administratorilor, sediu
social, etc. – se poate realiza de către ANAF cu ajutorul Registrului Comerţului .
De reţinut:
 Riscul aferent unui acţionar/asociat/administrator nou
 Riscul aferent sediului social – perioada închirierii (cel puţin un an)/
proprietarul spațiului/ găzduire sediu la avocat – fiecare dacă are risc asociat.
5. Existenţa de salariaţi. – se poate realiza prin declaraţia 112 depusă la
ANAF.
6. Existenţa semnăturii electronice la depunerea declaraţiilor. - se poate
verifica în sistem.
7. În cazul nerezindenţilor, să se realizeze o verificare mai amănunţită şi
obligatoriu un interviu în cazul în care nu există istoric care să ofere informații
despre comportamentul fiscal al acestuia.
8. Actualizare formular 010 –
8.1. prin care să se solicite informații cu privire la persoana care
organizează și conduce contabilitatea, iar dacă aceasta nu există să se retragă codul
de TVA.
Documente ataşate la depunerea formularului:
- Carte Identitate, diplomă de studii superioare economice şi contract
individual de muncă pentru contabilul şef sau directorul economic, din care să
rezulte respectarea prevederilor Codului muncii şi a Directivei 2003/88/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului.
- Contract de prestări servicii contabile în cazul în care organizarea şi
conducerea contabilităţii se realizează externalizat, conform legii de către membrii
CECCAR. – viza anuală de exercitare a profesiei de către expertul contabil sau
contabilul autorizat.

6. 6
Conform Legii nr. 82/1991, art. 1 alin. (1) Societăţile comerciale,
societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de
cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei
legi.
Alin. (2) Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu
şi fară scop patrimonial au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea
financiară.
În fapt, nerespectarea art. 1 din Legea contabilităţii reprezintă un factor
de risc major care potenţează evaziunea fiscală.
În plus, este utilă dezvoltarea unui sistem de monitorizare privind
concordanţa persoanelor declarate în 010 şi persoanele care au întocmit şi semnat
situaţiile financiare/raportările contabile.
8.2. - prin care să se solicite informații privind UBO (acolo unde este
posibil)
A doua etapă. Monitorizarea activității după obținerea
codului de TVA
Prin aceasta, în plus față de evoluția şi modificările criteriilor
iniţiale, se mai analizează şi următoarele aspecte ce pot avea un impact asupra
riscului:
1. Nedeclararea corectă a sumelor de TVA prin corelarea cu D394 –
solicitare de reconciliere cu terţii a contribuabilului utilizând informaţiile din SPV.
Dacă în termenul stabilit nu se reconciliază sumele, se va efectua inspecţie fiscală
care poate anula codul de TVA al contribuabilului care nu justifică sumele.
2. Nedepunerea declaraţiilor şi a situaţiilor financiare anuale în termen
reprezintă un risc ridicat.
3. Interpretarea “nu a evidenţiat în deconturile depuse nicio operaţiune”
în sensul în care aceasta reprezintă un act care duce la suspiciunea de evaziune
fiscală prin verificarea în sistemul informatic ANAF a neconcordanţelor din
declaraţiile 394 sau 390, după solicitarea reconcilierii cu terţii – acces la SPV dacă
în termenul stabilit nu se reconciliază.

7. 7
4. În cazul declarării ca inactivă, se efectuează analiza care să presupună
exclusiv modul în care a fost remediată situaţia care a dus la anularea codului de
TVA sau la starea de inactivitate a contribuabilului.
În concluzie, reprezentanții mediului de afaceri consideră că simpla
eliminare a formularului 088 nu elimină problemele generate de înregistrarea ca
plătitor de TVA/anularea codului/reobţinerea acestuia şi susţin propunerile de mai
sus privind criteriile analizei de risc.