Pastorala de PASTI 2014

1. † IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.
„Noi tim că am trecut din moarte la via ă,ș ț
pentru că iubim pe fra i; cine nu iube te peț ș
fratele său rămâne în moarte.”(I Ioan 3, 14)
Hristos a înviat!
Iubiţi fraţi i surori în Domnulș ,
Binecuvântat să fie Bunul Dumnezeu Care ne-a împărtă it acum două mari bucurii:ș
sosirea primăverii- înnoirea firii înconjurătoare- i trăirea unei clipe din primăvaraș
Învierii lui Hristos.
S-au auzit în tot spa iul nostru românesc ortodox, în acest post, dangăt de clopot,ț
chemări de toacă i rugă către Preasfânta Treime Dumnezeu.ș
Un Iordan de lacrimi a curs din ochii celor care s-au întâlnit cu Hristos în
minunata Taină a Spovedaniei.
Aceste lacrimi vor face să rodească pe mai departe întreg spa iul nostruț
duhovnicesc.
Prin post, mul i dintre fra ii no tri au reu it să urce pe Everestul durerii- Golgota-ț ț ș ș
locul întâlnirii cu Hristos cel răstignit.
În Duminica a doua a Triodului s-a citit în toate bisericile noastre ortodoxe
„Parabola întoarcerii fiului risipitor“, rostită de Hristos- Fiul lui Dumnezeu.
Acolo ne-am regăsit cu to ii, cei care ne-am depărtat i noi de Tatăl nostru celț ș
Ceresc.
În acest post am putut vedea, de data aceasta, nu un fiu risipitor care se întoarce la
tatăl său, ci pe Însu i Fiul lui Dumnezeu întorcându-Se la Tatăl cel Ceresc.ș
Fiul din parabolă î i cere partea de avere cu care pleacă în lume i o risipe te.ș ș ș
Fiul lui Dumnezeu, Hristos Domnul, este trimis în lume să ne caute pe noi cei ce
L-am părăsit pe Tatăl, pe Dumnezeu.
Hristos n-a fost trimis în lume de Tatăl să ne răscumpere cu aur i argint, ci să neș
răscumpere cu scump Sângele Său. Aceasta este partea de avere a lui Hristos prin care
ne-a răscumpărat din robia păcatului i a mor ii.ș ț
Hristos n-a venit să-i răscumpere doar pe cei vii, ci i pe cei mor i.ș ț
Iată nemărginita iubire a lui Dumnezeu!
1

2. Dacă pentru un om viu s-ar mai găsi cineva să-l răscumpere, dar pentru un mort,
cine i-ar mai vărsa sângele?!ș
De ce i pentru mor i?!ș ț
Pentru că omul, fiin ă dihotomică, nu sfâr e te în ărână, ci trece prin ărânăț ș ș ț ț
„dincolo“, acolo unde legile biofizice nu mai au nicio putere.
Organismul uman, ca formă pluricelulară, se comportă i răspunde legilorș
biofizicii.
Timpul este piatra care l-a inut mereu legat pe om de pământ i de celeț ș
pământe ti.ș
Via a nu moare, ci, în Hristos, se mi că spre Dumnezeu, adică nu către „nicăieri“,ț ș
ci către Tatăl nostru cel Ceresc.
Unii se îndreaptă i azi către „nicăieri“.ș
Hristos ne spune că, pe to i aceia care se întorc la Tatăl, îi va păzi pe drumul deț
întoarcere, ca să nu li se întâmple niciun rău, cum s-a văzut în „Pilda fiului risipitor“.
La sfâr itul drumului, tatăl î i îmbră i ează fiul; o dulce îmbră i are dintreș ș ț ș ț ș
iubire i pocăin ă.ș ț
În contextul sfintelor slujbe din Biserica noastră, în Săptămâna Patimilor, vedem
i noi cum Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se întoarce la Tatăl.ș
Însă, pe cărarea către Cer, noi, oamenii, L-am a teptat ca pe un tâlhar la poaleleș
Muntelui Golgota; pe Cel Care venise să aducă lumina în lume i să ne răscumpere,ș
n-am vrut să-L lăsăm să Se întoarcă la Tatăl cel Ceresc, ci L-am răstignit ca pe un
tâlhar.
Am făcut din Iubire tâlhar.
Ce cugetare, ce judecată, să pui pe aceea i treaptă valorică tâlhăria cu iubirea!ș
Dar să nu-i judecăm pe cei din vechime, căci i noi, azi, iubim tâlhăria i urâmș ș
iubirea.
O, ce îndrăzneală să stai la pândă pe drumul Golgotei i să-L răstigne ti pe Fiulș ș
lui Dumnezeu în drumul Său spre Tatăl!
Iubite frate cre tine, ce ar fi în inima ta, dacă, în zorii zilei de mâine, ar veni cinevaș
să- i spună că fiul tău a venit aseară de departe, din lume, i a fost ucis la margineaț ș
satului?!
Noi, oamenii, L-am făcut să plângă i pe Dumnezeu.ș
Doamne, nu mai plânge, căci acum, la lumina Învierii Fiului Tău, cu lacrimi în
ochi ie ne rugăm: Ajută-ne să ne întoarcem de pe cărările pierzării, la Crucea iubiriiȚ
Fiului Tău!
Doamne, se vor întâlni vreodată lacrimile mele cu ale Tale în Iordanul iubirii?!
Doamne, ajută-mă să grăiesc cu Tine în cea mai sfântă limbă omenească, graiul
lacrimilor!
Iubi i fra i i surori,ț ț ș
Poate ve i zice că noi n-am fost părta i la Răstignirea lui Hristos, noi avem mâinileț ș
curate, a a cum a spus i Pilat:ș ș „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia.“ (Matei
27, 24).
Dar, iubită mamă cre tină, câ i fii ai răstignit i tu pe Golgota pântecelui tău?!ș ț ș
Vai!
2

3. Trăim într-o ară plină de cruci pe care au fost răstigni i atâ ia copii care voiau săț ț ț
se întoarcă la tatăl i la mama lor i la al lor Creator!ș ș
E plin pământul de cruci!
De nu ne vom opri, mâine nu vom mai avea loc unde să mai semănăm nici măcar
un bob de grâu.
Dumnezeu a semănat via ă pe pământ, iar omul seamănă cruci.ț
În Sfânta Scriptură se spune că va fi un cer nou i un pământ nou (cf.ș Apocalipsă
21, 1), adică pământ fără cruci i Cer fără lacrimi de prunci.ș
Floarea de trandafir trăie te între spini. Oare de aici să se fi inspirat omul când, peș
Cruce, L-a încununat pe Hristos cu spini?!
Iată Trandafirul iubirii pus de om între spini! Spinii apără floarea trandafirului,
însă Hristos, pe Cruce, nu Se putea apăra, căci avea piroane în mâini.
O, Trandafir, Ce ai înflorit pe Crucea de pe Golgota, mireasma Ta a fost scump
Sângele Tău!
Tu, nici azi nu Te-ai ve tejit, ci ai rămas în Potirul Crucii, de unde, cei înseta i deș ț
iubire vin să- i astâmpere dorul întâlnirii cu Cel de Sus.ș
Omule, ai pironit un Trandafir, ai pironit pe Cruce pe Soarele Dreptă ii, dar nu caț
să-I înve nice ti lumina acolo, pe Golgota, ci să-L stingi.ș ș
Câtă îndrăzneală a avut omul! Voia să stingă Soarele, să nu mai fie lumină ca să
nu i se mai vadă ale lui fărădelegi.
O, câtă îndrăzneală să ba i piroane în Soare!ț
Pe Cruce, omul răstigne te Trandafirul, sublimul frumuse ii, iar lângă Cruceș ț
vedem urâ enia frumuse ii umane.ț ț
Hristos, însă, cu piroanele din mâinile Sale, îl va restaura pe om aducându-l la
frumuse ea cea dintâi pe care o pierduse.ț
Adam a fost izgonit din Rai pentru că a păcătuit, iar Hristos a fost izgonit de pe
pământ pentru că a iubit.
Din doi ochi curgeau lacrimi care udau Trandafirul de pe Cruce.
Erau ochii Maicii Domnului. Lacrimile Maicii Domnului au luat atunci chipul
Cerului spre care Se îndrepta Fiul său.
Privind în ochii Maicii Sale, văzu în ei chipul ve niciei, căci Cerul i ve nicia seș ș ș
topesc în ochii mamei.
Zorile ve niciei răsar din ochii mamei. Ochii mamei sunt două stele pe boltaș
ve niciei.ș
Tinerilor, vouă vă grăiesc: Iubi i-vă părin ii i nu arde i lacrimile mamei!ț ț ș ț
Iubi ii mei fii duhovnice tiț ș ,
De la Buna Vestire până la Cruce este un arc peste Taina Întrupării lui Hristos.
Hristos trage vălul de pe Taina Întrupării i ne arată că pe Cruce a suferit în trup.ș
Hristos n-a fost o nălucă, ci din coasta Sa a curs sânge i apă. Hristos tia că,ș ș
după Înăl area Sa la Tatăl, vor apărea controverse i de aceea Î i scrie Testamentul cuț ș ș
apă i sânge.ș
Răscumpărarea noastră s-a făcut prin Jertfa lui Hristos.
Jertfa a fost dintotdeauna actul prin care omul I-a adus mul umire lui Dumnezeu.ț
Omul aducea jertfa la altar, însă, de data aceasta, Jertfa Se duce la Altarul Crucii.
3

4. Nu osta ii Îl duceau pe Hristos la Golgota, ci El îi ducea pe ei.ș
Osta ul a luat atunci chip de jertfitor, de „preot“, care, cu suli a, coasta I-aș ț
împuns.
Iată prima Liturghie săvâr ită de un osta . El primise poruncă să săvâr eascăș ș ș
prima Liturghie Hristică la care erau de fa ă Maica Domnului, ucenici i ceteț ș
îngere ti.ș
Ce taină mare!
Nu unui înger i se dă poruncă să jertfească, ci unui osta .ș
A a cum, atunci, osta ul a împuns cu suli a coasta lui Hristos, preotul din bisericăș ș ț
împunge prescura pentru săvâr irea Sfintei Liturghii, unde Hristos Se jertfe te deș ș
fiecare dată pe Altarul bisericii.
Vino i tu, a a cum a venit Maica Domnului, cu lacrimi în ochi, la Liturghiaș ș
Jertfei Fiului său.
Câ i mai lăcrimăm azi la Sfânta Liturghie, când, preotul, din Sfântul Altar, înț
numele lui Hristos, zice: „Lua i, mânca i, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentruț ț
voi, spre iertarea păcatelor“.
Hristos zice: „acesta este Trupul Meu“ la prezent.
Hristos ne cheamă să ne împărtă im cu El viu i nu zice:ș ș „mânca i, acesta a fostț
Trupul Meu“.
Hristos a înviat, este viu.
De aceea se zice i azi în Sfânta Liturghieș :„acesta este Trupul Meu“.
Viu este Dumnezeu!
Ultima Cină I-a fost pregătită lui Hristos de Apostoli, pe Muntele Sionului, iar
Hristos ne-a pregătit prima Cină pe Cruce.
Fără Cina de pe Cruce, omul ar fi murit.
Astfel, cei ce se împărtă esc cu Hristos au via ă ve nică.ș ț ș
Osta ul, cu suli a, deschide izvorul Sângelui, izvorul Iubirii din care se adapă aziș ț
to i cei înseta i.ț ț
De atunci, acest izvor n-a secat i va curge mereu, căci, i la Cina Mielului, neș ș
vom împărtă i tot cu scump Sângele lui Hristos.ș
Osta ul n-a ucis, ci a aprins pe Cruce focul iubirii lui Hristos.ș
El nu ine în mână suli a urii, ci o tor ă cu care a aprins lemnul Crucii care ardea,ț ț ț
dar nu mistuia Trupul lui Hristos.
Acel foc ardea doar păcatele noastre cu care Se îmbrăcase Hristos.
Hristos, la Înviere, nu iese din mormânt cu ve mânt negru, ci alb. Focul arseseș
toate păcatele noastre.
Crucea aprinsă de osta pe Golgota rămâne singura candelă din univers spre careș
trebuie să ne îndreptăm i să luăm lumină pentru candela sufletelor noastre.ș
Privind la Cruce, ne aducem aminte ce a făcut Hristos pentru noi i ce facem noiș
pentru semenii no tri.ș
În graiul nostru românesc, cuvântul „răstignire“stă în centul actului de Jertfă.
În alte limbi, actul Jertfei poartă pecetea cuvântului „crucificare“, punându-se
accent mai mult pe felul în care o persoană era condamnată la moarte.
Însă, în graiul nostru, cuvântul „răstignire“ are un plus de valen ă i exprimăț ș
starea pe care a avut-o Fiul lui Dumnezeu atunci, când era pe Cruce.
4

5. Daca analizăm cuvântul „răstignire“, el este compus din prefixul „răs-“ care are
aici sensul de nega ie i cuvântul de bazăț ș „tihnă“(ticnă, tignă).
În graiul nostru românesc atât de expresiv, cuvântul „răstignire“ ne arată că, pe
Cruce, a fost locul unde Fiul lui Dumnezeu n-a avut tihnă.
Hristos a fost judecat i răstignit deș „drep i“,ț nu de păcăto i.ș „Drep ii“ț ar fi vrut
ca Trupul lui Hristos să fie dat corbilor, însă Hristos a hotărât ca Trupul Său să fie dat
păcăto ilor.ș
Zaheu s-a suit în sicomor ca să-L vadă pe Hristos. Hristos S-a suit pe Cruce ca să
vadă toată lumea.
O sigură cruce arde în univers. Aceea este Crucea lui Hristos.
Moise a lovit cu toiagul Marea Ro ie i a despicat-o în două, ca să salveze poporulș ș
lui Israel.
Ce mare minune!
Însă osta ul a lovit cu suli a coasta lui Hristos, de unde se deschide izvorul iubiriiș ț
nemărginite a lui Dumnezeu.
Anonimul osta n-a scris nicio carte cu condeiul, însă a scris cu suli a una din celeș ț
mai fascinante pagini din Cartea vie ii lui Hristos.ț
El este cronicarul vie ii lui Hristos. El n-a scris pe un pergament, ci a scris atunci,ț
pe lemnul Crucii, via a lui Hristos.ț
Văzând, scria. Lui i s-au deschis ochii să vadă Taina Jertfei Fiului lui Dumnezeu.
O, Sfântă Cruce, tu e ti Cartea vie ii lui Hristos!ș ț
Osta ul a scris această Carte a vie ii lui Hristos cu slove pe care le poate citi iș ț ș
în elege orice pământean.ț
A scris în graiul iubirii i al iertării:ș „Părinte, iartă-le lor, că nu tiu ce facș .“ (Luca
23, 34).
Iată câteva cuvinte scrise în această carte: iubi i-vă, ierta i-vă, jertfi i-vă!ț ț ț
Osta ul n-a scris cu cerneală via a lui Hristos, Liturghia Jertfei Sale, ci cu însu iș ț ș
Sângele Fiului lui Dumnezeu. N-a scris cu pana, ci cu suli a, pe care, pentru fiecareț
cuvânt, o înfigea în coasta lui Hristos.
Hristos i-a dat Sângele Său ca să scrie această carte pe bra ele Crucii i am văzutț ș
că tot cu Sângele Lui a scris pe cealaltă fa ă a Crucii i numele celor pentru care S-aț ș
jertfit. Undeva, pe ultimul rând, era scris i numele meu:ș Ioan din Carpa iț .
De aceea, de câte ori citesc această carte scrisă cu Sângele lui Hristos, mai întâi o
sărut.
Cite te i tu, iubite frate cre tine, această carte i vei găsi acolo numele tău i alș ș ș ș ș
părin ilor tăi. Ea este Cartea neamului lui Hristos, a fra ilor Săi pentru care S-aț ț
jertfit. Pentru ei a venit în lume, ca să-i ducă în Casa Tatălui Ceresc.
Aceasta este o carte vie. Ea îi apără i-i păze te pe cei ce o citesc la luminaș ș
lacrimilor.
Ne punem mereu întrebarea de ce se cite te tot mai pu in azi.ș ț
Pentru că totu i se scrie mult, dar se scrie cu cerneală i nu cu lacrimi.ș ș
Iubi i fra i i surori,ț ț ș
Omul nu este nenorocul istoriei.
5

6. Omul nu este o pauză între na tere i moarte. El transcede moartea. Ea îl a eazăș ș ș
pe aripile ve niciei.ș
Mormântul este o aripă a ve niciei.ș
Prin el, omul coborând, urcă în ve nicie.ș
Un fariseu - Iosif din Arimateea- Îl ajută pe Dumnezeu să- i pună Fiul înȘ
mormânt. Dumnezeu i-a ales ca gropar un fariseu.Ș
Ce ar fi azi Învierea fără Iosif - groparul din Arimateea?!
După cum înaintea zorilor e noapte, tot a a, înainte de înviere e moartea.ș
Mironosi ele L-au căutat pe Hristos în mormânt. Unii Îl mai caută i azi pe hartă.ț ș
Mormântul lui Hristos a rămas gol ca în el să ne îngropăm noi i apoi să înviem.ș
Pe crucea părin ilor, noi am scris i:ț ș Iisus Hristos Nika, adică Iisus Hristos învinge.
Ce mare cinste pentru un cre tin ca, pe crucea lui, să scrie i numele lui Hristosș ș
Biruitorul!
Nici în mormânt nu suntem singuri, ci suntem cu Hristos.
De aceea, nu mai plânge la mormântul maicii tale, că nu e singură nici acolo.
Singurătatea nu mai bântuie acum în univers; ea a fost alungată de Hristos.
To i cei adormi i în nădejdea învierii vor învinge moartea i vor învia.ț ț ș
Învierea este întoarcerea omului în nemurire.
Sub cruce nu sunt cei învin i de moarte, ci cei ce au învins împreună cu Hristosș
moartea.
De aceea noi nu putem vinde pământul sacru, căci este un pământ cu sfinte
moa te.ș
Învierea este o mare provocare pentru filozofie.
În existen a sa, omul este în rela ie cu sine i cuț ț ș „dincolo“.
Omul are o rela ie istorică i directă cu Dumnezeu.ț ș
Învierea transcede condi iile spa io-temporale ale acestei lumi; ea pă e te dincoloț ț ș ș
de marginea min ii.ț
Moartea despică temporar omul în ărână i suflet, însă nu se întrerupe rela ia cuț ș ț
Dumnezeu.
Omul, prin moarte, depă e te limitele spa iului i ale timpului.ș ș ț ș
De azi, omul trece prin moarte în metaistorie i rămâne în rela ie ve nică i maiș ț ș ș
presus de grăire cu Dumnezeu.
Iubi ii mei fii duhovnice ti,ț ș
Cu părintească iubire v-am scris aceste cuvinte spre a voastră mângâiere si-L rog
pe Bunul Dumnezeu să vă învrednicească a petrece acest mare Praznic al Învierii
Domnului în deplină pace i sănătate.ș
Doamne, nu ne părăsi la ceas de cumpănă i la grele încercări!ș
Părin ilor, iubi i-vă fiii!ț ț
Fiilor, iubi i-vă părin ii!ț ț
i cu to ii să-L iubim pe Dumnezeu i scumpa noastră ară, a a cum au iubit-oȘ ț ș ț ș
Brâncoveanu i fiii săi.ș
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
6

7. † Ioan
al Mun ilorț
Dată în Re edin a noastră Episcopală din Miercurea Ciuc, la 20 aprilie 2014.ș ț
7