Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)

Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia)
(24 decembrie)
Sfânta cuvioasă fecioară muceniță Eugenia (sau Evghenia) a trăit în secolul al III-
lea la Roma și la Alexandria. A pătimit în timpul persecuțiilor împotriva creș-
tinilor, primind martiriul prin tăierea capului cu sabia. Biserica Ortodoxă o prăz-
nuiește la data de 24 decembrie.
Index
Evanghelia şi Apostolul zilei .............................................................................3
În această lună (decembrie), ziua a douăzeci şi patra - Înainte prăznuirea
Naşterii lui Hristos. Şi Sfânta cuvioasa muceniță Evghenia (Minei)...................6

Rânduiala ceasurilor care se cântă în ajunul naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos ...........................................................................................................36
Canon de rugăciune către Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia ........................61
Acatistul Sfintei muceniţe Eugenia.................................................................69
Vieţile Sfinţilor - Pătimirea şi viaţa Sfintei muceniţe Evghenia, fecioara.........84
Sfânta Eugenia - drumul spre sfințenie.........................................................106
Sinaxar - Pomenirea Sfintei cuvioasei fecioare muceniţe Eugenia şi a celor
împreună cu ea............................................................................................109
Sinaxar - Cuvioasa muceniţă Eugenia ...........................................................113
Sinaxar - Sfânta cuvioasă muceniță Eugenia (Ajunul Crăciunului).................119
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfânta cuvioasă muceniță Eugenia
(Ajunul Crăciunului) .....................................................................................121
Proloagele din 24 decembrie........................................................................123
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfintei
cuvioase muceniţe Eugenia şi a celor împreună cu dânsa.............................129
Cântare de laudă la Sfânta muceniţă Eugenia ...........................................131
Pr. Eugeniu Rogoti - Cuvioasa din ajunul Crăciunului....................................132
Sfânta Eugenia. Cum a ajuns stareţ la o mănăstire de călugări. De ce a acuzat-o
Melantia. Mucenicia ....................................................................................135
Sfânta Eugenia, m 25 decembrie..................................................................137
orthodoxwiki - Eugenia................................................................................139
Mirela Şova - Rugăciune către Sfânta muceniță Eugenia ..............................143
Cum îi îmblânzeşte Dumnezeu pe oameni şi-i îndreaptă spre bine? .............145
Icoane..........................................................................................................149

Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Matei 15, 21-28

21. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând:
Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl
rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale
casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci
câinilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de
la masa stăpânilor lor.
28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie
după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
Apostol
Epistola către Evrei a Sfântului apostol Pavel
Ap. Evrei 1, 1-12
1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit
părinţilor noştri prin prooroci,
2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus
moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile;
3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul
puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a
şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,

4. Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai
deosebit decât ei.
5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu
astăzi Te-am născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
6. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine
Lui toţi îngerii lui Dumnezeu".
7. Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de
foc";
8. Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul
dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine,
Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe
părtaşii Tăi".
10. Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt
lucrul mâinilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
12. Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu
acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi".

În această lună (decembrie), ziua a douăzeci şi patra - Înainte prăznuirea
Naşterii lui Hristos. Şi Sfânta cuvioasa muceniță Evghenia (Minei)
La Vecernie
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri ale înainte-prăznuirii şi 3
ale Sfintei.
Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
În chimvale să glăsuim, întru cântări să strigăm: Arătarea lui Hristos s-a ivit,
propovăduirea proorocilor sfârşit a luat. Că Acela de care s-a zis că Se va arăta
oamenilor cu trup Se naşte în sfânta peşteră, şi în iesle Se culcă ca un sărac, şi cu
scutece Se înfaşă ca un Prunc.
Să glăsuim cântări mai-nainte de praznicul lui Hristos, cu îndreptarea gândului; că
Cela ce este împreună cu Tatăl şi cu Duhul întocmai cinstit, pentru milostivirea
îndurărilor, îmbrăcându-Se în firea noastră, va să Se nască în cetatea Vitleemului.
A Căruia nespusă Naştere, păstorii cu îngerii o laudă.
Vitleeme bine te găteşte, Edene deschide-te, şi tot pământul Iudei bucură-te, acum!
Cerurile să se veselească, să salte toţi oamenii, în iesle Viața, în peşteră Cel bogat
vine, luând pentru mulţimea milei sărăcia lui Adam, fără schimbare şi fără ame-
stecare.

Alte Stihiri ale sfintei, glas al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din Arimateea pe Tine, viaţa
tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase şi cu dragoste s-a
îndemnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins
de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni!
Când din dumnezeiasca purtare de grijă fiind cunoscută mai-nainte, ieşind afară
din cetate, ai părăsit dulceaţa lumii, şi auzind cântarea cea dulce a Psalmilor, te-ai
luminat cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe; zămislind în pântece frica cea
dumnezeiască şi mântuitoare, ai născut Duhul celor ce călătoreau împreună cu tine,
cinstită.
Când te-ai logodit cu Hristos, de bunăvoie ai adus Lui slugile ca nişte zestre
însufleţită, care râvnind tăriei tale Evghenia au strălucit arătat cu credinţa şi cu
darul, nevoindu-se a face toată bunătatea, ca nişte adevăraţi mucenici, de Dumne-
zeu cugetători; propovăduind tuturor dreapta credinţă.
Cu lumina Duhului luminându-te arătat, ai adus lui Hristos ceată de fecioare,
vânându-le cu cuvântul înţelepciunii tale, şi arătându-le calea cea dreaptă care duce
către locaşurile de sus, le-ai plecat să se lumineze cu sângiurile mucenicilor, şi
dănţuind împreună cu ele muceniţă, ai aflat acum dorirea cea cuvântătoare,
desfătarea cea adevărată, ceea ce eşti prea lăudată.
Slavă… Şi acum… glasul al 2-lea
Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre; găteşte-te, peşteră, Fecioara se apropie
să nască; Vitleeme pământul Iudei împodobeşte-te, şi te veseleşte; că dintru tine a
răsărit Dumnezeul nostru; auziţi munţi şi dealuri, şi laturile cele dimprejurul
Iudeei, că vine Hristos să mântuiască pe omul care l-a zidit; ca un Iubitor de oa-
meni.
La Stihoavnă
Stihirile glas 1:
Mai-nainte să prăznuim popoare Naşterea lui Hristos, şi ridicându-ne mintea spre
Vitleem, să ne suim cu gândul, și să vedem pe Fecioara cu simţirile cele sufleteşti,
mergând să nască în peşteră pe Domnul tuturor şi Dumnezeul nostru; a Căruia,
Iosif, văzând slava minunilor, i s-a părut că vede Om, ca un prunc cu scutece

înfăşat; dar L-a cunoscut din lucruri a fi Dumnezeu adevărat; Cel ce dă sufletelor
noastre mare milă.
Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime.
Mai-nainte să prăznuim popoare Naşterea lui Hristos, şi mintea ridicându-ne spre
Vitleem, să ne înălţăm cu cugetul şi să vedem în peşteră mare taină; că s-a deschis
Edenul, venind Dumnezeu din curata Fecioară, desăvârşit fiind El în Dumnezeire şi
în omenire. Pentru aceasta să strigăm: Sfinte Dumnezeule, Părinte, Cel fără înce-
put, Sfinte tare, Fiule, Cel ce Te-ai întrupat, Sfinte fără de moarte, Mângâietorule
Duhule; Treime Sfântă slavă Ție.
Stih: Doamne auzit-am auzul Tău şi m-am temut, Doamne înţeles-am lucrurile
Tale şi m-am spăimântat.
Auzi Cerule, şi ascultă pământule, că iată Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl,
merge să Se nască din Fecioara care nu ştie de bărbat, cu bunăvoinţa Celui ce L-a
născut fără patimă, şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Vitleeme bine te
împodobeşte, deschide-ţi uşa Edene, că Cel ce este de-a pururea, Se face ceea ce nu
a fost, şi Ziditorul a toată zidirea cu străin chip Se zideşte; Cel ce dă lumii mare
milă.
Slavă… Şi acum… glasul al 6-lea, a lui Vizantia
Peşteră bine te împodobeşte, că Mieluşeaua vine, purtând în pântece Prunc pe
Hristos, şi iesle primeşte pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi pământenii de
fapta cea necuvântătoare. Păstori fluierând, mărturisiţi minunea cea înfricoşată, şi
filozofii de la Persia, aur, şi tămâie, şi smirnă, Împăratului aduceţi; că S-a arătat
Domnul din Fecioară Maică, Căruia şi plecându-se, ca o slujnică, Maica i S-a
închinat, şi a zis către Cel ce era în braţele ei: Cum Te-ai semănat întru mine ? Sau
cum ai răsărit? Mântuitorul meu şi Dumnezeule.
Troparul, glas al 4-lea: Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem Maria, ca
cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire; şi a
sosit vremea naşterii, şi nu era nici un loc de sălăşluire; ci ca un palat frumos,
peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte
căzut.
La Paverniciţă

Cântăm Canonul, Irmosul de două ori, şi Troparele pe 8, şi pe urmă iarăşi, Irmosul,
în amândouă stranele.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea
Irmos: Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, în iesle
fiind acoperit, Îl caută Irod să-L omoare; iar noi cu magii să glăsuim: Domnului să-
i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
Doamne Dumnezeul meu, laudă de naştere, şi cântare de praznic înainte voi cânta
Ție, Celui ce cu naşterea Ta dumnezeiască înnoire mi-ai dat, şi la bun neamul cel
dintâi m-ai adus.
Sus pe scaun, şi jos în iesle, cele mai presus de lume şi cele de pe pământ
cunoscându-te Mântuitorul meu, s-au spăimântat de puterea Ta; că Te-ai arătat mai
presus de minte, îndoit în fire, Dumnezeu şi Om.
Ca să umpli toate de slava Ta, plecând cerurile ai venit pe pământ; că Te-ai pogorât
ca ploaia pe lână, în pântece fecioresc; din care acum vii să Te naşti îndoit,
Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ţinere, făptura vă-
zându-Te în peşteră născut, de multă spaimă s-a cuprins strigând: Nu este Sfânt,
fără numai Tu, Doamne.
Chipurile întrupării Tale celei negrăite arătându-le Îndurate, ai înmulţit vedeniile,
şi proorociile ai insuflat; care acum venind le-ai plinit, născându-Te cu trupul din
curata Fecioară, în cetatea lui David.
Tins-a pământul spatele său, şi primește pe Ziditorul, cel ce ia slavă de la îngeri,
din Cer steaua, de la păstori laudă şi de la magi daruri, şi de la toată lumea cu-
noştinţă.
Răspunsurile vrăjitorului Valaam, celui spuitor de cele viitoare acum se plinesc; că
a răsărit steaua din Iacov, şi a povăţuit la Soarele slavei pe magii împăraţi de la
Persia, cei ce au adus daruri.
Cântarea a 4-a

Irmos: Venirea Ta cea din Fecioară mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimân-
tându-se a strigat: Întrupându-Te Tu, de la amiazăzi vei veni Izbăvitorule, spre a
chema pe Adam cel lepădat.
Se apropie şi vine acum Domnul, aşteptarea neamurilor şi mântuirea lumii; găteşte-
te peşteră şi cetatea Viileemului, şi împreună cu magii, siliţi-vă păstori a alerga.
Cu tăria Dumnezeirii, amestecându-te cu oamenii prin unire neamestecată, întru
asemănarea trupului Mântuitorule, faci pe Adam fără stricăciune, şi-l mântuieşti cu
ridicarea.
Cuvântul trup arătându-Se Se îngroaşă, şi Se sălăşluieşte întru noi cu negrăită
rânduială; veniţi credincioşilor să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din
Dumnezeu Tatăl.
Cântarea a 5-a
Irmos: Lumina Ta cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale Hristoase, ceea ce
s-a făcut spre noi pentru milostivire, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a
strigat: Iată Fecioara în pântece va avea, şi va naşte pe Cuvântul întrupat; şi toţi
pământenii se vor bucura.
Înnoieşti pe pământeni, pământean făcându-Te Ziditorule; că ieslea şi scutecele şi
peştera sunt chipurile smereniei Tale; iar logodnicul Maicii Tale care se socotea a
fi tată Ție după trup, închipuiește acum sfatul Părintelui, Celui ce Te-a născut.
Prin smirnă moartea, prin aur puterea împărătească, iar prin tămâie stăpânia
Dumnezeirii au arătat, împăraţii, căpeteniile neamurilor, daruri aducându-ţi Ție,
Celui ce Te-ai născut în peştera Vitleemului, din Maică mai presus de fire.
Din ceea ce nu ştie de bărbat ieşind Cuvinte al Tatălui celui împreună veşnic,
trupeşte Te-ai sălăşluit în peşteră, având ca un scaun ieslea; şi minunezi cu
înfricoşată rânduiala Ta pe magi şi pe păstori, şi pe îngeri i-ai spăimântat, care au
strigat, slavă Ție!
Cântarea a 6-a
Irmos: Prins a fost, dar nu s-a ţinut, în pântecele chitului Iona; că al Tău chip
purtând, al Celui ce Te-ai născut şi cu trup Te-ai arătat, ca dintr-o cămară din fiară

ieşind; că născându-Te acum după trup, în mormânt şi la moarte a merge ai voit, şi
iarăşi a învia a treia zi.
Pierit-a acum şi s-a risipit peretele cel din mijloc al vrajbei celei de demult, cu
venirea Ta în trup Hristoase, şi sabia cea de văpaie dă dosul tuturor, şi pomului
celui de viaţă făcător al Edenului mă împărtăşesc cu credinţă, arătându-mă iarăşi
lucrător pomilor celor nemuritori.
Împărăţit-a iadul cu păcatul de la Adam până la Tine; dar piere acum tirania lui cea
fără ruşine, născându-Te Tu după trup Mântuitorule din sămânţa lui David, şi pe
scaunul împărăţiei lui şezând arătat, şi în veci împărăţind.
De prunci, iar nu de Hristos ucigător s-a arătat Irod cel cumplit, că deşi a secerat
amar pe prunci ca pe nişte iarbă, dar pe Spicul vieţii n-a putut să-L prindă şi să-L
omoare. Că Dătător de viaţă fiind, S-a tăinuit de către gonaci ca un Dumnezeu, cu
dumnezeiasca putere.
Cântarea a 7-a
Irmos: Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în
iesle sărăcească Prunc S-a culcat, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Mân-
tuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Rănitu-s-a înşelătorul vrăjmaş, pe Dumnezeu văzându-L ca pe un prunc culcat în
iesle sărăcească, şi întărit prin dumnezeiască mâna cea puternică, spre mântuirea
noastră celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Fericită este ieslea, că întru sine primind ca pe un prunc pe Ziditorul, s-a arătat ca
un scaun de Heruvimi, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Izbăvitorule
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
După datina omenească, primeşti înfăşare în scutece, Prunc arătându-Te; prin care
dezlegi legăturile greşelilor mele, dăruind slobozire celor ce strigă: Izbăvitorule
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Una este întru naşterea cea fără de început, şi întru naşterea cea după trup Dumne-
zeirea Ta, Hristoase, împreună cu Tatăl şi cu Duhul spre mântuirea noastră celor ce
cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a

Irmos: Spăimântează-te înfricoșându-te Cerule, şi să se clădească temeliile pă-
mântului; că iată cu scutece se înfaşă, Cela ce toate le poartă cu mâna, şi în iesle
mică ca un străin se primeşte. Pe Acesta tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L,
popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Dezlegatu-s-a Adam cel legat, şi izbăvire tuturor credincioşilor s-a dat, cu scutece
Mântuitorule înfăşându-Te Tu, şi în peşteră mică şi în ieslea dobitoacelor puindu-
Te. Pentru aceasta bucurându-ne, cântare de înainte-prăznuire întru a Ta Naştere îţi
aducem cu credinţă.
Încetat-a înşelăciunea persienească, că socotitorii de stele împăraţii răsăritului, lui
Hristos, Împăratului tuturor, Celui ce S-a născut daruri aduc, aur, şi smirnă, şi
tămâie. Pe care tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălțați-L
întru toţi vecii.
O, minune nouă! O, bunătate! O, nespusă răbdare! Că iată ca un prunc se soco-
teşte Cel ce locuieşte întru cei de sus, şi fuge de Irod, Dumnezeu de bunăvoie. Pe
care tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălțați-L întru toți ve-
cii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Nu te mira acum, o Maică, văzându-Mă ca un Prunc, pe Mine care din pân-
tece, mai-nainte de luceafăr, M-a născut Tatăl; că am venit arătat, a scula şi a prea
slăvi firea omenească cea căzută; care cu credinţă şi cu dragoste pe tine te slăveşte.
Întru străină naşterea Ta, scăpând de dureri mai presus de fire, m-am fericit Fiule
Cel fără de început; iată acum văzându-Te fugind de Irod, cu arma întristării mă
tulbur la suflet. Ci viază şi mântuieşte pe cei ce Te cinstesc.
În pământul Egiptului merg, dar cele făcute de mână ale Egiptului, o Maică, le voi
surpa cu cutremur, şi pe vrăjmaşii care în deşert caută sufletul meu trimiţându-i în
iad, ca un Puternic, voi ridica şi voi mântui pe cei ce te cinstesc pe tine.
Să se bucure făptura, că Se zideşte Ziditorul, şi Cel ce a fost mai-nainte Dumnezeu,
acum din nou Se cunoaşte împreună cu magii păstorii să laude minunea cu
credinţă, şi oamenii cu îngerii să se veselească.
La Utrenie

La Dumnezeu este Domnul… Troparul înainte-prăznuirii, de trei ori.
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 6-lea:
Podobie: Puterile îngereşti…
Zicerile proorocilor acum s-au plinit, că Dumnezeul nostru va să Se nască mâine
din Fecioara Maria, mai presus de cuvânt, care va să rămână precum a fost mai-
nainte de naştere; adună-se magii aducând daruri; fluieră păstorii; să cântăm şi noi:
Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Doamne, slavă Ție.
Slavă… Şi acum… tot aceasta
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui
Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu ştie de nuntă: Cel ce a plecat
cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine. Pe care şi văzându-l
în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ţie: Bucură-te, Mireasă
care nu ştii de mire.
Cântările fluierelor celor păstoreşti, oprindu-le oastea îngerească, a strigat zicând:
Încetaţi a fluiera, cei ce sunteți mai mari peste turme; strigaţi cântând: Că S-a
născut Hristos Domnul, care bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul
omenesc.
Slavă… Şi acum… tot acestea
După Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.
Canoanele al înainte-prăznuirii cu irmosul, pe 8, și al sfintei pe 4.
Canonul înainte-prăznuirii
Cântarea l-a, glasul al 2-lea
Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea
într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel
prea lăudat, că cu slavă S-a proslăvit.
Scrisu-Te-ai cu porunca Cezarului, vrând să scrii în cartea vieţii pe om, Împărate al
tuturor; străin ai venit întru ale Tale, chemând la Cer pe cel ce rău se înstrăinase de
Rai.
Vitleeme primeşte pe Hristos, că la tine vine întrupându-Se, deschizându-mi
Edenul; găteşte-te peşteră, că pe Cel neîncăput vrei să-L vezi încăput întru tine cu
prea slăvire; care acum a sărăcit pentru bogăţia milostivirii.
Hristos vine să Se nască, dăruind ca un Bun străină înnoire celor din Adam;
veseleşte-te pustie ceea ce nu năşteai, saltă fire omenească toată; că a venit Stă-
pânul să te facă mult roditoare.

Alt canon, al Sfintei
facere a lui Teofan
Cântarea 1
Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-
armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel
Preaslăvit, căci cu Slavă S-a prea mărit.
Evghenie muceniță a lui Hristos, dănţuind acum cu bucurie împreună cu oştile
îngerilor, ca o fecioară fără prihană, şi ca o purtătoare de cunună prea fericită,
roagă-te să dea har, celor ce cu dragoste te laudă pe tine.
Auzind dumnezeieşti cântări de laudă, mireasă a lui Hristos Evghenia, ai zburat
către viața cea veselitoare, strălucind în inima ta teologia Duhului, ca o lumină,
gonind toată nedumnezeirea.
Gândul tău uitându-şi de firea femeiască, a alergat către lucruri bărbăteşti, îmbăr-
bătându-se cu darul, şi veselindu-se întru Dumnezeu; cu mai-nainte vederea,
dumnezeiască muceniță Evghenia, ceea ce eşti numită cu numele dumnezeiescului
neam.
Slavă…
Luminându-te cu lumină înţelegătoare, ai făcut pe mulţi a se împărtăşi strălucirii
înţelepţită de Dumnezeu; căreia învredniceşte acum pe cei ce te laudă, scoţându-i
din păcat cu rugăciunile tale, muceniță Evghenia cu totul fericită.
Şi acum… a Născătoarei
Fiind omorâţi de pomul cunoştinţei, cu lemnul vieţii ne-am ridicat noi credincioşii,
prin Cel ce a odrăslit din tine, curată mai presus de gând, Hristos Dumnezeu,
Născătoare de Dumnezeu. Pe care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele
noastre.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin
venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Din legăturile răutăţilor, scăpându-mă Doamne, vii să Te înfeşi cu scutece ca un
Prunc, Iubitorule de oameni; închinu-mă umilinţei Tale celei dumnezeieşti.
Pe Tine, Cela ce Te-ai făcut sub ani, care fără de ani ai strălucit din Tatăl, vine
Fecioara să Te nască; pe Cel ce ai dezlegat patimile cele învechite ale sufletelor
noastre.
Căutându-mă pe mine cel rătăcit prin călcarea poruncii, peştera ca un Cer locaş o ai
făcut, gătindu-mi locaşurile celor de acolo, îndurate Multmilostive.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe piatra credinţei …
Ca o jertfă fără prihană Te-ai adus Stăpânului, cu desăvârşit cuget, lepădând avuţia
cea pieritoare, prea înţeleaptă, şi strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este
Sfânt afară de Tine, Doamne.
Cunoscutu-s-a curăţia ta cea prea curată, strălucit-a tăria nevoinţelor tale, că fapta o
ai făcut vedere, către Cel de sus strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este
Sfânt afară de Tine, Doamne.
Slavă…
Dorind a te ţine de întreaga înţelepciune, ai păzit lauda curăţirii, făcându-te
primitoare înţelepciunii, şi strigând lui Hristos: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu
este Sfânt afară de Tine, Doamne.
Să lăudăm noi înţelepţii de Dumnezeu pe prea curata Maria, Născătoarea de
Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare mântuirii noastre, strigând: Nu este curat, precum
tu prea curată, şi nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.
Irmosul: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor
mei; că s-a veselit duhul meu, când cântă: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu
este drept afară de Tine, Doamne.

Condacul sfintei, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste noi
care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
De mărirea trecătoare a lumii fugind, pe Hristos ai iubit, păzind nevătămat bun
neamul sufletului tău, muceniță de Dumnezeu înţelepţită, Evghenia prea lăudată.
Icos: Cu viaţa, cu cuvânt curat şi cu darul pururea fiind împodobită fecioară, pe
tine însăţi jertfă te-ai adus, Celui ce a luat din Fecioară pentru noi trup, şi S-a
născut pe pământ pentru milostivirea cea negrăită, şi cu îndoite cununile slavei te-a
împodobit cu bună cuviinţă Stăpânul. Că curăţia ta ca şi cum ai fi fost fără de trup
păzindu-ţi cinstită, ca o mireasă fără prihană, ai intrat împreună cu Dânsul în
cereasca cămară, toată arătându-te cu chinurile împodobită, muceniță de Dumne-
zeu înţelepţită, Evghenia prea lăudată.
Sedealna înainte-prăznuirii, glas 1:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de
strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te
mărim, Pierzătorul stricăciunii, la Tine cădem, cel ce ai înviat din mormânt la Unul
Dumnezeul nostru.
Bucură-te, Sioane, Vitleeme împodobeşte-te, Atotțiitorul trimiţând steaua înainte, a
vestit smerenia Lui cea nemăsurată; că Acela de care se cutremură puterile cereşti,
cu adevărat Se naşte din Fecioară fără schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
Slavă…
Sedealna sfintei, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere,
Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în
braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea.
Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când
va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, atunci să-mi
dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Nevoindu-te în ostenelile pustniceşti, te-ai prea slăvit în lupte muceniceşti, pe mulţi
aducând mântuiţi la Ziditorul tău; că cu dumnezeiască dragoste lăsând cele tre-

cătoare, bărbăteşti vitejii ai săvârşit, mărită. Pentru aceasta după sfârşit ai aflat
viața cea fără de sfârşit, fiind împreună cu Mirele tău totdeauna, Evghenia ceea ce
eşti întocmai cu îngerii. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să
dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum… a înainte-prăznuirii, glas același
Podobie: Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui
Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu ştie de nuntă: Cel ce a plecat
cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine. Pe care şi văzându-l
în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ţie: Bucură-te, Mireasă
care nu ştii de mire.
Mai-nainte prăznuirile Naşterii lui Hristos săvârşindu-le, să prăznuim credincio-
şilor, şi după vrednicie toți mai-nainte să întâmpinăm, aducând ca şi magii daruri,
fapte bune, şi să cântăm Dumnezeului nostru cântare nouă îngerească, Celui ce S-a
născut în Vitleem mai presus de fire, din Fecioara fiica lui Dumnezeu; pe care Îl
slăvesc toate.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger; ci Tu însuţi Domnul Te-ai întru-
pat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Făptură, leapădă acum toată vechitura, văzând pe Ziditorul zidindu-Se, şi înnoi-
ndu-te pe tine, Prunc făcându-Se şi la frumuseţea cea dintâi aducându-te.
Mirându-se de prea slăvită naştere, au stătut magii povăţuiţi de dumnezeiască stea,
şi văzând pe Soarele cel ce a răsărit din feciorescul nor, daruri i-au adus.
Iată vine Fecioara ca o mieluşea, purtând în pântece pe Mieluşelul cel hrănit, care a
şters păcatele lumii; să se bucure făptura prăznuind.
Propovăduirile proorocilor care au vestit arătarea lui Hristos, au luat astăzi sfârşitul
cel mântuitor; că a venit Domnul trupeşte să lumineze pe cei ce se chinuiau întru
întuneric.

Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai Întru-
pat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Venit-ai întrupându-Te din Fecioară, Cel ce eşti Preaînalt, logodindu-ţi Ție adu-
nările fecioarelor, care numai pe Tine Te-au iubit, cunoscându-Te Mire al lor.
Dezbrăcatu-te-ai de acoperământul naşterii celei trupeşti, şi te-ai îmbrăcat luminat
prin Botez, cu îmbrăcămintea naşterii celei de a doua, muceniţă pururea pomenită.
Răsărit-a în inima ta razele cele luminoase, alungând negura cea întunecată a
arătării, cu lumina darului, muceniță a lui Hristos Evghenia, frumoasă fecioară.
Slavă…
Cu podoabă şi cu frumuseţe ţi-ai luminat viaţa, mai-nainte veștejindu-ţi patimile
trupului cu sihăstria, şi apoi cu mucenicia strălucind luminat, Evghenia.
Mai înaltă decât îngerii te-ai făcut prea lăudată, născând pe Îngerul Sfatului Celui
Mare al Tatălui, făcându-Se Om pentru multa milostivire, Iubitorul de oameni.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule;
că prin Tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, întoarcere am aflat
din noaptea necunoștinței.
Poporul cel ce şedea oarecând în întuneric, să vadă Lumina cea neînserată care a
strălucit; pe care steaua o a vestit de demult împăraţilor de la Persia, celor ce se
închinau focului.

În peşteră mică vine să intre Împăratul cel mare, ca să mă mărească pe mine cel
micşorat, şi cu nemăsurată sărăcia Sa să mă îmbogăţească pe mine cel sărăcit,
Dumnezeu Cel Preaînalt.
Acum din Iacov, precum a zis Valaam, Se naşte Hristos, şi peste neamuri va
domni; şi Se va înălţa cu darul, rămânând Împărăţia Lui neschimbată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule.
Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din noaptea necunoştinţei către Părintele
Tău, începătorul luminii.
Calea ta văzându-o îndreptată către mântuire, şarpele cel pierzător de suflete, îţi
aprinde ispite de multe feluri, cercând a risipi râvna ta purtătoare de nevoințe, iar tu
l-ai călcat curată de Dumnezeu cugetătoare.
Cu totul te-ai arătat frumoasă lui Hristos doritorului bunătăţilor, Făcătorului de
bine şi Mirelui sufletelor, fiind înfrumuseţată cu nevoinţele sihăstriei, şi strălucind
cu nevoinţele muceniciei, muceniță Evghenia, frumoasă fecioară.
Slavă…
Cununa darurilor s-a pus pe creştetul tău, că ai cinstit, dumnezeiasca înţelepciune,
defăimând bogăţia şi mărirea părintească, şi cu tărie ai urmat după doritul tău Mire,
prea cinstită.
Din tine Născătoare de Dumnezeu răsărind viața lumii, pe cei ţinuţi de moarte mai
dinainte, îi cheamă de-a doua oară către împărtăşirea vieţii veşnice; pe cei ce strigă
cu credinţă: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel
neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule!

În chip de străin Hristos la ale Sale vine; să ne înstrăinăm pe noi de păcate şi să
primim pe Acesta ce locuieşte în sufletele celor blânzi.
Nicicum mai mic nu vei fi Vitleeme între cetăţi; că întru tine Se naşte Împăratul şi
Domnul, ca să pască pe poporul cel ales.
Cum Te va primi o peşteră mică pe Tine Cel neîncăput în lume, Cela ce eşti
necuprins cu mintea, cum Te voi vedea Prunc? Cela ce eşti împreună cu Tatăl cu-
noscut fără început.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul greşelilor...
Somn n-ai dat genelor tale, până ce ai omorât toată patima dulceţii, şi te-ai făcut
locaş curat Ziditorului tău.
Urmând năravurilor egiptencei cea înnegrită, şi cu lucrul şi cu numele, se obrăz-
niceşte a năpăstui cinstită vieţuirea ta, prea înţeleaptă.
Slavă…
Mare împotrivire ai arătat, îmbogăţindu-te cu darul tămăduirilor, din bogăţia
credinţei făcându-te mai-mare adunării călugărilor.
Tăinuit se învăţau toţi proorocii naşterea ta cea netâlcuită, Preacurată, duhov-
niceşte însemnând şi spunând mai-nainte tuturor, cele ce vor să fie.
Irmosul: Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel
neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Condacul înainte-prăznuirii, glas al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Ce-
lui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călă-
toresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, cel mai înainte de veci.

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră
negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii, şi cu păstorii, pe Cel ce va să
Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
Icos: Cum nu mă voi minuna de Fecioara ceea ce a născut, şi de steaua ceea ce a
arătat pe Cel născut? De Pruncul cel înfăşat cu scutece, de magii cei ce s-au
închinat cu daruri! Văd şi ieslea prea proastă, şi îngerii înconjurându-o, şi lăudând
cu cântări pe Stăpânul tuturor, şi strigând: Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus,
Celui ce a voit a Se naşte Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
Sinaxar
Întru această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea prea cuvioasei
fecioarei mucenițe Evghenia şi celor dimpreună cu dânsa.
Stih: Încununându-te mai-nainte cu durerile Evghenie,
Te-ai vopsit, vopsea boită prin sabie.
În a douăzeci şi patra zi,
Evghenia de sabie se săvârşi.
Această Sfântă Evghenia a fost născută şi crescută din Roma cea veche, din părinţi
anume Filip şi Evghenia, care luau într-un preţ Alexandria de la împăratul, iar
Evghenia furișându-se de la părinţii ei fugi de la dânşii într-o noapte în taină numai
cu două slugi, şi îmbrăcându-se bărbăteşte, merse la un episcop, şi luând dumne-
zeiescul Botez, şi tăindu-şi părul îşi puse numele Evghenie, şi mânecând foarte de
noapte se duse la o mânăstire şi petrecea acolo cu tot felul de bunătăţi, cu osteneli,
cu trude şi cu nevoinţă şi cu stare de toată noaptea la rugăciune, şi atâta străluci ca
un mare luminător, că o rugară soborul mânăstirii, să o cârmuiască şi să ia grija
mânăstirii asupra ei, întâmplându-se de a murit egumenul; care smerindu-se de
cuvintele lor, nu vrea, apoi silindu-se, a primit, într-acest chip, dar nu fiecum
cuvântul şi lauda a fost, ci adevărul a arătat pe Evghenie mare, şi luminat întru toţi,
iar şi fapta lui şi mintea numai trăgea pe toţi minunat, ca magnetul pe fier, spre
câştigarea bunătăţilor sale.
Iar o femeie bogată anume Melantia, ce se tâlcuieşte negraia, neagră cu adevărat şi
la suflet (o spurcată minte) dacă văzu pe Evghenie din fire frumos, cuprinzându-se
de mare dragoste din vederea lui şi găsind o mincinoasă şi deşartă pricină, cum că
are o boală îndelungată, şi va să i-o spună cu taină, că nu este cu putinţă într-alt
chip a se izbăvi de dânsa, Evghenie fiind zdrobit cu inima şi mâhnit şi supunându-
se din prostime, la viclenite şi amăgitoarele cuvinte ale Melantiei, se plecă de

merse, necunoscând vicleşugul, ci crezând că este bolnavă şi şezând lângă patul
celeia ce bolea nu de boală ci de poftă trupească, iar Melantia căutând la faţa
Evgheniei, n-a putut mai mult a tăinui focul poftei cel ce se ascundea înlăuntrul ei,
a început a grăi cuvinte de curvie: cu nesuferită poftă, zicea, şi cu nemăsurată
dragoste sunt cuprinsă către tine, acestea şi mai multe zicând Melantia, iar
cuvioasa Evghenia se rușină de neruşinarea acelei curve, şi i-a răspuns ei groaznic:
Taci o muiere, taci, şi nu te ispiti a ne vătăma pe noi cu otrava balaurului celui
vechi, văd că te-ai gătit pe sine-ţi mare locaş diavolului, depărtează-te de la slugile
lui Dumnezeu ispititoare, acestea şi mai multe zicându-i, iar ea umplându-se de
nespusă ruşine împreună şi de mânie, s-a dus în cetate şi mergând la eparhul
pârând pe Evghenie ighemonului, cum că minunatul egumen al cutăreia mânăstiri,
amăgind cu cuvinte înşelătoare pe femeile cele curate, a venit şi la mine, fiind
îndrăzneţ şi semeţ curvar, (iar eparh era tatăl Sfintei Evghenia).
Deci el fiind judecător cetății, dacă a auzit aceasta, mâniindu-se foarte, îndată
trimise cu grabă la mânăstire, poruncind să aducă la judecată pe Evghenie, ca pe un
egumen, ce era al mânăstirii şi pe călugări legaţi ca pe nişte vinovaţi şi mincinoşi
slujitori, sau mai vârtos a zice răi lucrători, ca să stea de faţă şi să răspundă; deci
dacă îi scoaseră la judecată şi o parte şi alta şi începu a grăi Melantia, ocărând pe
minunatul acela egumen, şi batjocorindu-l şi dosădindu-l cu multe cuvinte, şi cu
îndrăznire strigând către toţi şi arătându-l prietenilor cu degetul, ca pe un lucrător
spurcat, şi pe cei de sub ascultarea lui ca pe nişte curvari, strigând zicea: Ascultaţi
toţi, că adevărul grăiesc, (o lungă îţi este răbdarea Doamne Atotputernice !)
Atuncea Evghenia deîndată rupându-şi haina lui, zise către cei ce erau de faţă cu
multă îndrăznire: s-ar cădea nouă să mulţumim şi să suferim şi ocări şi batjocuri şi
munci pe trup, iar ca să nu se facă de râs chipul ce purtăm (adică cinul călugăresc)
eu sunt femeie la fire, fiică de tată eparh şi judecător al meu iubit şi doamna lui îmi
este mamă, care m-a născut, şi aceştia frați că nu le voi zice slugi. Acestea zicând
buna Evghenia, toţi se minunară, însă fieşte cine se va mira, auzind în ce chip a
pedepsit dumnezeiasca judecată pe Melantia.
Deci tatăl Evgheniei îndată lăsând şi slava şi bogăţia şi nălucirea lumească, se
boteză şi se făcu păstor credincios cetăţii, şi petrecându-se din viaţa sa cu muce-
nicie, omorât cu săbii de necredincioşi, s-a dus la veselia cereştilor locaşuri, iar
maica sa numaidecât lăsând ţara cea străină şi dorind de moşia ei, se duse iar de
locui acolo.
Şi ieşind poruncă împărătească, ca să facă creştinii jertfa la idoli, au să li se dea
morţi cumplite, deci Evgheniei, care atâta strălucise înfăţişat către toţi pentru dorul

ce avea către Hristos, îi legară de grumazi o piatră mare şi o a dat în apă, şi ieşind
minunat sănătoasă, îi tăiară capul cu sabia, luându-şi sfârşitul chinurilor sale şi
veselă zbură către adevăratul său Mire.
Tot în această zi, Sfânta muceniță Vasilla, ce a mărturisit împreună cu Sfânta
Evghenia, de sabie s-a săvârşit.
Stih: Cine nu te-ar băga pe tine în seamă tăiată fiind de sabie,
Muceniţă Vasilla, dumnezeieștii credinţe temelie.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Filip, tatăl Sfintei Evghenia, de sabie s-a
săvârşit.
Stih: Omoară pe Filip ascuţitul sabiei,
Carele cu adevărat era sabie cu două ascuţișuri împotriva înşelăciunii
Tot în această zi, Sfinţii Protas şi Iachint famenii, ce au pustnicit împreună cu
Sfânta Evghenia, de sabie s-au săvârşit.
Stih: Suferind Iachinte şi Protasie tăierea capetelor de sabie.
Cele întâi răsplătiri a mucenicilor lui Dumnezeu aveţi moştenire.
Tot în această zi, prea cuviosul părintele nostru Nicolae monahul, ce a fost ostaş.
Stih: Canon se pune înaintea celor întreit înţelepţi în viaţă,
A lui Nicolae întreg înţeleapta viaţă.
Acesta a stătut pe vremea împărăţiei lui Nichifor oştean cu meşteşugul. Deci
oştindu-se împăratul împotriva bulgarilor, a ieşit şi el împreună cu oştile, şi trecând
pe la un loc, seara fiind, a găzduit la o casa de străini şi după ce a cinat împreună
cu gazda, şi-a făcut rugăciunea s-a culcat să doarmă, iar ca pe la şase ceasuri din
noapte fiica gazdei rănită de sataniceasca dragoste, s-a dus acolo unde dormea
cuviosul, şi-l îmboldea trăgându-l pe el la ruşinata amestecare.
Iar sfântul a zis către dânsa: Conteneşte o muiere de la sataniceasca dragoste, și nu
voi ca şi tu să-ţi întinezi fecioria şi pe mine ticălosul să mă pogori în fundul
iadului, iar ea depărtându-se puţin, iarăşi venii şi supăra pe cuviosul; iar el o a
depărtat pe ea şi a doua oară, certându-o şi mustrându-o pe ea tare. Iar ea
depărtându-se, iarăşi s-a întors beată fiind de dragoste.

Atuncea sfântul a zis către dânsa: ticăloaso şi neruşinată nu vezi că te tulbură dracii
ca şi fecioria ta să o strice şi sufletul meu să-l muncească ? Şi după urmare să te
facă pe tine râs şi defăimare la toţi oamenii ? Nu vezi că şi eu sărmanul, mă duc la
neamuri barbare, la război şi vărsare de sânge cu ajutatul lui Dumnezeu ? Deci cum
să-mi spurc eu trupul meu în vremea când mă duc la război? Acestea şi altele
asemenea înfruntătoare cuvinte zicând dreptul către femeie şi depărtându-o pe ea s-
a ridicat în sus şi după ce şi-a făcut rugăciunea, s-a dus la slujba sa.
Iar în noaptea următoare îndată ce a adormit, a văzut că stă pe un munte înalt şi că
lângă el stă un judecător, care îşi avea piciorul său cel drept pus peste cel stâng şi a
zis către el: Vezi oastea despre o parte a Romanilor şi despre alta a Bulgarilor ?
Iar Nicolae a răspuns: Aşa Doamne, văd că romanii înfrâng şi biruiesc pe bulgari.
Atuncea iarăşi i-a zis: Caută la mine. Iar el întorcându-se către el a văzut, că
piciorul cel drept îl avea pe pământ. Iar pe cel stâng peste cel drept. Apoi
întorcându-şi ochii către oşti, a văzut că vrăjmaşii Bulgari tăiau pe Romani, iar
după ce a contenit războiul, a zis judecătorul către Nicolae: ia seama bine locul
omorâtelor trupuri, şi spune-mi ce vezi. Iar Nicolae luând seama bine a văzut tot
locul acela plin de trupuri moarte a Romanilor căzuţi; şi între acelea vedea şi un loc
verde şi frumos, ca şi cum s-ar culca un om.
Atuncea judecătorul acela a zis către Nicolae: Şi a cui socoteşti că este acel pat?
Iar Nicolae a răspuns: prost şi neînvăţat sunt, Domnul meu.
Zis-a către el iarăşi acela: Patul care vezi este al tău, şi pe el era să cazi şi tu
împreună cu ceilalţi oşteni ai tăi morţi, dar fiindcă în trecuta noapte, ai azvârlit şi ai
biruit pe balaurul cel cu trei împletituri, adică pe femeia ce ţi-a dat război de trei
ori, îndemnându-te la amestecare de ruşine, pentru aceasta tu singur te-ai mântuit
pe sineţi din tăierea aceasta; şi din moarte şi ţi-ai mântuit şi sufletul şi trupul tău.
Deci nici moartea firească te va stăpâni, de vei sluji cu curăţie.
Acestea văzându-le dreptul şi înspăimântându-se s-a deşteptat, şi sculându-se de pe
pat şi-a făcut rugăciunea. Apoi întorcându-se înapoi cale de o zi s-a suit într-un
munte şi acolo cu linişte se ruga lui Dumnezeu pentru oastea Romanilor.
Iar împăratul fiindcă s-a dus la Clisura Bulgariei, s-au suit şi Bulgarii pe munte
lăsând spre paza locului ca la o mie cinci sute de oşteni pe care i-au tăiat Romanii.
Deci mândrindu-se pentru biruinţa aceasta, s-au lenevit, şi dar într-o vreme, când

toţi Romanii dormeau fără de grijă şi fără de pază, au venit noaptea asupra lor
bulgarii, şi mai pe toţi împreună cu împăratul Nichifor i-au pus sub sabie.
Atuncea dreptul Nicolae, aducându-şi aminte de vedenia ce a văzut, a mulţumit lui
Dumnezeu şi s-a întors înapoi plângând şi tânguindu-se. Apoi ducându-se la o
mânăstire, a luat schima monahicească, şi slujind cu curăţie lui Dumnezeu ani
destui, s-a făcut prea desăvârşit şi mare Părinte.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Ahaic, de sabie s-a săvârşit.
Stih: Ahaic toată întinăciunea sufletească a lepădat,
Şi cu toată bucuria, capul sabiei şi-a dat.
Tot în această zi, prea cuviosul Antioh, cu pace s-a săvârşit.
Stih: Urâciune era lui Antioh toate grijile din viaţă,
Deşi toată viaţa sa o a petrecut cu dulceață.
Tot în această zi, cuviosul Vitimion cu pace s-a săvârşit.
Stih: Dezbrăcându-şi Vitimion trupul cel stricăcios,
ÎI va lua pe ei la înviere nestricăcios.
Tot în această zi, cuviosul Afrodisie cu pace s-a săvârşit.
Stih: Foarte frumos Afrodisie s-a aflat,
Ca cel ce a murit, şi îndulcirile lumeşti nu le-a gustat.
Tot în această zi, cuviosul Grat, cu pace s-a săvârşit.
Stih: Vieţuind Grat, înger se nădăjduia a fi,
Iar după moarte om se vădi a fi.
Tot în această zi, Sfântul nou mucenic Ahmed care a mărturisit în Constan-
tinopol la anul o mie şase sute optzeci şi doi, de sabie s-a săvârşit.
Stih: Credinţa lui Hristos, decât toate mai mare a fi,
Ahmed strigând prea mare cunună primi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege,
înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua
Duhului, cela ce bine este cuvântat şi prea slăvit.
Să stropească apă de sus norii, că Cel ce şi-a pus norii cu cinste spre suire, de norul
Fecioara, fiind purtat, vine să strălucească lumină neînserată, celor ce erau mai-
nainte întunecaţi şi întru nevoi.
Oastea dumnezeieștilor îngeri bine te găteşte, a lăuda umilinţa Domnului cea ne-
grăită; magilor întâmpinaţi, păstori sârguiți, venit-a Cel mai-nainte zis, Hristos
aşteptarea şi mântuirea neamurilor.
Ce este această prea mare şi străină minune! Cum Te voi purta pe Tine, cel ce porţi
cu cuvântul toate? Negrăită este naşterea Fiului meu Celui fără de început! Zis-a
cea Preacurată, pe Hristos, în braţe purtându-L cu frică.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege,
înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua
Duhului, Cel ce este Binecuvântat şi Proslăvit.
Descoperit-ai tuturor adeverinţa Scripturilor celor de Dumnezeu date, îmbărbătând
partea cea femeiască, şi pe toţi i-ai minunat, prea cinstită; pe care i-ai şi adus
crezând luminat în Hristos, prea fericită.
De faţă ai arătat nebunia idolilor, cu dumnezeieştile tale învăţături, prea lăudată,
logodind mulţime nenumărată de fecioare, lui Hristos Împăratului tuturor, lumi-
nându-se cu sângiurile mucenicilor.
Slavă…

Văzând viaţa ta cea purtătoare de lumină, mărita Vasilla, dumnezeiește s-a logodit
lui Hristos, părăsind toate desfătările trupeşti; şi acum s-a învrednicit bucuriei
mucenicilor.
Rana morţii o ai tămăduit, născând mai presus de fire pe viaţa cea ipostatnică,
Fecioară cu totul fără prihană Născătoare de Dumnezeu curată. Pentru aceasta
veselindu-ne, te numim pe tine izvor al nemuririi.
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumne-
zeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
De înălţimea tainei celei negrăite cu adevărat, a Celui ce a acoperit cerurile cu
cunoştinţa, Stăpâna cea fără prihană s-a minunat şi a zis: Scaunul ceresc se aprinde,
ținându-Te pe Tine, şi în ce chip Fiul meu Te voi purta eu?
Porţi asemănare părintească Fiul meu, şi cum sărăcind ai luat asemănarea robului?
Cum Te voi culca în ieslea dobitoacelor? Pe Tine, care ai scăpat pe toţi de dobi-
tocie; slăvesc milostivirea Ta.
Bucură-te tot pământul! Iată Hristos se apropie născându-Se în Vitleem. Mare
veselește-te, saltă adunarea proorocilor, văzând astăzi plinirea cuvintelor voastre, şi
toţi drepţii vă bucuraţi !
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul cel cu foc...
În râu bărbătește şi în foc cu răbdare te-ai ispitit; că cele potrivnice firii cu tărie le-
ai trecut, slăvind pe Hristos, şi cu credinţă strigând: Bine Te cuvântez pe Tine
Hristoase în veci!

Cu minunată cuviinţă arătându-se ţie, Hristos, fiind închisă în temniţă te hrăneşte
din destul, şi prin naşterea Sa, te împreună cu oştile cele de sus, slăvindu-L pe El în
veci, cuvioasă.
Mirele tău cu cuviinţă te împodobeşte cu cununi îndoite, de Dumnezeu înţelepţită
Evghenia, şi cămară luminată ca Unul ce este Drept îţi dă; pe care Îl prea înălţăm
întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Darul lui Dumnezeu în chip luminat luminându-te pe tine acum, te împodobeşte în
locaşurile cereşti; pe care roagă-L neîncetat, ca să dobândim iertarea greşelilor, noi
cei ce săvârşim pomenirea ta cugetătoare de Dumnezeu.
Izvor limpede de nemurire te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai
născut pe Cuvântul Tatălui cel nemuritor; care fereşte de moarte pe toţi, cei ce-L
prea înalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântăndu-I şi prea înăl-
ţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca
poruncă, pe caldei arzând şi răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se
din Fecioară S-a arătat nouă; ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele
risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prea lăudată o slăvim.
Văzut ai fost, pe cât era cu putinţă a Te vedea proorocii; iar în vremile cele mai de
pe urmă Om făcându-Te, Te-ai arătat tuturor oamenilor în Vitleem cetatea Iudei,
steaua arătându-Te pe Tine, netâlcuit de cititorii stelelor.

Să cânte bucurându-se împărăţiile a tot pământul, şi moştenirile neamurilor să se
veselească; munţii şi văile, râurile, marea şi toată zidirea, pe Domnul cel ce S-a
născut, acum să-L slăvească.
Iată la ale Sale vine Preasfântul Cuvânt, în Trup Sfânt înstrăinat cu străină naştere,
aducând la Sine lumea cea înstrăinată; pe Acesta să-L lăudăm, care pentru noi
sărac S-a făcut.
O, Fiule prea dulce! Cum Te voi hrăni, pe Tine Cela ce dai hrană? Cum Te voi ţine
pe Tine, Cela ce ţii toate cu voia! Cum Te voi înfăşa pe Tine, Cela ce înfăşori tot
pământul cu negură? Strigat-a Preasfânta Stăpână; pe care cu credinţă o slăvim.
Cântarea a 9-a
Irmos: Fiul Părintelui Celui...
Locuind în locaşurile cele cereşti, slăvită, acum te-ai învrednicit arătat desfătării
Raiului, cu fecioarele şi cu mucenițele ca o muceniță adevărată, curată fecioară
Evghenia prea fericită.
Dobândit-ai dorirea cea mai presus de gând şi de cuget, stăruind luminat înaintea
doririi celei desăvârşite; şi cu razele cele dătătoare de lumină ale Treimii celei
stăpânitoare aievea ai strălucit, de Dumnezeu înţelepţită Evghenia prea fericită.
Purtând mărit-o candela fecioriei nestinsă, te-ai împodobit cu cununa muceniciei;
şi acum nu înceta rugându-te, ca cu rugăciunile tale să ne mântuim, cei ce cu bună
credinţă şi cu dragoste te cinstim, Evghenia pururea pomenită.
Slavă…
Către dumnezeiasca răcoare ai ieşit acum, trecând cu vitejie prin focul chinurilor
cel nesuferit, şi prin apa cea furioasă a supărărilor, muceniță Evghenia prea bună.
Roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.

Ca o lână zămislind în pântece Ploaia cea cerească, născut-ai pe Cela ce dă ne-
murire celor ce Îl laudă cu credinţă prea curată, şi pe tine cea fără prihană te
slăvesc ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
Irmosul: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-
Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele
risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prea lăudată, o slăvim.
Luminânda înaintea prăznuirii
Podobie: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe
Hristos zicând: Că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos; să ne învăţăm cum
învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi
a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.
Cela se locuieşte întru lumina cea neapropiată, şi împreună ţine toate pentru
milostivirea cea negrăită, din Fecioară Se naşte, şi cu scutece Se înfaşă ca un prunc
în peşteră, şi în ieslea dobitoacelor Se culcă; să ne grăbim a veni în Vitleem la
închinarea Lui împreună cu magii, aducându-i roduri de fapte cuvioase, ca nişte
daruri.
Slavă… a sfintei
Nici o sminteală nu s-a arătat spre nevoinţele cele desăvârşite, slăbiciunea feme-
iască, întărită fiind cu nevăzută puterea Ta, Hristoase, prin care mucenița
Eveghenia vitejeşte a biruit; a căreia prăznuire o ai împreunat acum cu cinstită şi
de Dumnezeu purtătoare Naşterea Ta, care ai luat Stăpâne din Sfânta fecioară.
Şi acum… a înainte-prăznuirii
Laudă să aducem credincioşilor Fecioarei Mariei, că iată acum vine în cetatea
Vitlemului, să nască pe Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta alergaţi magilor cu
daruri cu steaua, ca să vă închinaţi împreună cu noi; şi voi păstori grăbiţi-vă a
striga cu îngerii: Slavă Celui ce S-a născut în peşteră şi în iesle.
La Laude
Stihirile pe 6, glasul al 6-lea:
Podobie: Îngereștile puteri…

O, mai presus de minte şi negrăite minuni! Dumnezeu se naşte pe pământ pentru
milostivire, îmbrăcându-Se cu chip de rob; ca să răpească din robia celui străin, pe
cei ce strigă cu dragoste fierbinte: Binecuvântat eşti Mântuitorule, unule Iubitorule
de oameni.
Vino Israile cel împietrit la inimă, leapădă norul cel pus asupra sufletului tău; cu-
noaşte pe Ziditorul, Cel ce S-a născut în peşteră. Acesta este aşteptarea nea-
murilor, Acesta va strica prăznuirile tale, fiindcă nu te supui a striga: Împăratul lui
Israil, Hristos vine!
Să mergem toţi unde Hristos se naşte, având în minte steaua credinţei; acolo
mergând cu gândul, să-L întâmpinăm; în Vitleemul Iudei Îl vom vedea pe Dânsul
născându-Se, şi să-i aducem vrednice daruri, faptele cele bune.
Să dăm slavă lui Dumnezeu credincioşilor, Celui ce pentru multa milostivire S-a
întrupat, şi cu sărăcia şi cu smerenia Sa a îmbogăţit pe toţi cei ce sărăcise mişe-
leşte; să lăudăm pe Cel ce a dat frumuseţea cea dintâi, celor ce strigă cu credinţă:
Binecuvântat eşti Mântuitorule, unule Iubitorule de oameni.
Soare Fiule! Cum Te voi ascunde în scutece? Cum voi hrăni cu lapte pe Hrănitorul
a toată făptura? Cum Te voi ţine pe mâini pe Tine, Cela ce ţii toate? Cum voi căuta
spre Tine cu îndrăzneală? Spre care a căuta nu îndrăznesc cei cu ochi mulţi, ceea ce
nu ştie de nuntă, ţinând pe Hristos, acestea a grăit.
Cu cântări noi strigaţi păstorilor, lepădaţi astronomilor cuvintele cele vrăjitoreşti,
izvorâţi munţi şi dealuri bucurie. Veniţi fiicele împăraţilor, spre bucuria Născătoa-
rei de Dumnezeu; să zicem popoare: Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut,
Dumnezeul nostru slavă Ție.
Slavă… aceeași Podobie
Vino Vitleeme, găteşte cele de naştere, mergi Iosife de te scrie cu Maria; prea
cinstită iesle, de Dumnezeu purtătoare scutece, în voi Viaţa înfășându-Se, va rupe
legăturile morţii, strigând pe oameni spre nemurire, Hristos Dumnezeul nostru.
Şi acum… asemenea
O, fericit pântecele tău fiica lui Dumnezeu! Care cu înţelegere mai mare decât
Cerul te-ai arătat; că Acela pe care nu-L încape Cerul, tu Îl cuprinzi purtându-L! O,

fericiți sânii Fecioarei, din care suge Cel ce hrăneşte toată suflarea Hristos, Cel ce
trup şi-a alcătuit din Fecioara, care nu ştie de bărbat.
La Stihoavnă
Stihirile, glas 2:
Podobia: Casa Eufratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire; împodobeşte-ţi casa,
întru care Cel Dumnezeiesc se naşte.
Casă Atotziditorului, te-ai arătat o Fecioară, că întru tine sălăşluindu-se Domnul
slavei, vine acum să Se nască.
Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi Cel Sfânt din munte umbros cu desime.
Prunc mic în Vitleem din Fecioară, Dumnezeu cel mai-nainte de veci, în ieslea
dobitoacelor Se naşte, o minune!
Stih: Doamne auzit-am auzul Tău şi m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile
Tale și m-am spăimântat.
Cetele Îngerilor cele înţelegătoare, întru cei de sus cu păstorii strigaţi, şi cu magii,
lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut: Slavă Ție.
Slavă… glasul şi podobia, aceiaşi
Slavă Ție, Părinte şi Fiule și Duhule, prin care s-a aşezat taina cea înfricoşată,
pentru a doua naştere a oamenilor.
Şi acum… asemenea
Bucură-te, ceea ce ai născut Viaţa lumii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin
Duhul Sfânt, spre mântuirea tuturor.
Cade-se a şti: De se va întâmplă Duminica cea înaintea Naşterii lui Hristos, a
Sfinţilor Părinţi, în 24 decembrie.
Sâmbătă seara
La Vecernia cea mică

Punem Stihirile Învierii 4, Slavă… Şi acum… a înainte-prăznuirii glas al 6-lea;
Peşteră bine te împodobeşte.. La Stihoavnă, Stihirile Învierii; și ale Născătoarei de
Dumnezeu după obicei, Slavă… Şi acum… a Născătoarei. Troparul Învierii,
Slavă… Şi acum… al înainte-prăznuirii. Ectenia mică şi Otpustul,
La Vecernia cea mare
După obişnuitul Psalm, cântăm; Fericit bărbatuL. Catisma toată. La Doamne
strigat-am… Stihirile pe 10, şase ale Părinţilor şi patru ale înainte-prăznuirii,
Slavă… a Părinţilor, glas acelaşi: Daniil bărbatul doririlor… Şi acum… a înainte-
prăznuirii: Peşteră bine te împodobeşte, că Mielușeaua vine… Apoi Vohod,
Lumină lină..., Prochimenul zilei, şi citirile Părinţilor. La Litie, Stihirile înainte-
prăznuirii scrise la rând, la Doamne strigat-am..., în 24. Slavă… a Părinţilor: Veniţi
iubitorilor de praznic… Şi acum…: Vitleeme bine te împodobeşte… La Stihoavnă,
Stihirile înainte-prăznuirii însăşi podobia: Casa Eufratului… Stih: Dumnezeu, de la
amiazăzi va veni… Apoi: Vitleeme pământul Iudeii… Stih: Doamne auzit-am
auzul tău..., Veniţi toţi să cinstim Naşterea lui Hristos… Slavă… Bucurați-vă,
prooroci cinstiți… Şi acum… a înainte-prăznuirii: Iată s-a apropiat vremea
bucuriei noastre… Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl
nostru..., la binecuvântarea pâinilor, Troparul Părinţilor: Mari sunt isprăvile
credinţei… de două ori, şi al Înainte prăznuirii odată.
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul… Troparul Învierii de două ori, Slavă… al Părinţilor:
Mari sunt isprăvite credinţei… Şi acum… a înainte-prăznuirii: Scrisu-s-au
oarecând... După întâia Catismă, Sedealna Părinţilor: Întru părinţi Dumnezeule…
Slavă… Şi acum… tot aceea. După a doua Catismă, Sedealna: Praznic de bucurie
prăznuim credincioşilor... Slavă… Şi acum… tot aceea. Apoi: Fericiţi cei fără
prihană… Troparele: Soborul îngeresc… Ectenia şi Sedealna Părinţilor, glas al 8-
lea: Pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov… Slavă… Şi acum… Din Sânurile Părinteşti
pogorându-Te… Apoi Antifoanele, Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii,
Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50, Stihira Învierii. Canoanele: al Părinţilor
pe opt : Pe cel ce a acoperit cu valul mării… de două ori, şi Troparele pe 6. Şi alt
Canon al înainte-prăznuirii pe 6: Hristos se naşte…într-amândouă stranele
împreună. După a 3-a Cântare, Ipacoi al Părinţilor: Îngerul a răcorit cuptorul
Tinerilor... După a 6-a Cântare, Condacul Părinţilor: Vitleeme veselește-te, Efrata
bucură-te… şi Icosul, şi citim Prologul. La a 9-a Cântare, cântăm: Ceea ce eşti mai
cinstită… Apoi Luminânda Părinţilor: Din seminţia lui Avraam iese… Slavă…
Cei mai aleşi dintre Patriarhi… Şi acum… a înainte-prăznuirii; Viltleeme

veseleşte-te şi tu Efrato bucură-te.. La Laude, Stihirile Părinţilor 3, şi ale Înainte
prăznuirii 3, Slavă… a Părinţilor: Adunarea învăţătorilor legii… Şi acum… Prea
binecuvântată eşti..., Slavoslovia mare. După Sfinte Dumnezeule… Troparul
Învierii numai. Ecteniile şi Otpustul. Slavă… Şi acum… Stihira Evangheliei. La
Ceasuri, Troparul Învierii. Slavă… al Părinţilor, Şi acum… a Născătoarei
Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule… Condacul Părinţilor şi al înainte-prăznuirii
le zicem schimbându-le.
La Liturghie
Fericirile din Canonul Părinţilor, Peasna 3-a pe 4, şi ale înainte-prăznuirii, Peasna a
6-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al Părinţilor, şi al înainte prăznuiri,
Slavă…Condacul Părinţilor, Şi acum… al înainte-prăznuirii. Prochimenul,
Apostolul şi Evanghelia Părinţilor, iar a Duminicii rândului se lasă.
Cade-se a şti, pentru Ceasurile care se cântă în ajunul Naşterii lui Hristos. De se va
întâmpla Naşterea lui Hristos Duminică sau Luni, Ceasurile le cântăm mai-nainte
Vineri; iar de se va întâmpla Naşterea lui Hristos Marţi sau Miercuri, sau Joi, sau
Vineri, sau Sâmbătă, atunci Ceasurile le cântăm în ajun.
Să se ştie iarăşi: Când cade ajunul Sâmbătă sau Duminica, atunci Vineri, Liturghie
nu se face, ci numai Ceasurile și Vecernia la vremea ei.

Rânduiala ceasurilor care se cântă în ajunul naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos
La începutul Ceasului al doilea din zi, luând Paraclisierul binecuvântare, trage
clopotul, şi adunându-ne în Biserică, se îmbracă Preotul în Felon, iar Diaconul în
Stihar; apoi se pune Analogul în mijlocul Bisericii, în dreptul uşilor împărăteşti, şi
iese Diaconul în mijlocul Bisericii, şi închinându-se de trei ori, zice cu glas:
Binecuvântează, Stăpâne! Iar preotul stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu
cădelniţa cruciş spre răsărit, şi zice: Binecuvântat este Dumne-zeul nostru… Iar
citeţul zicând Amin, începe: Slavă ţie Dumnezeul nostru… Împărate ceresc…
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Şi după vosglas,
Doamne miluieşte..., de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei
ori. Şi citeţul citeşte înainte. Iar Preotul cădeşte Sfântul Altar, şi Sfintele Icoane, pe
cel mai mare, pe fraţi, şi pe citeţ şi toată Biserica, mergându-i înainte diaconul cu
lumânarea aprinsă.
Psalmul 5
Graiurile mele ascultă-le, Doamne; înţelege strigarea mea; ia aminte glasul rugă-
ciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; căci către Tine mă voi ruga Doa-
mne. Dimineaţa vei auzi glasul meu, dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.
Că Dumnezeu, Cel ce nu voieşti fărădelege, Tu eşti. Nu va locui lângă Tine cel ce
vicleneşte, nici vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi; urât-ai pe toţi
cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul
sângiurilor şi vicleanul, urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în
casa Ta, închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta. Doamne
povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta; pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta
calea mea; că nu este în gura lor adevăr; inima lor este deşartă: groapă deschisă
grumazul lor, cu limbile sale vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; cadă din
cugetele sale; după mulţimea păgânătăţilor lor, leapădă-i pe dânşii, că Te-au
amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se
vor bucura, şi Te vei sălăşlui întru dânşii, şi se vor lăuda întru Tine cei ce iubesc
numele Tău. Că tu vei blagoslovi pe cel drept, Doamne; că cu arma bunei voiri ne-
ai încununat pe noi.
Psalmul 44
Răspuns-a inima mea cuvânt bun, grăiesc eu lucrurile mele Împăratului. Limba
mea este trestie a scriitorului ce scrie degrab. Împodobit cu frumuseţea mai mult
decât fii oamenilor; vărsatu-s-a darul în buzele tale, pentru aceasta te-a bla-goslovit

pe tine Dumnezeu în veac. Încinge sabia Ta, peste coapsa Ta, Puternice. Cu
podoaba Ta şi cu frumuseţea Ta; şi încordează, şi bine sporeşte, şi împă-răţeşte,
pentru adevărul, şi blândeţea, şi dreptatea; şi Te va povățui minunat dreapta Ta.
Săgeţile Tale ascuţite-s, Puternice, noroadele sub Tine vor cădea, în inima
vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiagul
dreptăţii, toiagul Împărăţiei Tale. Iubit-a dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru
aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untuldelemn al
bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi. Smirna şi aloea şi casia din hainele tale;
din palaturi de fildeș, din care Te-au veselit fetele împăraţilor întru cinstea Ta.
Înainte a stătut Împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită.
Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită pe poporul tău şi casa părintelui
tău. Şi va pofti Împăratul frumuseţea ta, că Acesta este Domnul tău, şi te vei
închina Lui. Şi fata Tirului cu daruri; feţei tale se vor ruga bogaţii norodului. Toată
mărirea fiicei Împăratului dinlăuntru, cu lanţuri de aur înfăşurată, împodobită.
Aduce-se-vor Împăratului, fecioare, în urma ei; cele de aproape ale ei se vor aduce
ţie; Aducese-vor întru veselie şi bucurie. Aducese-vor în Biserica Împăratului. În
locul părinţilor tăi s-au născut fiii tăi; pune-vei pe dânşii boieri peste tot pământul.
Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul. Pentru aceasta noroadele se vor
mărturisi ţie în veacul veacului.
Psalmul 45
Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au
aflat pe noi foarte. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va tulbura pământul şi
se vor muta munţii în inimile mărilor. Sunat-au şi s-au tulburat apele lor, tulburatu-
s-au munţii întru tăria Lui. Pornirile norilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; sfinţit-
a locaşul Său, Cel Preaînalt. Dumnezeu în mijlocul ei și nu se va clinti, ajuta-va ei
Dumnezeu dimineaţa de dimineaţă. Tulburatu-s-au nea-murile, plecatu-s-au
împărăţiile. Dat-a glasul Său, Cel Preaînalt, clătitu-s-a pământul. Domnul puterilor
cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui
Dumnezeu, minunile care a pus pe pământ; stricând războaie până la marginile
pământului. Arcul va sfărâma şi va frânge arma, şi pavezele le va arde cu foc.
Îndeletniciţi-vă şi cunoaşteţi, că Eu sunt Dumnezeu; înălţa-Mă-voi pe pământ.
Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumne-zeul lui Iacov.
Slavă… Şi acum… Aliluia de trei ori, Doamne miluieşte..., de trei ori.
Slavă…

Troparul glasul al 4-lea: Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem Maria,
ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi
a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos,
peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai înainte
căzut.
Şi acum…
Ce te vom chema, o ceea ce eşti plină de dar ? Cer, că ai răsărit Soarele dreptăţii;
Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară, că ai rămas nestricată. Maică
curată, că ai avut în sfintele tale braţe fiu pe Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L
să mântuiască sufletele noastre.
Apoi Samoglasnicele acestea, facerea lui Sofronie, patriarhul Ierusalimului, glas al
8-lea:
Vitleeme găteşte-te, bine te împodobeşte iesle, peşteră primeşte; adevărul a venit,
umbra a trecut şi Dumnezeu oamenilor din Fecioară, S-a arătat, închi-puindu-Se ca
şi noi şi îndumnezeind trupul. Pentru aceasta Adam se înnoieşte, împreună cu Eva
strigând: Pe pământ bunăvoinţă s-a arătat, ca să mântuiască neamul nostru. (de
două ori) fără de Stih.
Apoi Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni şi Cel Sfânt din munte umbros cu
desime.
Acum proorocia proorocilor vine să se plinească, care cu taină grăieşte: Şi tu
Vitleeme pământul Iudei, nicicum nu vei fi mai mic între Domni, mai-nainte gătind
peştera; că din tine va ieşi mie după trup Povăţuitor neamurilor din curata Fecioară,
Hristos Dumnezeu, care va paşte pe poporul Său noul Israil; toţi să-i dăm slavă.
Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, şi m-am temut; Doamne înţeles-am lucrurile
Tale, şi m-am spăimântat.
Iar aceasta, Apoi Slavă… glas al 8-lea:
Acestea a zis Iosif către Fecioara: Marie ! Ce lucru este acesta, care văd întru tine?
Nu mă pricep, şi mă minunez! Şi cu mintea mă spăimântez. Ascunde-te de la mine
degrab. Marie! ce lucru este acesta, care văd întru tine? În loc de cinste ruşine, în
loc de veselie întristare, în loc ca să mă laud, ocară mi-ai adus mie. Nu voi mai

putea suferi defăimarea oamenilor, pentru că de la preoţi din Biserica Domnului ca
pe o nevinovată te-am luat, şi ce este aceasta ce se vede ?
Şi acum… tot aceasta
Prochimen glasul al 4-lea: Domnul a zis către mine, Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi
Te-am născut.
Stih: Cere de la mine şi-ţi voi da ţie, neamurile moştenirea ta și biruinţa ta
marginile pământului.
Din proorocia lui Miheea citire
Cap. 5. Vers 21
Acestea grăieşte Domnul: Şi tu Vitleeme casa Eufratului, au doară mic eşti a fi
întru miile Iudei? Că din tine va ieşi mie căpetenie, ca să fie întru Israil, şi ieşirea
Lui din început, din zilele veacului. Pentru aceasta da-i-va pe ei până la vremea
întru care Născătoarea va naşte şi rămăşiţele fraţilor Lui se vor întoarce la fiii lui
Israil; şi va sta şi va vedea, şi va paşte turma Sa cu tărie Domnul. Întru slava
numelui Domnului Dumnezeului său vor fi; că acuma se va mări până la marginea
pământului.
Apostol
Din cartea cea către Evrei, a Sfântului apostol Pavel, citire:
Cap, 1, Vers 1.
În multe feluri, şi în multe chipuri de demult Dumnezeu grăind părinţilor prin
prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă, a grăit nouă întru Fiul; pe care L-a pus
moştenitor tuturor, prin care şi veacurile a făcut. Carele fiind raza slavei, şi chipul
statului Lui, şi purtând toate cu cuvântul puterii Sale, prin Sine singur făcând
curăţire păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta Scaunului Slavei întru cele înalte.
Cu atâta mai bun făcându-Se decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai strălucit
decât dânşii. Căci căruia din îngeri a zis cândva: Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut ? Şi iarăşi: Eu voi fi Lui, Tată, şi Acela va fi Mie, Fiu. Şi iarăşi când duce pe
Cel Întâi-Născut în lume, zice: Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Şi
către îngeri zice: Cela ce face pe îngerii Săi duhuri, şi slugile Sale pară de foc. Iară
către Fiul: Scaunul tău Dumnezeule în veacul veacului, toiagul îndreptării, toiagul
Împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe
Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe
părtaşii Tăi. Şi iarăşi: Întru început Tu, Doamne ai întemeiat pământul, şi lucrurile

mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toate ca o haină
se vor învechi, şi ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba; iar Tu
acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor împuţina.
Evanghelia de la Matei
Cap 1, Vers 18.
Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Că logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif,
mai-nainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif
bărbatul ei drept fiind, şi nevrând să o vădească, a vrut pe ascuns să o lase pe
dânsa. Şi acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând: Iosife
fiul lui David ! nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa este
din Duhul Sfânt; şi va naşte Fiu şi vei chema numele Lui, Iisus; că acesta va
mântui pe poporul Său de păcatele lor. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se
plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul ce zice: Iată Fecioara în pântece
va avea, şi va naşte Fiu, şi vor chema numele lui Emmanuil, ce se tâlcuieşte: Cu
noi este Dumnezeu. Şi sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit
îngerul Domnului, şi a luat pe femeia sa. Şi nu o a cunoscut, până ce a născut pe
Fiul său Cel dintâi născut, şi a chemat numele lui Iisus.
Apoi zice citeţul:
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fără-
delegea.
Izbăveşte mă de clevetirea oamenilor, şi voi păzi poruncile Tale.
Faţa Ta arată-o peste robul Tău şi mă învaţă îndreptările Tale.
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne ca să laud slava Ta, toată ziua mare
cuviinţa Ta.
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime… Şi după: Tatăl nostru…
Condac, glasul al 3-lea: Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge
să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu
păstorii, pe Cel ce va să se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
Doamne miluieşte ! (de 40 de ori)
Şi rugăciunea:

Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul, în Cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit
Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule. Multmilostive și mult-îndurate; care
pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcătoşi miluiești, care pe toţi chemi la mântuire,
pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne primeşte şi rugăciunile
noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale. Sufletele
noastre le sfinţeşte, trupurile curățeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte; şi
ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Îngrădeşte-ne pe noi cu
Sfinţi Tăi îngerii; ca cu mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea
credinţei, şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate. Că binecuvântat eşti în
vecii vecilor, Amin.
Doamne miluieşte..., (de trei ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul: Dumnezeule milosti-
veşte-Te spre noi…
Şi rugăciunea: Hristoase lumina cea adevărată, care luminezi şi sfinţeşti pe tot
omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să
vedem lumina cea neapropiată; şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea porun-cilor
Tale; pentru rugăciunile prea curatei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.
Ceasul al treilea
Veniţi să ne închinăm… Apoi aceşti Psalmi:
Psalmul 66
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi și ne blagosloveşte, luminează faţa Ta spre
noi şi ne miluieşte, ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile
mântuirea Ta. Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule mărturisească-se Ție
noroadele toate. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele
întru dreptate, şi neamurile pe pământ vei povăţui. Mărturisească-se Ție noroadele,
Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
Blagosloveşte-ne pe noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Bla-gosloveşte-ne pe noi
Dumnezeule, şi să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.
Psalmul 80
Temeliile lui în munţii cei sfinţi. Iubeşte Domnul porţile Sionului, mai mult decât
toate sălaşele lui Iacob. Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu.
Aduce-mi-voi aminte de Raav şi de Babilon, de cei ce mă cunosc pe mine, şi iată

cei de altă seminţie, şi Tirul, şi poporul Arabilor aceştia s-au născut acolo. Maică,
Sionului va zice omul şi om s-a născut într-însul, şi însuşi Cel Preaînalt l-a
întemeiat pe dânsul. Domnul va povesti în Scriptura noroadelor, şi a boierilor
acestora ce s-au născut într-însul. Precum al celor ce se veselesc, tuturor le este
locaşul la tine.
Psalmul 50
Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor şterge
fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este
pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru
cuvintele Tale, şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele
nearătate, şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu
isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce
faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată
zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale
mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la
mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-
voi pe cei fărădelege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de sângiuri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va
limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va
vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi. Fă bine Doamne întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci
vor pune pe altarul Tău viţei.
Slavă… Şi acum… Aliluia ! (de trei ori)
Slavă…
Troparul, glasul al 4-lea: Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem,
Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de
fire. Şi a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat
frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-
nainte căzut.

Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă rodul
vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu Sfinţii apostoli, să miluiască
sufletele noastre.
Apoi aceste Samoglasnice, glasul al 6-lea:
Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va socoti altul ca Dânsul, care S-a născut
din Fecioară, şi cu oamenii împreună a vieţuit. În iesle sărăcească Fiul Unul-
Născut culcându-Se, Se vede Om; cu scutece se înfaşă Domnul slavei, şi steaua
vesteşte magilor spre a Lui închinăciune; şi noi cântăm: Treime Sfântă, mân-tuieşte
sufletele noastre.
De două ori, fără stih; apoi Stihul: Dumnezeu de la amiazăzi va veni şi Cel Sfânt
din munte umbros cu desime.
Glasul al 8-lea: Mai-nainte de Naşterea Ta văzând taina Doamne, cu cutremur
oştile îngereşti s-au spăimântat, căci ca un prunc mic a fi ai binevoit, Cela ce Cerul
l-ai împodobit cu stele; şi în ieslea dobitoacelor Te-ai culcat, Cela ce ţii cu mâna
toate mar-ginile pământului. Că cu o rânduială ca aceasta s-a cunoscut milostivirea
Ta, Hristoase; mare este mila Ta, slavă Ție.
Stih: Doamne auzit-am auzul Tău şi m-am temui, Doamne înțeles-am lucrurile
Tot aceasta. Apoi Slavă..., glasul al 3-lea: Iosife spune nouă, cum pe Fecioara, care
o ai luat din cele sfinte, având în pântece, o aduci în Vitleem? Eu, zice, proorocii
am cercat, şi înştiinţare luând de la înger m-am încredinţat, că pe Dumnezeu va
naşte Maria nepovestit; la a Căruia închinăciune magii de la răsărit vor veni cu
daruri cinstite. Cela ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne slavă Ție.
Şi acum… tot aceasta
Prochimen, glasul al 4-lea: Că Prunc s-a născut nouă Fiul, şi S-a dat nouă.
Stih: A Căruia stăpânie s-a făcut peste umărul Lui.
Din proorocia lui Varuh citire:
Cap. 3. Vers. 36.

Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va adauge altul spre Dânsul. Aflat-a toată
calea ştiinţei, şi o a dat lui Iacov slugii Sale, şi lui Israil celui iubit de Dânsul. Iară
după acestea pe pământ S-a arătat, şi cu oamenii împreună a locuit. Aceasta este
cartea poruncilor lui Dumnezeu, şi legea care este în veac. Toţi cei ce se ţin de
Dânsul au viaţă, iar cei ce o au lăsat vor muri. Întoarce-te Iacove, şi te apucă de
dânsa; umblă prin strălucire în preajma luminii ei; nu da altuia lauda ta, şi cele de
folos ţie, limbii străine. Fericiţi suntem Israile; că cele ce plac lui Dumnezeu, s-au
arătat nouă.
Apostolul
Din cartea cea către Galateni, a Sfântului apostol Pavel, citire:
Cap. 3, Vers 23.
Fraţilor, mai-nainte de venirea credinţei sub lege eram păziţi, încuiaţi spre credinţa
care era să se descopere. Pentru aceasta legea învăţătoare ne-a fost nouă spre
Hristos, ca din credinţă să ne îndreptăm. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem
sub învăţător, că toţi suntem fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Şi
oricâţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu este iudeu, nici elin,
nu este rob, nici slobod, nu este parte bărbătească, nici femeiască; că voi toţi unul
sunteţi întru Hristos Iisus. Iar de sunteţi voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam
sămânţă sunteți, şi după făgăduinţă moşteni.
Evanghelia de la Luca
Cap. 2, Vers 1.
În zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea,
(Această înscriere întâi s-a făcut domnind, în Siria Cirineu). Şi mergeau toţi să se
scrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileia din cetatea Nazaret la
Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Vitleem (pentru că era din casa şi din
seminţia lui David), să se scrie cu Maria cea logodită lui femeie, fiind grea. Şi a
fost când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască; şi a născut pe Fiul său Cel
Întâi-Născut şi L-a înfăşat, şi L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc în casă.
Şi erau păstori într-aceeaşi latură priveghind şi păzind străji de noapte împrejurul
turmei lor. Şi iată, Îngerul Domnului a stătut înaintea lor, şi slava Domnului a
strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare. Şi le-a zis Îngerul: Nu vă
temeţi, că iată vă vestesc bucurie mare, care va fi. la tot poporul, că S-a născut
vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va
fi vouă semnul: Aflave-ți un Prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi îndată s-a făcut

împreună cu Îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Şi
au fost dacă s-au dus de la dânşii îngerii la Cer, au zis păstorii unii către alţii: Să
mergem dar până în Vitleem, şi să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care
Domnul a arătat nouă. Şi au venit degrab, şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul
culcat în iesle. Şi văzând au spus pentru cuvântul ce li se grăise despre Pruncul
Acesta. Şi toţi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce li s-au spus de păstori. Iar Maria
păzea toate acele cuvinte, strângându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind
şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate ce au auzit şi au văzut, precum li s-au vorbit.
Apoi zice citeţul: Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat
Domnul, din zi în zi; să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre;
Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Şi după Tatăl nostru..
Condac, glasul al 3-lea: Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai-nainte de veci merge
să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu
păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
Doamne miluieşte..., de 40 de ori. Şi rugăciunea: Cela ce în toată vremea…
Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului bine-
cuvântează Părinte ! Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor…
Şi rugăciunea aceasta: Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice, Doamne Fiule,
Unule-Născut Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte; o Dumnezeire, o Putere, mi-
luiește-mă pe mine păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, mântuiește-mă pe mine ne-
vrednicul robul Tău; că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Vezi la Evanghelia Ceasului al treilea şi al șaselea se cădeşte Sfântul Altar, şi icoa-
nele, pe cel mai mare, şi stranele numai, iar la al nouălea Ceas, se cădeşte toată
Biserica ca şi la Ceasul întâi.
Ceasul al şaselea
Veniţi să ne închinăm… de 3 ori. Apoi aceşti Psalmi.
Psalmul 71

Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului, şi dreptatea Ta fiului împăratului. Să
judece pe poporul Tău întru dreptate, şi pe săracii Tăi întru judecată. Să ia munţii
pacea norodului şi dealurile dreptate. Judeca-va pe săracii norodului şi va mântui
pe fiii săracilor, şi va smeri, pe cel clevetitor. Şi va rămâne cu soarele şi mai înainte
de luna neamului neamurilor. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână, şi ca o picătura ce
pică pe pământ. Răsări-va în zilele lui dreptatea, şi mulţimea păcii, până ce se va
lua luna. Şi va domni de la mare până la mare, şi de la râuri până la marginile
lumii. Înaintea lui vor cădea etiopienii, şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge, împăraţii
Tarsisului şi Ostroavele daruri vor aduce; împăraţii Arabilor şi Sabba daruri vor
aduce. Şi se vor închina lui toate împărăţiile pământului, toate neamurile vor sluji
lui. Că a izbăvit pe săracul de la cel puternic, şi pe mişelul, căruia nu-i era ajutor.
Nu se va îndura de cel sărac şi mişel, şi sufletele săracilor se va mântui. De camătă
şi de strâmbătate va izbăvi sufletele lor, şi cinstit numele lui înaintea lor. Şi va fi
viu şi se va da lui din aurul Arabiei, şi se vor ruga împrejurul lui pururea, toată ziua
bine îl vor cuvânta pe dânsul. Fi-va întărire pe pământ peste vârfurile munţilor,
prea se va înălţa, mai presus decât Liban rodul lui. Şi vor înflori din cetate ca iarba
pământului. Fi-va numele lui binecuvântat în veci, mai înainte de soare rămâne
numele lui. Şi se vor blagoslovi întru el toate seminţiile pământului, toate
neamurile ÎI vor ferici pe El. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel
ce face minuni însuşi. Şi bine este cuvântat numele slavei Lui în veac şi în veacul
veacului. Şi se va umplea de slava Lui tot pământul; fie, fie!
Psalmul 131
Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândețile lui, că s-a jurat Domnului,
s-a făgăduit Dumnezeului lui Iacov: De voi intra în locaşurile casei mele, de mă
voi sui pe patul aşternutului meu. De voi da somn ochilor mei, şi genele mele
dormitare, şi odihna tâmplelor mele, până ce voi afla locul Domnului, locaşul
Dumnezeului lui Iacov. Iată o am auzit pe ea în Efrata, aflatu-o-am pe ea în câmpii
dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stătut
picioarele Lui. Scoală-te Doamne, întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii tale.
Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, şi cuvioşii Tăi se vor bucura. Pentru David
sluga Ta, să nu întorci faţa unsului Tău. Juratu-s-a Domnul lui David cu
adeverinţă, şi nu se va lepăda de dânsa; din rodul pântecelui tău voi pune pe
scaunul tău. De vor păzi fiii tăi aşezământul de lege al Meu, şi mărturiile Mele
acestea, care voi învăţa pe ei, şi fiii lor până în veac vor şedea pe scaunul tău. Că a
ales Domnul Sionul, osebitu-l-a pe el spre locaş luişi. Aceasta este odihna mea în
veacul veacului, aici voi locui, că l-am ales pe el. Vânatul lui blagoslovind îl voi
blagoslovi, pe săracii lui voi sătura de pâine. Preoţii lui voi îmbrăca cu mântuire, şi
cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am

luminător unsului Meu. Pe vrăjmaşii lui voi îmbrăca cu ruşine, şi peste dânsul va
înflori sfinţenia Mea.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului
Cerului se va sălăşlui. Zice-va Domnului: sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea,
Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui spre Dânsul. Că El te va izbăvi din cursa
vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele Sale va umbri ţie, şi sub aripile Lui
vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul Lui; nu te vei teme de frica de
noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare
şi de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre latura ta o mie, şi zece mii de-a
dreapta ta, şi spre tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi, şi răsplătirea
păcătoşilor vei vedea. Că Tu, Doamne, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt ai pus
scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele, şi bătaie nu se va apropia întru locaşul tău.
Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe
mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi
vasilisc vei încăleca, şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine a
nădăjduit, şi-l voi izbăvi pe el, acoperi-l-voi pe el, că a cunoscut numele Meu.
Striga-va către Mine, şi-l voi auzi pe el, cu dânsul sunt în necaz, scoate-l-voi pe
dânsul şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umplea pe el, şi-i voi arăta lui
mântuirea Mea.
Slavă… Şi acum… Aliluia ! (de trei ori) Doamne miluieşte..., (de trei ori)
Slavă…
Troparul, glas al 4-lea: Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem, Maria,
ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi
a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos,
peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte ca să ridice chipul cel mai-nainte
căzut.
Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu.
Că nu avem îndrăzneală, pentru multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a născut din
tine roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii
spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, prea
curată: Că Milostiv este, şi poate, să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru
noi.

Şi îndată cântăm aceste Tropare, glasul 1:
Veniți credincioşii să ne înălţăm dumnezeieşte, şi să vedem dumnezeiasca po-
gorâre de sus, în Vitleem la noi arătat, şi mintea curăţindu-ne, prin viaţă să aducem
fapte bune în loc de mir, mai-nainte împodobind prin credinţă intrările naşterii, din
vistieriile sufletelor strigând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime,
prin care între oameni buna voință s-a arătat, pe Adam mân-tuind din blestemul cel
dintâi, ca un Iubitor de oameni.
De două ori fără stih; apoi cu stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni şi Cel Sfânt
din munte umbros cu desime.
Glasul al 4-lea: Auzi Cerule, şi ascultă pământule, să se clătească temeliile, să ia
cutremur cele dedesubt. Că Dumnezeu şi Ziditorul în zidire trupească S-a îmbrăcat,
şi Cela ce cu mână tare a zidit făptura, din pântecele zidirii Se vede. O, adâncul
bogăţiei, şi al înţelepciunii, şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de neajunse
judecăţile Lui, şi neurmate căile Lui.
Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, şi m-am temut, Doamne înţeles-am lucrurile
Iar aceasta; apoi Slavă, glasul al 5 lea
Veniţi popoarele cele de Hristos purtătoare, să vedem minune, care spăi-mântează,
şi cuprinde tot gândul, şi cu bună cucernicie închinându-ne, cu credinţă să cântăm:
Astăzi Fecioara în pântece având, la Vitleem vine să nască pe Domnul; şi cetele
îngereşti înainte aleargă, şi acestea văzând, a strigat Iosif logodnicul: Ce taină
străină este aceasta întru tine Fecioară ? Cum vei să naşti, Mieluşea ? Ceea ce nu
ştii de nuntă ?
Şi acum… iar aceasta
Prochimen, glasul al 4-lea: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.
Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, şezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe
vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.
Din proorocia lui Isaia citire
Cap. 7. Vers 10.

Adaus-a Domnul în grai către Ahaz, zicând: Cere ție semn de la Domnul Dumne-
zeul tău întru adânc, sau întru înălţime. Şi a zis Ahaz: Nu voi cere, nici voi ispiti pe
Domnul. Şi a zis Israil: Ascultaţi dar casa lui David, au doară puțin vă este vouă a
da oamenilor împotrivire, pentru ce vă împotriviţi Domnului? Pentru aceasta singur
Domnul va da vouă semn. Iată o Fecioară în pântece va lua, şi va naşte Fiu, şi se va
chema numele lui Emmanuil; unt şi miere va mânca mai-nainte până ce va
cunoaşte El, ca să nu voiască răul şi să aleagă binele. Pentru că mai-nainte până ce
va cunoaşte Pruncul binele, sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele.
Şi a zis Domnul către mine: Ia-ţi ţie o hârtie nouă mare. Şi scrie într-însa cu
condeiul omenesc: Fă degrab pradă dobânzilor, pentru că soseşte; şi-mi fă mie
mărturii oameni credincioşi, pe Urie preotul, şi pe Zaharia fiul lui Varahie. Şi m-
am apropiat de proorociță, şi a luat în pântece, şi a născut fiu. Şi mi-a zis mie
Domnul: Cheamă numele lui, de sârg pradă, degrab ia dobândă. Pentru că mai-
nainte până ce va şti pruncul a chema pe tatăl sau pe mama sa, se va lua puterea
Damascului, şi prăzile Samariei înaintea împăratului asirienilor. Cu noi este
Dumnezeu înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, Auziţi până la marginile pământului,
cei puternici plecaţi-vă; că de veţi iarăşi putea, şi iarăşi veţi fi biruiţi. Şi ori ce sfat
veţi sfătui, risipi-l-va Domnul; şi cuvântul oricare veţi grăi nu va rămâne întru voi;
că cu noi este Dumnezeu.
Apostol
Din cartea cea către Evrei a Sfântului apostol Pavel, citire:
Cap. 1 Vers 10.
Întru început Tu, Doamne pământul ai întemeiat, şi lucrurile mâinilor Tale sunt
cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toate ca o haină se vor învechi, şi şi
ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba; iar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi
nu se vor împuţina. Şi căruia din îngeri a zis cândva: Şezi de-a dreapta Mea, până
ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? Au nu toţi sunt duhuri
slujitoare, care se trimit în slujbă, pentru cei ce vor să moştenească mântuirea ?
Pentru aceasta mai mult se cade nouă să ascultăm cele ce s-au auzit, ca nu cândva
să cădem. Că de vreme ce a fost adevărat cuvântul ce s-a grăit prin îngeri, şi toată
călcarea de poruncă şi neascultarea, a luat dreaptă, răsplătire, în ce chip vom scăpa
noi, negrijindu-ne de atâta mântuire, care luând începere a se vesti de la Domnul,
prin cei ce au auzit, s-a adeverit între noi.
Evanghelia de la Matei
Cap. 2, Vers, 1.

Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)

Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (13)

Similar to Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)

Similar to Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie) (20)

More from Stea emy

More from Stea emy (20)

Sfânta cuvioasă muceniţă Eugenia (Evghenia) (s.v. 24 decembrie / s.n. 06 ianuarie)