Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!

1. Acatistul Sfântului mucenic Sebastian
(18 decembrie)
Sfântul mucenic Sebastian (18 decembrie):
https://www.academia.edu/44746787/Sf%C3%A2ntul_mucenic_Sebastian_18_decembrie_
https://archive.org/details/sf.-sebastian/mode/2up
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-sebastian
***
Materiale despre Sfântul mucenic Sebastian:
https://independent.academia.edu/emystea/Sf-muc-Sebastian-(18-dec)

2. https://archive.org/details/@steaemy?query=Sebastian+
https://www.slideshare.net/steaemy1/search_my_uploads?type=&new=&q=Sebastian+
***
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm

3. greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

4. ***
Acatistul Sfantului mucenic Sebastian - Arhidiacon Vlad Rosu:
https://www.youtube.com/watch?v=iD89Duour_E
&&&
Condacul 1
Cu cunună de virtuţi ţi-ai împodobit sufletul, Sfinte mucenice Sebastian şi răbdând
durerea săgeţilor omorâtoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia şi te-ai înălţat
de la cele trecătoare la cele veşnice, slăvind pe Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Icosul 1
Sfinte Sebastian, viteaz ai fost şi nu te-ai temut de durerile muceniciei, ci arzând de
iubire pentru Hristos, singur ţi-ai mărturisit credinţa descoperind tuturor fericirea de
a fi al lui Hristos; iar noi te cinstim cântând:
Bucură-te, mucenice mistuit pe altarul iubirii;
Bucură-te, erou ce te-ai dăruit singur jertfirii;
Bucură-te, lumină nebiruită pe pământ;
Bucură-te, doină cu dulce cuvânt;
Bucură-te, izvor al dăruirii dumnezeieşti;
Bucură-te, freamăt suav ce fericirii slujeşti;
Bucură-te, cel ce ai biruit amară suferinţă;
Bucură-te, cel ce ai dorit veşnicia cu stăruinţă;
Bucură-te, cel ce jertfă vie te-ai dăruit;
Bucură-te, gând curat şi neprihănit;
Bucură-te, rug prin iubire împlinit;
Bucură-te, glas ce în ceruri se aşterne;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 2-lea
Ai ştiut, sfinte, să preţuieşti iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi ca un prinos de
iubire ţi-ai dăruit viaţa, dându-ne nouă adevărată pildă; noi te rugăm fierbinte, întă-
reşte-ne în ale noastre suferinţe şi învaţă-ne să-L prea mărim pe Dumnezeu, cân-
tând alături de tine: Aliluia!
Icosul al 2-lea
O, Sfinte Sebastian, cât de mult te doresc sufletele noastre! Iată, exemplul jertfei
tale sufletele ne hrănesc şi prin tine încă mai mult am învăţat să-L iubim pe Dum-
nezeu; primeşte acum glasurile noastre ce şoptesc:
Bucură-te, ostaş brav şi plin de nobleţe;

5. Bucură-te, a inimii mele adâncă frumuseţe;
Bucură-te, cel ce prin suferinţă lui Dumnezeu ai slujit;
Bucură-te, cel ce prin dureri inimi împietrite ai biruit;
Bucură-te, lacrimă născută din vitejie;
Bucură-te, neînţeleasă şi sfântă nebunie;
Bucură-te, al sufletelor noastre tainic ajutător;
Bucură-te, foc ce arzi, de-a pururi mistuitor;
Bucură-te, mărgăritar ce cerul împodobeşti;
Bucură-te, stea ce pe bolta inimilor noastre străluceşti;
Bucură-te, cel ce în suferinţe ne însoţeşti;
Bucură-te, cel ce ai grijă de noi;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 3-lea
Cel ce reverşi miresme de lumină către tronul lui Dumnezeu, te rugăm, mijloceşte
pentru noi la tronul Luminii, alături de Sfânta Fecioară, învaţă-ne să slăvim şi noi
pe Cel Veşnic, cântând cu toată bucuria: Aliluia!
Icosul al 3-lea
O, Sfinte Sebastian, cel ce ai biruit întunericul prin curajul tău şi te-ai împodobit cu
podoabele muceniciei, ajută-ne şi nouă în greutăţile noastre, învaţă-ne să fim cura-
joşi în războiul pe care-l purtăm pururea cu noi şi cu cele trecătoare, vino la noi,
căci te chemăm strigând:
Bucură-te, prinos de slavă către Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce emani bucurie mereu;
Bucură-te, mireasmă de prea curată iubire;
Bucură-te, a celor mici însufleţire;
Bucură-te, soare arzând în plină măreţie;
Bucură-te, izvor nesecat de cerească energie;
Bucură-te, cel care ne hrăneşti cu sfântă energie;
Bucură-te, pisc de grandioase înălţimi;
Bucură-te, rug dătător de tainice lumini;
Bucură-te, rezonanţă curată a melodiei cereşti;
Bucură-te, fior de lumini, ce tainic străluceşti;
Bucură-te, că bucuria ta şi în noi se aşterne;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 4-lea
O, blândă lumină ce slujeşti Lumina supremă, ai grijă şi de noi, cei ce nu ştim să lu-
minăm, şi cu bunătatea ta încarcă-ne sufletele şi transformă-ne, pentru numele Ce-

6. lui pe care-L iubeşti şi slujeşti, învaţă-ne să-L cinstim şi noi pe El cântând: Alilu-
ia!
Icosul al 4-lea
Fiind topit în iubirea pentru cele cereşti, ai primit, Sfinte Sebastian, să fii torturat şi
să înduri suferinţa săgeţilor care se năpusteau asupra ta fără milă, pentru aceasta noi
te chemăm în ajutorul nostru zicând:
Bucură-te, torţă arzând pentru ale noastre suflete;
Bucură-te, bucurându-ne şi pe noi, sfinte;
Bucură-te, cel ce ne încarci cu putere;
Bucură-te, cel ce ai înfrânt omeneasca durere;
Bucură-te, neînfricat luptător al lui Hristos;
Bucură-te, flacără arzând în veşnicie frumos;
Bucură-te, har ce împlineşti măreţia cerului luminos;
Bucură-te, al inimii mele tainic ocrotitor;
Bucură-te, freamăt născut din al nemuririi dor;
Bucură-te, şoim ce brăzdezi ale cerului înălţimi;
Bucură-te, cel ce tronului de Lumină te închini;
Bucură-te, izvor de bucurii sublime;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 5-lea
O, Sfinte Sebastian, mireasmă plină de nobleţe te-ai dăruit lui Dumnezeu cu toată
fiinţa ta, i-ai oferit tinereţea şi vigoarea ta, ca în schimbul lor să primeşti frumuse-
ţea veşnică; învaţă-ne şi pe noi să fim demni eroi jertfei pe altarele nemuririi şi lui
Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Sfinte Sebastian, alergăm către al tău ajutor, fiind uimiţi de aleasa ta mucenicie, fii
alături de noi în suferinţe şi nevoi şi primeşte rugăciunile noastre pe care ţi le
aducem din toată inima:
Bucură-te, crâmpei născut din lumină divină;
Bucură-te, cel ce te-ai dăruit lui Hristos ca o jertfă deplină;
Bucură-te, cel ce mângâi a noastră tristeţe;
Bucură-te, icoană ce ne hrăneşte cu speranţe;
Bucură-te, imn ce transformi prin a ta frumuseţe;
Bucură-te, nădejdea celor mici şi-mpovăraţi;
Bucură-te, alinarea celor infirmi şi întristaţi;
Bucură-te, psalm ce iubirea o cânţi;
Bucură-te, lumină ce ne binecuvântezi;

7. Bucură-te, cel ce prin suferinţă te-ai înălţat;
Bucură-te, cel ce cu florile biruinţei te-ai încununat;
Bucură-te, mireasmă blândă şi curată de rugăciune;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 6-lea
Fiind brav ostaş al lui Hristos, Sfinte Sebastian, ai luptat cu credinţă slujind pe
aproapele tău, te-ai supus Lui cu devotament, căci ai vrut să fii undă a iubirii
dumnezeieşti, prin care şi alţii să înţeleagă sensul dumnezeirii, fii cu noi şi acum,
sfinte, şi învaţă-ne să-L prea mărim pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Deşi ai trăit între atâţia făţarnici, o, Sfinte Sebastian, ai convertit prin compor-
tamentul tău armate întregi de soldaţi, care cu credinţă te-au urmat şi s-au muce-
nicit; nu ne uita acum şi pe noi, care te fericim spunând:
Bucură-te, corabie navigând pe un ocean de lumină;
Bucură-te, anotimpul ce suferinţa grea alină;
Bucură-te, steag biruitor înălţat către veşnicie;
Bucură-te, cel ce-ai împlinit cereasca armonie;
Bucură-te, nimb radiind linişte şi sfântă energie;
Bucură-te, sol al păcii eterne, dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce ai ştiut pentru Hristos să te jertfeşti;
Bucură-te, cel ce în faţa morţii ai stat dârz şi neînfricat;
Bucură-te, netemător luptător ce vitejeşte ai luptat;
Bucură-te, a sufletului meu nemărginită iubire;
Bucură-te, oază de lumină şi de neprihănire;
Bucură-te, lacrimă de viaţă a suferinţei creştine;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 7-lea
Flacără arzând în altarul iubirii eşti, Sfinte Sebastian, căci luminând în Biserica lui
Dumnezeu, ne mângâi şi pe noi, nemângâiaţii, şi ne topeşti cu focul dăruirii tale.
Ajută-ne, sfinte, şi învaţă-ne să-L slujim şi noi pe Hristos, cântând împreună cu ti-
ne: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Sfinte Sebastian, ca o rugăciune pururi te înalţi către Dumnezeu; te rugăm, cere şi
pentru noi lumină şi iubire de la Tronul divin; fii cu noi şi ajută-ne, căci te chemăm
şoptind:
Bucură-te, freamăt al iubirii neprihănite;

8. Bucură-te, balsamul frumuseţilor sfinte;
Bucură-te, vigoare ce te dăruieşti sufletului meu;
Bucură-te, cel ce ai învins chinul cel greu;
Bucură-te, ofrandă ce te-ai jertfit lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin suferinţă ai biruit pe farisei;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu cununile muceniciei;
Bucură-te, cel ce ai ars în doruri cereşti;
Bucură-te, cel ce ajutor de consolare ne dăruieşti;
Bucură-te, rouă ce cu splendoarea ta ne binecuvântezi;
Bucură-te, cel ce în slujba dumnezeirii lucrezi;
Bucură-te, cântec ce durerea ştie să aline;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 8-lea
Sfinte Sebastian, în tine am nădăjduit totdeauna, tu eşti o lumină ce hrăneşti sufle-
tele noastre, tu ne-ai învăţat să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, pentru aceasta,
te rugăm, nu înceta a fi străjerul nostru şi ajută-ne să mergem pe cărarea ce duce
către Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ca zorii zilei te-am simţit de-a pururi, Sfinte Sebastian, tu aduci lumina şi bucuria
inimilor noastre, tu, după Preacurata, ne-ai slujit nouă, alături de alţi sfinţi, acum te
rugăm fierbinte, învaţă-ne să slujim şi noi Mirelui ceresc şi Lui să ne dăruim; pri-
meşte nevrednica noastră rugăciune:
Bucură-te, adevărată şi nepătrunsă minune;
Bucură-te, apogeu de cerească raţiune;
Bucură-te, nectar ce bucuri nemuritoare flori;
Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat în ale veşniciei culori;
Bucură-te, cel ce prin chinuri te-ai împlinit;
Bucură-te, cel ce cu haruri te-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce alinare şi iubire ne-ai dăruit;
Bucură-te, tezaur de cerească măreţie;
Bucură-te, imn ce prea măreşti dumnezeiasca Împărăţie;
Bucură-te, cel ce ai răbdat dureri cu bărbăţie;
Bucură-te, a lui Dumnezeu credincioasă solie;
Bucură-te, căci noi, pământenii, te fericim pe tine;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 9-lea

9. Cu neţărmurită iubire ai slujit lui Dumnezeu, Sfinte Sebastian, şi tot efortul tău ţi-a
fost răsplătit din belşug; te rugăm, învaţă-ne şi pe noi să luptăm pentru a cuceri
cereasca Împărăţie şi să-L prea mărim pe Dumnezeu cântând împreună cu tine:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
O, Sfinte Sebastian, cu toată încrederea alergăm către tine, tu aleargă înaintea noa-
stră; noi îţi cerem ajutorul tău, tu întâmpină-ne cu bunăvoinţa ta, avem nevoie de
tine, să nu ne părăseşti când te chemăm înălţând către tine:
Bucură-te, cel ce prin curaj ai împlinit cerescul legământ;
Bucură-te, vânt ce adii peste noi fremătând;
Bucură-te, cel ce reverşi miresme de iubire;
Bucură-te, tainic cuvânt de dăruire;
Bucură-te, cel ce prin jertfă te-ai fericit întru nemurire;
Bucură-te, candelă ce arzi luminând ale noastre suflete;
Bucură-te, binecuvântare ce alungi ale necredinţei urlete;
Bucură-te, cel ce ne bucuri cu cereştile melodii;
Bucură-te, anotimp ce aduci duioase rapsodii;
Bucură-te, microinfinit împlinit în macroinfinit;
Bucură-te, rug Dumnezeului Celui Sfânt dăruit;
Bucură-te, esenţă de tainică minune;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 10-lea
O, Sfinte al lui Dumnezeu, mucenice Sebastian, prin suferinţa ta ai devenit o lu-
mină bineplăcută lui Dumnezeu, iar acum străluceşti fericit pe cerul veşniciei; tu
luminează şi adâncul sufletelor noastre înlănţuite de întunericul acestei lumi, fii cu
noi, ca împreună să-L slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Sfinte Sebastian, alergăm la tine ca la un altar şi te rugăm, învaţă-ne şi pe noi să
ardem de iubire pentru Hristos, şi, precum tu ai ştiut a te mucenici, întăreşte-ne şi
pe noi în nevoi, căci vrem să-I slujim lui Dumnezeu cu toată fiinţa şi toată viaţa
noastră. Te rugăm, ascultă glasul inimilor noastre ce-ţi şoptesc:
Bucură-te, putere îmbrăcată în lumini şi iubire;
Bucură-te, cel ce ai primit chinuri într-o supremă jertfire;
Bucură-te, dar ce te dăruieşti celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, izvor ce hrăneşti pe cei însetaţi şi goi;
Bucură-te, aluat plămădit pentru a ne întări pe noi;
Bucură-te, nimb de împlinită armonie;

10. Bucură-te, a sufletelor noastre binecuvântată făclie;
Bucură-te, luceafăr ce străluceşti în noaptea acestei lumi;
Bucură-te, cel ce pentru noi flori de lumină aduni;
Bucură-te, cel ce mângâi în suferinţe sufletele noastre;
Bucură-te, rază ce străluceşti prea mărind pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce întristarea ştie să aline;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 11-lea
Pe pământ ofiţer ai fost, slujind cu credinţă pe aproapele tău în numele lui Dumne-
zeu, dar acum ofiţer în armata cerească eşti, slujind nouă, celor neputincioşi, încu-
rajându-ne cu exemplul tău; acum eşti în slujba lui Dumnezeu şi slujindu-I Lui, ne
ajuţi nouă, celor ce cântăm cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
O, Sfinte Sebastian, mijlocitor fii nouă la Tronul dumnezeirii tu, cel ce ai cunoscut
răutăţile acestei lumi, nu ne lăsa pe noi fără ajutorul tău, ca să fim înlănţuiţi de ne-
cazuri şi dureri, ci cu lumina ta ne luminează pe noi, ca să putem birui toate pri-
mejdiile, fii cu noi, căci te chemăm zicând:
Bucură-te, abis înalt până în cereasca Împărăţie;
Bucură-te, genune ce dăinuieşti în întreaga veşnicie;
Bucură-te, speranţa celor ce umili te cheamă-n ajutor;
Bucură-te, cel ce te-ai aprins cu al iubirii foc arzător;
Bucură-te, ostaş neînfricat ce prin jertfă ai devenit nemuritor;
Bucură-te, vis însetat de a paradisului armonie;
Bucură-te, a iubirii neînţeleasă sfântă nebunie;
Bucură-te, balsam ce fericirea ne-aduci în suflet;
Bucură-te, cel ce ne luminezi al nostru cuget;
Bucură-te, sabie ce ne vesteşti îndurarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, trandafir ce ne înmiresmezi mereu;
Bucură-te, căci bucuria noastră şi de la tine vine;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 12-lea
Aprins fiind, Sfinte Sebastian, de iubirea pentru Hristos, ai suferit sacrificiul su-
prem, oferindu-ţi viaţa ca jertfă în schimbul veşniciei, iar azi arzi pe rugul bine-
cuvântat al Luminii şi-L prea măreşti pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea

11. Nu vom uita nicicând ajutorul tău, Sfinte Sebastian, căci prin tine am reuşit să
biruim multe tristeţi şi dureri, de aceea, te rugăm, fii pururea cu noi şi veghează-ne
paşii către veşnicie, căci te chemăm cântând:
Bucură-te, clopot ce la lumină ne chemi;
Bucură-te, rază ce mângâi ale noastre inimi;
Bucură-te, răsărit ce ne trezeşti conştiinţele adormite;
Bucură-te, cel ce porţi ale muceniciei veşminte;
Bucură-te, cel ce ai înmănuncheat în tine sfinte simţăminte;
Bucură-te, mugur născut din a iubirii splendoare;
Bucură-te, rod ce ne hrăneşti sufletele de haruri doritoare;
Bucură-te, rug ce arzi cu flăcări de veşnicie;
Bucură-te, îţi cântăm cu dragoste ţie;
Bucură-te, sceptru ce lupţi cu a lumii răutate;
Bucură-te, far ce străluceşti în imensa noapte;
Bucură-te, să-ţi mulţumim şi să-ţi cântăm se cuvine;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul al 13-lea (de trei ori)
O, Sfinte Sebastian, erou mucenicit pentru numele lui Dumnezeu, te rugăm din
adâncul sufletelor noastre, nu ne părăsi, ci fii cu noi totdeauna, învaţă-ne şi pe noi
să devenim buni ostaşi, ca să putem lupta cu întunericul ce vine asupra noastră, să
putem fi demni ostaşi ce luptă în armata lui Hristos, slujindu-I şi prea mărindu-L
cântând: Aliluia!
Apoi se zic iarăşi:
Icosul 1
Sfinte Sebastian, viteaz ai fost şi nu te-ai temut de durerile muceniciei, ci arzând de
iubire pentru Hristos, singur ţi-ai mărturisit credinţa descoperind tuturor fericirea
de a fi al lui Hristos; iar noi te cinstim cântând:
Bucură-te, mucenice mistuit pe altarul iubirii;
Bucură-te, erou ce te-ai dăruit singur jertfirii;
Bucură-te, lumină nebiruită pe pământ;
Bucură-te, doină cu dulce cuvânt;
Bucură-te, izvor al dăruirii dumnezeieşti;
Bucură-te, freamăt suav ce fericirii slujeşti;
Bucură-te, cel ce ai biruit amară suferinţă;
Bucură-te, cel ce ai dorit veşnicia cu stăruinţă;
Bucură-te, cel ce jertfă vie te-ai dăruit;
Bucură-te, gând curat şi neprihănit;

12. Bucură-te, rug prin iubire împlinit;
Bucură-te, glas ce în ceruri se aşterne;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sebastian!
Condacul 1
Cu cunună de virtuţi ţi-ai împodobit sufletul, Sfinte mucenice Sebastian şi răbdând
durerea săgeţilor omorâtoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia şi te-ai înălţat
de la cele trecătoare la cele veşnice, slăvind pe Dumnezeu şi cântând: Aliluia!
Şi se face otpustul.
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula - Viaţa Sfântului mucenic Sebastian
Dacă ar fi să alegem un nume şi un mucenic a cărui viaţă impresionează, ne-ar fi
greu. Pline de minunea purtării de grijă a lui Dumnezeu, pline de jertfelnicia
absolută, pline de bucuria mărturisirii, Vieţile Sfinţilor ajung, cu trecerea timpului,
să rămână printre puţinele cărţi care se citesc cu plăcere. Pentru că ele nu propun
biografii propriu-zise, cu atât mai puţin bibliografii generale ori speciale. Ele
propun un mod de viaţă, viaţa în Hristos, aceea care, de secole, propune creşti-
nismului ritmul mântuirii, ritmul vieţii veşnice.
Ne-am hotărât să prezentăm viaţa Sfântului mucenic Sebastian din mai multe
motive. Pe de o parte pentru că multă vreme sărbătoarea lui a fost aceea care cons-
tituia un soi de Valentine Day, odinioară, ziua Sfântului Valentin de astăzi. Veţi
vedea de ce. Devierea dinspre creştinism spre consumism a sărbătorilor, eludarea
duhului lor creştin dezavantajează, în primul rând creştinii. Nu mai ştim să ne
apărăm valorile pentru că nu le mai cunoaştem. Noi înşine depărtându-ne de la

13. darul pe care Dumnezeu, prin sfinţii Lui, ni l-a dăruit. În al doilea rând nu cunosc o
viaţă în limba română a acestui martir, ostaş al lui Hristos. Iar nevoia de texte
pentru tineret rămâne una dintre preocupările mele de căpătâi. Să povestim dar…
Primele date despre acest mucenic le regăsim, scurte şi nereprezentative, în calen-
darul Bisericii, Depositio martyrum care, la anul 354 d.Hr. cuprindea numele
martirului şi locul în care se afla îngropat [CF. Lucia Giubelli, „ Sebastiano,
Martire di Rome“, C.O. Graf, 1992, pg. 2]. Documentele ulterioare n-au fost nici
ele mai generoase, neaducând un plus de date, ci poate doar Comentariul la psalmul
118 al Sfântului Ambrozie de Milano mai merită pomenit. El face acolo referire la
mucenicul acesta, într-un scurt pasaj. Părintele convertirii Fericitului Augustin, fără
a preciza dacă Sfântul Sebastian este născut în cetatea Mediolanului consemnează
că era originar din regiunea din Nordul Italiei de astăzi: „ Utamur exemplo
Sebastiani martyris, cuius hodie natalis est; hic mediolanensis orindus erat”. Din
aceeaşi sursă ambroziană [2 Parte tradusă de către noi în volumul, „Viu va fi
sufletul meu“, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2000.] aflăm cum că Sebastian va fi
venit la Roma, tocmai pentru a mărturisi credinţa sa cea în Hristos Cel Înviat.
Aceasta pentru că la acea vreme Roma era atinsă de flagelul persecuţiilor. La
Milano, în acea vreme, domnea Maximilian, care împărţea conducerea Imperiului
cu Diocleţian, şi nu se arătase ostil creştinilor.
Cu toate acestea, pornind numai de la textul din Depositio Martyrum nu putem
reţine decât numele Sebastian (care în limba greacă, sebastos, înseamnă venerabil),
consemnarea martirajului său, locul îngropării sale, in Catacumbas. [3. Deşi acum
numele catacombe este generic locurilor de îngropare, el era la bază un toponim
specific acestui loc, în care va fi depus Sebastian. Etimologia este incertă. În mod
comun pare a fi o derivare din limba greacă, Kata, (printre, aproape, lângă) şi
kymbe (valorificare). Dar pentru că acest kymbe poate fi şi barcă, unii au avansat
ideea că aici se afla un han, o ospătărie, care ar fi avut drept firmă o barcă.]
Nimic nu ştim alta, nici despre profesia sa, nici despre vârsta sa, nici despre
procesul la care a fost supus. Ba chiar am putea spune că nu ştim cu certitudine nici
măcar anul martiriului său, care este foarte posibil să fi avut loc între anii 303 şi
305, ani în care Diocleţian încerca cu disperare restaurarea cultului zeilor romani,
atacat de cultele orientale şi, mai ales, de mărturia pe care o adusese creştinismul.
Din acest motiv, aşa cum făcuse cu maniheii în 296 d.Hr. voia să lovească astfel şi
în creştini cu obligaţii de genul sacrificării animalelor pe altarele templelor păgâne,
alungarea din funcţii publice. Hagiografia şi iconografia bisericii primare îl prezintă
pe Sfântul Sebastian drept un tânăr ofiţer din garda Imperială şi tocmai pentru că
refuzase să renege mărturia sa creştină şi modul de viaţă pe care Hristos îl adusese

14. în conştiinţa lui. Probabil că acesta a fost motivul pentru care a fost condamnat la
supliciu ce avea să urmeze.
Tot Sfântului episcop al Mediolanului Ambrozie, istoria îi atribuie o lucrare Passio
Sancti Sabastiani în care Sebastian este prezentat ca născut fie la Milano, alte
legende prezentându-l ca fiind născut la Narbona (în Franţa Meridională), dar toate
legendele sunt unitare în a ne spune că era fiul unei mame milaneze şi a unui tată
roman funcţionar imperial în Galia. În realitate toate locurile şi acţiunile poveştii
sunt desfăşurate în Roma, amănuntele şi descrierile dovedind pana unui roman,
creştin şi foarte atent la amănunte.
Istoricii moderni cred că lucrarea aceasta va fi fost scrisă prin secolul V, la mai
bine de cincizeci de ani după moartea episcopului milanez. Passio povesteşte cum
Sebastian distingându-se între pretorienii împăratului Maximian este chemat la
Roma, în capitala Imperiului, pentru a face parte din garda personală a lui Dio-
cleţian, fiind ofiţer al gărzii.
La Roma (unde ajunge în anul 270 d.Hr) ajunge în anul 283 d.Hr. Tribun al Primei
Cohorte din garda Imperială. Câştigând încrederea împăratului, are posibilitatea de
a frecventa diferite familii nobile romane, cărora le binevesteşte Evanghelia
Mântuitorului Hristos şi mai mult, reuşeşte să dezvolte o importantă activitate de
susţinere a creştinilor care erau întemniţaţi şi condamnaţi la moarte. În Passio , în
jurul chipului vieţii Sfântului Sebastian, sunt prezentaţi şi alţi martiri ai vremii, unii
dintre ei menţionaţi şi în Sinaxarul Bisericii [Muţi dintre ei sunt prezentaţi în
volumul lui Pierre Perrard „Dizionario dei nomi e dei Santi”, Gremese Editore,
1990, 219 pg. Viaţa Sfântului Sebastian este prezentată la pg. 194.]. Totuşi, cu
mulţi dintre ei nu există nici o legătură reală, care să fi existat cu adevărat.
Mucenicii istoric acceptaţi ca făcând parte dintre contemporanii care-l vor fi cu-
noscut pe Sebastian sunt cei care sunt veneraţi pe via Ardeatina, în catacombele de-
acolo aşteptând a doua venire a Domnului. Ei sunt Marcu şi Marcellinus. Alţii îşi
află odihna în catacombele de pe via Labicana, Castulius şi Tiburtius. Acestora
istoriografii adaugă pe mucenicul Victorinus şi cei patru martiri din Pannonia,
Claudius, Nicostratus, Castor şi Simpronianus. Mulţi alţii au fost pomeniţi, fără a
avea însă relevanţă pentru istoria Bisericii Universale. Despre Castulis merită să
menţionăm că era domesticul/cubicularul familiei imperiale, principalul aliat pă-
mântesc al mărturisitorului Sebastian.
După autorul anonim, Marcu şi Marcellinus erau fraţi, la fel ca şi Castor şi Nicos-
tratus, acesta din urmă fiind cununat cu tânăra Zoe. Tiburtius era născut din

15. căsătoria a doi aristocraţi romani de vază, Claudius şi Sinforosa, care erau şi
părinţii lui Felix şi Felicissimus.
Mergând să facă o vizită lui Marcu şi Marcellinus, care se aflau în liberate supra-
vegheată ( tatăl lor ceruse un timp de 30 de zile pentru a se hotărî dacă jerfesc au ba
idolilor) şi care locuiau foarte aproape de Nicostratus şi soţia acestuia, Zoe,
Sebastian îi converteşte şi pe stăpânii casei în care aceştia aveau domiciliu forţat.
Cei doi găzduitori de martiri erau persoane foarte influente, Nicostratus fiind
conducătorul cancelariei imperiale.
Despre Zoe se spune că ar fi văzut aura de martir în timp ce Sebastian întărea şi
îmbărbăta pe tinerii fraţi Marcu şi Marcellinus şi că, amuţită de vedenie,
binecuvântată cu semnul crucii de către Sebastian, şi-ar fi recăpătat vorbirea.
Nu erau singurii. Lor li se alăturau, pe rând, urmare a vestirii convertitoare a tână-
rului ostaş, Tranquilinus şi Marcia, părinţii lui Marc şi Marcellinus, sau a lui
Claudius şi Sinforosa, lucru deloc minor dacă ne gândim că aristocratul Claudius
era prefectul Romei. Poate de aceea a reuşit să convertească şi pe noul prefect,
Cromatius împreună cu fiul său, Tiburtius, şi cu ei mulţi dintre oamenii nobili ai
Urbei Romana.
Când acestuia avea să-i urmeze la conducerea Romei prefectul Aquillinus nici unul
dintre proaspeţii convertiţi n-aveau să cadă de la mărturisirea credinţei. Astfel se
adaugă neamului martirilor creştini Aristion, Crescentian, Euthichian, Urban,
Vitalius, Iustus etc. descoperit pe când voia să-i îngroape pe cei patru mucenici de
loc din Panonnia, amintiţi de noi ceva mai sus, Sebastian a fost chemat înaintea
tribunalului, la judecată, şi după o judecată sumară a fost condamnat la moarte.
Mai întâi împăratul l-a primit cu familiaritate, ca pe un cunoscut, zicându-i: „Ţi-am
deschis porţile Palatului meu şi calea unei cariere pline de glorie iar acum tu
atentezi la viaţa şi sănătatea mea”. Apoi a trecut la intimidări pentru ca, în cele din
urmă, să-l condamne la moarte. Nu înainte de a-i spune: „ Totdeauna te-am ţinut ca
fiind cel mai bun din Palatul meu, dar tu, tu ai lucrat din umbră împotriva mea,
blestemându-mi zeii”. Pentru îndeplinirea ucigaşei porunci s-a ales ca mijloc de
tortură săgetarea. Iubitorul de arc, supus morţii de arc şi săgeată.
Povestea ne spune că tocmai arcaşilor din trupa sa a fost deferit spre a fi ucis. Cert
este însă că, odată dus de către camarazii săi în afara cetăţii, în campusul
Palatinului (unde astăzi se ridică o frumoasă biserică în amintirea acelui moment) a
fost legat de un copac, strâns în funii şi luat la ţintă de neîntrecuţii săi arcaşi.

16. Aceştia au slobozit multe, foarte multe săgeţi către el, atât de multe încât vârfurile
lor nu mai aveau loc în care să mai atingă trupul viteazului tânăr. Astăzi unii mai
cred că dragostea şi foarte buna pregătire militară a arcaşilor din trupa sa a făcut ca
nici un organ vital să nu fie atins. Se prea poate ca tocmai de aceea, când creştinii
acoperiţi de întunericul nopţii au străbătut locurile pline de sângele martirilor de la
marginea Paltinului pentru a ridica şi îngropa trupul dragului lor frate, au constatat
că acesta nu încetase să fie printre cei vii.
L-au încredinţat spre grijă Irenei, văduva mucenicului Castulius şi acolo, îngrijit
cum se cuvine şi ocrotit de Dumnezeul căruia-i slujea, Sebastian se vindecă, înviind
pentru a putea vesti iar minunile Domnului. Şi a făcut aceasta îndată ce s-a mai
întremat, în ciuda prietenilor săi creştini care pentru a-l salva, căutau să-l scoată din
Roma şi să-l ducă tot mai departe de ucigaşa cetate. A ales să mărturisească
credinţa întâmpinându-l pe împăratul Diocleţian la templul lui Hercule, care ridicat
de către Elagabalus în onoarea lui Sol Invictus acum adăpostea ritualurile unor
împăraţi cazoni. Arestat îndată, fără a-i mai fi adresate cuvinte de către un
Imperator surprins şi umilit de supravieţuirea lui, a fost condus în hipodromul din
Palatin, în apropierea Colosseumului, şi ucis cu lovituri de bâte. Pentru a împiedica
recuperarea trupului său de către creştini şi astfel transformarea acestuia în obiect al
veneraţiei, s-a luat măsura aruncării lui într-o cloacă.
Până astăzi memoria în piatră a Palatinului păstrează bazinul de piatră al
construcţiei ce se cheamă cloaca maxima, loc de intrare în canalizarea fetidă ce dă
din centrul aşa zisei civilizaţii romane în albia Tibrului, râul cel galben şi leneş ce
ţine încă ascunse multe taine ale Romei antice prizoniere în lutul aluviunilor sale.
[Interesant este că, nu foarte departe, în aceeaşi arie a Palatinului, este şi altarul
ridicat la incinerarea lui Iulius Cezar de către cetăţenii Romei, pioasă ofrandă
aceluia care până astăzi este romanul universal.].
În aceeaşi noapte o distinsă şi credincioasă matroană romană, Lucina a fost dăruită
cu o viziune minunată, în care acesteia i se indică locul în care străluceau sfintele
sale moaşte.
Textul latin consemnează: „in cloaca illa quae est iuxta circum invenies corpus
meum” rămânând una dintre cele mai dramatice mărturii despre purtarea de grijă pe
care Dumnezeu o are în raport cu mărturisitorii Săi. Apoi i-a poruncit femeii să
coboare mucenicescul său trup în cimitirul/catacumbas de pe via Appia şi să-l sape
alături de locul unde îşi aflau mormântul Sfinţii apostoli Petru şi Pavel. Poate că
este bine de ştiut că, o vreme, nu mai mult de 50 de ani ( după anul 270 D.Hr., în
vremea lui Valerian cel care interzisese creştinilor orice formă de adunare),

17. mormântul în care se aflau sfintele oseminte apostolice se găsea în cimitirul de pe
cunoscuta cale romană, via Appia. De aici şi numele lor din acea vreme, Memoria
Apostolorum.
Până astăzi acolo se află renumite catacombe, mai bine de 30.000 la număr din care
numai o mică parte pot fi vizitate. Nu-i puţin lucru să înţelegi la faţa locului cum
peste mormintele primare s-au aşezat alt strat şi alt strat de morminte, locul acela
fiind un amestec între morminte cu posibilă conotaţie creştină şi multe, foarte
multe, morminte ale păgânilor romani. Cum este bine să înţelegi că, în sine,
rezistenţa la martiriu mucenicii nu au desfăşurat-o în catacombe, unde se strângeau
doar pentru a aduce venerare înaintaşilor lor, ci la lumina zilei. Ei nu s-au ascuns în
catacombe şi nici nu le-au socotit locuri de refugiu. Ci loc de închinare loc de
reactivare a energiilor duhovniceşti care, pe mulţi, i-au făcut a rosti: Sunt creştin!
Ceea ce echivala cu o condamnare la moarte.
Trebuie reţinut că această Passio a Sfântului Sebastian, realizată ca o compilaţie
reuşită, a fost scrisă cel mai probabil în vremea pontificatului lui Sixtus al III-lea,
adică între anii 432 şi 440 d.Hr. şi parte dintre amănunte nu erau tocmai corecte.
Totuşi se reţine martiriul sub Diocleţian şi îngroparea ad Catacumbas. Nu putem de
asemenea uita că este foarte posibil ca, la vremea scrierii sale, parte dintre
personajele creştine ale Vieţii Sfântului Sebastian să mai fie vii în memoria comu-
nităţii creştine romane.
Probabil pentru a menţine vie prezenţa şi lecţia sa de viaţă în memoria generaţiilor
viitoare, impresionaţi de tinereţea mucenicului şi de dubla sa torturare, de cama-
raderia soldaţilor săi şi de icoana Irenei, matroana văduvă ce-l ajută să se însănă-
toşească, Sfântul Sebastian avea să păstreze o pomenire aleasă, un specific al său
care, până astăzi nu s-a luat de la el.
Situată într-un loc oricum încărcat de darurile cereştii împărăţii, cimitirul de pe via
Appia avea să devină un loc de pelerinaj de mare importanţă. El era deja marcat de
minunea ce i se întâmplase apostolului Petru care, dând să plece din Roma, a fost
oprit de Mântuitorul cu celebrele cuvinte: Quo vadis? Până astăzi, într-un altar
lateral al bisericii, se păstrează dacă nu urmele divine măcar amintirea lor, marcată
prin două urme de talpă umană. Poate de aceea s-au grăbit creştinii să ascundă aici,
în cimitirul unei margini de Romă, trupurile muceniceşti ale Sfinţilor Petru şi
Pavel, înainte de a fi preluate şi îngropate în Basilica Sfântului Petru şi în aceea a
mănăstirii San Paolo fuori muro, cea din afara zidurilor Cetăţii Eterne dar situată în
plină veşnicie creştină. Dimensiunea aproape gigantică, şi la acea vreme, a cimi-
tirului popular precum şi memoria unui loc legat deja de activitatea Sfântului Petru,

18. vor fi dat curaj ucenicilor romani să protejeze trupurile cele pline de slavă ale
apostolilor, ferindu-le de batjocora păgânilor cetăţeni ai urbei imperiale.
Moaştele Sfântului Sebastian au fost dintâi îngropate într-unul dintre multele
sarcofage din piatră de tuf vulcanic care alcătuiesc, până astăzi, osatura galeriilor
din catacombe. Trebuie însă să înţelegem că ceea ce astăzi constituie şiruri repetate
de galerii, la acea vreme erau aleile unui oraş al morţii şi învierii, erau smeritele
alcătuiri ale dragostei şi respectului unor familii sau comunităţi prin care marcau
viaţa celor dragi [Până astăzi poţi vedea de la sarcofage fragile, care ţin în ele
trupurile unor prunci, la mici construcţii ce amintesc de cavourile de astăzi, atent
decorate şi dedicate unor pater familias sau altor membrii de familie.]. Acoperite
cu pământ, în valuri succesive, grotele şi construcţiile care altădată se ridicau la
suprafaţă s-au prelins în ţărână. Nici până astăzi nu se cunosc toate mormintele pe
care aceste catacombe le cuprind. Cercetării istorice îi sunt indiferente persoanele
ce-şi aşteaptă Învierea acolo. Creştinilor nu.
De aceea mormântul Sfântului Sebastian s-a bucurat de la început de o atenţie
specială. Pornind din galeria principală, locul său de veci a fost protejat prin dărâ-
marea celorlalte morminte, obţinându-se un spaţiu rectangular, foarte bine
dimensionat. Deasupra acestui spaţiu sfinţit avea să înalţe poporul cel bine
credincios, cel mai probabil în timpul papei Iulius şi Imperatorului Constatius (apx.
337-350 d.Hr) o bazilică creştină care purta numele Ecclesia Apostolorum, Biserica
Apostolilor. Abia mai târziu, la începutul secolului al V-lea, în timpul păstoririi
papei Inocentius I ( 402-417), mormântul propriu-zis al mucenicului fu ornat cu
lespezi de marmură. Nevoitorii actului de veneraţie erau preoţii creştini Proclinus şi
Ursus. Cel din urmă nume ne duce cu gândul la un personaj din lumea de la nord de
Dunăre, de ce nu un preot danubian ce-şi afla mântuirea slujind altarului sfântului
mucenic.
În aceeaşi perioadă se construiră şi treptele care făceau accesibil locul mulţilor
pelerini care treceau pe acolo. Mulţi pentru că Via Appia, bătrânul drum roman,
căpătase o şi mai mare importanţă prin dezvoltarea negoţului şi prin mulţimea ce-şi
căuta în Roma pâinea şi rostul.
Socotit mult timp protector al neguţătorilor şi al treilea patron al Romei creştine,
după cei doi apostoli care-i dăruiseră Evanghelia şi retemeluirea creştină, cultul
Sfântului Sebastian avea să cunoască o largă circulaţie, atât în lumea Occidentului
cât şi în Orientul imperial. Iar Ecclesia Apostolorum, situată pe o mare arteră de
circulaţie a Imperiului, fu pentru multe secole loc de neîntrerupte pelerinaje şi
minuni. Şi trebuie avut în vedere că în epoca aceea se cunoşteau şi alte morminte

19. de sfinţi martiri, unele uitate, altele încă nedescoperite de cercetarea arheologică
modernă.
Şi mai popular în minuni avea să-l facă o epidemie de ciumă care pustia Roma. Era
anul 680 d.Hr. când rugăciunile aduse Sfântului şi mijlocirile lui la Cerescul Tată
aveau să aducă mii de minunate vindecări dinaintea unui popor roman cuprins de
groază şi moarte. Cea mai mare dintre minuni a fost socotită tocmai încetarea
flagelului.
Desigur că astfel cultul său s-a dezvoltat şi, odată cu luminata păstorire a Sfântului
Grigorie cel mare (590-604 d..Hr) [ Chipul lui l-am prezentat în Prefaţa cărţii ce
cuprinde traducerea unei părţi din Dialogurile sale (p.II) Viaţa Sfântului Benedict,
Ed. Agnos, Sibiu, 2008, pg. 2-15.], locaşul care purta mii de paşi de pelerini spre
catacomba mucenicului celui făcător de minuni avea să-i poarte numele, Biserica
ce purta numele apostolilor în numele aceluia care i-a purtat îndeaproape. În cinstea
şi amintirea biruirii ciumei, urbea romană şi creştină a înălţat o bazilică, Pietro in
Vincoli, care până astăzi păstrează un mozaic ce-l prezintă pe Sfânt, la o vârstă
matură, aceea a învierii mai degrabă decât aceea a morţii sale pământeşti, cu barbă,
semn al distincţiei şi curajului duhovnicesc şi martiric, în momentul în care este
încununat cu fericita cunună a morţii pentru Hristos.
Faima pe care o purtau spre casele lor pelerinii, miracolele care nu încetau să fie
făcute, teologia populară care dezvolta noi şi noi legende pioase, vor fi fost tot
atâtea motive pentru care moaştele lui aveau să fie strămutate de către Eugeniu al
II-lea, în anul 826 d.Hr. în cetatea Vaticanului, în Oratoriul Sfântului Grigorie cel
mare. În acelaşi an, la insistenţele lui Ilduin, stareţ al Mănăstirii Sfântului Dionisie,
parte din moaştele sale s-au transferat către Biserica Sfântului Medardius la Soi-
ssons, loc în care până astăzi prăznuirea sa se ţine cu mare fast.
Pentru a păstra capul sfântului în chip preţios, Papa Grigorie al IV-lea avea să
dăruiască un minunat relicvar Bisericii celor patru sfinţi panonici, prietenii Sfân-
tului Sebastian în cinstea cărora se ridicase Basilica SS. Quattro Coronati, a celor
Patru încununaţi.
Mult mai târziu, la 1218, înmuiat de rugăminţile călugărilor cistercieni care îngri-
jeau sanctuarul Sfântului, în care numai mormântul gol mai aducea aminte de el,
Papa Honorius al III-lea resfinţeşte altarul de rugăciune şi restaurează parte din
tezaurul sfintelor oseminte ale mucenicului [Parte din informaţii provin din
lucrarea Luciei Giubelli, amintită deja de noi, alte informaţii putând fi cercetate pe
site-ul www.santibeati.it].

20. Prăznuit la 20 ianuarie, mucenicul ostaş avea să marcheze multe destine duhov-
niceşti. Înflăcăraţi de icoana vieţii lui mulţi tineri, nu doar romani, au înfruntat cu
tărie prigoanele şi caznele ucigaşe. Figura lui angelică avea să marcheze o întreagă
cultură, până astăzi el fiind unul dintre sfinţii cei mai îndrăgiţi ai lumii creştine
Occidentale.
Poate că, aflând şi noi acestea toate, putem pleca genunchii în sfântă rugăciune
cerând: Sfinte mucenice Sebastian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!