Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!

1. Acatistul Sfântului apostol Filip (din cei doisprezece)
(14 noiembrie)
Sfântul apostol Filip (14 noiembrie):
https://www.academia.edu/44587423/Sf%C3%A2ntul_apostol_Filip_14_noiembrie_
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-ap-filip
***
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

2. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşteîntru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatăluişi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatăluişi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilornoştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveştede cel rău. Că a Ta
este Împărăţiaşi puterea şi slava,a Tatălui şi a Fiuluişi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-nepenoi, Doamne, miluieşte-nepe noi, că nepricepându-nedenici un
răspuns, această rugăciuneaducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşiirobii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

3. Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveştepe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostiviriideschide-onouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tinedin nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevăratdin Dumnezeu adevărat,Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oameniişi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignitpentru noi în zilelelui Pilatdin Pont, Şi a pătimitşi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şadede-a dreapta Tatălui. Şi iarăşiva să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
Condacul 1
Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăşi bucuria aflării
Aceluia „despre care au scris Moise în Lege şi proorocii”, lui Natanail mărturisind
dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai chemării Sale la viaţa de veci să
ne facă şi pe noi, cei ce cântare-ţi aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Icosul 1
Nu la numărul anilor, ci la mulţimea înţelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine
arătându-Se celui ce-L aştepta, nesmintit, şi care asemănării Lui a râvnit, în viaţă

4. şi-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-şi
cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea şi noi îţi strigăm
astăzi:
Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preţ dar i-ai adus,
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii,
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret,
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării,
Bucură-te, înţelegătorul plinirii Vechii Legi,
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ,
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos,
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ţi-ai văzut împlinită,
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu şi despre Dumnezeu,
Bucură-te, cuvântător către multe popoare,
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat,
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăşi şi iarăşi te desfătezi, întru toţi
vecii,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 2
Puţin înainte de Sfintele Patimi, cu nevinovăţie copilărească ai cerut să-ţi vezi
Părintele Ceresc, prilej arătând ca să-Şi mărturisească dumnezeirea Acela care între
ucenici era, dar şi pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul, grăind ţie despre nedespărţirea
Treimii Celei de o fiinţă, căreia se cuvine cântarea: Aliluia!
Icosul 2
Înfricoşate şi scumpe duhului taine ni s-au arătat nouă, pentru înflăcărarea inimii
tale, în care bătea iubirea care omoară frica şi prin tine cunoscând pe Dumnezeul
Cel în Treime închinat, ţie, pentru care s-au dezlegat nedumeririle noastre, cântare-
ţi aducem:
Bucură-te, trâmbiţă aurită de Duhul a pogorârii din ceruri,
Bucură-te, care nu ai tăcut, aflând pe Emanuel,
Bucură-te, între cei trimişi precum a trimis Tatăl pe Fiul,
Bucură-te, solia mântuirii,
Bucură-te, stâlpare aprinsă din Lumina cea mare,
Bucură-te, risipitorul urgiei păgânătăţii,
Bucură-te, carte însufleţită a Legii,
Bucură-te, pildă vie a împlinirii Evangheliei dragostei,
Bucură-te, pământ bogat, în care a rodit sămânţa cea bună,
Bucură-te, căci Stăpânului ai adunat pârga a multe noroade,
Bucură-te, nuntaşul Mirelui,

5. Bucură-te, bine credincios slujitor al miresei Sale, Biserica,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 3
Lung şi anevoios a fost drumul apostoliei tale, dar cu credinţa şi cu răbdarea
precum pe aripi îngereşti te-ai înălţat, în prigoane neobosind a grăi mereu tuturor
alinare întru Domnul, Căruia pe mulţi i-ai învăţat ca şi în întristări cu glasul inimii
să-I aducă strigarea de bucurie: Aliluia!
Icosul 3
Pornit-ai către iudeii aflaţi în Elada şi mai apoi către neamurile Asiei mici, mereu
încercând vrăjmaşul a stinge văpaia aprinsă în tine de Duhul, şi care îl ardea pe el
şi lucrările sale, dar împotrivitor dârz te-a aflat; iar mulţimile pe care le-ai cucerit
lui Hristos lauda celor nebiruiţi întru El îţi aduceau, cuvântând astfel:
Bucură-te, Filipe, căci în paza Crucii mult norod ai lăsat,
Bucură-te, ostaş iscusit, care de la Însuşi Împăratul ţi-ai dobândit arma de pace,
Bucură-te, căci cu sabia Duhului ai despicat urzelile vrăjmaşului,
Bucură-te, ascultătorul şoaptelor harului,
Bucură-te, cunoscătorul Legii care ai cunoscut pe Însuşi Dătătorul ei,
Bucură-te, între cei care de la Învăţătorul au primit darul de a învăţa,
Bucură-te, cel trimis spre îndreptarea lui Israel în Elada,
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu către neamuri,
Bucură-te, fiu al Iudeii şi părinte al Asiei mici,
Bucură-te, fratele după trup a lui Miriam, cu mulţi înfrăţit în Hristos,
Bucură-te, călător umil şi tainic, având asupra-ţi avuţie mai mare decât orice
avuţie,
Bucură-te, pururi râvnitorule către mântuirea aproapelui tău,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 4
În Grecia celor de un neam cu tine aflaţi între neamuri ai mers a le vesti alinarea
cea mare, ca cel ce ucenic şi prieten ai fost lui Mesia, dar cu minciuni s-au ridicat
împotriva cuvântului tău preoţii iudei veniţi din Ierusalim, nerăbdând a auzi pe
fraţii lor cântând Celui vestit prin Moise, prin Isaia şi David cântarea: Aliluia!
Icosul 4
Ca cel ce-n a opta zi văzusei pe Domnul, Fiu întrupat, răstignit şi înviat, cu
îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos împotrivitorilor Săi, şi Dumnezeu Însuşi a
adeverit pentru tine, orbindu-i pe hulitori, până ce s-au căit şi au primit vindecare,
prin rugăciunile tale, iar cei ce dinainte crezuseră au strigat ţie:

6. Bucură-te, cel care ai certat pe defăimătorii Învierii,
Bucură-te, căci au tăcut cei ce voiau să oprească vestirea cea bună,
Bucură-te, care fraţilor tăi de departe le-ai adus pe Mesia,
Bucură-te, ruşinarea basmelor diavoleşti,
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei,
Bucură-te, ucenic credincios, care cu Domnul şezusei la masă,
Bucură-te, primitor al Sfintelor Taine din prea curatele Sale mâini,
Bucură-te, între cei peste care s-a pogorât Duhul în chipul limbilor de foc,
Bucură-te, căci harul vorbirilor tale a aprins inimi către Adevăr,
Bucură-te, sarea pământului, nestricată,
Bucură-te, făclie de Dumnezeu înălţată,
Bucură-te, cel ce bucuria ta de Hristos ai revărsat-o în lume,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 5
În Ierapolele Siriei mergând, au vrut să te dea morţii, pe tine, care le vesteai Viaţa,
dar Dumnezeu te voia încă multă vreme slujind pe pământ şi, luminând mintea lui
Ir, prin el a oprit vrăjmaşa lucrare, iar minunea cerută de către păgâni a binevoit a o
împlini Cel minunat întru sfinţi, căruia cântare-I aducem: Aliluia!
Icosul 5
Sculându-se cel mort, pentru rugăciunile tale, a înţeles poporul că întru Învierea
Celui care te-a trimis lor pe tine s-a făcut aceasta şi au crezut Lui, mărindu-L ca pe
Dătătorul Vieţii, iar ţie ţi-au adus închinarea:
Bucură-te, cel de la Duhul întărit în cuvânt şi în răbdare,
Bucură-te, căci pentru tăria ta ai dobândit creştini,
Bucură-te, neabătut grăitor despre Cel Întrupat, după proorocii,
Bucură-te, pe care nici cuvinte grele, nici bătăi nu te-au împiedicat din cale,
Bucură-te, care cu îndrăzneală sfântă ai cerut învierea mortului,
Bucură-te, ştiutor fără de îndoială al Celui ce singur dă viaţă,
Bucură-te, cel în multe chipuri ispitit a dovedi adevărul închinării tale,
Bucură-te, căci mult încercate au fost tinereţile tale,
Bucură-te, căci Adevărul Întrupat a mărturisit pentru tine,
Bucură-te, om al cărui cuvânt l-a ascultat Dumnezeu,
Bucură-te, făcător de minuni în numele Lui,
Bucură-te, cel minunat întru faptele tale călăuzite de har,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 6

7. Voind Aristarh dregătorul a te lovi pe tine, acea mână i-a fost uscată de foc nevăzut
şi s-a cufundat în întuneric rău voitorul al cărui păgân suflet nu te răbda grăind
despre Lumina lumii, şi te ruga poporul să-l miluieşti pe cel neputincios şi orb, iar
tu i-ai învăţat că degrabă se va vindeca de va cânta Dumnezeului adevărat: Aliluia!
Icosul 6
Cu puterea Crucii s-au deschis ochii lui Aristarh, ai trupului, precum şi cei
dinăuntru, cruce învăţând a face mâna lui care fusese neputincioasă, şi întru acestea
norodul a slăvit pe „Dumnezeul lui Filip”, care îndreptător şi miluitor li s-a arătat
lor; iar pe tine, propovăduitorul Ortodoxiei te-au cinstit astfel:
Bucură-te, prin care s-a arătat păgânilor sfinţenia Crucii,
Bucură-te, păgubitorul iadului de sufletul celui mort şi-nviat,
Bucură-te, căci nu i-a fost dat lui Aristarh a lovi pe cel drept,
Bucură-te, că întru neputinţa acelui dregător s-a arătat puterea credinţei creştine,
Bucură-te, pentru care ierapolitenii au primit îndoită îndreptare,
Bucură-te, căci de vindecarea dregătorului şi de învierea celui mort s-a cutremurat
poporul şi a crezut în Hristos,
Bucură-te, ai cărui prigonitori de mâna ta s-au botezat,
Bucură-te, care ai aflat păgâni şi ai lăsat în urma ta credincioşi,
Bucură-te, căci împreună cu Vartolomeu ai pus episcop pe Ir,
Bucură-te, căci păstor lăsând turmei celei noi pe calea propovăduirii iarăşi ai por-
nit,
Bucură-te, cel ce pe Ir l-ai învăţat chipul binecuvântării,
Bucură-te, pentru care viaţă s-a dat celui mort, precum şi celor morţi în închinarea
la idoli,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 7
Prin multe aşezări mergând dimpreună cu tovarăşii tăi aţi suferit prigonire, bătaie
cu pietre primind, voi, care le aduceaţi Pâinea pogorâtă din ceruri, şi multe închi-
sori v-au auzit suspinarea pentru unii ca aceia, ce nu voiau să-şi bucure ini-mile
cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Pământul Asiei mici s-a frământat cu sudorile ostenelilor voastre, spre bună rodire,
trei oameni pe sute aducând la Hristos, întărire de sus având voi, în vorbe şi-n
fapte, ceea ce mulţi pricepând au cerut să cunoască pe Cel ce nu este idol nepu-
tincios ci Dumnezeu tare, şi ţie, care îi învăţai despre El, ţi-au strigat:
Bucură-te, înţeleptule tânăr, care nu ţi-ai cruţat floarea vieţii,
Bucură-te, căci roade timpurii şi bogate ai adus,

8. Bucură-te, pribeag cu cămară împodobită în ceruri,
Bucură-te, oaspetele Domnului în locaşurile cele de sus,
Bucură-te, cu Vartolomeu, din cei doisprezece,
Bucură-te, fratele lui Miriam, cea mult răbdătoare,
Bucură-te, care de la Ioan Teologul în căile tale ai primit mângâiere,
Bucură-te, căci întru suferinţele voastre Lidia, Siria şi Frigia au slăvit pe Hristos,
Bucură-te, după cuvântul Său pentru cei prigoniţi pentru El,
Bucură-te, dezlegătorul păcatelor asupritorilor tăi,
Bucură-te, ziditorul în Duhul a multe cetăţi,
Bucură-te, între luminătorii locuitorilor Asiei,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 8
În Ierapolele Frigiei văzând poporul aducând jertfe zeului lor pieritor i-ai mustrat
cu durere şi, ucigând şarpele idol prin care se făcea pierzare de suflete, precum
Daniel oarecând pe balaur, îi învăţai să mărească nu creatura supusă putreziciunii,
ci Cuvântului celui mai înainte de veci, prin care s-au zidit toate să-I cânte: Ali-
luia!
Icosul 8
Asupra ta deschizând prima dată Stahie ochii săi cei de patruzeci de ani orbi, pe
când în Ierapole propovăduiai pe Hristos, s-a străluminat şi sufletul lui, de raza
Soarelui dreptăţii şi slăvind pe Cel care dă vedere orbilor, ţie, trimisului Său, ţi-a
strigat:
Bucură-te, Filipe, care către Lumină ai îndreptat ochii noştri,
Bucură-te, înflăcărare dintre cer şi pământ, vestind Răsăritul,
Bucură-te, văpaia bucuriei duhovniceşti,
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă razele tainice ale Crucii,
Bucură-te, alungătorul întunericului cu semnul cel sfânt,
Bucură-te, căci ai călcat pe şerpi, în numele Celui ce a zdrobit capul şarpelui,
Bucură-te, alinătorul trupurilor şi sufletelor înveninate,
Bucură-te, curăţitorul rănilor noastre, cu Apa cea vie,
Bucură-te, căci cu foc din ceruri le-ai ars, spre vindecarea de veci,
Bucură-te, pierzătorul demonilor tăinuiţi în idoli,
Bucură-te, neînfricate ucigătorule de dumnezei mincinoşi,
Bucură-te, întru care se arată puterea Celui ce singur este Dumnezeu,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 9

9. În lume ai mers, neamurile învăţând şi botezându-le în numele Treimii Preasfinte,
din care însuţi văzusei pe Fiul Întrupat, martor fiindu-I între popoare, suferind
pentru El ura şarpelui din vechime, care prin oamenii răi a căutat să-nvenineze
mădularele tale, dar tu sus având inima n-ai încetat a cânta lui Hristos: Aliluia!
Icosul 9
S-au minunat păgânii, de taina Creştinătăţii, căci nu pricepeau cum bărbatul care
poate face semne nu întoarce asupra lor mânia stihiilor, ba încă se roagă pentru
prigonitorii săi, şi întru acestea crezând Celui care pentru noi S-a lăsat dus la
moarte ca o oaie fără de glas, deşi de la Tatăl ar fi putut cere mai mult de două-
sprezece legiuni de îngeri, au strigat ţie:
Bucură-te, râvnitorul bunei vestiri,
Bucură-te, care bucuria ta de Dumnezeu ai alergat s-o împărtăşeşti,
Bucură-te, mai înainte cunoscătorul lui Hristos, din Scriptură,
Bucură-te, cel învrednicit de a-I fi auzit glasul chemându-te la apostolie,
Bucură-te, cel ce încă mai înainte de a-L vedea Îl iubeai,
Bucură-te, care cu iubirea întru El ai mers către neamuri,
Bucură-te, Evanghelie grăitoare, care ai fost de faţă la minunile Domnului,
Bucură-te, lauda Betsaidei, cu Andrei şi cu Petru,
Bucură-te, închinarea cea cu dreptate a Asiei mici,
Bucură-te, pentru ale cărui întristări s-a făcut bucurie în ceruri,
Bucură-te, neîncetat propovăduitor al bunătăţii, între cei porniţi cu răutate asupra
ta,
Bucură-te, răbdător de multe dureri, întru nădejdea cea mare,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 10
Cu multa bunătate ai înduioşat mulţime de suflete, dar tot pentru ea te-au urât cei
ce voiau să-şi păstreze răutăţile lor şi morţii te-au dat, ca să nu mai audă cum Celui
Atotputernic, dar smerit şi blând cu inima Îi cântai: Aliluia!
Icosul 10
Te-au spânzurat pe lemn, şi te-ai rugat pentru ei, ţi-au sfredelit oasele, şi pentru ei
ai cerut mântuire, dar nu au încetat a chinui înaintea Cerului pe alesul Său, până ce,
nemairăbdând Domnul să-ţi vadă durerile, poruncă a dat pământului ca răutatea lor
să o-nghită, iar atunci mulţi, căindu-se, s-au grăbit a-ţi aduce:
Bucură-te, Filipe, iubitorul prigonitorilor tăi,
Bucură-te, căci cu iubirea ta ai vrut să îmbrăţişezi şi pe asupritorii tăi cu Dumne-
zeu,
Bucură-te, rugător întru chinuri, după a Lui pildă pe Cruce,

10. Bucură-te, care nu pentru viaţa ta vremelnică, ci pentru cea de veci a chinuitorilor
te-ai rugat,
Bucură-te, pentru a căruia dreptate s-au zguduit adâncurile pământului,
Bucură-te, căci cu credinţa ta ai cutremurat pe idoli,
Bucură-te, căci ai fost ucis de păgâni şi îngropat de aceiaşi, dar deveniţi credin-
cioşi,
Bucură-te, bunule şi iertătorule mucenic,
Bucură-te, cel care pentru ucigătorii tăi ai cerut îndurare,
Bucură-te, că ţi s-au străpuns gleznele şi strigătul tău a fost rugăciune,
Bucură-te, că de acest fel de strigare inimile multor păgâni s-au deşteptat,
Bucură-te, căci cu moartea ta pe mulţi ai adus la Viaţă,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 11
“Urmează-Mi” ai auzit de la Mântuitorul, sfinte; neuitate fă inimilor noastre cu-
vintele Sale, pentru ca şi pe noi să ne ia lângă Sine Acela căruia dimpreună cu
Andrei şi cu Petru I-ai cântat: Aliluia!
Icosul 11
Privind la credincioşia faptelor tale, ne ruşinăm, căci cu risipire ne-am cheltuit
viaţa, iar în păcate ne găsesc anii la care tu mureai mucenic; ne plecăm genunchii
şi capetele şi numai nădejdea noastră se-ndreaptă în sus, cerând mijlocirile tale
către Preasfânta Treime, pentru ca între cei miluiţi cu rugăciunile tale, să te lăudăm
astfel:
Bucură-te, Filipe, care ardoarea tinereţii ţi-ai îndreptat-o spre Dumnezeu,
Bucură-te, râvnitorule cu socotinţă al celor ce nu sunt din lumea aceasta,
Bucură-te, cel ce căutând, ai găsit pe Hristos,
Bucură-te, pentru care bătând s-au deschis multora Uşile cereşti,
Bucură-te, precum odinioară, când te-a chemat Mesia,
Bucură-te, căci odată ce L-ai aflat nu te-ai mai dezlipit de El,
Bucură-te, slugă bine credincioasă, alergând la porunca de sus,
Bucură-te, întru bucuria Stăpânului tău,
Bucură-te, pieirea multor idoli, prin Dumnezeul Cel tare şi fără de moarte,
Bucură-te, strigarea cea puternică a biruinţei asupra iadului,
Bucură-te, care bucuroşi în Domnul ai lăsat pe lidieni, pe sirieni, pe frigieni,
Bucură-te, păstorul care şi dintre fiare ţi-ai adunat turmă blândă, cu dragostea ta,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 12

11. După cuvântul Lui ai urmat Celui îndelung căutat de duhul tău, fără vreo umbră
din zăbava îndoielii, la rându-ţi chemând noroadele să-L cunoască, spre strălucirea
şi asupra lor a Luminii care în Galileea ţi-a răsărit ţie pe calea tinereţii împodobite
cu înţelepciunea Scripturii, pe care şi pentru noi o cere, apostole sfinte, de la
Hristos Dumnezeu, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 12
Dorul mântuirii purtând, ai cunoscut marginea doririlor tale şi de atunci ai alergat
să-L vesteşti tuturor, peste tot dăruindu-ţi comoara, căci ai înţeles că nu tăinuită, ci
doar împărţită nu se sfârşeşte, iar noroadele primind mărgăritare duhovniceşti au
slăvit pe Cel ce umplea vistieria inimii tale, şi ţie ţi-au mulţumit cu cântarea:
Bucură-te, cel sărac în lume, având comoară mare în ceruri,
Bucură-te, care în Asia norod mult ai agonisit lui Hristos,
Bucură-te, pentru care păgânul Ir a devenit creştin şi episcop,
Bucură-te, cel ce în numele lui Iisus Hristos ai poruncit ridicarea mortului,
Bucură-te, căci lui Aristarh ai arătat de la Cine ne vin luminarea şi întărirea,
Bucură-te, tovarăşul în Domnul al lui Vartolomeu, Miriam şi Ioan,
Bucură-te, prigonitorul închinării la şarpele cel vechi, în chipul creaturii,
Bucură-te, cel ce hulit fiind, binecuvântai,
Bucură-te, care lovit fiind, pentru asupritori cereai mângâiere de sus,
Bucură-te, căci lacrimi şi sânge şi înseşi viaţa ţi-ai pus, pentru fraţii tăi,
Bucură-te, căci preţul multor suflete au fost suferinţele tale,
Bucură-te, părinte duhovnicesc al multor neamuri,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 13 (de trei ori)
O, Sfinte Filipe, care Celui iubit te-ai adus ardere de tot, spre plinirea poruncii
iubirii, încă şi cu ultima suflare către ucigaşii tăi cuvântând Evanghelia păcii, pe
Acela roagă-L să ne binecuvânteze pe noi cu râvna de Dumnezeu înţelegătoare, pe
care tu ai avut-o, dăruindu-ne acea credinţă, nădejde şi dragoste care s-au arătat din
faptele tale, ca dimpreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi, în veci: Aliluia!
Apoi:
Icosul 1
Nu la numărul anilor, ci la mulţimea înţelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine
arătându-Se celui ce-L aştepta, nesmintit, şi care asemănării Lui a râvnit, în viaţă
şi-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-şi
cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea şi noi îţi strigăm
astăzi:

12. Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preţ dar i-ai adus,
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii,
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret,
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării,
Bucură-te, înţelegătorul plinirii Vechii Legi,
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ,
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos,
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ţi-ai văzut împlinită,
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu şi despre Dumnezeu,
Bucură-te, cuvântător către multe popoare,
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat,
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăşi şi iarăşi te desfătezi, întru toţi
vecii,
Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Condacul 1
Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăşi bucuria aflării
Aceluia „despre care au scris Moise în Lege şi proorocii”, lui Natanail mărturisind
dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai chemării Sale la viaţa de veci să
ne facă şi pe noi, cei ce cântare-ţi aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, apostole!
Rugăciune către Sfântul apostol Filip
Sfinte apostole Filip, către tine venim, dor având de înţelegerea lucrurilor sfinte şi
de cunoştinţa Celui care pentru noi S-a pogorât din ceruri, după vestirile cele de
demult; tâlcuitor de cele dumnezeieşti fă-te nouă, căci cum vom pricepe, de nu ne
va îndrepta pe noi Domnul, pentru mijlocirile sfinţilor Săi? Învaţă-ne, sfinte,
îndrăzneala cea nebiruită a Crucii, către care ai îndemnat pe Ir; luminează-ne nouă
vederea ochilor celor dinăuntru, ca lui Aristarh şi lui Stahie şi omorâtor arată-te
idolilor cărora slujim din împietrire şi nebăgare de seamă. Cel ce te-ai rugat pentru
nesăbuiţii asupritori porniţi împotriva ta, roagă-te şi pentru noi, care cu stăruinţă în
păcate nesocotim îndelunga răbdare, bunătatea şi milostivirea dumnezeiască şi,
precum ai lucrat la înduplecarea acelora din răutăţile lor, şi pe noi ne ajută a ne
îndrepta către faptele cele bune, ca să ne pomenească întru Împărăţia Sa Hristos
Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu
al Său fără de început Părinte şi cu Duhul Sfânt, acum şi în vecii vecilor. Amin.

13. Viaţa şi pătimirile Sfântului apostol Filip a cărui pomenire Sfânta Biserică o
sărbătoreşte pe 14 noiembrie
„Ucenic Cuvântului, propovăduitor adevărului, ca o săgeată ai fost trimis, lumi-
nând pe cei ce erau întru întunericul cel cumplit, Sfinte apostole, şi negura
nedumnezeirii gonind de pe pământ, pe toţi cei ce bine au crezut fii ai zilei i-ai
arătat, de Hristos văzătorule, Sfinte Filipe.“ (Utrenie, Slava Sedelnei a doua, 14
noiembrie)
***
Lângă Marea Galileii era o cetate care se numea Betsaida, aproape de Horazin şi
Capernaum. Iar Betsaida înseamnă în limba evreiască, "Casa vânătorilor", pentru
că vieţuiau acolo vânători de peşte. În acea cetate s-au născut trei apostoli: Petru,
Andrei şi Filip. Petru şi Andrei erau fraţi pescari şi se îndeletniceau cu vânarea

14. peştelui, până ce au fost chemaţi de Hristos la apostolat. Iar Filip, în copilăria lui, a
fost dat de părinţii săi la învăţătură de carte şi a ajuns iscusit în Sfânta Scriptură,
înţelegând bine toate proorociile despre Mesia cel aşteptat, pe care citindu-le
adeseori, se aprindea cu dragostea inimii pentru Iisus, pe Care încă nu-L ştia şi era
cuprins de dorirea Aceluia pe care încă nu-L văzuse la faţă, nici nu ştia că venise
pe pământ şi pe care mulţi ar fi dorit să-L vadă şi nu L-au văzut.
Cu astfel de iubire aprinzându-se el pentru Mesia, iată că cel dorit călătorea prin
Galileea şi a aflat pe Filip, precum scrie despre aceasta evanghelistul Ioan: "A
vrut, zice el, să meargă Iisus în Galileea, unde a aflat pe Filip şi i-a zis: Vino
după Mine! “Iar el, auzind această chemare a Domnului, nu numai cu urechile
trupeşti, ci şi cu ale inimii, îndată L-a crezut a fi adevăratul Mesia Cel făgăduit de
Dumnezeu prin prooroci; şi a mers după Dânsul, luând aminte la viaţa Lui prea
sfântă şi urmând sărăciei Lui. Apoi a învăţat de la Hristos dumnezeiasca
înţelepciune cu care avea să înţeleptească nebunia neamurilor.
Filip, bucurându-se pentru aflarea unei astfel de comori, prin care avea să fie
răscumpărată toată lumea, n-a voit ca numai el singur să se îmbogăţească cu acea
comoară, ci dorea ca şi alţii să fie părtaşi aceluiaşi dar. Deci, aflând pe Natanail,
prietenul său, i-a vestit cu mare veselie, zicând: Am aflat pe Iisus, fiul lui Iosif cel
din Nazaret, despre care a scris Moise în Lege şi în prooroci. Iar Natanail, auzind
aceasta, şi nenădăjduind ca să iasă Mesia, Împăratul lui Israil, dintr-o asemenea
cetate mică şi dintr-un neam simplu, a zis: Din Nazaret poate fi ceva bun? Iar
Filip, sfătuindu-l ca să vină să-L vadă, i-a zis: Vino şi vezi! Pentru că Filip ştia că
dacă Natanail va vedea pe Iisus şi va auzi mântuitoarele Lui cuvinte, îndată va
cunoaşte că Acela este Mesia, lucru care s-a şi întâmplat. Căci atunci când l-a dus
pe el la Iisus, atunci Dumnezeu, care ispiteşte inimile şi rărunchii, văzând pe
Natanail venind la dânsul, l-a cunoscut. Şi a zis despre dânsul: Iată cu adevărat
israilitean întru care nu este vicleşug.
Aceste cuvinte auzindu-le Natanail, s-a minunat foarte şi a zis către Domnul: De
unde mă cunoşti? Căci nici Tu nu m-ai văzut pe mine cândva nici eu nu Te-am
văzut pe Tine; deci, de unde ai cunoştinţa aceasta? Domnul răspunse: Mai înainte
până a nu te chema pe tine Filip, când erai sub smochin, te-am văzut pe tine.
Natanail, pe când era sub smochin, cugeta ceva dumnezeiesc pentru Mesia, a Cărui
aşteptare era spre veselia credincioşilor robilor lui Dumnezeu; şi îi dăduse
Dumnezeu în acea vreme inimă înfrântă şi lacrimi fierbinţi, rugându-se lui
Dumnezeu cu sârguinţă ca să împlinească ceea ce a făgăduit părinţilor din veac şi
să trimită pe pământ pe Mântuitorul lumii. Iar ochiul cel a toate văzător al lui

15. Dumnezeu, vedea în acea vreme pe Natanail, căruia îi dăduse duh de umilinţă; de
aceea i-a şi zis Domnul: Când erai sub smochin te-am văzut pe tine.
Deci Natanail s-a mirat de aceste cuvinte, pentru că şi-a adus aminte de ceea ce
cugetase când era sub smochin şi cu umilinţă ruga pe Dumnezeu pentru trimiterea
lui Mesia. Căci ştia că nici un om nu era acolo cu dânsul ca să-l vadă şi că
gândurile lui nimeni nu putea să le ştie, decât numai Dumnezeu. De aceea îndată a
crezut că Iisus este Mesia pe Care L-a făgăduit Dumnezeu să-L trimită pentru izbă-
virea neamului omenesc.
Apoi a mărturisit că Iisus are fire dumnezeiască, prin care a cunoscut tainele inimii
lui. De aceea a zis Natanail: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israil. O, cât de mare mulţumire a adus Natanail Sfântului Filip, pentru că l-a vestit
despre venirea pe pământ a Mântuitorului şi pentru că l-a adus la Mesia cel dorit de
dânsul!
Dar se bucura şi Sfântul Filip că oamenii au aflat acea comoară dumnezeiască, care
era ascunsă în pământul firii omeneşti şi cu mai multă dragoste s-a aprins către
Domnul său.
Iar când a văzut pe Învăţătorul său că este om desăvârşit în toate, având oarecare
împuţinare de credinţă despre dumnezeirea Lui, atunci a fost îndreptat şi învăţat de
Însuşi Domnul, în acest chip: Umblând odată Domnul dincolo de Marea Tibe-
riadei, împreună cu cinci mii de oameni, şi vrând să facă o minune, a zis către
Filip: Cu ce vom cumpăra pâine, ca să mănânce toţi aceştia? Iar aceasta a zis-o,
ispitindu-l, căci ştia ce va răspunde el. Însă l-a întrebat, ca însuşi Filip să se
cunoască pe sine şi, ruşinându-se de împuţinarea de credinţă, să se îndrepteze.
Iar el nu şi-a adus aminte de atotputernicia lui Dumnezeu nici n-a zis: "Tu,
Doamne, toate le poţi şi nu trebuie a întreba pe cineva despre aceasta, ci numai
dacă voieşti, îndată toţi se vor sătura; căci deschizând Tu mâna Ta, toate se vor
umplea de bunătate". N-a zis aceasta Filip, ci socotea pe Domnul numai ca om, iar
nu şi ca Dumnezeu, având cugetare omenească pentru săturarea poporului şi zicea:
Nu vor ajunge pâini de două sute de dinari, ca să primească fiecare câte ceva.
Apoi, împreună cu ceilalţi a zis: Dă voie popoarelor ca, mergând prin sate, să-şi
cumpere ei bucate. Iar când Domnul a frânt cinci pâini şi doi peşti la acele cinci
mii de persoane, atunci Filip, văzând că din mâna Domnului se dădea tuturor hrană
îndestulătoare, ca dintr-o vistierie neîmpuţinată, până când popoarele s-au săturat,

16. o, cât s-a ruşinat de împuţinarea credinţei sale! Deci, întărindu-se în credinţă, a
prea mărit împreună cu ceilalţi puterea lui Dumnezeu, care era în Iisus Hristos.
Sfântul Filip a fost cinstit de Domnul între cei doisprezece apostoli mai aleşi, ca un
vrednic, având dar de la El şi îndrăzneală de prieten, după cum se arată în cele ce
urmează.
Când au fost la Ierusalim oarecare elini, la praznic, neputând să aibă intrare
lesnicioasă la Iisus, fiind păgâni necredincioşi, s-au apropiat de Filip şi l-au rugat,
zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Iar el a vestit despre dânşii mai întâi pe
Sfântul Andrei, apoi împreună cu acesta, a îndrăznit a spune lui Iisus dorinţa acelor
elini, mângâindu-se că şi neamurile doresc a vedea şi a auzi pe Domnul şi Învă-
ţătorul lor.
Apoi a auzit de la Iisus minunata învăţătură şi proorocie despre neamuri, cum că nu
vor crede îndată într-Însul, ci după moarte, căci a zis: Grăuntele de grâu, căzând pe
pământ, de nu va muri, rămâne singur; iar de va muri, mult rod va face. Ca şi cum
ar fi zis: "Până când vieţuiesc Eu pe pământ, numai singură casa lui Israil va crede
în Mine; iar dacă voi muri, atunci nu numai casa lui Israil, ci şi neamuri multe vor
crede în Mine".
Sfântul Filip, după Cina cea de Taină, a îndrăznit să întrebe pe Domnul, despre
taina cea mare a dumnezeirii, când L-a rugat să le arate pe Tatăl, zicând: Doamne,
arată nouă pe Tatăl şi destul ne este nouă. Cu această întrebare Sfântul Filip a
adus mult folos Bisericii lui Hristos, căci în chip minunat am învăţat de aici a
cunoaşte că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl şi a astupa gurile ereticilor, care leapădă
de o fiinţă. Pentru că aşa a răspuns Domnul: De atâta vremesunt cu voi şi nu M-ai
cunoscut pe Mine, Filipe?Cel ce M-a văzutpe Mine, a văzutpe Tatăl şi cum zici
tu: arată-nenouă pe Tatăl? Oarenu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine?
Acest răspuns al Domnului învaţă pe Sfântul Filip şi, pe lângă dânsul, pe toată
soborniceasca şi apostoleasca Biserică, a crede drept dumnezeirea Fiului, care este
asemenea cu a Tatălui; iar pe Arie hulitorul, care pe Fiul lui Dumnezeu Îl numeşte
făptură, iar nu Făcător, îl ruşinează.
După patima cea de bună voie şi după învierea Fiului lui Dumnezeu, Sfântul
apostol Filip a văzut pe Domnul, împreună cu ceilalţi apostoli, care era în trup fără
de moarte şi prea mărit. Apoi, luând binecuvântare de la Domnul, a văzut înălţarea
Lui şi venirea Preasfântului Duh.

17. După aceea s-a făcut propovăduitor al lui Hristos între neamuri, pentru că i-a căzut
sorţul să meargă la propovăduire în ţările Asiei.
***
Dar mai întâi a propovăduit în Galileia, unde l-a întâmpinat o femeie, ducând în
mâinile sale un copil mort şi, ca o maică, se tânguia fără mângâiere.
Pe acea femeie, văzând-o propovăduitorul lui Hristos, a miluit-o şi, întinzând mâna
sa cea dreaptă către copilul cel mort, a zis: "Scoală-te, îţi porunceşte Hristos Cel
propovăduit de mine!" Şi îndată a înviat copilul.
Iar femeia, luându-şi pe fiul său viu şi sănătos, a căzut la picioarele apostolului,
dând mulţumire pentru învierea fiului său şi, cerând de la dânsul Botezul, a crezut
în Domnul nostru Iisus Hristos, Cel propovăduit de dânsul.
Deci, botezând pe maică împreună cu fiul ei, s-a întors în ţările păgânilor şi,
propovăduind prin Elada (Grecia), făcea multe minuni, tămăduind pe cei nepu-
tincioşi; ba a înviat şi un alt mort, cu puterea lui Hristos.
Pentru aceea poporul israelit care vieţuia între neamuri, fiind în mare mirare, a
trimis oameni la Ierusalim către arhierei şi către boieri, vestindu-i că un om cu
numele Filip a venit de la ei în Grecia, propovăduind numele lui Hristos, prin care
izgoneşte şi pe diavoli şi tămăduieşte toate neputinţele. Iar ce este mai de mirare e
că a înviat un mort cu acelaşi nume, Iisus, şi acum mulţi, ascultându-l, cred în
Iisus.
Atunci a venit degrabă de la Ierusalim la Elada un arhiereu cu cărturari împotriva
Sfântului Filip şi, îmbrăcându-se în haina cea arhierească, a şezut cu multă mândrie
pe scaun de judecată şi stătea înaintea lui mulţime de popor, iudei şi păgâni.
Acolo a fost adus şi Sfântul apostol Filip şi a şezut în mijlocul soborului, spre care,
căutând arhiereul cu mânie, a început a grăi: "Nu ţi-a fost destul că ai înşelat în
Iudeia, în Galileia şi în Samaria pe poporul cel prost şi neînvăţat? Ci şi aici ai venit
la înţelepţii elini, semănând înşelăciunea ta pe care ai învăţat-o de la Iisus, care era
potrivnic legii lui Moise? Pentru acest lucru fiind osândit, a fost spânzurat pe cruce
şi a murit cu necinste; iar la praznicul Paştelor fiind îngropat, voi, ucenicii Lui, L-
aţi furat pe ascuns, spre sminteala multora, şi aţi propovăduit pretutindeni că a
înviat din morţi".

18. Acestea zicând arhiereul, a strigat poporul asupra Sfântului Filip, zicând: "Ce
răspunzi la acestea, Filipe?" Atunci s-a făcut mare gâlceavă, căci unii ziceau ca în-
dată să fie ucis Filip, iar alţii ziceau că în Ierusalim să fie dus spre pierzare.
Iar Sfântul apostol Filip, deschizând gura sa, a zis către arhiereu: "Fiul omului,
pentru ce iubeşti deşertăciunea şi grăieşti minciuna? Pentru ce este împietrită
inima ta şi nu voieşti a mărturisi adevărul? Oaren-aţi pusvoi peceţi pe mormânt
şi strajă împrejurul mormântului? Şi când a înviat Domnul nostru, nestricând
peceţile mormântului, oare n-aţi umplutvoi atunci mâinileostaşilorcu aur ca să
spună minciunişi să zică: Dormind noi - ostaşii - mortul a fost furat. Apoi cum
de nu te ruşinezi a minţi acum, căci cu adevărat, chiar peceţile mormântului
mărturisescînvierea lui Hristos, iarminciuna voastră se dă pe faţă şi se va şti în
ziua judecăţii?"
Zicând acestea Sfântul apostol, arhiereul s-a tulburat foarte şi s-a pornit asupra lui,
vrând să-l apuce singur şi să-l ucidă; dar îndată s-a făcut negru ca şi cărbunele şi a
orbit.
Iar cei ce stăteau înainte, văzând acea minune, socoteau că este vrăjitorie, şi s-au
pornit mulţi asupra Sfântului Filip, vrând să-l piardă ca pe un vrăjitor. Însă toţi cei
ce voiau să-l apuce, au avut aceeaşi pedeapsă care a căzut asupra arhiereului. Încă
şi cutremur de pământ s-a făcut şi, înspăimântându-se toţi, tremurau de frică,
cunoscând puterea cea mare a lui Hristos.
Iar Sfântul apostol, văzând primejdiacelor orbiţi la ochii cei trupeşti şi sufleteşti,
a plâns pentru dânşii. Apoi s-a întors spre rugăciune, cerându-le de la
Dumnezeu luminare trupească şi sufletească, şi astfel s-a dat celor pedepsiţi
tămăduire de sus.
Printr-o asemenea minune mulţime de popor s-a întors la Hristos şi a crezut într-
Însul.
Însă arhiereul, fiind orbit cu răutatea, nu numai că nu a vrut să se înţeleptească
după acea certare şi să cunoască adevărul; ci a grăit multe hule asupra Domnului
nostru Iisus Hristos, şi îndată l-a ajuns o pedeapsă mai mare decât cea dintâi. Căci,
deschizându-se pământul, l-a înghiţit de viu, ca pe Datan şi pe Aviron.
Iar după pierzarea arhiereului, Sfântul apostol Filip, botezând acolo pe mulţi şi
aşezându-le episcop pe un bărbat cinstit şi vrednic, cu numele Narcis, s-a dus la
Parţi.

19. Mergând pe cale, cerea de la Dumnezeu ajutor în ostenelile sale. Iar când şi-a
plecat genunchii la rugăciune, i s-a arătat pe cer un vultur cu aripile poleite cu aur,
ca în chipul lui Hristos răstignit. Prin acea arătare întărindu-se iarăşi, a mers la
propovăduire. Şi, înconjurând cetăţile Candachiei din Arabia, a intrat într-o corabie
şi a plecat pe mare spre Azot. Apoi noaptea făcându-se furtună mare şi
deznădăjduindu-se toţi de viaţă, Sfântul apostol a făcut rugăciune şi îndată s-a
arătat în văzduh chipul Crucii cel purtător de lumină, care a luminat întunericul
nopţii şi marea s-a liniştit, alinându-se valurile ei.
***
Ajungând Filip la Azot, a ieşit din corabie şi l-a primit în casa sa un primitor de
străini cu numele Nicoclid care avea o fiică cu numele Haritina şi care era bolnavă
la un ochi.
Sfântul Filip, intrând în casa lui Nicoclid, a grăit cuvântul lui Dumnezeu celor ce
se întâmplaseră să fie acolo şi toţi îl ascultau cu plăcere. Fiind acolo aproape,
asculta şi Haritina care atât de mult se îndulcea de învăţătura Sfântului, încât uitase
de durerea ochiului său.
Iar apostolul, văzând osârdia ei pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi
cunoscând boala ei, s-a milostivit spre dânsa şi a zis să-şi pună mâna pe ochiul său
cel bolnav şi să cheme numele lui Iisus Hristos. Deci, făcând aşa fecioara, îndată s-
a vindecat ochiul ei şi a crezut în Hristos toată casa lui Nicoclid şi s-a botezat.
***
Sfântul apostol Filip s-a dus apoi din Azot în Ierapoli, cetatea Siriei, unde,
propovăduind pe Hristos, s-a pornit poporul spre mânie şi voiau să-l ucidă cu
pietre.
Dar era acolo în poporun bărbat cinstit, anume Ir, care, voind să-l scapepe Filip de
uciderea cu pietre, a zis către popor: Bărbaţi concetăţeni, ascultaţi sfatul meu şi nu
faceţi nici un rău acestui om străin, până când vom înţelege dacă sunt adevărate
învăţăturile lui. Iar dacă se va dovedi că nu sunt adevărate, îl vom pierde.
Atunci poporul n-a mai îndrăznit să zică nimic împotriva lui Ir, care, luând pe
Filip, l-a dus în casa sa.
Iar Filip, după obiceiul său, ţinând propovăduire pentru Hristos în casa lui Ir, l-a
adus către Sfânta credinţă, cu toată casa sa şi cu alţi vecini; apoi i-a luminat cu
Sfântul Botez.

20. Înştiinţându-se cetăţenii că Ir a primit Sfântul Botez, s-au adunat toţi şi, încon-
jurând casa lui, voiau să o aprindă ca să ardă împreună cu apostolul, cu Ir şi cu toţi
ai casei lui.
Dar, înţelegând Sfântul apostol tulburarea poporului, a ieşit la lumină fără frică; iar
ei, ca nişte fiare sălbatice scrâşnind din dinţi, l-au rănit şi l-au dus la sfatul lor.
Iar mai marele sfatului, cu numele Aristarh, văzând pe Sfântul apostol, şi-a întins
mâna şi l-a apucat de păr şi îndată i s-a uscat mâna lui, orbind de un ochi şi
surzind. Atunci îndată s-a schimbat poporul şi mirându-se de acea minune, îl rugau
pe Filip ca să vindece pe Aristarh, mai marele soborului lor.
Iar Filipa zis: "De nu va crede Dumnezeului Celui propovăduit de mine, nu se
va vindeca".
Pe când grăia sfântul către popor, iată că duceau un mort la îngropare. Şi a zis
poporul, ca şi cum ar fi râs de Sfântul apostol: "De vei învia mortul acesta, atunci
şi Aristarh şi noi toţi vom începe a crede în Dumnezeul tău".
Iar Sfântul apostol, ridicându-şi ochii la cer şi rugându-se mult, a strigat către cel
mort: "Teofile, scoală!" Atunci îndată, ridicându-se mortul, şi-a deschis ochii.
Şi iarăşi a zis Filip către dânsul: "Hristos îţi porunceşte să te scoli şi să vorbeşti
cu noi".
Deci, sculându-se mortul de pe năsălie a căzut la picioarele apostolului, zicând:
"Mulţumescu-ţi, sfinte slujitor al lui Dumnezeu, că din multe rele m-ai izbăvit în
ceasul acesta; căci doi arapi foarte negri, foarte răi, mă munceau fără milă şi dacă
nu ai fi sosit tu ca să mă izbăveşti de dânşii, apoi m-ar fi aruncat în iadul cel
cumplit".
Văzând toţi acea minune prea mărită, cu un glas şi cu o inimă prea măreau pe Unul
adevăratul Dumnezeu, pe Care Îl propovăduia Sfântul apostol Filip.
Apoi Sfântul apostol, făcând semn cu mâna ca să tacă puţin, a poruncit lui Ir ca să
facă semnul Crucii peste mădularele cele vătămate ale lui Aristarh. Şi, făcând
astfel, îndată s-a tămăduit mâna lui Aristarh cea uscată; apoi s-a tămăduit la ochi şi
la urechi, făcându-se cu totul sănătos.

21. Pentru nişte minuni ca acestea ce s-au făcut de Sfântul apostol Filip, cu puterea lui
Hristos, toată cetatea aceea a crezut în Domnul şi au dărâmat idolii.
Mai înainte decât toţi, tatăl lui Teofil a sfărâmat doisprezece idoli ai săi de argint şi
de aur, iar aurul l-a împărţit celor ce aveau lipsă.
Apoi Sfântul apostol, botezându-i acolo pe toţi şi punându-le episcop pe Ir, a zidit
şi o biserică şi întărindu-i în Sfânta credinţă pe cei de curând luminaţi, s-a dus în
alte părţi la propovăduire.
***
Străbătând Siria şi toată Asia cea de sus, a venit în părţile Asiei celei mici, în Lida
şi în Misia, întorcând către Dumnezeu popoarele cele rătăcite.
Acolo s-a întâlnit cu Sfântul apostol Vartolomeu, care propovăduia atunci prin
cetăţile cele de aproape şi care a fost trimis de Dumnezeu spre ajutorul Sfântului
Filip. Încă şi Mariam fecioara, care era sora Sfântului Filip, urma fratelui său şi toţi
împreună slujeau mântuirii omeneşti. Aceştia au străbătut toate cetăţile Lidiei şi
Misiei, binevestind Evanghelia, şi multe asupreli şi nevoi răbdând de la cei
necredincioşi, au fost bătuţi, în temniţă închişi, şi cu pietre ucişi. Însă, cu toate
năpăstuirile şi bătăile acelea, păzindu-se vii cu darul lui Dumnezeu, se sileau
necontenit în buna vestire a lui Hristos. Apoi au ajuns până la ucenicul cel iubit al
lui Hristos, la Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, care propovăduia pe Hristos acolo
în Asia.
***
Bucurându-se cu toţii în Domnul, s-au dus în părţile Frigiei şi, intrând la Ierapoli,
propovăduiau pe Hristos. Iar cetatea aceea era plină de idoli, la care se închina
poporul cel orbit cu înşelăciunea diavolească.
Acolo era şi o viperă pe care locuitorii Ierapoliei o cinsteau ca pe un Dumnezeu şi
care era ţinută într-o casă încuiată, hrănind-o cu multe feluri de jertfe. Încă şi alte
feluri de jivini, şerpi şi vipere, cinstea acel popor fără de minte.
Deci, Sfântul apostol Filip cu însoţitorii săi, s-a înarmat cu rugăciunea mai întâi
asupra acelei vipere. Acolo cu dânşii era şi Sfântul Ioan, cuvântătorul de
Dumnezeu, care le-a ajutat de au biruit vipera. Căci junghiind-o cu rugăciunea ca şi
cu o suliţă, au omorât-o cu puterea lui Hristos.

22. Însă Sfântul Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu îndată s-a despărţit de dânşii,
lăsându-le Ierapolia ca să propovăduiască într-însa cuvântul lui Dumnezeu, iar el s-
a dus în alte cetăţi, ducând lumii buna vestire.
Sfântul Filip, împreună cu Vartolomeu şi cu Mariam, rămânând în Ierapolia, se
sârguiau cu dinadinsul să împrăştie de acolo întunericul închinării de idoli şi să
strălucească lumina cea mare a cunoştinţei adevărului. Deci, se osteneau în
cuvântul lui Dumnezeu ziua şi noaptea, învăţând pe cei rătăciţi, înţeleptind pe cei
fără de minte şi povăţuind pe cei greşiţi. Şi era în cetatea aceea un om oarecare cu
numele Stahie, care de patruzeci de ani era orb. Acestuia Sfinţii apostoli i-au
deschis ochii cei trupeşti prin minune, iar prin propovăduirea lui Hristos i-au
luminat şi ochii cei sufleteşti şi, botezându-l pe el, au rămas în casa lui.
Deci, a ieşit vestea prin toată cetatea că Stahie cel orb acum vede şi s-a adunat mult
popor în casa lui; iar Sfinţii apostoli învăţau credinţa în Hristos pe cei ce veniseră
către dânşii, şi aduceau la ei pe mulţi neputincioşi şi pe toţi îi tămăduiau cu
rugăciunea, izgonind duhurile cele rele din oameni. Pentru aceea mulţime de popor
a crezut în Hristos şi s-a botezat de către Sfinţii apostoli.
Antipatul cetăţii aceleia avea o soţie cu numele Nicanora, care, fiind muşcată de
şarpe, zăcea bolnavă şi era aproape de moarte. Auzind despre Sfinţii apostoli, care
erau în casa lui Stahie, ca tămăduiesc toată boala numai cu cuvântul, a poruncit
slugilor să o ducă pe ea la dânşii, nefiind atunci bărbatul ei acasă. Femeia a
dobândit de la dânşii îndoita tămăduire, atât de muşcarea şarpelui, cât şi de
vătămarea diavolului, crezând în Hristos prin învăţătura lor.
Şi venind antipatul acasă, i-au spus slugile că femeia lui a învăţat a crede în Hristos
de la nişte oameni străini care sunt în casa lui Stahie.
Iar antipatul, mâniindu-se foarte, a poruncit să prindă pe apostoli, iar casa lui
Stahie s-o ardă cu foc. Şi s-a făcut după porunca lui.
Deci, s-a adunat mulţime de popor din Ierapoli şi luând pe Sfinţii apostoli, pe Filip
şi pe Vartolomeu şi pe Sfânta fecioară Mariam, îi ducea pe uliţe, bătându-i şi
batjocorindu-i pe dânşii; apoi i-au aruncat în temniţă.
După aceasta antipatul a hotărât să judece pe propovăduitorii lui Hristos şi s-au
adunat la dânsul toţi popii idoleşti şi popii viperei celei omorâte care se jeluiau
împotriva Sfinţilor apostoli, zicând: "Fă izbândă, antipate, pentru ocara zeilor
noştri; căci de când au intrat străinii aceştia în cetatea noastră, s-au pustiit altarele

23. marilor noştri zei, iar poporul a uitat a le aduce jertfele cele obişnuite, omorând
prea cinstită această viperă şi toată cetatea s-a umplut de fărădelege; deci, omoară
pe aceşti vrăjitori".
Atunci a poruncit antipatul să dezbrace pe Sfântul Filip, zicând că ar fi având
farmece în hainele lui; şi dezbrăcându-l, n-au aflat nimic. Tot astfel au dezbrăcat şi
pe Sfântul Vartolomeu. Iar când s-au apropiat de Sfânta Mariam, vrând să dezbrace
trupul ei cel fecioresc, îndată s-a schimbat înaintea lor şi s-a făcut ca o văpaie de
foc. Şi înfricoşându-se păgânii, au fugit de la faţa ei.
Iar ighemonul a judecat pe Sfinţii apostoli ca să-i răstignească.
Deci, mai întâi au legat de picioare pe Sfântul apostol Filip, l-au spânzurat de un
lemn deasupra uşilor de la capiştea viperii şi răstignindu-l cu capul în jos, au
aruncat cu pietre într-însul. După aceasta au răstignit şi pe Sfântul Vartolomeu,
lângă peretele capiştii.
Atunci s-a făcut deodată cutremur mare şi deschizându-se pământul, a înghiţit
deodată pe antipatul şi pe toţi popii viperii şi împreună cu dânşii, o mulţime de
popor necredincios.
Deci s-a făcut spaimă mare printre credincioşi şi necredincioşi, încât strigau către
Sfinţii apostoli, toţi cei ce mai rămăseseră, ca să-i miluiască şi să roage pentru
dânşii pe Unul adevăratul Dumnezeu şi să nu-i înghită pământul şi pe ei.
Apoi, grăbindu-se, au dezlegat pe Sfântul Vartolomeu, iar pe Sfântul Filip nu
puteau să-l dezlege degrabă pentru că era sus spânzurat. Şi astfel a fost bunăvoirea
lui Dumnezeu ca prin acest fel de pătimire şi moarte, să treacă apostolul Filip de la
pământ la cer, către care şi picioarele lui erau întoarse.
Pe când era răstignit, Sfântul apostol Filip se ruga lui Dumnezeu pentru vrăjmaşii
săi ca să le ierte păcatele şi să le lumineze ochii minţii, ca să vadă şi să cunoască
adevărul. Iar Domnul, plecându-se spre rugăciunea lui, îndată a poruncit pămân-
tului şi a scos vii pe tot poporul cel înghiţit, numai antipatul şi popii viperii au
rămas în adânc.
Apoi toţi cu un glas mare, mărturisind şi prea mărind puterea lui Hristos, doreau
Botezul. Şi vrând acum să coboare pe Sfântul Filip de pe lemn, sfântul şi-a dat
sufletul său în mâinile lui Hristos. Deci, l-au coborât de pe lemn mort.

24. Iar sora lui cea după trup, Sfânta Mariam, care îşi păzea fecioria ei curată şi văzuse
pătimirea şi moartea Sfântului Filip, cuprindea cu dragoste şi săruta trupul cel
coborât de pe lemn; apoi se veselea cu duhul pentru dânsul căci săvârşise cu bine
alergarea sa.
Iar Sfântul Vartolomeu a botezat pe toţi cei ce crezuseră în Hristos şi le-a pus
episcop pe Stahie. Apoi a făcut îngropare cinstită trupului Sfântului apostol Filip.
În locul acela unde a curs sângele Sfântului apostol, a crescut după trei zile o viţă
de vie ca semn că Sfântul apostol Filip, după vărsarea sângelui său pentru Hristos,
veşnic se îndulceşte de veselie împreună cu Domnul său în împărăţia Lui.
Iar Sfântul Vartolomeu, împreună cu fericita fecioară Mariam, după îngroparea
Sfântului Filip, au mai petrecut câteva zile în Ierapoli şi bine întărind în credinţă
Biserica lui Hristos cea nou întemeiată, s-au dus de acolo.
Sfântul Vartolomeu s-a dus în cetatea Alvanului care era în Armenia cea mare,
unde a fost răstignit, iar Sfânta Mariam a mers în Licaonia şi acolo întorcând pe
mulţi la Sfânta credinţă, a adormit cu pace.
În jurul anului 560 d.Hr., Sfintele moaşte ale apostolului Filip au fost mutate la
Roma, unde se odihnesc şi în prezent în Biserica celor doisprezece Apostoli. Unul
dintre braţele apostolului a fost păstrat în Constantinopol, în Biserica Preafericitei
Născătoare de Dumnezeu, în anul 1167, împăratul bizantin Manuil I Comnen
(1143-1180) l-a dat nepoatei sale Maria, ca dar nepreţuit şi sfânt, când aceasta s-a
căsătorit cu Amaury I, rege cruciat al Ierusalimului. în anul 1204, acest braţ sfinţit
a fost mutat la Florenţa.
Pentru acestea toate, Dumnezeului nostru se cuvine slavă, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Troparul, glasul al III-lea: Apostole Sfinte Filipe, roagă pe milostivul Dumnezeu
ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Condac, glasul al VIII-lea: Ucenicul şi prietenul Tău şi următorul patimii Tale
lumii pe Tine Te-a propovăduit, de Dumnezeu grăitorul Filip, pentru ale căruia
rugăciuni de vrăjmaşii cei prea fărădelege Biserica Ta şi cetatea Ta o păzeşte,
pentru Născătoarea de Dumnezeu, Mult Milostive.
(Extras din cartea: VieţileSfinţilor apostoli)