1. Cea mai frumoasă experiență dintr-un concurs
Triathlon Challenge Mamaia 2011 si IronMan-ul Organizational
(In cautarea perfectiunii)
de Silviu Secăreanu
Oare cum se poate descrie o astfel de experienta in cuvinte ordinare?
Umbla vorba ca intr-o dimineata racoroasa de inceput de toamna , foarte de dimineata
ne indreptam in mare graba spre locul ce urma sa fie gazda Triathlon Challenge Mamaia
2011. Incarcati cu “echipamente “ dintre cele mai diverse si incalziti de o cafea de OMV,
zburdam amarnic pe autostrada soarelui. Dupa ceva mai mult de doua ore, iata-ne
ajunsi pe locul viitoarei zone de tranzitie a concursului, cu bateriile incarcate si gata de a
face ultimele pregatiri pentru ziua cea mare.
Materialele necesare au inceput sa apara usor usor, o duba si inca o duba si inca o duba
si un camion mic la desert. Prajiti de poate ultimele raze puternice de soare de litoral din
acest an, am inceput sa aranjam cu talc zonele cheie ale competitiei, sa intindem
bannere, steaguri, sa montam poarte de finish si alte lucruri marunte (sau de detaliu,
asa cum ii place sa spuna unui bun prieten al meu) care ne-au intins cu brio pana tarziu
in noapte(sau poate era devreme in dimineata).
Nici somnul putin si nici ploaia ce se starnise in dimineata concursului nu ne-a oprit sa
fim prezenti “pe traseu” imediat dupa ivirea zorilor. Cu ochii buimaciti de somn si
trupurile poate prea intepate de “prietenii” nostri, tantarii, am pus la punct ultimele
detalii care si de aceasta data ne-au furat cateva ore.
Cu aproape o ora inainte ca primii participanti sa isi organizeze echipamentul de concurs
eram gata.Totul era cat se putea de bine si cu totii speram ca problemele sa ne
ocoleasca pe parcurs. Era timpul sa ma pregatesc….m-am duc cuviincios la locul unde
ma astepta “noua mea prietena”, i-am lipit cele doua numere de concurs si am asezat-o
frumos la locul ei din zona de tranzitie.
Poveste participantă în Concursul Nutricult.ro | 10-24 decembrie 2011 http://bogdanantohe.ro

2. Cea mai frumoasă experiență dintr-un concurs
Eram atat de nerabdator sa inceapa si parca un val de adrenalina imi invadase pana si
cel mai mic capilar.Stiam ca pot termina competitia (prima din viata mea de acest gen,
de altfel), stiam ca ma pot lupta aproape de la egal la egal cu toti cei de acolo si speram
ca timpul si clasarea mea sa fie cat se poate de bune.
Concurentii, veneau , se echipau si porneau, unii mai relaxati si altii mai congestionati,
catre linia de start. Totul era pregatit, din moment in moment asteptam sunetul ce urma
sa dea startul la ceea ce insemna Triathlon Challenge Mamaia 2011.
O pocnitura se auzi, cand toti cei peste 600 de concurenti incepura sa taie valurile ce se
unduiau linistit pe suprafara lacului Siutghiol.Apa parca fierbea in jurul meu. Incep usor
usor sa imi propulsez corpul printre moleculele de lichid din juru-mi , trec pe langa o
baliza, trec pe langa a doua si cu ceva mai putin de 100 de metri inainte de cea de a treia
care semnifica si terminarea probei de inot pentru mine, au inceput sa apara
contracturile, corpul parca nu ma mai asculta, dar dupa cum stim foarte bine, psihicul
conduce fizicul si nu invers, am continuat si am reusit sa ies din apa.
Zona de tranzitie m-a ajutat sa ma revigorez inainte de a porni in poate cele mai
frumoase probe alea triathlonului, proba de ciclism.Impreuna cu “eterna mea prietena”
verde, am inceput sa rulam pe strazile poate mult prea infierbantate de soare, in cele
doua tururi de circuit rezervate categoriei mele.Totul a decurs bine, inca oboseala din
timpul si dinaintea concursului parca isi puneau din ce in ce mai mult amprenta asupra
mea.
Ajuns din nou in zona de tranzitie si dupa cateva guri de apa porneam in ceea ce urma
ultima si poate cea mai de dificila proba a concursului pentru mine:alergarea. Stiam ca
va fi dificil dar nu am renuntat.Am inceput proba pe acelasi asfalt incins. Cu fiecare pas
se duceau si ultimele mele rezerve de glucoza si singurul lucru care ma facea sa continui
era masina Skoda ce marca punctul de intoarcere. O vedeam la orizont, se apropia parca
din ce in ce mai greu. Alternand mersul cu alergatul am ocolit automobilul, singurul meu
obiectiv ramanand acum linia de finish pana la care spatiul parea infinit. Fiecare muschi
din corpul meu reusea cu greu sa se mai contracte, insa nu am renuntat
Dupa un sprint de 200 de metrii si un timp rezonabil pentru o prima competitie de acest
gen am reusit sa trec linia de sosire, extenuat insa fericit de persormanta mea:
TERMINASEM PRIMUL MEU TRIATHLON.
Poveste participantă în Concursul Nutricult.ro | 10-24 decembrie 2011 http://bogdanantohe.ro

3. Cea mai frumoasă experiență dintr-un concurs
Locul pe care m-am clasat nici nu a mai contat pentru mine, cel mai mult a contat faptul
ca imi atinsesem obiectivul. Dupa cateva zeci de minute de odihna meritata, mi-am
reluat locul in staff pentru proba celor mici iar mai apoi pentru a ma ocupa de acele mici
detalii din ziua dinaintea concursului insa in sens invers:un camion mic si dragut, o duba,
inca o dupa si la final inca una.
Pentru mine a fost o experienta cu totul extraordinara de care probabil nu as fi avut
parte fara ajutorul prietenilor mei, Bogdan,Oana,Ionut, Vali, Irina(sper ca nu am uitat pe
cineva, si daca am uitat imi cer scuze) si la care imi doresc sa particip din nou anul viitor.
A fost minunat si dupa cum am spus si la inceput e foarte greu sa descrii in cuvinte
normale ceea ce s-a intamplat in acele zile, in acel loc.
Poate unii o sa considere aceasta povestire una banala, dar lucrurile care s-au intamplat
acolo si atmosfera concursului, pentru mine au fost deosebit de frumoase..
Dacă vreți să aflați mai multe despre Silviu, îl puteți urmări pe Facebook
Poveste participantă în Concursul Nutricult.ro | 10-24 decembrie 2011 http://bogdanantohe.ro