Sfânta mare muceniţă Marina a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama sa, Marina a fost încredinţată unei femei din afara cetăţii, să o crească. La vârsta de 12 ani a aflat de la creştinii din sat despre Hristos, dorind să primească şi ea cununa muceniciei. Ajungând la 15 ani, a fost pârâtă la dregătorul cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor. După ce a fost prinsă şi închisă, dregătorul a chemat-o la judecată. Minunându-se de frumuseţea ei, i-a cerut să-i fie soţie, dar pentru că nu a renunţat la Hristos, a fost supusă la chinuri. Mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au fost apoi ucişi pentru că i-a impresionat tăria cu care Sfânta Marina a rezistat în faţa chinurilor. În final, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat capul Sfintei mari muceniţe Marina.
Sfântul mucenic Emilian din Durostor, România (†362) (18 iulie)Stea emy
Sfântul mucenic Emilian de la Durostor a fost fiul lui Sabbatianus din orașul Durostor (Silistra de astăzi) și a primit cununa muceniciei în timpul împăratului Iulian apostatul (361-363). A fost unul din sfinții ieșiți din rândurile strămoșilor noștri, unul din mucenicii care au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos pe pă-mânt daco-roman. Astfel, în luna iulie a anului 362 a sosit în Durostorum prefectul Capitolin, care avea poruncă de la împărat să cerceteze în ce măsură păgânismul sporește în acest oraș. După ce a intrat în templu și a adus jertfă zeilor, Capitolin s-a întâlnit cu conducătorii orașului care l-au asigurat că în orașul lor nu există creștini. În acest timp, în ziua de 18 iulie, Emilian, un soldat creștin din armata romană a Dunării, a luat un ciocan și strecurându-se în templu a răsturnat altarele de jertfă, a sfărâmat statuile idolilor și s-a întors acasă fără ca cineva să îl fi văzut. Fiind adus înaintea lui Capitolin, Emilian a mărturisit că este creștin, fapt pentru care a fost osândit la moarte prin foc. Emilian a fost dus în afara orașului, aproape de malul Dunării, unde soldații prefectului l-au aruncat pe un rug aprins. Însă, Emilian a rămas nevătămat de foc și rugându-se și mulțumind lui Dumnezeu a adormit cu pace. Soția lui Capitolin, fiind creștină în taină, a rămas pe lângă locul acela și a dat trupul Sfântului mucenic Emilian creștinilor din oraș care l-au îngropat în locul numit Gedina. O parte din sfintele moaște se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria). Pe teritoriul țării noastre, părticele din moaștele Sfântului mucenic Emilian se găsesc la Galați, la Catedrala episcopală din Slobozia, și în Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din cartierul Drumul Taberei din Capitală.
Sfântul cuvios Eftimie cel mare (20 ianuarie)Stea emy
Acest cuvios părinte, Eftimie cel mare, a trăit pe vremea împăratului Graţian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp şi neroditor, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul. Părinţii lui, Pavel şi Dionisia, erau oameni cucernici. Numele şi l-a primit potrivit cu făgăduinţa de sus, căci pe când părinţii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a venit spunându-le să se bucure şi să fie cu voie bună (iar numele Eftimie pe elineşte înseamnă voie bună). După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, şi acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a sălăşluit într-una din peşterile din munte, împreună cu cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aici a izbăvit pe mulţi din boli grele. Se zice că şi el a hrănit, cu puţine pâini mici, patru sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Şi pe multe femei, care nu năşteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui, aşa cum şi el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea care vreme îndelungată fusese stearpă.Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Cuviosul Eftimie era cunoscut şi cinstit chiar şi de cei trei mari îndrumători ai vieţii pustniceşti din vremea lui: Simeon Stâlpnicul, Sava cel sfinţit şi Teodosie din Palestina; şi toţi patru apărau dreapta credinţă statornicită la Sinodul din Calcedon (451), vorbind împotriva ereticilor din vremea aceea, mai ales împotriva monofiziţilor.Iar fericitul Eftimie a întors la dreapta credinţă chiar şi pe împărăteasa Evdochia (†460), care căzuse şi ea în rătăcirea lui Eutihie. N-a căutat niciodată vreo mărire omenească, ci toată viaţa a rămas un simplu iubitor de străini şi un îndrumător de sihaştri. Astfel a adormit în Domnul la 20 ianuarie, în anul 473, fiind cinstit de atunci în toată Biserica Ortodoxă la aceeași dată. Astăzi, părţi importante din moaştele sale se găsesc la Mănăstirile Marea Lavră şi Iviron din Muntele Athos, dar şi în alte locaşuri ale lumii creştine.
Sfântul sfinţit mucenic Elefterie, episcopul Iliricului, cel mai tânăr arhier...Stea emy
Sfântul Elefterie a fost fiul unor foarte nobili părinţi, din stirpea imperială a Romei. Acolo tatăl lui a fost proconsul imperial. Maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste şi slavă pentru credinţa în Hristos, învăţată fiind de Sfântul apostol Pavel, care a botezat-o şi numele ei era Antia. Dânsa, născând pe acest sfânt, i-a pus nu-mele de Elefterie (a cărui nume înseamnă “Libertate”) şi l-a crescut bine întru bună credinţă. Rămânând văduvă de foarte tânără, ea a încredinţat creşterea şi educaţia singurului ei fiu lui Anichit, episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului Elefterie, episcopul 1-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani, şi episcop la vârsta de douăzeci de ani.
Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie)Stea emy
Sfinţii Pulheria şi Marcian au trăit şi au împărăţit în Constantinopol, în secolul al V-lea. Sfânta Pulheria a fost fiica împăratului bizantin Arcadie, iar Sfântul Marcian a fost un dreptcredincios general şi senator din Tracia. Cei doi împăraţi creştini şi-au folosit averea spre a zidi case pentru săraci, spitale, biserici şi mănăstiri. Ei s-au îndeletnicit până la sfârşitul vieţii lor cu privegherea, postul, rugăciunea şi învăţarea altora. Pentru vârsta lor înaintată, cei doi au trăit în feciorie. Ei au fost într-un gând, în dorinţa de a cârmui împărăţia în chip creştinesc.
Sfânta împărăteasă Pulheria a trecut la cele veşnice în dată de 10 septembrie 453, la vârsta de 54 de ani. Ea a fost îngropată cu multă cinste. Şi-a împărţit întreaga avere săracilor.
Sfântul Marcian a continuat să domnească singur, apărând cu tărie hotărârile Sinodului de la Calcedon. Sfântul Marcian a trecut la cele veşnice în anul 457.
Împărăteasa Pulheria a fost persoana providenţială, care a apărat şi a susţinut credinţa ortodoxă. Sfânta Pulheria a rămas drept „Împărăteasa care și-a închinat viața Ortodoxiei”. De aceea, ea a intrat în conştiinţa liturgică a Bisericii, fiind pomenită de două ori în Sinaxar. La 17 februarie, împreună cu soţul ei, Marcian şi separat, în ziua de 10 septembrie.
Sfântul proroc Iezechiel este al treilea dintre profeții mari și a trăit în veacul al VI-lea înainte de Hristos. Era fiul preotului Buzi din Arira. Iezechiel a fost unul dintre robii Ierusalimului aduși forțat de regele Nabucodonosor al Babilonului în anul 597 pe malul râului Chebar din Chaldeia. Împreună cu Iezechiel mai erau Daniil și cei trei tineri: Anania, Azaria și Misail și regele Iehonia al Ierusalimului. După cinci ani de robie Iezechiel a început a prooroci. Și-a împlinit misiunea profetică timp de 22 de ani, adică până în anul 572. A fost căsătorit și a fost proorocul evreilor duși în robia babilonică. Nu știm însă când și unde a murit. După o veche tradiție iudaică ar fi fost omorât de evreii din seminția lui Gad din pricina nenorocirilor proorocite și a fost îngropat în țărâna lui Tur, în mormântul lui Afrazad. Cartea proorocului Iezechiel compusă din 48 de capitole are cuvinte de asprime înspăi-mântătoare pentru fiii lui Israil. Aceștia ajunseseră într-o mare prăbușire sufle-tească din pricina robiei în care se aflau. De asemenea, în cartea sa sunt prezente și douăzeci și două de viziuni privitoare la Mântuitorul Hristos (Mesia). Viața proorocului Iezechiel a fost scrisă de Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, Fericitul Ieronim și alți scriitori bisericești.
Sfântul prooroc Samuel (Samuil) (20 august)Stea emy
Sfântul proroc Samuel, fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana, a fost cel de-al 15-lea şi ultimul judecător al iudeilor și a trăit cu mai bine de o mie de ani î.Hr. Dăruit de Dumnezeu în urma rugăciunilor maicii sale, a fost încredinţat marelui preot Eli, crescând în Legea Domnului. Dacă Samuel era sârguincios, cei doi fii ai lui Eli, preoţii Ofni şi Finees, erau nesupuşi rânduielilor sfinte. Când au pornit război filistenii, au pierit 30.000 de israeliţi, printre care cei doi fii ai lui Eli, și chiar Eli însuși când a aflat că filistenii au luat Chivotul Legii. Cu toate că robia filistenilor a durat 20 de ani, Chivotul Legii l-a adus mai devreme înapoi din pricina necazurilor venite asupra poporului. Filistenii au fost biruiți în urma predicii lui Samuel, ajuns judecător în locul lui Eli, care le-a spus să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Urmașul lui Samuel n-a fost unul dintre fiii săi, care semănau cu cei doi fii ai lui Eli, ci regele Saul. Însă, pentru că Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu, tot Samuel l-a uns pe David, al doilea rege al lui Israel. Ajuns la adânci bătrâneţi, Sfântul proroc Samuel s-a săvârşit în pace.
Sfânta mare muceniţă Marina a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama sa, Marina a fost încredinţată unei femei din afara cetăţii, să o crească. La vârsta de 12 ani a aflat de la creştinii din sat despre Hristos, dorind să primească şi ea cununa muceniciei. Ajungând la 15 ani, a fost pârâtă la dregătorul cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor. După ce a fost prinsă şi închisă, dregătorul a chemat-o la judecată. Minunându-se de frumuseţea ei, i-a cerut să-i fie soţie, dar pentru că nu a renunţat la Hristos, a fost supusă la chinuri. Mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au fost apoi ucişi pentru că i-a impresionat tăria cu care Sfânta Marina a rezistat în faţa chinurilor. În final, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat capul Sfintei mari muceniţe Marina.
Sfântul mucenic Emilian din Durostor, România (†362) (18 iulie)Stea emy
Sfântul mucenic Emilian de la Durostor a fost fiul lui Sabbatianus din orașul Durostor (Silistra de astăzi) și a primit cununa muceniciei în timpul împăratului Iulian apostatul (361-363). A fost unul din sfinții ieșiți din rândurile strămoșilor noștri, unul din mucenicii care au pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos pe pă-mânt daco-roman. Astfel, în luna iulie a anului 362 a sosit în Durostorum prefectul Capitolin, care avea poruncă de la împărat să cerceteze în ce măsură păgânismul sporește în acest oraș. După ce a intrat în templu și a adus jertfă zeilor, Capitolin s-a întâlnit cu conducătorii orașului care l-au asigurat că în orașul lor nu există creștini. În acest timp, în ziua de 18 iulie, Emilian, un soldat creștin din armata romană a Dunării, a luat un ciocan și strecurându-se în templu a răsturnat altarele de jertfă, a sfărâmat statuile idolilor și s-a întors acasă fără ca cineva să îl fi văzut. Fiind adus înaintea lui Capitolin, Emilian a mărturisit că este creștin, fapt pentru care a fost osândit la moarte prin foc. Emilian a fost dus în afara orașului, aproape de malul Dunării, unde soldații prefectului l-au aruncat pe un rug aprins. Însă, Emilian a rămas nevătămat de foc și rugându-se și mulțumind lui Dumnezeu a adormit cu pace. Soția lui Capitolin, fiind creștină în taină, a rămas pe lângă locul acela și a dat trupul Sfântului mucenic Emilian creștinilor din oraș care l-au îngropat în locul numit Gedina. O parte din sfintele moaște se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria). Pe teritoriul țării noastre, părticele din moaștele Sfântului mucenic Emilian se găsesc la Galați, la Catedrala episcopală din Slobozia, și în Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din cartierul Drumul Taberei din Capitală.
Sfântul cuvios Eftimie cel mare (20 ianuarie)Stea emy
Acest cuvios părinte, Eftimie cel mare, a trăit pe vremea împăratului Graţian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp şi neroditor, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul. Părinţii lui, Pavel şi Dionisia, erau oameni cucernici. Numele şi l-a primit potrivit cu făgăduinţa de sus, căci pe când părinţii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a venit spunându-le să se bucure şi să fie cu voie bună (iar numele Eftimie pe elineşte înseamnă voie bună). După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, şi acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a sălăşluit într-una din peşterile din munte, împreună cu cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aici a izbăvit pe mulţi din boli grele. Se zice că şi el a hrănit, cu puţine pâini mici, patru sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Şi pe multe femei, care nu năşteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui, aşa cum şi el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea care vreme îndelungată fusese stearpă.Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Cuviosul Eftimie era cunoscut şi cinstit chiar şi de cei trei mari îndrumători ai vieţii pustniceşti din vremea lui: Simeon Stâlpnicul, Sava cel sfinţit şi Teodosie din Palestina; şi toţi patru apărau dreapta credinţă statornicită la Sinodul din Calcedon (451), vorbind împotriva ereticilor din vremea aceea, mai ales împotriva monofiziţilor.Iar fericitul Eftimie a întors la dreapta credinţă chiar şi pe împărăteasa Evdochia (†460), care căzuse şi ea în rătăcirea lui Eutihie. N-a căutat niciodată vreo mărire omenească, ci toată viaţa a rămas un simplu iubitor de străini şi un îndrumător de sihaştri. Astfel a adormit în Domnul la 20 ianuarie, în anul 473, fiind cinstit de atunci în toată Biserica Ortodoxă la aceeași dată. Astăzi, părţi importante din moaştele sale se găsesc la Mănăstirile Marea Lavră şi Iviron din Muntele Athos, dar şi în alte locaşuri ale lumii creştine.
Sfântul sfinţit mucenic Elefterie, episcopul Iliricului, cel mai tânăr arhier...Stea emy
Sfântul Elefterie a fost fiul unor foarte nobili părinţi, din stirpea imperială a Romei. Acolo tatăl lui a fost proconsul imperial. Maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste şi slavă pentru credinţa în Hristos, învăţată fiind de Sfântul apostol Pavel, care a botezat-o şi numele ei era Antia. Dânsa, născând pe acest sfânt, i-a pus nu-mele de Elefterie (a cărui nume înseamnă “Libertate”) şi l-a crescut bine întru bună credinţă. Rămânând văduvă de foarte tânără, ea a încredinţat creşterea şi educaţia singurului ei fiu lui Anichit, episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului Elefterie, episcopul 1-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani, şi episcop la vârsta de douăzeci de ani.
Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie)Stea emy
Sfinţii Pulheria şi Marcian au trăit şi au împărăţit în Constantinopol, în secolul al V-lea. Sfânta Pulheria a fost fiica împăratului bizantin Arcadie, iar Sfântul Marcian a fost un dreptcredincios general şi senator din Tracia. Cei doi împăraţi creştini şi-au folosit averea spre a zidi case pentru săraci, spitale, biserici şi mănăstiri. Ei s-au îndeletnicit până la sfârşitul vieţii lor cu privegherea, postul, rugăciunea şi învăţarea altora. Pentru vârsta lor înaintată, cei doi au trăit în feciorie. Ei au fost într-un gând, în dorinţa de a cârmui împărăţia în chip creştinesc.
Sfânta împărăteasă Pulheria a trecut la cele veşnice în dată de 10 septembrie 453, la vârsta de 54 de ani. Ea a fost îngropată cu multă cinste. Şi-a împărţit întreaga avere săracilor.
Sfântul Marcian a continuat să domnească singur, apărând cu tărie hotărârile Sinodului de la Calcedon. Sfântul Marcian a trecut la cele veşnice în anul 457.
Împărăteasa Pulheria a fost persoana providenţială, care a apărat şi a susţinut credinţa ortodoxă. Sfânta Pulheria a rămas drept „Împărăteasa care și-a închinat viața Ortodoxiei”. De aceea, ea a intrat în conştiinţa liturgică a Bisericii, fiind pomenită de două ori în Sinaxar. La 17 februarie, împreună cu soţul ei, Marcian şi separat, în ziua de 10 septembrie.
Sfântul proroc Iezechiel este al treilea dintre profeții mari și a trăit în veacul al VI-lea înainte de Hristos. Era fiul preotului Buzi din Arira. Iezechiel a fost unul dintre robii Ierusalimului aduși forțat de regele Nabucodonosor al Babilonului în anul 597 pe malul râului Chebar din Chaldeia. Împreună cu Iezechiel mai erau Daniil și cei trei tineri: Anania, Azaria și Misail și regele Iehonia al Ierusalimului. După cinci ani de robie Iezechiel a început a prooroci. Și-a împlinit misiunea profetică timp de 22 de ani, adică până în anul 572. A fost căsătorit și a fost proorocul evreilor duși în robia babilonică. Nu știm însă când și unde a murit. După o veche tradiție iudaică ar fi fost omorât de evreii din seminția lui Gad din pricina nenorocirilor proorocite și a fost îngropat în țărâna lui Tur, în mormântul lui Afrazad. Cartea proorocului Iezechiel compusă din 48 de capitole are cuvinte de asprime înspăi-mântătoare pentru fiii lui Israil. Aceștia ajunseseră într-o mare prăbușire sufle-tească din pricina robiei în care se aflau. De asemenea, în cartea sa sunt prezente și douăzeci și două de viziuni privitoare la Mântuitorul Hristos (Mesia). Viața proorocului Iezechiel a fost scrisă de Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, Fericitul Ieronim și alți scriitori bisericești.
Sfântul prooroc Samuel (Samuil) (20 august)Stea emy
Sfântul proroc Samuel, fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana, a fost cel de-al 15-lea şi ultimul judecător al iudeilor și a trăit cu mai bine de o mie de ani î.Hr. Dăruit de Dumnezeu în urma rugăciunilor maicii sale, a fost încredinţat marelui preot Eli, crescând în Legea Domnului. Dacă Samuel era sârguincios, cei doi fii ai lui Eli, preoţii Ofni şi Finees, erau nesupuşi rânduielilor sfinte. Când au pornit război filistenii, au pierit 30.000 de israeliţi, printre care cei doi fii ai lui Eli, și chiar Eli însuși când a aflat că filistenii au luat Chivotul Legii. Cu toate că robia filistenilor a durat 20 de ani, Chivotul Legii l-a adus mai devreme înapoi din pricina necazurilor venite asupra poporului. Filistenii au fost biruiți în urma predicii lui Samuel, ajuns judecător în locul lui Eli, care le-a spus să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Urmașul lui Samuel n-a fost unul dintre fiii săi, care semănau cu cei doi fii ai lui Eli, ci regele Saul. Însă, pentru că Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu, tot Samuel l-a uns pe David, al doilea rege al lui Israel. Ajuns la adânci bătrâneţi, Sfântul proroc Samuel s-a săvârşit în pace.
Sfânta cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel mare (19 iulie)Stea emy
Sfânta cuvioasă Macrina a trăit în secolul al IV-lea, fiind sora Sfântului Vasile cel mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa, cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii. Macrina a fost logodită, dar după puţin timp logodnicul ei a murit. Ea a trăit în continuare alături de mama ei, Emilia ducând o viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu. Sfânta Macrina a murit în anul 379.
Sfântul cuvios Moise, etiopianul (28 august)Stea emy
Sfântul cuvios Moise a fost etiopian de neam şi slujea ca rob unui oarecare dregător. Pentru că avea o fire rea şi pentru viaţa sa tâlhărească, dregătorul l-a eliberat, temându-se de el. Deci plecând Moise s-a însoţit cu tâlharii şi văzându-l aceia puternic la trup şi aspru la obicei, l-au pus vătaf peste ei. Odată, Moise a dorit să se răzbune pe un cioban care-l împiedicase să facă o nelegiuire. Dar negăsindu-l i-a omorât patru berbeci graşi ale căror piei le-a vândut pe vin. Mai apoi Moise s-a pocăit, devenind călugăr iscusit, trăind în post şi în aspre nevoinţe. Cel care oarecând fusese tâlhar s-a învrednicit chiar de darul preoţiei. Pe când avea 75 de ani au năvălit saracinii în mănăstirea în care vieţuia şi împreună cu încă şase monahi a fost ucis, primind astfel cununa muceniciei din mâinile lui Hristos.
Sfântul mucenic Trifon din Apameea (1 februarie)Stea emy
Sfântul mucenic şi făcător de minuni Trifon a trăit în secolul al III-lea (n. 232 d.Hr. - d. 250 d.Hr). A pătimit în timpul persecuţiei creştinilor ordonate de împăratul Decius. A primit moarte mucenicească în anul 250, prin tăierea capului, răbdând mai înainte multe alte chinuri. Este considerat ca fiind ocrotitor al grădinilor, al livezilor şi al păsărilor, şi ca fiind cel ce poate îndepărta insectele dăunătoare şi păzi lanurile de secetă şi grindină. Prăznuirea sa în Biserica ortodoxă se face la 1 februarie.
Cuviosul Toma, la începutul vieţii sale în lume, a fost ostaş, cu slavă mare, pentru bogăţia şi vitejia sa. Şi era putemic cu trupul şi viteaz în războaie, biruind de multe ori cetele duşmanilor. Şi, iubind pe Hristos, a lăsat lumea şi a luat jugul lui Hristos şi s-a îmbrăcat în chipul monahilor, asemănându-se Domnului, prin sărăcia şi prin smerenia sa. Luând asupra lui viaţa tuturor monahiceştilor nevoinţe, el a ajuns la măsuri mari, că şi Sfântul Ilie prorocul a venit la el şi 1-a călăuzit la un munte numit Maleon, care este în apropierea Athosului. Acolo el a trăit cu desăvârşire singur cu Dumnezeu, cufundat în rugăciune ziua şi noaptea. Dar deşi s-a ascuns atât de adânc de lume, lumea totuşi 1-a aflat, căci sfinţenia vieţii lui nu s-a putut ascunde. Poporul a început să-şi aducă la el pe bolnavii lor, iar Sfântul Toma îi vindeca de neputinţele trupului şi de toată boala cea trupească şi sufletească. Chiar şi după sfânta lui adormire, care a fost în veacul al zecelea, sfintele lui moaşte au continuat să le fie de minunat ajutor tuturor celor care veneau să se închine şi să se atingă de ele cu credinţă.
Sfântul ierarh Leontie de la Rădăuţi (1 iulie)Stea emy
Sfântul ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie, era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1992, trecerea acestui ierarh al Bisericii noastre în rândurile sfinţilor, cu zi de prăznuire la data de 1 iulie, conform zilei de cinstire de care se bucura în vechime, în cetatea Rădăuţilor.
Sfântul cuvios Ioanichie, schimonahul din Sihăstria Valea Chiliilor (26 iulie)Stea emy
Unul din cei mai renumiţi sihaştri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea, a fost cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede că era cu metania din Schitul Negru Vodă de alături, unde s-a nevoit la sfârşitul secolului al XVI-lea. Acest sfânt a devenit pentru credincioşi, mărturiseşte protosinghelul Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii Cetăţuia „Negru Vodă”, tămăduitor de boli, făcător de minuni, ocrotitor al familiilor şi mijlocitor al celor care nu pot avea prunci. În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea cuviosului Ioanichie cel nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Pătimitoarea”Stea emy
Icoana Maicii Domnului “Pătimitoarea”, a fost numită astfel, pentru toate suferinţele şi durerile, prin care a trecut Fecioara Maria. Lucrarea a fost pictată în anul 1903 la mănăstirea “Sfântul Pantelimon” de pe Muntele Athos pentru biserica din satul ucrainean Otcenaşovka. Despre această icoană se spune că a făcut mai multe minuni de-a lungul timpului. Din ea izvorăşte mir şi mulţi creştini primesc vindecare şi alinare în suferinţe. Icoana Maicii Domnului a Patimii este prăznuită la 13 august (26 august), 30 aprilie şi în Duminica a şasea după Paşti (în Duminica Orbului). Una din icoanele Maicii Domnului făcătoare de minuni „Pătimitoarea” se află în Biserica Ortodoxă din Ucraina “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Otcenașovca.
Lucrarea de fata poate fi considerata un manual de spovedanie pentru toti crestinii. Axata pe o bibliografie euxaustiva , are un stil aparte, stilat dovedind multa eleganta in tratarea subiectului propus, lasandul pe fiecare dintre noi sa ne regasim, dar ne si calauzeste pasii spe unirea cu Hristos.
Sfinții mucenici Teodota, Calinic și Serafima (29 iulie)Stea emy
Sfanta Teodota a fost din cetatea Ciliciei, bine credincioasă, și se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învățându-și pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta muceniță Anastasia (22 decembrie). În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), a primit cununa muceniciei și Sfânta muceniță Teodota împreună cu cei trei fii ai ei (Evodiu, Ermogen și Calist) din porunca guvernatorului Nichita al Bitiniei. A fost îndemnată să jertfească idolilor, însă a refuzat și a mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos.
***
Născut în Cilicia, crescut cu frică de Dumnezeu, Sfântul Calinic a fost povățuitor pentru sufletele multora dintre cei rătăciți, întorcându-i de la închinarea la idoli. Din pricina acestui lucru, a fost pârât și adus la judecată la ighemonul Sacherdon. Condamnat să poarte încălțăminte de fier cu spini și să meargă până la cetatea Gangrei, a fost apoi băgat într-un cuptor cu foc și și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
***
Sfânta Serafima a fost o fecioară din Antiohia. Ea a locuit în casa unei anume Sabina, soţia unui senator, pe care a convertit-o la credinţa creştină. Sfânta Serafima a luat cu cinste mucenicia în timpul împăratului Hadrian.
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon (5 mai)Stea emy
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon a trăit şi a pătimit în secolul al IV-lea. Numele de Irina înseamnă pace în limba greacă. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare muceniţe care i-au apărut Sfântului Serafim din Sarov, precum şi călugăriţei Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestiri în 1831. Este o sfântă muceniţă ce aduce pace şi linişte în sufletele şi în inimile celor ce o cinstesc, aşa cum arată şi numele ei, care i-a fost dat de către înger. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului apostol Pavel. Ea a suferit foarte mult pentru credinţa în Hristos, dar cu multă răbdare a propovăduit creştinismul în multe cetăţi în care se cinsteau idolii aducând prin suferinţele pe care le îndura, pe mulţi oameni la calea cea dreaptă şi adevărată. A fost asemenea apostolilor, propovăduind fără frică în multe cetăţi şi murind pentru Hristos. Sfânta Irina din Maghedon este prăznuită la 5 mai.
Sfântul proroc Elisei a fost de neam evreu, fiind fiul lui Şafat, din cetatea Abel-Mehola, dinspre Iordan, şi a trăit cu opt sute de ani înainte de naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. A primit darul prorocirii şi a fost ucenicul marelui profet Ilie Tesviteanul. Elisei (ebraică אֱלִישַׁע, Modern Elišaʿ, tiberiană ʾĔlîšaʿ; Dumnezeu este mântuire, greacă: Ἐλισσαῖος, Elissaios sau Ἐλισαιέ, Elisaie, arabă: الْيَسَع Elyasaʿ) este un profet din Biblia ebraică și din Islam unde are numele Al-Yasa. Viaţa sa se află descrisă în Vechiul Testament, în Cartea a patra a Regilor (cap. 2-13). Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut alături de părinţi, ajutând la lucrarea câmpului. Ca proroc, a mustrat pe cei nedrepţi, a certat pe asupritori, a îndreptat şi a vindecat mari suferinţe omeneşti. A îndulcit apele cele amare din Ierihon, a înviat morţi, a curăţat de lepră pe Neeman sirianul, iar după ce a murit, numai atingerea de moaştele lui a înviat pe un mort necunoscut (cf. 4 Regi 13, 21). Prorocul Elisei a întors inimile oamenilor din neamul său la credinţa strămoşilor, a lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Sfântul cuvios Eufrosin, bucătarul, ocrotitorul gospodinelor Turcia (11 sept...Stea emy
Sfântul Eufrosin a fost bărbat simplu, dar dumnezeiesc. El a slujit ca bucătar într-o mânăstire din Amoreea, în veacul al nouălea. Într-o noapte, stareţul mânăstirii s-a văzut pe sine în Rai, iar acolo se afla şi Eufrosin, bucătarul. Acesta a cules trei mere dintr-unul din pomii Raiului şi le-a dăruit stareţului. Când s-a trezit din vis, stareţul a văzut pe perna lui trei mere nemaipomenit de frumoase şi de parfumate. El 1-a aflat degrabă pe Eufrosin şi 1-a întrebat: „Frate, unde ai fost azi-noapte?" „Am fost unde ai fost şi Sfinţia ta, părinte" a răspuns plăcutul lui Dumnezeu. Atunci stareţul a descoperit taina întregii obşti şi cu toţii au recunoscut sfinţenia lui Eufrosin. De aceea, temându-se de laudele oamenilor, Eufrosin, bucătarul a ieşit îndată în taină din mânăstire şi s-a sălăşluit într-un loc necunoscut, până la sfârşitul vieţii lui.
Sfântul cuvios Moise, ungurul (26 iulie/8 august)Stea emy
Viaţa Sfântului cuvios Moise, ungurul, printre mulţi alţii, este o dovadă că omul poate, dacă voieşte, să se păzească curat. Sfântul cuvios Moise a vieţuit cincizeci de ani în lume şi zece în mânăstire. El deci s-a nevoit timp de şaizeci de ani pe acest pământ, întru toată feciorelnica curăţie. Pe 26 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Moise ungurul de la Lavra Pecerska din Kiev, ajutător al celor luptaţi de patima desfrânării.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Sfântul Nestor a suferit martiriul în vremea marii persecuţii lui Diocleţian, în anul 296, la vârsta de douăzeci de ani, fiind un tânăr plăcut la arătare şi cu credinţă înflăcărată de dragostea dumnezeiască. Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte şi cinsteşte pomenirea Sfântului slăvitului mucenic Nestor. Sărbătoarea de astăzi este o continuare a sărbătorii de ieri, a pomenirii Sfântului slăvitului marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Ar fi trebuit ca cei doi sfinţi să fie sărbătoriţi în aceeaşi zi, de vreme ce împreună s-au nevoit şi împreună s-au învrednicit de cununa cea neveştejită a muceniciei, însă Biserica Ortodoxă, pentru a le acorda o cinstire mai aleasă, îi sărbătoreşte separat, închinându-le o zi fiecăruia dintre ei.
Sfânta cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel mare (19 iulie)Stea emy
Sfânta cuvioasă Macrina a trăit în secolul al IV-lea, fiind sora Sfântului Vasile cel mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa, cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii. Macrina a fost logodită, dar după puţin timp logodnicul ei a murit. Ea a trăit în continuare alături de mama ei, Emilia ducând o viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu. Sfânta Macrina a murit în anul 379.
Sfântul cuvios Moise, etiopianul (28 august)Stea emy
Sfântul cuvios Moise a fost etiopian de neam şi slujea ca rob unui oarecare dregător. Pentru că avea o fire rea şi pentru viaţa sa tâlhărească, dregătorul l-a eliberat, temându-se de el. Deci plecând Moise s-a însoţit cu tâlharii şi văzându-l aceia puternic la trup şi aspru la obicei, l-au pus vătaf peste ei. Odată, Moise a dorit să se răzbune pe un cioban care-l împiedicase să facă o nelegiuire. Dar negăsindu-l i-a omorât patru berbeci graşi ale căror piei le-a vândut pe vin. Mai apoi Moise s-a pocăit, devenind călugăr iscusit, trăind în post şi în aspre nevoinţe. Cel care oarecând fusese tâlhar s-a învrednicit chiar de darul preoţiei. Pe când avea 75 de ani au năvălit saracinii în mănăstirea în care vieţuia şi împreună cu încă şase monahi a fost ucis, primind astfel cununa muceniciei din mâinile lui Hristos.
Sfântul mucenic Trifon din Apameea (1 februarie)Stea emy
Sfântul mucenic şi făcător de minuni Trifon a trăit în secolul al III-lea (n. 232 d.Hr. - d. 250 d.Hr). A pătimit în timpul persecuţiei creştinilor ordonate de împăratul Decius. A primit moarte mucenicească în anul 250, prin tăierea capului, răbdând mai înainte multe alte chinuri. Este considerat ca fiind ocrotitor al grădinilor, al livezilor şi al păsărilor, şi ca fiind cel ce poate îndepărta insectele dăunătoare şi păzi lanurile de secetă şi grindină. Prăznuirea sa în Biserica ortodoxă se face la 1 februarie.
Cuviosul Toma, la începutul vieţii sale în lume, a fost ostaş, cu slavă mare, pentru bogăţia şi vitejia sa. Şi era putemic cu trupul şi viteaz în războaie, biruind de multe ori cetele duşmanilor. Şi, iubind pe Hristos, a lăsat lumea şi a luat jugul lui Hristos şi s-a îmbrăcat în chipul monahilor, asemănându-se Domnului, prin sărăcia şi prin smerenia sa. Luând asupra lui viaţa tuturor monahiceştilor nevoinţe, el a ajuns la măsuri mari, că şi Sfântul Ilie prorocul a venit la el şi 1-a călăuzit la un munte numit Maleon, care este în apropierea Athosului. Acolo el a trăit cu desăvârşire singur cu Dumnezeu, cufundat în rugăciune ziua şi noaptea. Dar deşi s-a ascuns atât de adânc de lume, lumea totuşi 1-a aflat, căci sfinţenia vieţii lui nu s-a putut ascunde. Poporul a început să-şi aducă la el pe bolnavii lor, iar Sfântul Toma îi vindeca de neputinţele trupului şi de toată boala cea trupească şi sufletească. Chiar şi după sfânta lui adormire, care a fost în veacul al zecelea, sfintele lui moaşte au continuat să le fie de minunat ajutor tuturor celor care veneau să se închine şi să se atingă de ele cu credinţă.
Sfântul ierarh Leontie de la Rădăuţi (1 iulie)Stea emy
Sfântul ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie, era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1992, trecerea acestui ierarh al Bisericii noastre în rândurile sfinţilor, cu zi de prăznuire la data de 1 iulie, conform zilei de cinstire de care se bucura în vechime, în cetatea Rădăuţilor.
Sfântul cuvios Ioanichie, schimonahul din Sihăstria Valea Chiliilor (26 iulie)Stea emy
Unul din cei mai renumiţi sihaştri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea, a fost cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede că era cu metania din Schitul Negru Vodă de alături, unde s-a nevoit la sfârşitul secolului al XVI-lea. Acest sfânt a devenit pentru credincioşi, mărturiseşte protosinghelul Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii Cetăţuia „Negru Vodă”, tămăduitor de boli, făcător de minuni, ocrotitor al familiilor şi mijlocitor al celor care nu pot avea prunci. În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea cuviosului Ioanichie cel nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Pătimitoarea”Stea emy
Icoana Maicii Domnului “Pătimitoarea”, a fost numită astfel, pentru toate suferinţele şi durerile, prin care a trecut Fecioara Maria. Lucrarea a fost pictată în anul 1903 la mănăstirea “Sfântul Pantelimon” de pe Muntele Athos pentru biserica din satul ucrainean Otcenaşovka. Despre această icoană se spune că a făcut mai multe minuni de-a lungul timpului. Din ea izvorăşte mir şi mulţi creştini primesc vindecare şi alinare în suferinţe. Icoana Maicii Domnului a Patimii este prăznuită la 13 august (26 august), 30 aprilie şi în Duminica a şasea după Paşti (în Duminica Orbului). Una din icoanele Maicii Domnului făcătoare de minuni „Pătimitoarea” se află în Biserica Ortodoxă din Ucraina “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Otcenașovca.
Lucrarea de fata poate fi considerata un manual de spovedanie pentru toti crestinii. Axata pe o bibliografie euxaustiva , are un stil aparte, stilat dovedind multa eleganta in tratarea subiectului propus, lasandul pe fiecare dintre noi sa ne regasim, dar ne si calauzeste pasii spe unirea cu Hristos.
Sfinții mucenici Teodota, Calinic și Serafima (29 iulie)Stea emy
Sfanta Teodota a fost din cetatea Ciliciei, bine credincioasă, și se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învățându-și pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta muceniță Anastasia (22 decembrie). În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), a primit cununa muceniciei și Sfânta muceniță Teodota împreună cu cei trei fii ai ei (Evodiu, Ermogen și Calist) din porunca guvernatorului Nichita al Bitiniei. A fost îndemnată să jertfească idolilor, însă a refuzat și a mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos.
***
Născut în Cilicia, crescut cu frică de Dumnezeu, Sfântul Calinic a fost povățuitor pentru sufletele multora dintre cei rătăciți, întorcându-i de la închinarea la idoli. Din pricina acestui lucru, a fost pârât și adus la judecată la ighemonul Sacherdon. Condamnat să poarte încălțăminte de fier cu spini și să meargă până la cetatea Gangrei, a fost apoi băgat într-un cuptor cu foc și și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
***
Sfânta Serafima a fost o fecioară din Antiohia. Ea a locuit în casa unei anume Sabina, soţia unui senator, pe care a convertit-o la credinţa creştină. Sfânta Serafima a luat cu cinste mucenicia în timpul împăratului Hadrian.
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon (5 mai)Stea emy
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon a trăit şi a pătimit în secolul al IV-lea. Numele de Irina înseamnă pace în limba greacă. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare muceniţe care i-au apărut Sfântului Serafim din Sarov, precum şi călugăriţei Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestiri în 1831. Este o sfântă muceniţă ce aduce pace şi linişte în sufletele şi în inimile celor ce o cinstesc, aşa cum arată şi numele ei, care i-a fost dat de către înger. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului apostol Pavel. Ea a suferit foarte mult pentru credinţa în Hristos, dar cu multă răbdare a propovăduit creştinismul în multe cetăţi în care se cinsteau idolii aducând prin suferinţele pe care le îndura, pe mulţi oameni la calea cea dreaptă şi adevărată. A fost asemenea apostolilor, propovăduind fără frică în multe cetăţi şi murind pentru Hristos. Sfânta Irina din Maghedon este prăznuită la 5 mai.
Sfântul proroc Elisei a fost de neam evreu, fiind fiul lui Şafat, din cetatea Abel-Mehola, dinspre Iordan, şi a trăit cu opt sute de ani înainte de naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. A primit darul prorocirii şi a fost ucenicul marelui profet Ilie Tesviteanul. Elisei (ebraică אֱלִישַׁע, Modern Elišaʿ, tiberiană ʾĔlîšaʿ; Dumnezeu este mântuire, greacă: Ἐλισσαῖος, Elissaios sau Ἐλισαιέ, Elisaie, arabă: الْيَسَع Elyasaʿ) este un profet din Biblia ebraică și din Islam unde are numele Al-Yasa. Viaţa sa se află descrisă în Vechiul Testament, în Cartea a patra a Regilor (cap. 2-13). Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut alături de părinţi, ajutând la lucrarea câmpului. Ca proroc, a mustrat pe cei nedrepţi, a certat pe asupritori, a îndreptat şi a vindecat mari suferinţe omeneşti. A îndulcit apele cele amare din Ierihon, a înviat morţi, a curăţat de lepră pe Neeman sirianul, iar după ce a murit, numai atingerea de moaştele lui a înviat pe un mort necunoscut (cf. 4 Regi 13, 21). Prorocul Elisei a întors inimile oamenilor din neamul său la credinţa strămoşilor, a lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Sfântul cuvios Eufrosin, bucătarul, ocrotitorul gospodinelor Turcia (11 sept...Stea emy
Sfântul Eufrosin a fost bărbat simplu, dar dumnezeiesc. El a slujit ca bucătar într-o mânăstire din Amoreea, în veacul al nouălea. Într-o noapte, stareţul mânăstirii s-a văzut pe sine în Rai, iar acolo se afla şi Eufrosin, bucătarul. Acesta a cules trei mere dintr-unul din pomii Raiului şi le-a dăruit stareţului. Când s-a trezit din vis, stareţul a văzut pe perna lui trei mere nemaipomenit de frumoase şi de parfumate. El 1-a aflat degrabă pe Eufrosin şi 1-a întrebat: „Frate, unde ai fost azi-noapte?" „Am fost unde ai fost şi Sfinţia ta, părinte" a răspuns plăcutul lui Dumnezeu. Atunci stareţul a descoperit taina întregii obşti şi cu toţii au recunoscut sfinţenia lui Eufrosin. De aceea, temându-se de laudele oamenilor, Eufrosin, bucătarul a ieşit îndată în taină din mânăstire şi s-a sălăşluit într-un loc necunoscut, până la sfârşitul vieţii lui.
Sfântul cuvios Moise, ungurul (26 iulie/8 august)Stea emy
Viaţa Sfântului cuvios Moise, ungurul, printre mulţi alţii, este o dovadă că omul poate, dacă voieşte, să se păzească curat. Sfântul cuvios Moise a vieţuit cincizeci de ani în lume şi zece în mânăstire. El deci s-a nevoit timp de şaizeci de ani pe acest pământ, întru toată feciorelnica curăţie. Pe 26 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Moise ungurul de la Lavra Pecerska din Kiev, ajutător al celor luptaţi de patima desfrânării.
Sfânta muceniță Iuliana din Nicomidia (21 decembrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei din Bitinia. Părinţii ei erau păgâni şi au logodit-o cu un tânăr păgân, Elevsie, dar nunta a fost amânată până ce sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana a auzit de cuvântul lui Dumnezeu şi a îmbăţişat credinţa creştină, trăind în rugăciune şi curăţie. Pentru că nu mai dorea să se mărite cu Elevsie, tatăl ei a dat-o logodnicului ei s-o judece după legile păgâne. Pentru că L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos şi pentru că nu dorea în nici un chip să se mărite, a fost încinsă cu fierul înroşit în foc, a fost aruncată într-un cazan cu plumb topit şi a fost arsă de vie, dar din toate acestea a ieşit nevătămată. Într-o noapte, pe când sfânta stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină şi i-a spus ce chinuri avea să sufere în continuare. Ispititorul o învăţa să aducă jertfe idolilor, ca să scape cu viaţă. Dar Iuliana, înţelegând primejdia, s-a rugat fierbinte către Dumnezeu ca să-i descopere cine era acela care i se arătase. Prin puterea Domnului, diavolul a mărturisit singur cine este, iar sfânta cu putere minunată l-a legat şi l-a pedepsit până în dimineaţa în care a fost din nou scoasă la chinuri. Văzând minunile care se făceau cu Sfânta Iuliana, care avea atunci 18 ani, au crezut în Hristos 500 de bărbaţi şi 130 de femei. Şi mărturisind aceia că sunt creştini, eparhul a poruncit să li se taie capetele. Sfintei i s-a tăiat capul din porunca lui Elevsie, primind ea astfel cununa muceniciei.
Sfântul Nestor a suferit martiriul în vremea marii persecuţii lui Diocleţian, în anul 296, la vârsta de douăzeci de ani, fiind un tânăr plăcut la arătare şi cu credinţă înflăcărată de dragostea dumnezeiască. Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte şi cinsteşte pomenirea Sfântului slăvitului mucenic Nestor. Sărbătoarea de astăzi este o continuare a sărbătorii de ieri, a pomenirii Sfântului slăvitului marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Ar fi trebuit ca cei doi sfinţi să fie sărbătoriţi în aceeaşi zi, de vreme ce împreună s-au nevoit şi împreună s-au învrednicit de cununa cea neveştejită a muceniciei, însă Biserica Ortodoxă, pentru a le acorda o cinstire mai aleasă, îi sărbătoreşte separat, închinându-le o zi fiecăruia dintre ei.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”Stea emy
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din ţară, atât pentru vechimea şi măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârşite înaintea ei. Icoana Maicii Domnului este minunată şi prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri înălţime şi 1,10 metri lăţime. Minunata icoană se afla astăzi în biserica de piatră a mănăstirii, în partea stângă, în locul icoanei împărăteşti a Maicii Domnului, pe catapeteasmă. Cât despre particularitatea icoanei cu două feţe, aflăm că a fost îmbrăcată în argint în anul 1812 şi a stat ferecată până în 2002, când a fost restaurată şi i s-a scos ferecătura. Atunci s-a descoperit că, pe spate exista o a doua faţă a icoanei făcătoare de minuni, ce reprezintă scena „Judecăţii de Apoi”. Acesta este şi motivul pentru care, astăzi, icoana este încastrată în sticlă pentru a fi admirată în totalitate.
Acatistul Sfintei muceniţe Chiriachi ( 7 iulie )Stea emy
Pentru o lume, bazată, în mare parte, pe profit şi interese materiale, sfinţii, prin sfintele lor moaşte, mărturisesc prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în această lume, care, deşi este supusă păcatului, nu este distrusă total, ci este chemată la sfinţenie. Sfinţenia nu anihilează firescul, normalul, ci întregeşte, completează şi reface ceea ce lipseşte. Nici un sfânt nu s-a prezentat ca purtător de lucruri suprafireşti, ci, în răbdare, a mărturisit credinţa, a apărat-o, uneori cu preţul vieţii, dar a şi sădit-o, prin faptele lui, în sufletele şi inima multor generaţii. În Sinaxarul Bisericii noastre este consemnată la data de 7 iulie, ziua martiriului Sfintei Chiriachi. O sfântă, martiră pentru credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, cel mort şi înviat, care a avut curajul de a înfrunta păgânătatea, întunericul, compromisul, duplicitatea, şi a pecetlui, cu preţul propriei vieţi pământeşti, trecătoare, credinţa în Mântuitorul Hristos.
Sfântul mucenic Conon din Isauria (5 martie)Stea emy
Sfântul mucenic Conon din Isauria a fost crescut de mic în credinţa în Hristos şi botezat în numele Preasfintei şi de Viaţă făcătoarei Treimi de însuşi Arhanghelul Mihail, voievodul netrupeştilor oştiri ale lui Dumnezeu. Până la moartea lui, arhanghelul lui Dumnezeu a vegheat, nevăzut asupra Sfântului Conon.
Sfântul sfinţit mucenic Ermolae (26 iulie)Stea emy
Sfântul Ermolae, fiind rânduit de Dumnezeu în înalta treaptă a preoţiei în cetatea Nicomidiei, şi-a revărsat harul său nu numai asupra nevoilor sufleteşti ale semenilor săi, ci, având şi darul vindecării trupeşti, a tămăduit " toată boala şi toată neputinţa în popor". Sfântul sfinţit Ermolae 1-a botezat pe cel care avea să fie Sfântul mare mucenic Pantelimon, doctorul fără de arginţi, împreună cu care a şi fost judecat, torturat şi omorât prin decapitare. Ermip şi Ermocrat au luat şi ei mucenicia împreună cu dânşii şi cu toţii au fost încununaţi cu cununile biruinţei şi slavei în împărăţia lui Hristos. Ei au luat cu cinste mucenicia cam pe la anul 304.
Sfinţii mucenici Galaction şi Epistimia, Siria (5 noiembrie)Stea emy
Sfinţii mucenici Galaction şi Epistimia au trăit în vremea împăratului roman Deciu (249-251), în cetatea Emesa, din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni, dar au învăţat credinţa cea dreaptă de la un monah, Onufrie, care i-a şi botezat. Părinții l-au căsătorit pe Galaction cu tânăra păgână Epistimia, pe care Galaction a botezat-o. Hotărându-se să-şi păzească fecioria, şi-au împărţit averea săracilor şi au intrat în mănăstire, el într-una de călugări şi ea într-una de fecioare. După ce păgânii au aflat de existenţa celor două mănăstiri, au trimis armata pentru a prinde toţi monahii, între care au fost prinşi şi Galaction, şi Epistimia. Au fost supuşi supliciilor şi în cele din urmă au suferit moarte martirică, mărturisind credinţa în Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
Sfântul mucenic Calistrat şi a celor împreună cu dânsul 49 de Sfinţi mucenici...Stea emy
Sfântul mucenic Calistrat († 304) - S-a născut în orașul Cartagina din Africa din părinți creștini. Tânărul Calistrat a intrat în armată, într-una dintre legiunile Romei, sub comanda lui Persentin, în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian. Într-o noapte, pe când Sfântul mucenic Calistrat se ruga, câțiva ostași îl aud pronunțând numele Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care a doua zi l-au adus în fața tribunalului. Fiind pus să jertfească idolilor, acesta refuză și este băgat într-un sac de piele și aruncat în mare. Pentru că scapă în mod miraculos, alți 49 de ostași se alătură Sfântului mucenic, pătimind alături de acesta, fiind omorâți noaptea în temniță.
Sfântul mare mucenic Artemie (20 octombrie/ 2 noiembrie)Stea emy
Sfântul Artemie a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Sfântul mucenic Talaleu (s.v. 20 mai / s.n. 02 iunie)Stea emy
Unul dintre sfinţii care au avut harisma vindecării bolnavilor, a fost şi sfântul pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte pe 20 mai, pe Sfântul Talaleu. “Credinţa în Hristos, zicea el, este cel mai puternic medicament pe care am să vi-l dau.” Talaleu s-a născut în Liban. Tatăl lui se numea Veruchie, iar maica lui Romilia. El era un tânăr în vârstă de optsprezece ani înalt, blond-roşcat, de o frumuseţe izbitoare. Profesia în care se pregătea era medicina. Fericitul Talaleu, pornindu-se cu râvnă dumnezeiască, umbla din loc în loc, să tămăduiască pe cei bolnavi; dar lucrul cel mai adevărat era să propovăduiască numele lui Hristos şi să aducă pe mulţi la bună credinţă. El a luat mucenicia pentru Hristos sub domnia lui Numerian în 284 când s-a tăiat capul şi aşa s-a strămutat mucenicul la viaţa cea neîmbătrânitoare. Sfântul Talaleu este invocat în rugăciunile de la Sfântul Maslu şi de la sfinţirea apei.
Sfântul mucenic Iulian din Tars (Cilicia) (21 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarve din Cilicia. Tatăl lui era dregător păgân, iar mama creştină. Pruncul Iulian a fost botezat şi când a împlinit 18 ani a început prigoana din vremea împăratului Diocleţian (284-305). Tânărul Iulian a fost închis şi judecat din porunca dregătorului Marcian. Mama lui Iulian a cerut atunci voie de la dregător să intre la fiul ei, cu motivul de a-l convinge să jertfească idolilor, dar în temniţă l-a întărit, iar la înfăţişarea înaintea dregătorului a ponegrit idolii, asemenea fiului ei. Pentru aceasta, ambii au fost chinuiţi şi ucişi. Trupul mucenicului Iulian a fost aruncat în mare şi a plutit aşa până în Alexandria, unde a fost înmormântat de creştini cu cinste. Mai târziu, sfintele sale moaşte au fost mutate în Antiohia. Pomenirea Sfântului Iulian a fost cinstită şi de Sfântul Ioan Gură de Aur, printr-o cuvântare de laudă.
Similar to Sfântul mucenic Emilian de la Durostorum - “rob al lui Hristos” (18 iulie) (20)
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...Stea emy
Marele întru părinţi, Visarion, s-a născut şi a crescut în Egipt şi a trăit în anii Sinodului al IV-lea, a toată lumea, din Calcedon (450-451). A iubit din tinereţe pe Hristos şi a câştigat în inima sa lumina darului lui Dumnezeu. A mers să cerceteze Sfintele locuri ale Ierusalimului şi aici a cunoscut pe Sfântul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu. A cunoscut, de asemenea şi pe alţi Sfinţi părinţi, precum pe Sfântul Eftimie cel mare şi Sfântul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune, primind de la ei învăţături folositoare. Întorcându-se la locurile sale, şi-a ales îndrumător duhovnicesc pe cuviosul Isidor Pelusiotul şi petrecea îndemnat de acesta, la viaţa cea aspră. După buna sfătuire a acestuia, Sfântul Visarion şi-a împărţit săracilor toată averea, ce-i rămăsese de la părinţi şi primind de bună voie sfintele nevoinţe, s-a făcut monah. El cu darul facerii de minuni vindeca bolile oamenilor şi multe alte minuni făcea, spre folosul poporului şi spre slava lui Dumnezeu. A adormit cu pace la anul 466 după Hristos.
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)Stea emy
Sfântul mucenic Isihie a viețuit în secolele III-IV fiind ostaș creștin ce făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior. Acest Sfânt mucenic a pătimit împreună cu alți 5 sfinți mucenici: Pasicrat și Valentin, Nicandru și Marcian și Iuliu Veteranul. Sfinților Pasicrat și Valentin li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu Veteranul la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla în închisoare cu el, i-a adresat o rugăminte ca să-și aducă aminte de el când va sosi în fața Domnului, căci curând va urma și el aceeași soartă. Iar Sfântul Iuliu l-a îmbărbătat pe acest curajos ostaș al lui Hristos, amintindu-i de făgăduințele făcute de către Domnul către cei ce vor răbda până la sfârșit. Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, și astfel și-a dat viața în mâinile Domnului.
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...Stea emy
Privind ucenicii la Tine, Te-ai înălţat, Hristoase, la Tatăl, împreună cu Dânsul şezând. Îngerii înainte mergând, strigau: Ridicaţi porţile, ridicaţi, că Împăratul S-a suit la slava cea începătoare de lumină.
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altui mucenic Iustin şi a cel...Stea emy
Sfântul măritul mucenic Iustin martirul sau Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu. Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Sfânta muceniţă Teodosia, fecioara din Tir (Fenicia)(s.v. 29 mai / s.n. 11 iu...Stea emy
Muceniţa Teodosia era din oraşul Tir, din Fenicia. În anul 308, pe când se afla în Cezareea Palestinei, a mers la palatul dregătorului Urban, la temniţa unde erau înlănţuiţi creştinii, şi-i îmbărbăta pe aceştia pentru suferinţele lor pentru numele Mântuitorului Iisus Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea (265-339), care a văzut mucenicia Sfintei Teodosia, scrie: „...o fecioară credincioasă, care nu avea încă 18 ani, s-a apropiat de cei legaţi pentru Hristos şi le grăia lor cu îndrăzneală despre Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească şi pe ea înaintea Domnului, când vor sta în faţa lui Dumnezeu, după sfârşitul nevoinţei lor muceniceşti. Iar ostaşii care păzeau, auzind pe fecioară grăind asemenea cuvinte celor legaţi pentru Hristos, au prins-o ca şi cum ea ar fi făcut un mare rău, şi au dus-o la dregătorul Urban. Acesta a poruncit să o întindă pe roată şi să-i sfâşie coastele şi sânii cu gheare de fier, până la oase. Sfânta a suferit toate aceste chinuri cu bucurie, iar dregătorul văzând-o că încă este vie a poruncit să fie aruncată în mare şi înecată. Şi astfel s-a mutat la Domnul.”
Sfântul mucenic Emilian de la Durostorum - “rob al lui Hristos” (18 iulie)
1. Sfântul mucenic Emilian de la Durostorum - “rob al lui Hristos”
(18 iulie)
Sfântul mucenic Emilian din Durostor, România (†362) (18 iulie):
https://www.academia.edu/43743225/Sf%C3%A2ntul_mucenic_Emilian_din_Durostor_Ro
m%C3%A2nia_362_18_iulie_
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-emilian-edit-nouuuuuuuuuu/steaemy1/sf-emilian-
edit-nouuuuuuuuuu
https://archive.org/details/sf.-emilian-edit-nouuuuuuuuuu
***
2. După anul 313, când împăratul Constantin cel mare a acordat libertate creştini-
smului în Imperiul roman, a urmat o perioadă de pace pentru Biserica lui Hristos.
Dar după aproape o jumătate de veac, a apărut o ultimă încercare de reînviere a
păgânismului, pornită de împăratul Iulian apostatul (361-363), numit aşa tocmai
pentru că se lepădase de credinţa creştină. El a pus în fruntea armatei numai ofiţeri
păgâni, iar la conducerea marilor unităţi administrative demnitari păgâni, care
aveau misiunea de a reintroduce şi de a reface vechile temple, spre a le reda cul-
tului, declarându-se el însuşi ca “pontifex maximus”, adică mai marele preoţimii
păgâne. Toate aceste încercări de refacere a păgânismului au dus la nemulţumiri şi
chiar la răzvrătiri făţişe din partea creştinilor, încât s-a ajuns, în unele locuri, la noi
persecuţii împotriva lor. În cursul acestora şi-au jertfit viaţa pentru Hristos şi unii
creştini din ţinuturile dunărene. Între ei se numără şi tânărul Emilian din Duro-
storum (azi Silistra) pe Dunăre.
Din fericire, se cunoaşte actul său martiric, păstrat în latineşte şi greceşte, din
care aflăm că era militar şi că era fiul prefectului din Durostorum, Sabba-
stianus. Acest act descrie pe larg martiriul său.
Se spune că, după ce împăratul a dat edictul prin care creştinismul era interzis în
tot Imperiul roman, a fost trimis în Durostorum un oarecare Capitolin, “vicarul
Traciei”, om “plin de înşelăciune şi cu mintea întunecată, doritor fiind încă şi de
vărsare de sânge şi având mare râvnă pentru idoli”, ca să cerceteze dacă se mai
aflau creştini. Ajungând la Durostorum, conducătorii cetăţii au jurat că toţi
locuitorii “se închină zeilor noştri şi neîncetat la aduc jertfe cu toată cinstirea”.
Bucuros de un asemenea răspuns, Capitolin a chemat la un ospăţ pe toţi dregătorii
din cetate.
Dar pe când petreceau ei, tânărul Emilian “privind împrejur şi văzând timpul
potrivit ca să câştige cununa vieţii celei de sus, fiindcă se socotea creştin nu
numai în faţa lui Dumnezeu şi a îngerilor, ci şi a oamenilor şi dorind ca lucrul
acesta să fie arătat tuturor a intrat în templul păgân din cetate şi cu un ciocan de
fier a distrus statuile zeilor, adică idolii, a răsturnat altarele şi jertfele puse pe
ele, apoi a ieşit nevăzut de nimeni”.
Un slujitor al lui Capitolin văzând cele ce s-au întâmplat în templu, l-a înştiinţat de
îndată. Plin de mânie, a poruncit să fie găsit vinovatul. Atunci slujitorii lui au văzut
trecând prin faţa templului un ţăran oarecare, pe care socotindu-l că este făptaşul, l-
au prins şi l-au bătut. Dar Emilian, văzând că este chinuit un om nevinovat în
locul lui, s-a predat singur acelor slujitori, mărturisind că el este vinovat pentru
3. cele săvârşite în templu. Doi soldaţi l-au arestat de îndată, în ziua de 16 iulie 362,
ducându-l înaintea lui Capitolin, care l-a supus unui interogatoriu.
Fiind întrebat care îi este numele, el a răspuns: “Dacă mă întrebi de numele
meu obişnuit, mă numesc Emilian; dacă, dimpotrivă, căutaţi numele meu cel
desăvârşit, atunci socoteşte-mă a mă numi creştin”.
Întrebat de ce “a adus ocărî nemuritorilor zei”, tânărul Emilian a răspuns cu mult
curaj zicând: “Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe
aceşti neînsufleţiţi, ca să se arate tuturor că sunt pietre fără suflet, muţi şi surzi,
în care nu se află nici un fel de grăire”.
Plin de mânie, Capitolin a cerut să fie dezbrăcat şi întins cu faţa la pământ,
poruncind apoi slujitorilor să-l “umple de răni adânci”. Pe când era bătut cu
cruzime cu vine de bou, Capitolin l-a întrebat din nou cine l-a îndemnat la acea
faptă, la care, neînfricatul Emilian a răspuns cu aceeaşi hotărâre, că numai
Dumnezeu şi sufletul său l-au făcut să răstoarne şi să calce în picioare “zeii cei
spurcaţi” şi să arunce “jertfele cele nelegiute”. În faţa unei asemenea înfruntări,
Capitolin a poruncit să fie întors cu faţa în sus şi lovit cu aceeaşi neîndurare şi pe
piept.
După ce l-au bătut vreme îndelungată, mărturisind din nou că este “rob al lui
Hristos”, Capitolin a poruncit să fie ars de viu, ca nu cumva curajul şi statornicia
lui în credinţă să fie urmată şi de alţii. Atunci slujitorii l-au scos afară din cetate,
aproape de malul Dunării, unde se pregătise un rug pentru el.
Emilian le-a cerut îngăduinţa să-l lase să se roage lui Dumnezeu. Iar după ce s-a
rugat, a fost aruncat de slujitori în foc. Dar Dumnezeu a făcut o nouă minune,
căci “focul cunoscând pe mucenicul lui Hristos nu l-a mistuit, ci l-a păzit întreg
şi neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape, i-a cuprins flacăra
şi i-a ars de tot”. Văzând că a rămas nevătămat, fericitul Emilian “a mărit pe
Dumnezeu, şi întorcându-se spre răsărit, s-a însemnat cu semnul crucii şi
ridicându-şi privirile către cer a zis: Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul
meu! Şi zicând acestea, a adormit în pace”. Era în anul Domnului 362, în ziua
de 18 iulie.
Actul său martiric istoriseşte mai departe că femeia lui Capitolin, fiind în taină
creştină, a fost rugată de ceilalţi mărturisitori ai lui Hristos să ceară de la bărbatul
ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviinţă. Şi astfel, uns cu miruri,
trupul său a fost redat pământului din care a fost zidit, cu cântări duhovniceşti şi
4. cu psalmi, undeva în apropierea oraşului Durostorum, la locul numit Gedina.
De atunci, mucenicul Emilian este prăznuit ca sfânt şi trecut în sinaxar în ziua
de 18 iulie, ziua pătimirii şi mutării sale la Domnul.
“Stea luminoasă ai arătat Bisericii Tale Hristoase, pe mucenicul Emilian şi ostaş
prea ales care luminează acum toată lumea cu lucrări de minuni tainice şi
goneşte întunericul necredinţei; de la acesta luminându-ne, cu dumnezeiasca
cuviinţă Te lăudăm pe Tine, Iisuse atotputernice, Mântuitorul sufletelor noa-
stre” (stihira de la Doamne strigat-am din ziua de 18 iulie).
Prof. dr. Mircea Păcurariu - Sfântul mucenic Emilian de la Durostorum
Canonul Sfântului mucenic Emilian de la Durostor
(Alcătuire a lui Iosif)
Troparul Sfântului mucenic Emilian de la Durostor, glasul al 4-lea: Mucenicul
Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la
Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi
5. ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele
noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea I-a, glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde
Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei
bucurându-mă.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru cel peste toate, şi pe mucenicul Lui să-l
cinstim; căci după Lege s-a chinuit, şi a primit cununa biruinţei cu puterea Du-
hului.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbrăcându-te cu puterea Celui ce a purtat neputinţa noastră, pentru bunătatea Sa,
mărite mucenice, ai dezgolit trufia cea deşartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu
fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Unimea Dumnezeirii cea întreit numărată, care se uneşte într-una şi aceeaşi fire, cu
bucurie o ai propovăduit, pururea pomenite; şi, nevoindu-te foarte tare, ai stricat
înşelăciunea zeilor celor mulţi, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Tăria mea şi lauda, şi lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe care L-ai născut
în două firi, şi este cunoscut într-un ipostas, prea curată Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
6. Legea Dumnezeului nostru s-a făcut sfeşnic picioarelor tale, şi lumina cărărilor
tale, prin care ai împiedicat paşii celor fără de lege; pe tine, ca pe un mucenic, te
lăudăm.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndreptând cărările cugetului tău către limanul cel lin al voirii lui Dumnezeu, înţe-
lepte, ai scăpat din marea mulţime de zei, care se învăluia în duhul viclenirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Puterile cele cereşti s-au uimit de dumnezeieştile chinuri ale lui Emilian, de cre-
dinţa şi de bărbăţia lui cea până la sfârşit, cum el fiind cu trup, smerindu-se, a
surpat pe vrăjmaşul cel fără de trup.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Trecând peste legile firii la naşterea ta cea mai presus de fire, ai rămas fecioară
după naştere, Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul a toată zidirea, prea curată.
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndes-
tulat, care s-au împreunat ceata duhovnicească, întăreşte-i; şi întru dumnezeiască
slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel
mai presus de Dumnezeire, prin palma curată, şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă,
Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dragostea cea dumnezeiască a lui Dumnezeu minunat te-a aprins; pentru aceea ai
răbdat focul bătăilor celor amare şi pe zeii celor fără de Dumnezeu i-ai ars, şi ai
răcorit sufletele credincioşilor, prea fericite.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
7. Defăimat-ai cele lumeşti, numai pentru cele ce sunt stătătoare, şi tot sufletul tău l-ai
legat de dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea ai risipit puterea necredinţei, purtă-
torule de chinuri Emiliane, vrednicule de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O fire, o slavă a Dumnezeirii celei în trei sori slăvind cu bună credinţă, Emiliane,
ca un ostaş viteaz ai intrat la privelişte, şi pe balaurul cel tare l-ai surpat la pământ.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Preasfântă Doamnă, care singură te-ai aflat loc de sfinţenie Celui ce ne-a sfinţit pe
noi, pe tine te slăvim; prin care noi cei ce locuim pe pământ, ne-am făcut cereşti şi
ne-am învrednicit de viaţa cea adevărată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară, neispitită
de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe cel
fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, Emiliane, ai stins focul necredinţei; pentru
aceasta ai izvorât izvor de minuni, care opreşte iezerele patimilor şi îneacă bolile şi
cufundă pe draci.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-te pe tine cel rău credincios, a poruncit să te bată; pentru aceasta,
rupându-ţi-se trupul tău şi cu răni rănindu-ţi-se, ai închipuit fericită patimă Celui ce
S-a rănit pe Cruce, pătimitorule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind plin de darurile Duhului, tămăduieşti patimi nevindecate, încetezi arsura
bolilor, goneşti hulirile cele viclene şi tuturor celor din necazuri le ajuţi, vrednicule
de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
8. Cu doctoria ta cea foarte lucrătoare vindecă-mă pe mine, cel rănit de sabia păca-
tului, ca una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, care s-a rănit cu suliţa pentru
mine, şi a rănit inima şarpelui, prea curată Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: Venit-am întru adâncurile...
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fericit şi plin de dumnezeiască slavă te-ai aflat cu mucenicia, fericite, şi împreună
cu îngerii locuieşti în ceruri, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu ţi-ai cruţat, mărite, trupul cel muritor; pentru aceea, fiind omorât prin chinuri, ai
moştenit nemurirea cea veşnică a Celui ce a omorât patimile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Racla moaştelor tale, prea fericite viteazule mucenice, izvorăşte mir ca un pârâu şi
totdeauna încetează bolile cele de nevindecat ale oamenilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Eva a cules din lemn roadă aducătoare de moarte; iar tu, Preacurată, ai rodit Lem-
nul vieţii, a cărui gustare a înviat pe toţi morţii.
Irmos: Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor
mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult-Milostive.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi,
care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi
toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine,
mărite Emiliane.
9. Cântarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci
groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu darul dumnezeiescului Duh, ai intrat în focul cuptorului, mu-
cenice de Dumnezeu insuflate, şi cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeu părin-
ţilor noştri, bine eşi cuvântat.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfierbântându-te de dragostea doritului tău Hristos, nu te-ai spământat de foc, în
care, răcorindu-te cu Duhul, cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu frumuseţea chinurilor tale te-ai asemănat cu cei fără de trup, înţelepte, cu care
împreună stând înaintea lui Hristos cel preafrumos, îi cânţi veselindu-te: Prea-
lăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Mireasă a lui Dumnezeu, cea cu numele de Doamnă, cu credinţă grăim ţie: Bucură-
te, căci ai născut bucuria cea negrăită, pe Hristos Domnul, căruia cântăm: Prea-
lăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei bine credincioşi…
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfărâmând închinăciunile înşelăciunii, preaînţelepte, ai slobozit din legături pe cel
prins în locul tău; şi însuţi desăvârşit ai mers către mucenicie, prealăudate, cântând:
Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
10. Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată că m-am aflat la cei ce nu mă caută, şi m-am arătat celor ce nu întreabă de
mine, grăiai, pururea pomenite; înţelegeţi, deci, cei fără de lege. Căci ca un miel
fără de răutate te-ai sârguit a te jertfi, cântând: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul,
şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Marele Emilian, punându-ne înainte ca nişte bucate luptele lui, ne-a chemat pe noi
la ospăţ; duhovniceşte dar să ne veselim şi să cântăm: Toate lucrurile lăudaţi pe
Domnul, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Plouă-mi mie picături de milă, ceea ce ai născut izvorul milei, şi ploile păcatelor
mele usucă-le şi îmblânzeşte valurile cele sălbatice ale sufletului meu, Fecioară
Născătoare de Dumnezeu, Marie, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Irmos: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi
prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte
ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva, adică prin boala...
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea bucuria şi veselia lui Dumnezeu cea negrăită, toate dulceţile cele
veselitoare din viaţă le-ai defăimat, mărite, şi ai săvârşit mucenicia bucurându-te;
pentru aceasta cu dragoste te fericim.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
11. Frigându-te cu focul, ca o jertfă te-ai adus la dumnezeiasca masă, Celui ce S-a jer-
tfit ca un miel, păzindu-te cu mirosul cel duhovnicesc şi învrednicindu-te de slava
cea adevărată; pentru aceea toţi te fericim, prea lăudate.
Stih: Sfinte mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Astăzi ne-a strălucit nouă pomenirea ta mai mult decât soarele, veselind toată ini-
ma, şi luminând cugetele credincioşilor şi gonind întunericul bolilor; pe care, după
vrednicie o fericim, pătimitorule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuţi te-a câştigat pe tine cetăţean împreună cu
dânşii; toţi mucenicii, împreună cu cuvioşii văzând că dănţuieşti, se veselesc. Cu
care împreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, mare mucenice, cel
cu nume mare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, a Născătoarei
Luminează-mă cu lumina ta, Prealăudată, pe mine care umblu în întuneric. Dă-mi
mână de ajutor, goneşte norii sufletului meu, încetează valurile patimilor mele,
ceea ce eşti scăparea celor deznădăjduiţi.
Irmos: Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară
de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai
înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
Sedealna, glasul al 3-lea: Podobie: Pentru mărturisirea...
Aprinzându-te de râvna cea dumnezeiască, nu te-ai spăimântat de focul ce este rob
asemenea cu tine; ci intrând cu voire nespăimântată în focul cel aprins, te-ai ars cu
totul, şi te-ai adus ca o jertfă Stăpânului, mărite mucenice. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Nu S-a despărţit de firea cea dumnezeiască făcându-Se trup în pântecele tău; ci,
întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel ce te-a păzit pe tine, Maica Sa, după
12. naştere fecioară, ca şi mai înainte de naştere, însuşi Domnul, ceea ce eşti cu totul
fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Sedelna Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Mieluşeaua cea prea curată, Fecioară Maica Cuvântului cea nestricată, văzând pe
Cruce spânzurat pe Cel ce a strălucit dintr-însa fără de durere, ca o maică plan-
gând, a grăit: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de
ocara patimilor?
Doamne Iisuse Hristoase pentru rugăciunile Sfântului mucenic Emilian, miluieşte-
ne şi mântuieşte-ne pe noi păcătoşii. Amin.
13. Fiind întrebat care îi este numele, el a răspuns: “Dacă mă întrebi de numele
meu obişnuit, mă numesc Emilian; dacă, dimpotrivă, căutaţi numele meu cel
desăvârşit, atunci socoteşte-mă a mă numi creştin”.