1. Biroului Permanent
al Parlamentului
În temeiul art.73 al Constituţiei Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul
Parlamentului se înaintează cu titlu de iniţiativă legislativă proiectul de lege pentru modificarea
şi completarea unor acte legislative.
Anexă: 1. Proiectul legii
2. Nota informativă
Deputaţii în Parlament:

2. PROIECT
Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art.I – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova 2002, nr. 128 - 129), cu modificările ulterioare, se completează
după cum urmează:
La articolul 77 alin. (1), lit. e) după cuvintele „săvârşirea infracţiunii asupra” se
1.
completează cu cuvintele „sau în prezenţa unui copil”, iar cuvintele „unei persoane care
nu a atins vârsta de 14 ani” se exclud;
La articolul 152 aliniatul (2) se introduce o nouă literă c¹), cu următorul cuprins: ” asupra
2.
unui copil”.
3. După articolul 152 se introduce un nou articol 153 cu următorul conţinut:
„ Art. 153. Lovirea şi cauzarea leziunilor corporale uşoare copiilor
„(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale uşoare, maltratarea, aplicarea loviturilor si a
altor acţiuni de violenţă săvârşite asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au
provocat dureri fizice, sau o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului,
se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă ne-
remunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
(2) Aceleaşi fapte săvârşite de către părinţi, de tutore sau curatore, medic curant, profesor,
educator, persoană aflată în relaţii de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către
orice altă persoană căreia copilul i-a fost încredinţat,
se pedepseşte cu o amendă de la 300 la 500 unităţii convenţionale sau cu închisoarea de
pana la 1 an.”.
4. La articolul 172 alin. (3) după litera a) se adaugă o noua litera a)1 cu următorul conţinut:
„ (a1) săvârşite asupra unui copil, de către părinţi, de tutore sau curatore, medic curant,
profesor, educator, persoană aflată în relaţii de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori
de către orice altă persoană căreia copilul i-a fost încredinţat”;
5. Articolul 173 va avea următorul cuprins:
„Articolul 173. Hărţuirea sexuală

3. Hărţuirea unei persoane în scopul determinării ei la raporturi sexuale, ori alte acţiuni cu
caracter sexual săvârşite prin ameninţare, constrângere, şantaj sau profitând de dependenţa
materială, de serviciu sau de altă natură a victimei
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 2 la 5 ani.”;
6. Articolul 174 se completează după cum urmează:
- In titlul articolului, după cuvântul “raportul sexual” se introduc cuvintele “şi alte acţiuni
perverse cu caracter sexual” iar cuvintele „vârsta de 16 ani” se modifică cu „ vârsta de 18
ani”;
- In textul articolului după cuvântul „ lesbianismul” se adaugă cuvintele ”si alte acţiuni
perverse cu caracter sexual” , iar cuvintele „vârsta de 16 ani” se modifică cu „ vârsta de 18
ani”;
- articolul se completează cu alte două aliniate. Textul actual al articolului va deveni aliniatul
(1) iar aliniatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:
„ (2) Aceleaşi acţiuni săvârşite de către tutore sau curatore, medic curant, profesor,
educator, persoană aflată în relaţiile de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către
orice alta persoană căreia copilul i-a fost încredinţat folosind calitatea sa,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani cu sau fără privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 ani pana la
5 ani.
(3) Acţiunile descrise la alin.(1) şi (2) însoţite de înregistrarea video-audio, fotografierea lor în
scopuri pornografice sau care au avut urmări grave pentru starea psihica sau fizica a copilului,
se pedepseşte cu închisoarea de la 7 pana la 10 ani cu sau fără privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pana la 5 ani”
7. Articolul 175 va avea următorul conţinut :
„Art. 175. Expunerea copilului la acte cu caracter obscen
(1) Actele cu caracter obscen săvârşite intenţionat în prezenta unui copil,
se pedepsesc cu închisoarea de până la un an .
(2) Actele prevăzute la alin. (1) săvârşite în cadrul familiei, de către părinţi sau de către alte
persoane cărora li s-au încredinţat spre îngrijire copii,
se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 3 ani.
(3) Actele prevăzute la aliniatul (1) care au adus traume grave stării de sănătate psihica a
copilului,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 5 ani ”

4. 8. După articolul 175 se introduc articolele 1751 şi 1752 cu următorul conţinut:
„Art. 175 1 Molestarea sexuală a copilului
„Acţiunile cu tentă sexuală săvârşite asupra unui copil, manifestate prin atingeri indecente,
mângâieri, dezgolirea corpului sau obligarea la etalarea organelor sexuale,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani .”
„Articolul 1752 Solicitarea copiilor pentru scopuri sexuale
(1) Fapta intenţionată comisă de un adult prin utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de
comunicaţii, prin care propune unui copil de a se întâlni în scopul comiterii oricărei fapte de
natură sexuală din cele prevăzute în prezentul cod,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care cu bună ştiinţă a folosit, în scopul satisfacerii poftelor sale sexuale,
serviciile ce sunt obiectul exploatării, fiind în cunoştinţă de faptul că persoana este o victimă a
traficului de fiinţe umane,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.”
9. După articolul 202 de introdus articolele 203, 2031 şi 2032 cu următorul conţinut:
„Art. 203 Relele tratamente aplicate copilului
Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente crude şi violente de orice fel, a
dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a copilului, de către părinte sau de orice altă
persoană căreia copilul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare,
se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani.”
„Art. 2031 Neîndeplinirea obligaţiilor de educare şi îngrijire a copilului
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de educare, protecţie şi
îngrijire a unui copil de către părinţi sau altă persoană căreia copilul ia fost încredinţat spre
îngrijire, precum şi de către pedagog sau angajatul instituţiei educative, curative şi de
protecţie, dacă aceste acţiuni au fost urmate şi de relele tratamente aplicate copilului sau care
au avut urmări grave pentru starea psihică sau fizică a copilului,
se pedepseşte cu amendă de la 300 la 500 unităţi convenţionale, sau cu muncă ne
remunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoarea de pana la 2 ani
cu, sau fără privarea de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un
termen de pana la 3 ani.”
„Art. 2032 Omisiunea de înştiinţarea despre pericolul existent pentru copil

5. (1) Neînştiinţarea autorităţii competente de către cel ce găseşte un copil abandonat sau
pierdut, sau un copil care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viaţa, sănătatea ori
integritatea corporală, şi care este lipsit de putinţa de a se salva,
se pedepseşte cu amendă de la 200 pana la 300 unităţi convenţionale sau cu arest de pînă
la 6 luni.
(2) Nedenunţarea organelor de drept a infracţiunii grave, deosebit de grave, excepţional de
grave comise împotriva unui copil,
se pedepseşte cu închisoare de pana la un an. ”
10 .Articolul 2081 va avea următorul cuprins:
„Art. 2081 Pornografia infantilă
(1)Producerea, confecţionarea, posesia şi răspândirea prin orice mijloace : import, export,
punere la dispoziţie gratuită, transmitere, vindere, închiriere, deţinere sau procurarea pentru
sine sau pentru altul a orice material care descrie în mod vizual un copil, o persoană majoră
care este prezentată ca un copil, sau orice imagine care, deşi nu prezintă o persoană reală,
simulează, în mod credibil, un copil având un comportament sexual explicit - real sau simulat,
sau orice expunere şi reprezentare ale organelor sexuale a unui copil într-o manieră obscenă
sau lascivă, precum şi implicarea unui copil în spectacolele sau alte programe distractive cu
elemente de pornografie,
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă aplicată, persoanei juridice, de la
2.000 la 4.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(2) Comiterea aceloraşi fapte prin utilizarea tehnologiilor informaţionale ( Reţeaua Internet,
Telefonia mobila ), precum şi stocarea acestor materiale într-un sistem informatic sau orice
alte mijloace de stocare a datelor informatice,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice de
la 5.000 la 7.000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alinatul (1) şi (2) care, au fost comise de către părinţi, tutori sau
curatori, angajaţi a sistemului educativ, curativ, de protecţie sau orice alt angajat căruia copilul
i-a fost încredinţat pentru îngrijire şi educaţie,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 5 ani cu sau fără privarea de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate
(4) Deţinerea unor asemenea imagini de către un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiei sale
oficiale nu atrage răspunderea penală în cazurile în care funcţionarul este în procesul de
investigare sau examinare judiciară a unui asemenea caz, sau a fost împuternicit sa se expună
şi să aprecieze materialul sau imaginile”.

6. Art. II – Codul familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26 octombrie 2000
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001 nr. 47-48 art. 210, cu modificările ulterioare,
se completează după cum urmează:
1. La articolul 51 alin. (4) cuvintele incluse în paranteze se înlocuiesc cu următoarele cuvinte:
„(datorită abandonului, decăderii din drepturile părinteşti, sau iniţierii procedurii de decădere,
luării copilului prin hotărâre judecătorească fără decăderea din drepturi părinteşti, declarării
părinţilor incapabili sau dispăruţi, precum şi în alte cazuri)”;
2. Articolul 58 se completează cu un nou aliniat care va deveni aliniatul (2), iar alinatul (2) va
deveni aliniatul (3).
Textul aliniatului (2) va avea următorul conţinut:
„(2) Părinţii sânt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea fizică, de
educarea, instruirea şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit capacităţilor şi însuşirilor lui,
ţinând cont în primul rând de interesele copilului şi de interesele societăţii”
3. La articolul 60 alin.(4) textul ce urmează după cuvintele „de către autoritatea tutelară” se
substituie cu următorul text :
„Autoritatea tutelară, la solicitarea minorului de 14 ani, poate încuviinţa schimbarea formei de
instruire ori pregătire profesională a copilului stabilită de părinţi fără a ţine cont de opinia
copilului. Deciziile autorităţii tutelare pot fi atacate pe cale judecătorească”;
4. Se introduce un nou articol 661 cu următorul conţinut:
„Art. 661 Verificarea îndepliniri obligaţiilor părinteşti
„(1) Autoritatea tutelarã are dreptul şi obligaţia de a verifica felul în care părinţii îşi
îndeplinesc îndatoririle privitoare la copii lor.
(2) Atunci când există motive temeinice de a suspecta că drepturile şi interesele copiilor sunt
încălcate, reprezentanţii autorităţii tutelare au dreptul, sã viziteze copiii la locuinţa lor şi să se
informeze pe orice cale despre felul cum aceştia sunt îngrijiţi în ceea ce priveşte sănătatea si
dezvoltarea lor fizicã, educarea, instruirea si pregătirea lor profesionalã.
(3) Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine
reprezentanţii autorităţii tutelare.
(4) Daca în urma vizitelor efectuate se constată că dezvoltarea fizica, spirituala, morala sau
sociala a copilului este pusă in pericol, autoritatea tutelară va reacţiona de îndată în vederea
luării masurilor prevăzute de prezentul cod şi de alte legi”;
5. Articolul 67 se modifică după cum urmează:

7. - la litera b) înaintea cuvintelor ”refuză să ia copilul” se adaugă cuvintele :”au abandonat
copilul, ” ;
- la litera c) textul „fac abuz de drepturile părinteşti” se substituie cu textul „în caz de
neglijare gravă faţă de îndeplinirea îndatoririlor părinteşti ce ţine de sănătatea, dezvoltarea
fizică, educare şi instruirea „;
- articolul 67 se completează cu un nou aliniat, textul actual al articolul va deveni alinatul (1),
iar aliniatul nou va deveni aliniatul (2) cu următorul cuprins:
„Decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia de întreţinere a
copilului său aflat sub altă formă de protecţie prevăzută de prezentul cod, cu excepţia
adopţiei.”
6. Articolul 71 alin.3 după cuvintele: ”în cazurile prevăzute la aliniatul 2, autoritatea tutelară,”
se completează cu următorul text :
”dispune de îndată plasamentul de urgenţa al copilului spre îngrijirea temporară a unei
persoane sau a unei instituţii specializate, „
7. Se introduce un nou articol 721 cu următorul conţinut:
„Art.721 Asistenţa acordată părinţilor decăzuţi din drepturile părinteşti
Autoritatea tutelară este obligată să ea toate măsurile pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile
părinteşti şi cei a căror copii au fost luaţi fără lipsirea din drepturi să beneficieze de toate
serviciile şi de asistenţa specializată în scopul facilitării integrării lor sociale şi pentru a spori
capacităţile părinţilor de a depăşi situaţia lor.”;
8. Se introduce un nou articol 1111 care se include în Titlul V Capitolul 17 „Depistarea,
evidenţa şi protecţia copiilor rămaşi fără ocrotirea părintească” cu următorul conţinut:
„Articolul 111 1 Protecţia copilului rămas fără ocrotirea părintească
Protecţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească reprezintă ansamblul măsurilor şi serviciilor
destinate îngrijirii, educaţiei, instruirii şi pregătirii profesionale a copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părintească, sau care a fost luat de la părinţi în vederea protejării
intereselor sale superioare.”;
9. Se introduce un nou articol 1131 cu următorul conţinut:
„Articolul 113 1 Competenţa autorităţii tutelare
Autoritatea tutelarã competentă este:
a) cea de la domiciliul sau reşedinţa copilului - în cazul copilului lipsit de grija părintească;

8. b) cea de la domiciliul îngrijitorilor sau sediul instituţiei de îngrijire a copilului - în cazul
copilului plasat în îngrijirea altor persoane (tutela, curatelă, asistenţi parentali profesionişti,
educatori din case de copii de tip familie) sau instituţii pentru îngrijirea şi protecţia copilului
(case de copii, instituţii educative, de instruire, curative, de asistenţă socială);
c) cea din raza teritorială unde a fost găsit copilul - în cazul copilului abandonat sau găsit;
d) cea de la ultimul domiciliu din ţară al copilului - în cazul copilului abandonat, găsit sau
dispărut pe teritoriul altui stat;
e) cea de la domiciliul copilului şi cea de la domiciliul părinţilor - în cazul litigiilor dintre
părinţi;
f) cea de la domiciliul copilului care poate fi adoptat şi cea de la domiciliul persoanelor ce
doresc să adopte - în cazul adopţiei”;
10. Se introduce un nou articol 1141 cu următorul conţinut :
„Articolul 1141 Protecţia copilului de orice formă de violenţă şi exploatare
(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de violenţă, exploatare, rele
tratamente sau neglijenţă. Autoritatea tutelară este responsabilă să identifice din timp şi să
prevină situaţiile de risc al producerii acestora.
(2) Toţi angajaţii instituţiilor publice şi cele private, persoane liber profesioniste care în
virtutea activităţii sau profesiei lor, intră în contact cu copilul şi posedă informaţii sau au
suspiciuni asupra unei situaţii de abuz (fizic, psihic sau sexual), rele tratamente, neglijenţă sau
exploatare a copilului ce are loc în familia lui, în alt mediu similar familiei, in şcoală, instituţie,
în comunitate sau în orice alt loc, au obligaţia de a sesiza de urgenţă autorităţile tutelare sau
organele de drept. Netransmiterea informaţiei despre situaţia copilului atrage după sine
aplicarea faţă de persoanele menţionate a sancţiunilor prevăzute de lege ;
(3) Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii
autorităţii tutelare cu sprijinul organelor de poliţie, au dreptul de acces, în condiţiile legii, la
locuinţa persoanelor care au în îngrijire sau protecţie copilul, la sediile instituţiilor publice sau
private unde se educă, se instruieşte sau este plasat copilul. Persoanele care au în îngrijire şi
protecţie copilul, reprezentanţii instituţiilor menţionate sunt obligaţi să colaboreze şi să ofere
toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
(4) Daca în urma vizitelor efectuate se constată ca dezvoltarea fizică, spirituală, morală sau
socială a copilului este pusă in pericol, autoritatea tutelară va reacţiona de îndată în vederea
luării masurilor prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.
(5) În caz de pericol eminent pentru viaţa şi securitatea copilului autoritatea tutelară similar
situaţiei prevăzute la art. 71 decide luarea copilului de îndată din mediul abuziv asigurând
plasamentul de urgenţă al acestuia în altă formă de îngrijire .
(6) Autoritatea tutelară este obligată să sesizeze de îndată organele de drept în situaţia în care
constată că asupra copilului au fost comise fapte de natură penală sau contravenţională.
(7) Autoritatea tutelară este obligată să ia toate masurile corespunzătoare pentru a facilita
acordarea asistenţei copilului victimă a abuzului în vederea reabilitării fizice şi psihologice şi
reintegrării sociale a acestuia”.

9. Art. III Legea ocrotirii sănătăţii Nr. 411 din 28.03.1995, publicată la 22.06.1995 în
Monitorul Oficial Nr. 34, art. Nr.373 cu modificările si completările ulterioare se
completează după cum urmează:
1. Articolul 14 alinatul (1) după cuvintele „cu excepţia cazurilor” se completează cu
următoarele cuvinte „de abuz, violenţă de orice fel şi neglijare a copilului,”.
2. Articolul 50 se completează cu un nou aliniat 31 cu următorul conţinut:
„(31) În cazul în care lucrătorul medical a unei instituţii medico-sanitare şi farmaceutice sau
medicul de liberă practică în urma consultării copilului constată sau are suspiciuni asupra
situaţiei de abuz fizic, psihic, sexual, sau neglijare a copilului este obligat să informeze de
îndată la telefon reprezentantul autorităţii tutelare şi reprezentantul organului de drept din
raza teritorială a instituţiei sau a locului consultaţiei medicale, urmând ca ulterior să
întocmească şi forma scrisă a acestei sesizări. Necomunicarea informaţiei atrage aplicarea
sancţiunii prevăzute de legislaţia în vigoare”.
Art. IV Legea asistenţei sociale Nr. 547 din 25 decembrie 2003, publicată la 12.03.2004 în
Monitorul Oficial Nr. 42-44, art. 249, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează
după cum urmează:
Articolul 19 se completează cu un aliniat nou, care va deveni alineatul (2) cu următorul
conţinut :
„(2) În cazul în care asistentul sau lucrătorul social în exerciţiul funcţiei sale constată sau are
suspiciuni asupra situaţii de abuz fizic, psihic, sexual, neglijare de orice fel sau abandon a unui
copil ce are loc în familia lui, în alt mediu similar familiei, in şcoală, instituţie sau în orice alt
loc, este obligat să informeze de îndată autoritatea tutelară din raza teritorială a locului de
aflare a copilului. Necomunicarea informaţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de legislaţia
în vigoare”.
Alinatul (2) devine aliniatul (3).
Art. V Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie
2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104 -110, art. 447, cu
modificările ulterioare, se completează după cum urmează:
1. Articolul. 481 „Audierea martorului minor” se completează după cum urmează:
- după aliniatul 1 se introduce un nou aliniat 11 cu următorul conţinut:
„ (11 ) Locul audierii copilului la organele de drept sau la judecată va fi un birou, o sală sau alte
locuri în afara acestor instituţii special amenajate, adaptate potrivit vârstei, nivelului de

10. educaţie a minorului audiat, care permit audierea lui fără a crea acestuia careva incomodităţi
sau traume.”
după aliniatul 2 se introduc două aliniate 21 şi 22 cu următorul conţinut :
-
„(21 ) Se va exclude prezenţa copilului în sala de judecată atunci când există motive temeinice
de a considera că prezenţa lui şi audierea în sala de judecată îi pot aduce acestuia noi traume
sau suferinţe sufleteşti în legătură cu actele de violenţă comise asupra sau în prezenţa lui. În
asemenea situaţii audierea martorului minor se va face o singură dată în condiţiile speciale
prevăzute de art. 110 şi 115 CPP
(22) Se va exclude audierea repetată asupra aceloraşi evenimente a minorului victimă a
violenţei fizice şi sexuale.”
- după aliniatul 4 se introduce un nou aliniat 41 cu următorul conţinut:
„(41) La audierea martorului minor participă în mod obligatoriu un pedagog sau psiholog care
după specificul activităţii sale, prestează o muncă de educare sau instruire a minorilor de
aceeaşi vârstă ca şi cel audiat. Nu se admit la audierea copilului în calitate de pedagog sau
psiholog persoanele care au studii în pedagogie sau psihologie dar nu activează în acest
domeniu, sau care lucrează în sistemul organelor de urmărire penală sau cel judecătoresc în
altă calitate. Se va asigura ca la audierea repetată a copilului, cât şi la alte acţiuni de anchetă cu
participarea lui, să participe acelaşi pedagog sau psiholog care a participat la audierile iniţiale şi
care a stabilit deja contactul necesar cu copilul şi a câştigat încrederea acestuia”.
Art. VI. Legea învăţământului, Nr. 547 din 21.07.95 publicată la 09.11.95, Monitorul
Oficial nr. 062 din 09.11.95, art. nr. 692 cu modificările şi completările ulterioare se modifică
şi completează după cum urmează:
1. Se introduce articolul 561 cu următorul conţinut:
„Articolul 561 Interzicerea pedepselor corporale şi aplicării violenţei în instituţiile de
învăţământ
(1) In instituţiile de învăţământ de toate nivelele si treptele sunt interzise pedepsele corporale,
precum şi aplicarea sub orice formă a metodelor de violenţă fizica, psihica sau sexuală,
aplicate de personalul didactic, de personalul auxiliar sau orice altă persoană aflată în relaţii de
muncă permanente sau temporare cu instituţiile de învăţământ.
(2) Încălcarea prevederilor alinatului 1 atrage după sine sancţiuni disciplinare, administrative
sau penale, în funcţie de gravitatea abaterii.
(3) Se interzice angajarea în procesul de educaţie, instruire şi îngrijire a copiilor a persoanelor
ce au antecedente penale, în legătură cu faptele lor anterioare are au implicat utilizarea
violenţei;
(4) Pedagogul, educatorul sau instructorul care în virtutea activităţii sale profesionale, intră în
contact cu copilul sau posedă pe orice altă cale informaţii asupra unei situaţii de abuz (fizic,
psihic sau sexual), neglijenţă sau abandon a copilului ce are loc în familia lui, în alt mediu

11. similar familiei, in şcoală, instituţie sau în orice alt loc, au obligaţia de a informa de urgenţă
autoritatea tutelară”
2. La articolul 57 textul aliniatului 1) se modifică după cum urmează :
„(1) In instituţiile de învăţământ de toate nivelele şi treptele se respecta drepturile si
libertăţile elevilor si studenţilor. Elevii şi studenţii se bucură de protecţie împotriva
pedepselor corporale aplicate faţă de ei de către personalul didactic, sau orice persoană aflată
în relaţiile de muncă cu instituţia, precum şi împotriva aplicării oricărei forme de violenţă
fizică, psihică, sexuală de natură să le afecteze securitatea lor. În cazul aplicării acestor metode
interzise, elevul şi studentul sau reprezentantul lor legal este în drept să sesizeze de îndată
administraţia instituţiei sau direct organele de drept.”
Articolul 58 se completează cu un nou aliniat care va deveni aliniatul (2) cu următorul
3.
conţinut:
„(2) Elevilor şi studenţilor li se interzice: utilizarea acţiunilor de violenţă de orice formă faţă
de alţi elevi şi studenţi, precum şi aducerea în perimetrul instituţiilor de învăţământ şi
teritoriul adiacent a substanţelor stupefiante, psihotrope, a armelor sau alte obiecte menite să
producă prejudiciu sănătăţii şi vieţii copiilor şi tinerilor.”
- aliniatele (2)-(5) devin alinatele (3)- (6):
Art.VII Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29.03.1985, publicat la
29.04.1985 în Veştile R.S.S.M. Nr. 3, art. 47 cu completările si modificările ulterioare se
modifică după cum urmează :
1. Articolul 471 se completează cu un nou aliniat (3) cu următorul conţinut:
„(3) Acţiunile prevăzute la aliniatele (1) şi (2) săvârşite asupra unui copil atrag aplicarea unei
amenzi de la 30 până 50 de unităţi convenţionale sau arest administrativ pe un termen de
până la treizeci de 30 de zile”
2. Articolul 170 alin.(1) după cuvintele „persoanele care îi înlocuiesc” de completat cu
cuvintele „ precum şi de către pedagog sau angajatul instituţiei educative, curative şi de
protecţie” iar după cuvintele „întreţinere” de adăugat cuvântul „protecţie”
NOTĂ INFORMATIVĂ

12. la proiectul de lege privind modificarea şi completarea
unor acte legislative
Odată cu ratificarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, din 20 decembrie
1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, ţara noastră s-a angajat să
ia toate masurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru protejarea copilului.
Prezentul proiect de lege constituie o iniţiativă ce se înscrie perfect în şirul acţiunilor necesare
de a fi realizate pentru îndeplinirea angajamentelor asumate. Elaborarea lui s-a realizat cu
suportul Grupului de lucru pentru promovarea reformelor în domeniul justiţiei juvenile,
instituit prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului din 16
septembrie 2003, în cadrul iniţiativelor comune ale Guvernului Republicii Moldova şi
UNICEF privind protecţia copilului împotriva abuzului şi violenţei.
Prin acest proiect de lege se urmăreşte interzicerea expresă în actele legislative a tuturor
formelor de abuz si violenţă la care pot fi supuşi copiii (abuzul fizic, inclusiv pedepsele
corporale, abuzul sexual şi exploatarea sexuală, neglijarea şi abandonul copilului) in diverse
medii - familie, şcoală, instituţie, comunitate. De asemenea, un alt scop al proiectului constă
în obligarea profesioniştilor de a identifica preventiv asemenea cazuri, de a le raporta şi referi
către serviciile competente.
Spre regret, violenţa în familie mai este încă tradiţional acceptată şi de cele mai multe ori are
loc în „intimitatea” casei, nefiind percepută ca o încălcare a drepturilor omului, ci mai degrabă
ca o problemă personală. De exemplu, pedeapsa corporală aplicată copiilor ca metodă de
disciplinare este, adesea, incorect considerată ca un drept al părinţilor, o expresie naturală a
autorităţii lor.
Violenţa faţă de copii şi femei este o problemă actuală pentru majoritatea ţărilor, inclusiv
pentru Republica Moldova. La ora actuală, în ţara noastră există puţine date oficiale care să
indice proporţiile reale ale acestui fenomen, fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a
cazurilor. Un ultim studiu efectuat la această temă de Institutul de Marketing şi Sondaje arată
că 25% din copii chestionaţi susţin că sunt bătuţi de propriii părinţi, iar 13% din copii
chestionaţi au menţionat că profesorii de la şcoală le-au aplicat pedepse corporale.
O situaţie nesatisfăcătoare se atestă şi în ceea ce priveşte identificarea, înregistrarea şi
raportarea cazurilor de violenţă faţă de copii, şi a modului de referire a copiilor victime la
serviciile de protecţie şi asistenţă din Republica Moldova. Mecanismele juridice de
identificare, înregistrare, raportare, de referire a cazurilor şi de coordonare a activităţilor între
instituţii nu sunt prea eficiente. Există indicii că anumite tipuri de violenţă faţă de copii sunt
insuficient identificate sau, dacă sunt identificate, nu sunt raportate şi înregistrate corect în
vederea activităţilor ulterioare de protecţie şi asistenţă a victimelor. Totodată, persistă şi o
lipsă de claritate referitor la rolul şi responsabilitatea fiecărui agent şi instituţie

13. guvernamentală, la mecanismele de colaborare între actorii şi instituţiile responsabile, precum
şi la distribuirea competenţelor între aceştia.
Organizaţia Naţiunilor Unite recomandă ca până la finele anului 2009 să fie interzise prin lege
toate formele de violenţă faţă de copii, inclusiv pedeapsa corporală. Iar, articolul 34 al
Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală ONU la
20 decembrie 1989 „ Cu privire la drepturile copilului” cere Statelor Membre să protejeze
copiii împotriva «tuturor formelor de exploatare sexuală şi abuz», inclusiv împotriva implicării
copilului în orice activitate sexuală, utilizarea exploatării copiilor în prostituţie sau alte practici
sexuale ilegale, şi utilizarea exploatării copiilor în performanţe sau materiale pornografice.
Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de
copii, prostituţia şi pornografia infantilă, adoptat de Adunarea Generală ONU în 2000 şi
ratificat de Republica Moldova prin Legea 29-XVI din 22.02.2007, cere de la Statele Membre
incriminarea acţiunilor legate de vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia cu participarea
copiilor, inclusiv tentativele, complicitatea şi participaţia.
În rapoartele şi studiile de monitorizare si de conformitate a legislaţiilor naţionale din ţările
Europei cu prevederile Convenţiei şi Protocolul facultativ enunţat, realizate de către
Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, se subliniază lipsa unei legislaţii naţionale
penale exhaustive în acest domeniu în Statele Membre ale Consiliului Europei, mai
ales, în ceea ce priveşte traficul de copii, “sex turismul” şi pornografie infantilă, lipsa unui
minim definit pentru consimţirea la raporturile sexuale şi lipsa protecţiei copiilor de abuz prin
Internet. Ca rezultat, in luna iulie 2007 a fost adoptată Convenţia Europeană privind protecţia
copiilor împotriva exploatării şi abuzului sexual, semnata de Republica Moldova la
25.10.2007.
Comitetul European pentru Drepturi Sociale a interpretat prevederile Cartei sociale revizuite
ca drept al copiilor la protecţie de toate formele de exploatare sexuală, în particular, de
atragerea lor în «industria sexului» şi a elaborat definiţii pentru prostituţie şi pornografie
infantilă şi traficul de copii pentru scopuri sexuale, recomandînd ca toate aceste forme de
exploatare să fie incriminate, dacă copilul are vârsta mai mică de 18 ani.
Este evident că, în lumina standardelor internaţionale şi europene menţionate, modificarea
cadrului legislativ al Republicii Moldova este crucială pentru a asigura o protecţie reală a
copiilor împotriva tuturor formelor de abuz şi violenţă, iar pedepsele pentru asemenea
fapte comise faţă de copii sau in prezenţa copiilor trebuie sa fie semnificativ mai mari faţă de
aceleaşi fapte care se comit faţă de persoanele adulte.
În această ordine de idei, se propune modificarea si completarea unui şir de acte
normative în vigoare, printre care Codul penal, Codul familiei, Codul cu privire la
contravenţiile administrative, Legea ocrotirii sănătăţii, Legea asistenţei sociale ş.a., în ceea ce
priveşte definirea si interzicerea tuturor formelor de abuz şi violenţă, un accent

14. deosebit fiind pus pe prevederile Codului penal ce interzic expres relele tratamente
aplicate copilului, actele de violenţă fizica care au urmări nu numai în ce priveşte
vătămarea fizica dar si psihica asupra dezvoltării copilului, abuzul şi exploatarea
sexuală de orice fel.
Un număr de modificări privesc competenţa profesioniştilor din domeniul protecţiei
copilului (reprezentanţii autorităţilor tutelare, asistenţii sociali, medicii, psihologii)
în ceea ce priveşte raportarea obligatorie a cazurilor de abuz şi violenţă faţă de
copii, şi intervenţia de urgenţă în asemenea situaţii.
Necesitatea elaborării mecanismului de prevenire şi raportare a situaţiilor de abuz şi neglijare a
copilului constituie o problemă cu atât mai mare, cu cât tot mai mulţi copiii rămân fără
supravegherea părinţilor datorită migraţiei acestora în afara ţării şi, respectiv, reprezintă una
din direcţiile prioritare de activitate ale autorităţilor care au în competenţa lor protecţia
copilului şi a familiei.
Pentru stoparea violenţei faţă de copii este foarte important ca să fie dezvoltat un sistem
capabil să răspundă cazurilor de violenţă şi să acorde copiilor victime sau supuşi riscului de
violenţă sprijinul şi protecţia corespunzătoare. Profesioniştii care lucrează cu/şi pentru copii
şi familie trebuie să fie bine pregătiţi.
Credem că modificările şi completările propuse sunt în măsură să contribuie
substanţial la acoperirea necesităţilor privind respectarea drepturilor copilului şi
tratamentul special de care trebuie să beneficieze copiii victime în cazurile de abuz
şi violenţă, aşa cum se recomandă în instrumentele juridice internaţionale şi
regionale menţionate mai sus, la care Republica Moldova este parte, precum şi în
documentele strategice naţionale cum ar fi Strategia Naţională de Dezvoltare şi Planul
naţional de acţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei faţă de copii.
Prin modificările şi completările propuse se promovează ideea potrivit căreia societatea
trebuie să consimtă că relele tratamente, neglijarea sau abandonul copilului au
consecinţe grave asupra dezvoltării lui intelectuale, fizice şi psihice. Prin urmare,
fiecare persoana care cunoaşte asemenea situaţii are responsabilitatea să intervină imediat, fie
in virtutea obligaţiilor sale profesionale, fie in virtutea responsabilităţii sale civice.
Proiectul de lege a fost coordonat cu ministerele şi instituţiile interesate şi definitivat potrivit
propunerilor acestora. Implementarea modificărilor şi completărilor propuse nu va necesita
cheltuieli financiare suplimentare.