Un gand razlet de pofta de viata si aducere aminte..

1. Suntem prea saraci sa ne permitem lucruri ieftine.
Perfect adevarat, caci nu am inteles de la inceput insemnatatea acestor cuvinte. Insa,
aceasta saracie a fiecaruia se plateste scump. Vitregiile sortii ne-au invatat ca lucrurile cu
adevarat valoroase se obtin cu mari sacrificii. Si cata nevoie am sa pot adanci mana in
buzunarul cunoasterii spre a dobandi valori. Dar sunt sarac, asa mi-am spus mereu. Lipsit
de vointa, de curaj si sustinere, spulber resemnarea cu un scrasnet al dintilor, caut in
adancitura buzunarului pana la incheietura mainii si o gasesc acolo.
Din dorinta, dar si din teama ca am sa trec prin ea ca un banal muritor, invesmantat in a ei
saracaciosa haina, iau in piept viata si-i sarut glezna. Buzele imi ard cu privirea ce cauta
catre cerul existentei mele un strop de senin si iubire nuantata in culorile curcubeului.
Daltonismul varstei , un handicap crunt, imi leaga cununi de spini pe crestet printre firele
carunte. Si urla tineretea in mine! Am atata viata curgandu-mi prin vene si atatea de
oferit! Ce cauta ramura spinoasa pe zbarcitura fruntii?
Scot mana din buzunarul drept si m-apropii de tine, deschid palma, iar chipul tau isi lasa
amprenta pe ea, peste buricele degetelor ce poarta acum crampeie din surasul tau, in
causul palmei mangaiat de obrazul a carui caldura persista, adulmec cu varful nasucului
nobletea lui si inspir cu nesat. Curajul imi invadeaza fiinta si cu o incomensurabila vointa
smulg cununa de spini si-o arunc cat vad cu ochii.
Am sa invat din nou sa iubesc, dar mai intai de toate am sa iubesc viata!